Copil marginalizat la joaca

simali spune:

Ruxi, iau notite.
Si eu, ca si tine, am rupt relatiile cu prietenii cu copii aroganti si rautaciosi.
Ce activitate extra a preferat sa faca baiatul tau?
Si al meu tot blandut... si inca nu i-am gasit nimic sa i se potriveasca.

"Calea de mijloc este calea ZEN"

Alice

simali spune:

Doamne, de ce nu esti vecina cu noi!!



"Calea de mijloc este calea ZEN"

Alice

LYADA spune:

Of, Simali. eu te admir in tacere, imi place mult cum scrii, stiu de baietelul tau...si el mai timid. O scoatem la capat pana la urma, insa cere efort..

in weekend am mai cautat pe internet, Bucurestiul teoretic o fi plin de oportunitati, practic in sectorul meu (3) nu am gasit nimic. Mi-am propus in toamna sa merg la Pal Copiilor, acolo au multe cursuri si poate e ceva de interes si pentru Tudor. Peste vara sunt niste ateliere frumoase- pe latura creatie insa- la club B.am.bini . Nu stiu ce altceva in afara de sport si artistic i-ar putea creste lui Tudor increderea in sine.

am repetat diferite scenarii in care as putea sa ii prezint situatia mamei lui Mihai, inca nu am ajuns la o formula multumitoare. Au fost plecati in weekend oricum.

Conchita, metoda Olympia mi-e peste mana si personalitate. Mai ales dupa ce vineri am ridicat vocea la el si l-am amenintat ca il spun mamei. Sa-mi fie cu iertare, insa momentan ma revolta tot ce tine de el si nu gasesc in mine resurse sa il privesc cu blandete.

Androix spune:

Imi pare nespus de rau ca treceti prin asta si la o scara mai mica si fara violenta deocamdata pot sa spun ca trec si eu prin marginalizarea asta cu Filip. Nu este exclus ca atunci cand vom ajunge la varsta voastra sa avem si noi probleme, si Filip fiind cam la fel cu fiul tau sensibil, iubitor, bland etc.

Referitor la situatia voastra eu as incerca ceva cu Tudor nu cu Mihai. Da-l la karate sau la un sport de autoaparare, ceva care sa-i cultive increderea in sine si care sa-l invete sa se apere la nevoie. Nu cred ca va avea nevoie de mai mult de o singura ocazie in care sa-si gaseasca curajul sa-l puna la punct pe Mihai si totul se va schimba radical. Nu te invat sa-l inveti sa dea mai tare, ci sa se apere.

www.obiectiverealiste.blogspot.com" target="_blank">Blogul grasei
www.bijuteriiandroix.page.tl" target="_blank">Androix Bijoux

Niste copii si toti copiii!

anka1 spune:

Draga Bianca,

Inteleg ce e in sufletul tau, am trecut prin ceva asemanator. La noi nu a fost faptul ca cineva il necajea, ci ca nu-si gasea locul in nici un grup. La gradi era grupa si undeva la 2 m, aparea si Vlad, asa sa-ti imaginezi o poza.
Acum, este cu totul altfel, si-a gasit printr-un sport, locul intr-o echipa si a capatat incet-incet incredere in el. A durat destul de mult, a fost nevoie de sustinere si rabdare, dar acum am vazut ca e mai increzator in fortele lui, comunica mai usor, riposteaza daca cineva il supara sau il trateaza rau (nu cu agresivitate).
Deci, sfatul meu este sa incercati impreuna sa gasiti un sport/hobby unde isi va gasi prieteni care sa-l aprecieze, isi va gasi locul lui si va capata incredere in el. Dupa aceea vei vedea ca-i va fi mult mai simplu sa interactionze cu copii de genul lui Mihai pentru ca se va simti mai puternic.
Pana atunci, eu cred ca ar fi mai bine sa nu mai interactioneze cu copiii respectivi, eu inteleg foarte bine ca nu esti in stare sa apropii relatia dintre ei. Poate ca este o solutie cea propusa de Olimpya, numai ca eu nu cred ca as fi in stare sa o aplic..

