Copil marginalizat la joaca

arminad spune:

Asa m-am gindit si eu asa ca l-am inscris la " Magic, Juggling & Balloon Animals" Vor invata magic tricks si d-astea. Cica el vrea sa invete cum sa faca sa dispara ..scoala O sa vedem ce iese dar mi s-a parut buna ideea de a invata ceva asa mai neobisnuit.

Cu karatele si de altfel cu alte sporturi si la noi a fost un esec total din cauza antrenorilor. Majoritatea au 0 talent pedagogic si sunt fixati exclusiv pe ideea de performana.

simali spune:

Eu ma refeream la grupurile informale din jurul casei. Cand un astfel de grup ajunge sa-ti respinga copilul aruncand dupa el cu pietre cred a deja nu mai vorbim despre situatii normale pe care sa le astepti sa se remedieze de la sine, prin evolutia copiilor.

Eu, ca idee, inainte sa ajunga V la varsta iesirii afara singuri am observat copiii de la bloc. Am vazut copil de 6 ani dand cu sete suturi in cap unui alt copil de varsta similara, cazut pe jos. Am auzit injuraturi demne de cele mai odioase ganguri iesind din gura unor tanci de 5-6-7 ani. Si noi stam intr-un cartier bun, majoritatea fosti ofiteri si alte grade militare... Asa ca am decis sa zic "pas" cu socializarea la bloc. Pe strada unde ne construim casa insa, este un baietas foarte simpatic si cu care am inceput deja sa legam relatii. Tot asa in clasa la V, el si-a facut cativa prieteni (baieti pasnici ca si el) si prefer sa-i invit pe acesti prieteni la noi acasa. Mie sincer, nu-mi trebuie golani si nesimtiti in jurul copilului.

N-am niciun chef sa astept golanasii locali sa creasca si nici nu vreau sa ma incarc cu problemele lor familiare sau sa dau apa la moara temperamentului lor de lideri manelisti cultivat de parinti egoisti. (am fost odata la ziua unui tanc de 5 ani, la el acasa, si imagineaza-ti ca-si intampina musafirii intr-un tricou pe care scria "Eu sunt seful"; evident comportamentul cu musfirii era pe masura. In timp ce noi il invatam pe V ca atunci cand are musafiri sa fie gazda, pustiul asta era invatat sa-i frichine pe invitati ca "doar e ziua lui"). Cand sunt diferente clare intre valorile in care tu-ti cresti copilul si altii e mai bine sa fuuuuugi cat te tin picioarele.

La scoala tu, ca parinte, nu ai nicio putere pentru ca nu poti observa grupul si sa vezi cum se comporta fiecare, plus ca, asa cum zici si tu copiii evolueaza. Aici profesorii ar putea face multe dar nu fac absolut nimic. Asa, ca idee insa, retine ca liderii formali (la o materie sau alta) nu au nimic in comun cu liderii informali care pot sa fie codasii clasei.

"Calea de mijloc este calea ZEN"

Alice

olympia spune:

Alice, eu vorbeam de toate grupurile. Daca-s civilizate, problema acceptarii nu se pune , daca nu-s, n-are copilul ce cauta acolo. Eu nu vad de ce ar fi necesara o strategie anume pentru a fi introdus intr-un grup care-l respinge brutal, strategie ca nu cumva sa-i revina ultimul loc in "haita", cand ... lumea e mare!!!... asta voiam sa spun.
Eu si despre copii de la scoala-i zic fetei ca-s "doar colegi", nu automat prieteni cu totii. La baiat am facut la fel. Si n-am onorat nici jumatate din invitatiile la petreceri, pe aceeasi idee.

