30 de ani cu copii: sunteti multumiti sau nu?
Raspunsuri - Pagina 4
bunifericita spune:
Da ,mai bine intra pe praline
micsunea spune:
Pupici pt pralinele belgiene, le-am mai "urmarit" eu de cateva ori dar nu m-am incumetat sa scriu pe-acolo :-)
Filofteia, corect, filmul ala spune tot. Ce zici OanaP? Asta e intr-adevar o problema, cred ca nu ar rezista nici macar pana la a doua generatie un sat din asta construit pe bune principii... Sunt si carti despre asta... Ce sa-i faci... asa o fi natura umana...
RROX3... inca ma mai gandesc daca sa merg la doctor de cap sau nu. Eu am tendinta de a exgera cand ma exprim si nu sunt chiar atat de depresiva pe cat par... Dar in afara de exagerata sunt si extrem de iute la sentimente. Parca as pastra mereu hormoni de sarcina... spunea cineva ca depresia e un dezechilibru chimic, e posibil ca am un fel de dezechilubru din asta de ma aprind asa de usor... Din pacate e din familie...
Incep sa inteleg ca a vrea sa schimbi lumea e prostesc. Ma rog, daca nu prostesc, macar imposibil. Daca e imposibil nu are sens sa ma agat de asa ceva... Saraca maica-mea, se tot chinuie sa-mi spuna sa imi aleg obiective realizabile, ca altfel voi fi mereu nemultumita... Placa asta am tot auzit-o in ultima vreme, oare de ce imi intra asa de greu in cap?
OanaP, iti doresc in continuare mult succes si multa tenacitate (am citit si la subiectul cu sila, exemplele). Pai eu nu as avea nervii sa incerc pana la capat ceva la care se opune majoritatea, cred ca sunt prea comoda. Pana la urma o sa incerc sa infrunt realitatea asa cum e ea.
ANISO spune:
Chiar putin mai inainte am citit in SuperEva,am intrat chiar de pe DC,un articol "35 de ani -inceputul declinului?"Super articol neaparat citeste-l si reciteste-l.O sa te ajute.Citindu-l mi-am adus aminte de tine si am venit sa-ti zic.Citind ce ai scria m-am cam regasit ,trebuie sa te antrenezi sa devi mai superficiala.Nu te mai consuma pt.problemele lumii...e degeaba,noi suntem mici.Incearca sa faci mici fapte bune in fiecare zi.O sa te ajute.
ANISO spune:
Noi stam la casa,si inca suntem in lucru ,asa ca nu e betonata curtea,si este pamant peste tot.Mai ales dupa ploaie sunt melci peste tot,eu cu cei mici ii strangem sa nu calcam pe ei din gresala si ii ducem intr-o gradina in spate.Sper sa nu fie cineva careia sa ii lase gura apa cu gandul la melci...sa mai fie si gravida...Cum a plouat mai in fiecare zi ,am avut ocazia sa facem mereu fapte bune...Eu mai sun si la numerele cu ajutoare umanitare.Nimic ce cumperi cu 2 euro nu te face sa te simti mai bine.Si impuneti o stare de liniste ,de multumire.Aveam stari depresive pana sa ii am pe cei mici.Acum nu ma mai satur de viata.Totul tine de tine.
ANISO spune:
Inca ceva .Eu am luat un MP 3 si ascult muzica ,un post de radio Magic FM...fiecare melodie parca e aleasa de mine.Incearca.Sigur si acolo sunt posturi cu muzica din anii 80-90 .Nu conteaza lungimea timpului care il petreci cu familia,ci calitatea lui.Si uita-te in jos.Daca traiai aici...si vedeai... ar fi mii de exemple...de fapt ce e bine aici?Vezi...asa ca gandeste ca se putea mai rau.Ce zodie esti?Rac,scorpion,gemeni...nu cred.Capricorn,pesti...poate,chiar sunt curioasa.
Bee spune:
Micsunea, eu tot nu cred ca esti depresiva sau ca exagerezi. Gandurile care tie-ti trec prin cap, legate de siguranta viitoare a copiilor, de lumea in care vor trai, ma chinuie si pe mine. Cred ca e normal. Inclusiv dorinta ta de a trai intr-o comunitate de genul acela, e normala. Desi asta cu oameni care impartasesc aceleasi valori pare o utopie.