Iti doresc mult succes,
Anca

LYADA spune:

eu va multumesc tare mult pentru empatie, am fost zilele astea praf cu nervii, imi dadeau lacrimile din orice, ingandurata si in alerta non-stop cand Tudor a iesit afara sambata si duminica.

Au fost si perioade in care nu-si gasea locul nici in grupulete mai mici, copiii vad ca se grupeaza si dupa cum sunt parintii prieteni de ex. Noi avem niste vecini super, cu baietel mai mic cu 2 ani insa el nu iese afara dupa-masa, doar la pranz. Cand e urat afara se viziteaza reciproc, aici am rezolvat-o.

Ieri venind acasa pe la 2 (eu),i-am intrebat pe cei 2 copii prezenti afara daca mai stau la joaca in parc, au zis ca da si l-am informat pe Tudor. S-a imbracat fericit, a iesit in tromba, s-a apropiat de terenul de baschet -ingradit- unde cei 2 incepusera sa se joace cu paletele- si a stat in afara terenului, dupa gardul inalt minute in sir. Eu il priveam pe geam cum ezita sa se alature lor, l-am chemat la masa dupa jumatate de ora (ia niste medicamente pt tuse acum si era urgenta) el inca nu intrase in joc, privea doar. A iesit din nou apoi si s-a jucat f frumos cu baiatul (fata plecase). Nu ma grabesc sa generalizez, insa cand sunt doar el si inca un copil lucrurile merg bine, cand sunt 3 T ramane pe dinafara.

Si acum cateva luni se apropia timid, insa nu dura atat integrarea. Si desi sunt de acord cu teoria ca nu el are o problema, se poate transforma usor dintr-o trasatura de personalitate intr-o problema de relationare.

Vom relua din iunie cursurile de fotbal, sunt numai in weekend. Am gasit azi un centru cu activitati diverse pe la Arcul de Triumf- cam departe, insa le voi face o vizita sa vad cum se prezinta la fata locului.

Eu intru si recitesc ce spuneti, sunt de acord cu aproape toate opiniile, nu le pot aplica pe toate si multe se pot face pe termen mediu, nu ma astept la schimbari de o o zi pe alta.

M-ati ajutat foarte mult!

PS 1. am frunzarit cartea recomandata, o voi relua acum (era mai mic al meu cand am cumparat-o si mi s-a parut ca nu sunt aplicabile la momentul respectiv ideile de acolo).
PS. 2 citesc Copilul captiv cu mare interes, este pentru mine cel mai bun subiect al forumului! multe zile nici nu l-am deschis caci nu ma atragea titlul, acum abia astept sa il deschid seara. Profit de ocazie sa ii adresez un gand bun Conchitei, cred ca faci mult, mult bine multor persoane cu acest subiect.

carolinah spune:

Conchita, cum ai procedat concret?

Eu am aprox problema asta (cred) cu fata mea cea mare (7.5 ani) la scoala. Ea spune ca o necajesc vreo 3-4 baieti la scoala, cei de acolo ne spun ca nu e chiar asa, ca ea reactioneaza prea intens, ca ea vrea sa fie leader absolut acolo si intra in conflict cu baietii etc.

Nu stiu exact ce se intampla acolo, ea merge cu placere la scoala, dar zice ca nu e prietena cu nimeni... cert este ca nu a mai fost invitata la nicio petrecere din noiembrie, cand a fost si ziua ei si au existat vreo 2 contra-invitatii, cum ar veni. Mi-e greu sa cred ca in atatea luni n-a mai fost nicio petrecere, deci e clar ca acei copii o ocolesc. Si eu stau si ma perpelesc, cred ca a inceput cu stangul relatia de la scoala si eu nu am stiu cum/cand sa intervin.