Pene colorate... cate putin din toate!

album
gradina

ralu_t spune:

In calitate de fost copil marginalizat,iti sugerez cateva abordari dincolo de cele pe care le-am citit pana acum:
1. gasit un grup unde copilul sa simta bine: apreciat, valorizat, acceptat, sa stie ca exista si o atfel de pozitionare fata de ceilalti si sa nu ramana cu un handicap. acest grup poate fi format din clasa de copii de la scoala, de la un club, din copiii prietenilor vostri.
2. tatal trebuie sa-i cultive incerederea in el la varsta asta,identificarea cu tatal e vitala, multe activitati impreuna in care tatal sa valdieze deopotriva si partea soft a baiatului, si pornirile agresive. tatal ar putea sa-l si insoteasca la joaca in anumite momente, poate chiar cu participarea unui alt tatic, dintr-o familie cu care va intelegeti si caruia sa-i solicitati ajutorul in problema voastra. sa initieze un joc de fotbal sau de baschet unde tatal ar putea fi arbitru, sau antrenor, un fel de campionat la care sa fie invitati toti copiii -de obicei sunt receptivi in fata autoritatii unui adult- situatie care i-ar oferi ocazia lui Tudor sa aiba acces la ceilalti. poate deveni un ritual, daca gasiti un joc haios, care sa se repete saptamanal si pe care copiii sa-l accepte cu drag.
3. incearca sa inviti pe la tine copiii care in lipsa leaderului se joaca cu baiatul tau ,care nu au neaparat ceva cu Tudor si a caror unica problema este sa nu cumva sa ajunga in locul lui-adica sa fie exclusi de leader fiindca nu-i impartasesc opiniile. E vorba de o strategie de genul: divide si cucereste. Un leader fara grup, nu e leader. Eu cred ca mai putin trebuie insistat pe partea cu jucarii cool, fiindca vei crea un precedent si in lipsa jucariilor cool eposibil ca "prietenii" sa dispara iar copilul tau se va simti la fel de nesigur (increderea trebuie cladita pe dinauntru) ci mai degraba prin activitati interesante. imprieteniti-va cu parintii celorlalti copii, sugerati activitati impreuna de genul: azi iei tu 3-4 copii si mergeti in parcul cutare, la film sau la bazin, maine alt parinte..in fine, cat iti permit relatiile, dar cred ca ar merita o incercare. Sau cand ploua,e frig, nu iese afara, nu va limitati doar la baietelul care vine pe la voi, pune-l pe Tudor sa mai invite si alti copii. Toti vor sesiza in cele din urma ca teama lor de mihai-cu siguranta toti se tem de el- e nejustificata, puterea lui deriva din obedienta lor, nicidecum din alte calitati personale. daca tudor va relationa cu ei intr-o atmosfera destinsa, in confortul casei voastre, sigur va fi mai indraznet iar acest lucru se va extrapola si la activitatile din fata blocului. nu va mai sta minute in sir pana sa aiba curajul sa interactioneze cu copiii.
oricum, nu exista retete sigure, contextele si personalitatile sunt unice, deci trebuie incercat si incercat pana iese ceva.
Si ca o incurajare- eu pana la final desi nu am fost acceptata de grupul de copii din fata blocului (grupul era deja format cand m-am intors eu acasa, fiind crescuta de bunici pana la varsta scolii, mi-a fost imposibil sa ma integrez, desi existau perioade de intelegere cu gasca, cele mai multe erau pline de jigniri, umiliri, etc), n-am devenit o retrasa sau timorata. M-a ajutat enorm de mult grupul de la scoala, unde fiindca invatam bine si eram apreciata de invatatoare,profesori, am fost apreciata si de colegi. Cele mai grele erau vacantele de vara, cand singura alternativa ramanea invariabil grupul din fata blocului. Da, a fost cumplit de greu, zile intregi de singuratate, rautati, aberatii si sfaturi total nepotrivite din partea parintilor mei, bineintentionati de altfel, de genul "raspunde cu acceasi moneda", "lasa ca ei sunt fraieri, tu o sa cresti si vei ajunge departe si ei vor fi de nimic, etc". Ca sa rezum, n-am ajuns un adult stresat, incapabil sa lege prietenii, in nici un caz vreo timida. E drept ca m-a ajutat terapia pe care am urmat-o in care am inteles mecanismele psihice, de ce in anumite contexte deveneam tinta unor atacuri, insa cauza nu a fost nicidecum in neplacerile de la bloc, ci undeva mult mai departe, in primii ani de viata cand fusesem abandonata la bunici iar sora mea mai mare statea cu parintii. deci mie destinul de "marginalizata" imi fusese deja intins inaintea picioarelor....