Cumpara un teren undeva in tara si gandeste-te ca in caz de "ceva", vor avea unde sa o ia de la capat (sau poate si tu cu ei). Incearca sa fii mai aproape de ei si sa te asiguri ca sunt cat mai pregatiti pentru orice, din punctul tau de vedere. Sunt sigura ca ai tu o idee, legata de ce ar fi mai bine pentru ei. Da e adevarat ca nimic nu mai e sigur pe lumea asta: serviciile, pensiile. Dar de cata vreme exista pensii? Si "servicii" asa cum le stim noi acum? Si de cata vreme exista oameni? Da, deci ideea e ca omul se adapteaza, uneori chiar foarte repede. Si daca lumea si ordinea sociala sunt date peste cap acum sau mai tarziu, asta nu inseamna ca nu ne vom adapta. Nu cred ca are sens sa stai tot timpul cu gandul la "drobul de sare" de deasupra capului nostru. Dar nu strica sa-ti iei masuri de precautie. Eu una cand ma gandesc la copii, daca nu vor fi artisti (vai ce frumos ar fi sa ai un talent special in familie), eu sper sa-si aleaga profesii practice: medic, arhitect, hai inginer, sa poate munci oricand, in orice sistem. Ca de plantat, sapat, cules, o vor face oricum, ca nu ne-am luat degeaba pamant.
Da, stiu si eu par depresiva si paranoica. Si nu-s.
ANISO spune:
Bee,ca de obicei vorbesti atat de ...bine.Ai grija ce-ti doresti...cu artistul in familie..eu mis...nu e bine...si se pare ca si ai mei copii...dar nici nu gandesc.Teoretic..la noi...sau mai bine in lumea imaginara a Micsunelei...poate.
rrox3 spune:
Micsunea psihoterapeutii nu sunt doctori si daca mergi la sedinte de terapie nu inseamna ca ai avea ceva la cap. 
Si faptul ca te aprinzi asa de usor e un argument pentru ce ti-am scris mai devreme.
Crede-ma, n-ai nimic de pierdut - poate fi doar o experienta de dezvoltare personala terapia - dar ai mult de castigat. Eventual o viata fericita.
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
anangel_lexi spune:
Micsunea, eu acum am citit subiectul tau.
Si eu lucrez in Luxemburg, e posibil sa fim colege. Daca vrei, putem sa ne intalnim.
Am si eu sot, un copil (fetita) dar, exact ca si tie, ne lipsesc prietenii. De fapt e cam singurul lucru care ne face nefericiti aici, lipsa prietenilor si a familiei. Suntem singuri cuc. Am trecut si eu prin ce treci tu dar nu atat de acut. Incerc sa ajut cat pot pe cei mai putin norocosi decat noi si de care aflu. Din pacate, acum, prioritari sunt parintii nostri carora tocmai li se micsoreaza pensiile cu 15%.
Eu zic ca daca vrei sa ajuti copii din Romania, sa cauti o familie cu posibilitati reduse dar sa fie oameni de incredere (eventual rude mai indepartate) pe care sa ii ajuti, sa ajuti copiii sa mearga la scoala, etc. nu stiu, e o idee, ma gandesc si eu.
Daca ne ajuta Dumnezeu sa-si gaseasca si sotul meu de lucru, ma gandesc sa fac cam acelasi lucru...
iti doresc numai bine si poate, daca vrei, ma contactezi pe PM. Eu plec sambata in concediu in Ro si nu stiu in ce masura voi avea acces la net, dar pe 19 iulie incep iar serviciul.
de 
Maria Cornelia (20.09.2006)
Din ce in ce mai mare
Si primele perlute
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846" target="_blank">Vesnic cu Emma in suflet
apsara spune:
Pana una alta, incearca muzica si exercitii de relaxare. Mi se pare excelent ca vrei sa ajuti lumea. Ai calatorit in vreo tara saraca, da' saraca rau de tot (nu Romania), fara excursii organizate de diverse agentii? S-ar putea sa te faca sa apreciezi ceea ce ai. Nu stiu de ce sesizez in cuvintele tale un sentiment de vina. Prieteni? Nu gasesti in sotul tau prietenul de care ai nevoie? Nu poti pretinde sa ai prieteni daca nu le oferi in primul rand "timp". Am inteles ca ai prieteni in Romania, dar, in mod sigur, si in Luxemburg exista oameni minunati, expozitii, concerte, excursii, sport,cosmetica, masaj, plante, caini, pisici, lebede, biciclete, ca sa nu mai vorbim de copiii tai, in fine, lucruri care sa te umple, spiritual vorbind. Nu toata societatea occidentala se duce naibii. Lucrezi si la sfarsit de saptamana? Nu poti pretinde sa salvezi lumea daca nu-ti salvezi relatiile cu apropiatii.