Multa vreme a venit cu hainele murdare de cerneala si de mancare (ia pranzul acolo), semn clar ca nu se putea concentra... Primeam mereu feedback ca celilalti fac teme de ex mai rapid decat ea etc, desi acasa se misca binisor la teme. Acum vad ca e mai bine, am avut si multe discutii cu conducerea pe tema asta, sunt mai atenti la relatii, insa tot ne spune ca ar avea ceva conflicte pe acolo in afara de acesti baieti... Plus ca nu are nicio prietena la scoala.

Nu stiu daca e normal sau nu conform varstei, stau si ma foiesc in continuu. In parc leaga prietenii f usor, insa prefera baietii cu 2-3 ani mai mari. De cate ori merge in parc gaseste cate unul de asta si uita de noi, se joaca de rup locul.

Suntem pe o lista de asteptare sa o mutam la alta scoala, as vrea sa facem asta din sept ca mie mi se pare mediul toxic pt ea, insa scoala pe care o vizam inca nu are formata o a 2-a clasa...

Nici nu stiu de ce am scris sau care e intrebarea mea. Am citit mult si eu despre bullies, credeam ca ne incadram la victime, dar din ce aflu de la scoala se apara, maraie, da din coate, nu prea s-ar incadra. Parca mi-e teama sa nu ajunga pe partea cealalta fiind provocata constant...

ruxij spune:

Simali, Bogdan face inot in timpul anului. Vara face tenis si sarituri in apa. Mai face pian. Dupa cum vezi, cam sunt sporturi individuale. Nu accepta inca sporturi de echipa gen fotbal sau baschet, pt ca spune ca nu vrea sa se lupte pt minge. Voi incerca baschet in toamna totusi, ca acum e mai mare, sa vedem dc. merge. E in echipa de inot in schimb, adica nu inoata singuri, sunt multi si mai vorbesc in apa acolo, la vestiare etc. Dar cu inotul cred ca ne vom opri curand, deja am facut o pauza, l-am dat la lectii individuale ca nu prea isi imbunatatea tehnica la echipa, nu ii invatau doar urlau antrenorii "GO", de pe margine. Nu prea cred ca mai pot face fatza nici eu, de la nivelul la care e in sus ar tb sa il tot duc la competitii si nu ma tin curelele, astea sunt prin alte orase si uneori tb sa te trezesti la 4 dimineata sa te duci acolo, sa stai cu orele sa vezi cum concureaza copilul 2 minute. Deasemenea facem matematica la un centru special, si asta il ajuta pe el, la centrul ala vine juma' de scoala si se simt asa ca fiind intr-un "club select". Fiind bun la matematica il ajuta cu increderea in el, se simte printre cei mai tari din clasa, aici nu e ca la noi "tocilarul", astia buni la scoala sunt respectati. In rest, l-am laudat la greu si foarte greu, poate prea mult. Eu am tot "muncit" la aspectul asta timp de 3-4 ani. I-am luat trambulina din aia in curte sa atrag copiii, i-am luat toate gadgeturile "la moda" printre ei, si cum-necum, a capatat incredere in el, s-a schimbat foarte mult, cu toate astea combinate, si acum e lider absolut. Daca insa iese din grupul lui si se duce accidental intr-un grup de copii cu 1-2 ani mai mari, imediat incep sa il bully aia, sa se strambe la el, sa il numeasca cum s-o nimeri. Pai de ce sa suportam?

buli spune:

eu nu-s sigura ca indepartatul copilului cu totul din grupul care il intimideaza e cea mai buna solutie.
sigur, ca nu trebuie cultivate astfel de prietenii, dar cumva trebuie invatat sa se descurce.
tot citeam ce ati scris voi si ma gindeam sa zic asta mai devreme, dar am zis ca poate nu am dreptate. si a venit ruxij si a confirmat ca un pic am.
eu zic ca-s de folos niste tactici combinate. numai asta de evitare nu cred ca e ok.
copiii cresc, sint independenti si cumva ar trebui sa reuseasca sa se descurce singuri. in plus si in viata de adult sint unii care procedeaza taman ca Mihai de la acest subiect si nu ai cum sa ii eviti, uneori tb sa le tii piept.

