30 de ani cu copii: sunteti multumiti sau nu?

elara spune:

micsunea, vad ca nu-ti pot trimite pm.
eu nu am avut tmp sa citesc tot ce s-a mai scris aici ci doar primul tau mesaj dar iti pot recomanda sa intri intr-un program deosebit ce te va ajuta sa schimbi o viatza.
editez: nu una ci poate chiar mai multe: 2 minim: a ta si a "surorii" tale dar daca are si copii schimbi si viata lor.

ia citeste aici si spune-mi ce parere ai.

http://www.womenforwomen.org/about-women-for-women/sponsoring-women.php


Elara, fericita mamica
a Mariei Roxana (20.03.2008)
si a lui Matei Catalin
Albumul printesei mele Vacantza de vara 2009 Maria - diverse nazbatii
"Ataseaza-te de cei care te pot face mai bun, primeste pe cei pe care, la randul tau, ii poti face mai buni." Seneca

elara spune:

Eu tocmai am aplicat acum 2 luni la programul WFWI pt a sposoriza lunar, cu 27 USD, o femeie din Congo (poti alege ce vrei din tarile in care activeaza organizatia WFWI) deoarece am fost f ipresionata de documentarul "The greatest silence. Rape in Congo" iar cand am aflat de acest program dintr-o emisiune Oprah Show am stiut ca e ce-mi doresc. Asa ca mi-am deschis un cont in USD special pt asa ceva si am aplicat. Acum astept prima scrisoare de la ei ca sa imi prezinte persoana pe care o voi sponsoriza. Eu dintotdeauna mi-am dorit sa fac ceva semnificativ si pentru cineva strain familiei mele, ceva total dezinteresat...Imi place enorm sa pot fi de ajutor oricand, oricui, cu orice...

Dar iata ca azi, rasfoind forumul am mai gasit ceva: http://www.worldvision.org/content.nsf/sponsor/learn-about-sponsorship
Prin acest program poti sponsoriza un copil. Poate vreodata, daca si cand voi avea mai multe resurse voi putea aplica si eu. Oricum era un vis al meu din adolescenta sa pot sa adopt un copil, numai ca o asemenea decizie trebuie sustinuta si de sot si sa ai si resursele necesare...ori noi nu avem economii ci traim de la luna la luna...cu rate ca tot romanul..., intr-un apartament cu 2 camere...
Te pup si desi sper ca nu ai abandonat subiectul si ca vei citi sugestiile mele si ca iti vor fi pe plac.


Elara, fericita mamica
a Mariei Roxana (20.03.2008)
si a lui Matei Catalin(20.11.2009)
Albumul printesei mele Vacantza de vara 2009 Maria - diverse nazbatii
"Ataseaza-te de cei care te pot face mai bun, primeste pe cei pe care, la randul tau, ii poti face mai buni." Seneca

RaluD spune:

Nu cred ca suferi de depresie (inca). Dar esti surmenata, asta se vede.
Ia o pauza, incearca sa dormi mai mult, o sa vezi lucrurile altfel si vei gasi solutii la care nu te gandesti.

Iata cum te vad eu pe tine si situatia ta.

Esti un om extraordinar, curat la suflet, muncitor si foarte atent la dorintele si sentimentele celor din jurul tau.
Mi-as dori sa am cat mai multi prieteni ca tine, astfel de oameni sunt rari. Si parca s-au strans toti pe forumul DC. :)

Se pare ca ai muncit toata viata pentru a avea familia perfecta, jobul perfect, viata perfecta etc.
Din pacate... perfecte prin prisma ALTORA. De aici vine conflictul tau.

Nu spun ca situatia actuala nu este asa cum ti-ai dorit-o si ca altii ti-au impus-o. Spun ca, cel putin in parte, este construita in conformitate cu asteptarile pe care altii ti le-au insuflat si poate nu ti se potriveste TIE.

Fa un pas inapoi si gandeste-te ce ti s-ar potrivi TIE si ce iti doresti TU.

Aici psihologul te poate ajuta mult, fara medicamente. Doar ajutandu-te sa te analizezi si sa te cunosti mai bine.

Sa discutam doar un aspect din cele expuse.

Daca structura ta interioara te indeamna sa devii sustinatorul financiar principal al familiei, cum inteleg ca esti acum (cu toate responsabilitatile si timpul limitat pentru familie care decurg de aici), respectiv sa-ti asumi un rol considerat pana acum masculin, fa-o fara sa-ti mai pui intrebari.

Inteleg ca te simti vinovata pentru acest rol. De ce, daca ti se potriveste?
Ce conteaza gura lumii sau ce spune vecina colegei mamei din Romania?

