ADHD sau ce?

gina_raluca spune:

Off-topic: Betiana, eu am experienta cu ADHD in adulti si sunt in alta tara, deci pot gresi aici. Dar pentru diagnostic, pentru adulti, nu trebuie urmarite simptomele pentru 6 luni. Pe langa testele obiective, parintii si persoanele apropriate clientului trebuie sa completeze chestionare care intreaba cand au inceput problemele astea (inainte de 7 ani), frecventa lor, daca s-au schimbat de-a lungul timpului, si ce tip de probleme cauzeaza. De obicei, evaluarea asta se poate completa in cateva zile. Daca e inclus si un doctor in comisia de evaluare, poate dura putin mai mult. Stiu ca in cazul copiilor se evaluaza putin diferit, dar din experientele colegilor care se asexeaza pe psihologia copiilor, stiu ca a durat cateva saptamani la ei.

columbiana spune:

Sibylle, iti raspund cu drag tot ce stiu, trimite-mi pm!

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759

anuscha2009 spune:

Nu stiu ce sa mai zic, uneori obosesc si gresesc ne mai facand nimic. Ieri cand am intrebat o pe doamna de literatura cum i s a parut fetita la cursul ei, mi-a zis ca a fost cooperanta a luat chiar ,,locul 1'' la un concurs adhoc de ,,pinguinul'' Imi spune ea mie ca copilul nu are ADHD pentru ca danseaza foarte frumos (eu stiam asta inainte sa o diagnosticheze ea)

Alizee spune:

Anuscha, de asta ti-am si zis sa nu mai crezi "diagnosticele" puse de asa zisi specialisti in psihologia copilului.
Discuta numai cu psihologii. Este foarte bine ca gradinita are psiholog.


allinta

A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.

Ilinca_M. spune:

Incredibl, la "cursul de literatura" (oaaau, ce academic suna!) se danseaza..."pinguinul"! Da' ce naiba e pinguinu' asta de infloreste ca o eczema in societatea romaneasca?!
Scuzati-mi off-topicul, dar nu mai rezist, peste tot dau de "pinguinul" asta, se danseaza la gradinitze, la manifestatii...o oroare!

mami de Sophia-Diana (Sophiphi)
1 AN!
Manole forever

Daria_ghe spune:

Draga Anuscha, am citit aproximativ cam tot ce ai scris aici. Imi pare rau ca s-a ajuns in zilele noastre ca orice persoana care a auzit cate ceva despre o anume boala sa aiba impresia ca deja e specialist si se hazardeaza sa dea sfaturi sa puna diagnostice cum considera ea mai bine. De cand cu campania televizata care s-a facut pentru a pune semne de intrebare unor parinti care se confrunta cu un comportament deosebit de agitat al copilului, toata lumea care vede un copil care nu sta locului il si eticheteaza cu ADHD. Educatoarele, invatatoarele si alte persoane care ar trebui sa se ocupe de formarea copiilor nostri sunt de multe ori depasite de situatie in timpul orelor de gradinita, scoala. Datorita incapacitatii lor de a controla copiii care, sigur, multi dintre ei sunt hiperactivi, fara a avea ADHD, altii sunt obraznici, greu de stapanit chiar si de catre proprii parinti, se pun la adapostul unor probleme ale copilului. Ele n-au nicio vina, fac totul dar cu copilul dumneavoastra nu se mai poate! Are mari probleme, trebuie neaparat sa consultati un psiholog. E o chestie cool sa "identifici" copiii "problema" din clasa ta, iar printre educatoare e o adevarata competitie in a descoperi o cat mai mare diversitate de probleme de natura psihica.
Stim ca reclamele dezvolta necesitati false, nevoia de un anume detergent, bere, margarina etc. Pe acelasi sistem s-a dezvoltat in ultimul timp nevoia de psiholog. Tot mai multi parinti isi duc copilul la psiholog de cele mai multe ori pentru ca asa s-a insinuat de catre un cadru didactic sau prieten de familie. Ce vreau eu sa zic: copiii din ziua de azi nu mai sunt ce am fost noi acu 30 de ani. Educatoarele sunt cele care ar trebui sa inteleaga cel mai bine lucrul acesta pentru ca ele au observat o modificare a comportamentului la copil in timp, treptat, de la o generatie la alta. Si aici ma refer la educatoarele adevarate, nu la fatucile din ziua de azi care multe dintre ele poarta acest titlu fara sa-l merite. Desi pot sa accept detasarea lor fata de implicarea totala fata de copii datorita conditiilor destul de vitrege in care lucreaza, salarii foarte mici si efectiv mare de copii la clasa, nu pot accepta nesimtirea si prostia.
Eu am o fetita care a avut parte de astfel de personaje intr-o gradinita de stat. Am mutat-o la o gradinita particulara si prima ei impresie pe care mi-a impartasit-o dupa numai o zi de mers acolo a fost ca doamnele vorbesc foarte frumos cu ea si o mangaie si o pupa. Pentru ea, pentru psihicul ei a contat mult acest lucru. Stie ca e apreciata pentru orice face bine si sanctionata pentru ce face rau. Nu tipa nimeni fara motiv, nu jigneste nimeni doar pentru ca nu-l mai tin nervii.
In speranta ca nu am divagat mult de la subiect, as vrea sa-mi exprim si eu cateva sfaturi, ca sa zic asa, in ceea ce priveste problema ta:
- nu trebuie sa ignori ceea ce simti in legatura cu copilul tau. Du-l la psiholog daca tu consideri ca este cazul iar daca acesta spune ca n-are nimic nu mai incerca sa descoperi totusi ca este diferita de altii si ca asta inseamna "problema"'
- mangaie-ti fetita de cate ori poti, spune-i c-o iubesti, ca e viata ta, ca e tot ce ai mai scump pe lume, ca voi doua sunteti cele mai bune prietene si ca nimeni si nimic nu va poate desparti vreodata;
- incurajeaz-o sa spuna mereu ceea ce simte si cauta s-o intelegi atunci cand greseste asa cum ti-ar placea sa fii inteleasa atunci cand gresesti;
- incearca sa te convingi pe tine insati, cat poti tu de tare, ca viata e frumoasa, ca merita traita chiar si dupa separarea de care vorbesti, ca voi doua va veti descurca in orice situatie si ca ea e omul cu care tu vei imparti bucuriile si pe care te poti sprijini in caz de nevoie si da-i impresia ca e puternica si ca fara ea nu te-ai descurca asa de bine;
- faceti activitati impreuna, numai voi doua, plimbati-va de mana, singure prin parc si vorbiti despre orice si mai ales radeti, radeti, radeti;
- copilul tau e unic, e minunat. Trebuie sa aiba ceva mai bun ca altii, spuneai ca deseneaza frumos, iar daca la alte capitole este in urma lui x, cauta la x ceva la care copilul tau e mult mai bun si sigur ai sa gasesti;
- nu-ti cunosc situatia financiara, dar, daca poti, in vacanta de vara poate o inscrii la o gradinita particulara, unde cu siguranta vor fi putini copii in timpul verii, poate cu program scurt, si unde o educatoare dedicata sa-i acorde atentia si s-o determine sa aiba mai multa incredere in ea.
Iti doresc numai bine si fruntea sus. Viata e frumoasa (stiu asta de la o prietena a carei viata nu mi se pare un diamant. Dar pentru ea, totul e frumos, nimic nu e greu, orice boala e usoara, trece repede, pe orice pata neagra, pune alb si-o face gri).