www.youtube.com/watch?v=YhWZ7bpfQag" target="_blank">@

simali spune:

Nu stiu daca tu ai un copil timid dar iti spun ca sansa sa faci un pacifist sa mearga la karate sau sa inceapa sa se apere e aproape egala cu 0. Poate mai tarziu, cine stie, sa creasca in ei asa o furie dincolo de limita si furia asta sa-i faca sa-si doreasca singuri... Dar acum nu. Ba mai mult, daca-i propui karate sau altceva este ca si cum i-ai sugera copilului ca E CEVA IN NEREGULA CU EL. Si nu este adevarat. AICI TUDOR ESTE BAIATUL BUN, el procedeaza corect, ca un cetatean model intr-o tara civilizata si lui trebuie sa-i fie clar asta.

Incercarile de imprietenire cu "agresorul" sunt iarasi o idee buna dar la copiii mici (gradinita) care inca nu au internalizat agresivitatea ci se comporta aiurea asa, nici ei nu stiu de ce. Era pe aici pe DC cineva care povestea o intamplare amuzanta cu fetita de 3 ani pe care o tot necajea un baietel la gradinita. Si ea-i tot zicea "evite, evite" (erau in Canada si vorbeau franceza) si intr-o zi vine tatal baiatului si zice "Vai, multumim pentru invitatie, venim Marti". Si tipa ramane paf. Intreaba copilul si zice "Pai tu mi-ai zis sa-l invit si l-am invitat". Din "evite" inteles "invite" a aiesit ceva bun pana la urma.

Lyada, tu nu poti cobori cu el in curte, la joaca, pentru o perioada ca sa vezi ce se intampla? Sa stai prin apropiere, sa facilitezi eventual intrarea in joc, etc.? Copiii cu probleme de socilalizare au deseori un fel de supervisor care-i ajuta sa inteleaga mai bine grupul de copii, legile lui nescrise, ce pot ei sa faca, etc. Poti sa fii tu acel supervisor. Daca vezi ca grupul nu merita osteneala il convingi si pe Tudor, CU ARGUMENTE de data aceasta si va lasati pagubasi. Ca sa-ti vezi copilul in asa o situatie iti face oricum rau si bag mana-n foc ca-n casa stai ca pe ace cand el e pe afara.

Vlad de pilda, din cauza ca nu pricepea cum e cu liderul intr-un grup, se ducea acolo si voia sa fie el liderul (desi era mai mic, mai nou, etc.). La inceput liderul era usor amuzat, dar apoi se enerva si-l azvarlea cat colo. I-am facut tone de desene pentru a-i explica cum e cu regulile haitei in lumea oamenilor si cea a animalelor, cum cand esti nou sau mai mic, sau nu-ti place sa te bati cea mai buna si mai sigura pozitie e de expectativa si de subordonare initiala.

Dar si mai buna este cautarea celuilalt marginalizat... Intotdeauna grupurile in care se poarta marginalizarea mai este intotdeauna inca cineva marginalizat, cel care a fost cal de bataie pana sa pari tu, o veriga slaba; trebuie numai sa fii atent, sa nu mai fii atat de fascinat de liderul mare si rau. Se poate insa ca "veriga slaba" de bucurie ca a aparut alt fraier sa incerce sa dea apa la moara liderului copiind atitudinea celui pe care-l admira. Atunci te retragi si-l lasi pe el sa ramana in continuare fraierul grupului pentru ca deja devine totul mult prea complex. Poti sa cauti un alt marginalizat sau sa ramai singur, in afara grupului, incercand insa sa-l atragi in continuarea de partea ta pe "marginalizat" care, daca e un copil normal si nu un masochist este posibil sa te prefere in cele din urma.

Un copil de 9 ani poate intelege jocul acesta dar nu poate pune in practica nimic fara ajutorul unui adult. De aceea e nevoie de cineva afara cu el, in umbra.

"Calea de mijloc este calea ZEN"

Alice