ralu- de bebe albastru
i believe in miracles...povestea noastra

Bee spune:

Raluca, citesc subiectul tau de vreo 2 zile si ma tot gandesc ce sa-ti spun. In primul rand, stii ca ai un copil deosebit, nu? Si e ok asa cum e el, cu activitatile care-i plac si cu cele pe care le refuza. Copiii din grup si mai ales "leader-ul" agresiv Mihai, simt asta. Simt ca el e cumva diferit, crescut si educat altfel si de asta-l marginalizeaza. Nici nu stiu insa cum sa-ti spun sa-l ajuti, sa nu ramana marcat. Discuta mult cu el, incurajeaza-l. Fa-l sa-si gaseasca prieteni cu care sa aiba aceleasi afinitati. Impropriu spus "fa-l". De fapt da-i ocazia sa cunoasca alti copii: la scoala, la alte activitati extrascolare, nu ai cum sa legi tu prieteniile, dar poti sa le incurajezi.
Si totusi, oricat ar fi de prezent spiritul de haita, ceea ce ii fac lui Tudor e inacceptabil! Cu pietre? Nu pot sa cred.
Legat de ce spunea Ralu. SI eu am fost un copil marginalizat, dar nu umilit, batut sau mai stiu eu ce. Eram doar cam la coada ierarhiei. SI de ce? Adult fiind am realizat ca ai mei nu socializau cu parintii copiilor din bloc. Era groaznic pentru mine sa nu fiu invitata niciodata la petrecerile copiilor din bloc (muuuuulti copii). Plus ca la ziua mea nu venea nimeni fiindca nici ei nu ma invitau, deci nu puteau onora invitatia mea..... Da, bloc si cartier de ofiteri si copii si parinti educati (?). Si in timp, am crescut mi-am facut o prietena sau doua, cu care aveam ce discuta. SI pe la 11 ani, n-am mai vrut sa ies in fata blocului.
Dar eu una, ca adult sunt de o timiditate bolnavicioasa, in prima faza. Am oroare de primul contact cu o persoana necunoscuta. Mi se pare ca voi fi mereu respinsa. Asta desi am prieteni si socializez multumitor (dupa o prima intalnire).
Sper sa depasiti aceasta perioada. Poate sa renunte totusi la dorinta asta de a se integra fix in acest grup? Sa-i canalizezi interesul intr-o alta directie?

simali spune:

Asta e, ca unele grupuri nu sunt totalemate bune sau totalmente rele. In cazul Lyadei sunt si unii copii normali in grup...

"Calea de mijloc este calea ZEN"

Alice

LYADA spune:

Da, ultimele mesaje au atins niste puncte asupra carora trebuie sa lucram ca familie: implicarea tatalui care se joaca cu el o multime de jocuri insa are o atitudine nu prea potrivita , de ex se bucura ostentativ cand castiga, ceea ce pe copil il enerveaza teribil -nici vorba sa poata valida partea soft, legatura mea cu celelalte familii din bloc care tinde spre zero (uh, aici va fi al naibii de greu, suntem in relatii f bune cu o fam ce are o fetita mai mare, extraordinar de bine crescuta, copiii insa nu prea au interese comune), propria-mi personalitate - si eu sunt destul de rezervata in a-mi face prieteni noi si imi maschez timiditatea prin diferite modalitati.