alexpa spune:

exista o legatura intre maturarea biologica si ADHD
http://www3.interscience.wiley.com/journal/123400282/abstract?CRETRY=1&SRETRY=0

gabriela42 spune:

anuscha2009 cu rusine recunosc am plecat urechea la spusele a doua persoane relativ apropiate care imi spuneu ceva asemanator.am aflat de o doctor psiholog experta pe aceste probleme.am facut programare am ajuns dar surpriza!nu vedeam usa de multimea de oameni.insist sa vad nr de pe usa si hai in ce scandal aterizez si cu copilasul de mina!parintii veniti fara programare nu ii lasau pe cei programati!spun asta ca sa stii sistemul pt ca doctorita a iesit si a stigat fam programata la ora 16.am intrat si in nici 10 min am plecat fericita acasa,erau vorbe proaste ale unor persoane ,,vorbarete,,.mergi la un specialist asculta si ce zicem noi dar totusi adhd ...pai eu zic sa gindim de 2 oripe amindoua si ginduri bune

anya spune:

Anuscha, pana n-o sa-ti zica un specialist ca e copilul ok, nu o sa te linistesti. Pana cand ajungi la specialist, vorbeste cu pediatrul, fa-i analizele (inclusiv la oftalmologie daca se pregateste de clasa 1). Daca are vre-o carenta - tratati-o. Daca e mai micuta, slabuta, inceata cum zici tu...de ce te grabesti cu scoala? Nu poti sa o dai la 7 ani si jumatate? Ritmul in clasa 1 e destul de alert si ii va fi foarte greu. Eu am copil in clasa 1 (dat la 6 ani jumate) si am noroc ca e istet si iute-cand vrea- dar sunt copilasi in clasa care au probleme cu ritmul de invatare (iar invatatoarea nu e o disperata cu sute de culegeri si caiete suplimentare).
La cursul de engleza, pustiul meu are un coleg cu ADHD (cred). L-am vazut ieri la serbare. Desi foarte istet si simpatic (cunostea cuvinte, stia cantecelele) nu putea sta o secunda locului. Toti copiii cantau aliniati, el topaia in mijlocul scenei. Pe mine m-a deranjat putin pt ca nu am stat prea mult cu el, dar cred ca atat profesoara cat si copiii au fost deranjati de topaielile lui - nu se pot concentra la ce au ei de facut. Daca copilul deranjeaza prea mult clasa, parintii celorlalti copii vor cere sa fie mutat, sa nu stea cu copilul lor, sa nu se joace copiii cu respectivul...fiecare isi vede interesul iar copilasul cu probleme va suferi. Nu fot fi condamnati nici unii nici ceilalti....viata e injusta.

floric_ea spune:

buna,

legat de adhd si deficitul de atentie s-a tot scris aici. exista o gramada de informatii/insa trebuie tinut cont ca deocamdata in Ro exista f putine persoane pregatite sa puna un astfel de diagnostic. si chiar daca ar fi pus, in forma despre care vorbeste anuscha, mai mult ca sigur interventia medicamentoasa nu s-ar justifica.

pe de alta parte, intotdeauna ceea ce se intampla cu un copil nu este intamplator si in spatele fiecarei tulburari este o poveste. iar in momentul in care persoana care are grija de copil sesizeaza ca e ceva in neregula, ea insasi are nevoie de ajutor pentru a face fata situatiei. este foarte posibil ca un copil sa manifeste un comportament regresiv corespunzator unei perioade in care s-a produs o ruptura pe plan emotional intre el/persoanele care-i asigurau suportul afectiv. sunt foarte multe posibilitati. un psiholog priceput poate sa ajute. si foarte multa iubire/intelegere pentru ceea ce simte copilul. probabil ca ii este foarte greu. vorbiti cat mai mult impreuna despre ceea ce simte, despre cum se simte.

multa bafta!