Noi, femeile, suntem crescute sa acordam multa atentie dorintelor si standardelor altora.
Inca de mici ni se spune "fetitele sunt cuminti si studioase, trebuie sa faca asa si asa, baietii sunt... baieti, ca asa sunt ei".
Observi diferenta? Cui i se confera mai multa libertate de exprimare individuala?
Elibereaza-te de povara de a satisface asteptarile altora, o sa-ti manance sufletul...

S-a discutat aici despre disolutia familiei traditionale si a rolurilor traditionale. Cunoastem cu totii dezavantajele. Dar exista si avantaje, cred eu.
Un avantaj este ca te poti raporta la tine ca persoana, nu doar ca "femeie", in sensul traditional definit de societate, si iti poti construi viata in concordanta cu firea ta.

Sa spunem asa: poate ca la voi in familie tu esti 80% "tata" (in definitia traditionala) si sotul e 80% "mama". Si ce daca? Treaba voastra!
Nu uita ca si "tata" isi iubeste mult copiii, chiar daca nu le da de mancare sau nu-i sterge de mucisori toata ziua.
Iar copiii simt asta si accepta ce li se ofera, invatand inca de mici sa se adapteze la modul de viata al familiei. Mintea lor tanara este deschisa si ei va iubesc asa cum sunteti voi.

Cand vei constientiza acest lucru si vei intelege ca ei iti sunt recunoscatori pentru tot ce le oferi si ca nu trebuie sa faci marea cu sarea, iti vei regasi bucuria de a fi alaturi de ei.
Ia lucrurile natural si adapteaza-te fara a negrija ca si ei trebuie sa se adapteze, asta vreau sa spun.

Pe de alta parte, daca sufletul tau sensibil si altruist te indeamna catre un rol considerat mai feminin, de "nurturer", cum spun englezii, se pare ca trebuie sa faci o schimbare in viata ta.
Sa iti schimbi jobul sau sa elimini din responsabilitatile care iti mananca timpul pe care vrei sa il dedici ingrijirii familiei.

Ce daca colegii tai sunt fericiti la locul vostru de munca? Asta nu este un criteriu pentru tine, este treaba lor si inseamna ca ei sunt in locul potrivit.
Daca tu nu esti fericita, asta nu te face un vesnic nemultumit, arata doar ca nu ti-ai gasit - inca - locul potrivit.

Cat despre dorinta de a-i ajuta pe ceilalti pe care o simti pregnant si care te framanta: te felicit pentru ea.
Nu o lasa sa se transforme in ceva negativ, adica in vinovatie, angoasa si dezorientare generate de sentimentul ca "nu faci destul". Fa ce si cat poti, dar fa ceva.

Era o pilda veche cu trei diavoli care se laudau la Scaraotzchi care e cel mai tare. Unul se lauda ca a convins pe cineva sa fure, altul sa minta, iar cel de-al treilea sa AMANE. Si acela a fost facut mana dreapta a lui Scaraotzchi.

"Ce sa fac eu, ca simplu om, si ingradit de lipsa de timp? Raul din jurul meu e atat de mare, ca orice as face nu e suficient." Desigur ca este, intotdeauna a fost.

Dar pentru ca "dracusorul amanarii" te convinge ca nu ai puterea sa faci nimic, sufletul tau se revolta si depresia pandeste dupa colt.

Orice fapta buna, cat de mica, facuta azi, CONTEAZA. Mergi inainte, fa bine si cu timpul Dumnezeu iti va pune la indemana mijloacele necesare pentru a indeplini aceasta sarcina.
Nu uita ca pe toti ne judeca asa cum ne gaseste si se asteapta de la noi sa facem atat cat putem noi.

Bafta maxima, putere de munca si liniste sufleteasca!

buflea spune:

Nici eu nu am timp - am 41 de ani, 2 copii de 5 si 6 ani, un full time job care nu imi displace, un full time sot cu un extra full time job ... dar marturisesc ca mie imi place asa ... imi place sa am mintea ocupata, cateodata prea ocupata ca incep sa le incurc ... sincer, prefer sa tanjesc dupa timp liber decat sa imi caut activitati care sa imi umple timpul liber.

Personal nu e loc in mintea mea pentru amaratii planetei - mai trimit si eu donatii unui spital de copii, pentru cercetarea cancerului - dar asta pentru ca imi trimit aia acasa scrisoare, plic cu timbru - nu fac decat sa pun banii acolo si sa-l trimit prin posta ... mie mi se pare suficient, exista oameni dedicati actiunilor umanitare, exista organizatii care asta fac, aia au cat de cat un proiect, un training, un plan, un buget, o perspectiva pentru viitor - de ce mi-as da eu mintea si sentimentele peste cap ? Plus ca nu e loc in mintea mea pentru altii ...