Oare faptul ca i-am spus lui Tudor ca eu ca mama nu ii pot cere lui sa se schimbe dat fiind ca eu l-am educat cu toata dragostea si priceperea mea ca sa devina un om bun si ar insemna sa arunc totul la o parte si sa il invat lucruri rele, doar ca sa plateasca cu aceeasi moneda inseamna ca am validat partea soft?! nici nu stiu in ce masura a fost strict influenta mea, de foarte mic a fost intelegator si putin mai matur. I-am vorbit mereu destul de serios si e si el critic acum...de ex mi-a spus; mami eu nu pot sa rad la TOATE glumele lor, uneori mi se pare ca exagereaza si nu imi vine sa rad. Adultii il plac foarte mult, e haios la nivel de adult, pt copii cred ca nu prea...

Serviciul nu ne permite sa fim prezenti afara, eu eventual dupa ora 8 si de max 2 ori pe saptamana, ma mai eliberez in iunie si mi-am propus sa ies afara mai des si sa incerc sa nu am aerul unui jandarm. M-am mai gandit si cred ca in ultimul an am stat mult prea putin langa el...lucrez peste program des


Repet, la scoala este totul ok, are prieteni, azi mi l-a si laudat invatatoarea, merge cu placere in toate activitatile extrascolare. Scoala e departe de casa insa, am ales-o pentru invatatoare - de asta e greu sa ii formez un grup de joaca zilnica cu colegi de scoala. Si nici nu vad o solutie in a-i evita pe toti copiii de afara din cauza unuia.

sper sa fie de folos si altor parinti framantarile mele si solutiile primite de la voi. Ralu cel mai mult ma bucura ce-mi spui la final, ca se poate sa treci peste marginalizarea asta. Si eu am schimbat blocul si toti copiii la 13 ani si mi-a fost f f greu, nu-s total rupta de problema izolarii.

olympia spune:

Eu din povestirea Lyadei am inteles ca toti copiii mai putin doua fete au aruncat cu pietre, deci nu-i vreo mare diferenta intre Mihai si restul grupului.
La noi pe strada, am iesit si i-am oprit pe toti sa se joace cu bete sau pietre, indiferent daca faceau sabii sau dadeau la tinta si nu unii dupa altii, mi-a fost prea teama de un accident.
Si am avut si noi un baiat mai mare, Cristi, care era mereu cel mai agresiv si sef la prostii. Dupa ce a fost reclamat parintilor de mai multe ori s-a aflat ca era des pedepsit cu bataie crunta atat de tata cat si de bunic. Si atunci am preferat sa ies si sa le deturnez jocul, decat sa-l vad in desfasurare, ca stiam ca se termina prost, ori cu un copil lovit, ori cu un geam spart. La un moment dat m-am trezit ca a trebuit sa-l scot la propriu pe Cristi din mainile unui vecin care-l bagase-n curte sa-l bata pentru o piatra care a ricosat intr-un termopan. Vecinul era orbit de furie, pana am alergat si eu in curtea lui , a incasat-o oricum destul de rau.
Deci fara bete si pietre, fara lupte si tabere, mai bine minge, prinselea, badminton, sau chiar jocuri din casa duse afara.


Pene colorate... cate putin din toate!

album
gradina

simali spune:

Deci te-ai imlicat, Olympia, la nivel de adult! Ceea ce e de dorit sa se intample dupa parerea mea cand situatia scapa de sub control. Dar ca sa te implici trebuie sa fii pe faza, sa vezi ce s-a intamplat, etc. Ceea ce nu se poate obtine fara sa stai sa observi o perioada grupul la joaca (chiar tu facand altceva, citind o carte, crosetand, gradinarind, whatever...)

"Calea de mijloc este calea ZEN"

Alice

simali spune:

Deci Lyada... afara din Turnul de Fildes!

"Calea de mijloc este calea ZEN"

Alice