Consider ca este risipa de energie sa sufar pentru nenorocirile planetei. Mai eficient mi se pare sa te concentrezi pe o singura problema de "ajutor" si in cazul in care nu esti specializat sa "ajuti" atunci o contributie baneasca cred ca ajunge sa ne relaxeze constiinta.

gavandor spune:

Micsunea, uite poate asta te poate ajuta sa faci ce vrei, sa ajuti copii din Romania, copii care vor doar sa invete, numai ca sunt saraci si nu isi permit nici macar liceul. E vorba sa le asiguri niste burse lunare, arunca o privire si vezi exact despre ce e vorba http://www.worldvision.ro/
Numai bine!

ardeiash spune:

nu te mananca nimeni ...sunt cele mai dulci bombonele de pe forumul asta ... eu le ador... duminica asta sarbatorim 5 ani si daca nu o sa te copleseasca numarul mare de praline mari , mici, toarte de praline, vino la bois de reves ... sa ne imbatam de bucurie.. va fi de neuitat

in alta ordine de idei...

draga micsunico .. vreau sa te mai invit si pe forumul umanitar de pe rombel.com sau la biserica sf nicolae bruxelles unde exista gramada de cazuri umanitare nerezolvate sau in curs de rezolvare ... oameni ce se confrunta cu probleme adevarate.. de la lipsa de alimente, bani sau sanatate .. pana la deprimare pentru aceste lipsuri.. oameni ce nu le pot oferi nici macar una din jucariile pe care copiii tai le au ...

vreau sa spun ca vei uita de ale tale complet si nu vei stii ce sa faci mai intai ca sa-i ajuti..

daca tot te afli la varsta intrebarilor ... te invit, te rog chiar, implica-te.. este nevoie de oamneni ca tine

escu spune:

gata, ati si sarit pe ea cu sponsorizarea...
v-a spus clar femeia ca nu vrea sa sponsorizeze material, ci cu sufletul. Toata lumea intelege caritatea in mod pragmatic?

ardeiash spune:

escule, nu ai inteles....

hai sa vorbesc despre copiii romani ce vin in spitalele belgiene (in toata lumea de altfel) sa se opereze sau pentru transplant...sau ...

exista situatia
- parintii sunt poate dintr-un sat sarac din romania , de unde au iesit prima data si intaiasi oara in viata lor.. cunosc numai limba romana , au reusit sa stranga 100 000 de euro prn teledon sau biserica si au banii in cont , in banca , de unde nu pot scoate nimic pt ca tre sa justifice apoi numai prin facturi ... (de altfel nici nu le ajung uneori banii de altele)

acum imagineaza-ti ce-nseamna sa ai copilul bolnav de leucemie sau sa faca o operatie complicata pe cord sau transplant de ficat.. si sa nu cunoasca decat limba romana..

intrebari:

de ce crezi ca are nevoie acel parinte care nu se-ndeparteaza de patul copilului vreme de saptamani sau luni?

de ce crezi ca are nevoie acel copil care nu intelege nimic din ce-i transmite medicul sau de ce vine asistenta de cateva ori pe zi ca sa-i schimbe, sa-i faca, sa-l intrebe ..

in caz ca-ti inchipui: da, este vorba de sprijin moral in primul rand ... si vreau sa-ti spun ca tre sa fii cu adevarat tare sa poti sprijini mai ales pe cei carora li se da un diagnostic nefavorabil.. am avut din pacate, aceasta experienta la clinica st luc bruxelles si vreau sa -ti spun ca nu e usor nici sa oferi o jucarie si nici sa dai bani unul copil care in curand va muri .. ultima oara chiar chiar mi-a fost imposibil, iar penultima data chiar nu m-am descurcat deloc bine...

am gasit in spitalele belgiene copii care vroiau numai sa se joace, sa scrie ca la scoala , sa citeasca , sa picteze si nu aveau cu cine..

nu spun ca asta trebuie sa faca micsuneaua..

ci ca este nevoie de oameni inimosi care s-o faca si pe-asta

chiar daca operatia e reusita.. au nevoie permanenta de un traducator in spital si de
suport moral atat parintii cat si copiii

daca ati vedea pret de o secunda privirea unui copil pironit intr-un pat de spital... nu in romania unde-l pot vizita colegii si prietenii, ci unde are numai pe mama care sta pe un scaun langa ea (( pt ca un sezlong costa 20 euro pe noapte si-i pastreaza pt tratamentul copilului..) v-ati implica fiecare din voi in aceste cazuri, va asigur..

daca ati vorbi cu copilul.. pret de 1 minut.. ati vedea ca are nevoie de atmosfera de la scoala ca aerul.. are nevoie de joc, de cantec.. ca de aer..

putini sunt cei care ni se alatura.. si cei care ni se alatura la un caz nu mai suporta sa vada inca unul.... chiar usor...

si ce sa mai spun.. ca aici vorbim de fapt discutii... daca dorim cu adevarat sa ne implicam, o facem.. sorry.. no offense, pe cuvant