Copilul minte, ce atitudine sa am?

ML spune:

Exact la asta ma gandeam si eu cand m-am hotarat pentru chibrituri, Ana.
Nici eu nu stiu cum este mai bine. As intreba intr-un subiect separat, este prea important. Si eu l-am gasit mai demult pe baiat sub masa cu foarfeca in mana, langa firul de la veioza. Fata l-a parat, nu era chiar mic, stia ce se intampla cu prizele, etc....

Hai sa ne mutam, cu ce titlu? Sau, daca s-a discutat deja vreau sa citesc, ne puteti ajuta?

La tzara americana (poze)

olympia spune:

Eu zic ca locul potrivit pentru subiect e tot aici.
Un copil care face astfel de lucruri la varsta la care intelege pericolul si greseala, nu le face in primul rand din curiozitate. Va transmite mesaje, cere atentie, poate se plictiseste, se simte neimportant, neglijat, are nevoie de activitati potrivite firii lui, in care sa fie valorizat... ca-s activitati impreuna cu voi sau doar unele care sa-l ajute sa creasca in ochii lui si ai vostri, ramane de cercetat si de gasit ce se potriveste mai bine cu stilul fiecarei familii.

Pene colorate... cate putin din toate!

album
gradina

rrox3 spune:

Olympia eu as zice ca are nevoie sa se simta puternic. Jucandu-se periculos, si scapand teafar, se simte puternic. Ori un copil are nevoie sa se simta puternic cand nu se simte protejat de parinti. Si nici macar nu este un mecanism constient, copilul nu il poate gandi si spune.
In cazul baiatului tau ML e posibil sa se simta amenintat si neprotejat de catre tata. Nu ma gandesc la nimic rau, sunt convinsa ca-i un om responsabil, spun doar ce e posibil sa simta copilul.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

silvi_2005 spune:

ML nu m-am abtinut sa nu zambesc o clipa citind mesajul tau, sunt mama de baiat prapadit ...foarte prapadit il pazesc ca pe butelie de 4,4 ani de cand il am si ma si vad cu el la 7 ani taind salteaua ...nu vreau sa devin of topic sa iti povestesc cate face.
Incerc sa ma mentin la subiect si iti spun ca eu citind ce ai scris tu am vazut in primul rand un lucru , a folosit un briceag si putea sa se loveasca tare, ce a facut cu el e in planul secundar.
Nu iti voi da sfaturi conventionale pentru ca nu sunt o mama conventionala si asta din alegerea mea constienta...mi-am propus mereu atunci cand eram copil sa nu incetez niciodata sa vad lumea prin ochii unui copil si sa nu uit asta atunci cand voi avea copii. Respect cu sfintenie asta si de cate ori facea o traznaie piticul meu ma asezam langa el si incercam sa inteleg de ce ar fi facut asa ceva... am inteles ca rastoarna mancarea sa vada cum curge cand e bebelas, ca rupe un lucru sa vada cum suna...o masina sa vada ce e in ea si povestile pot continua. E important in primul rand sa vezi prin ochii lui de ce a facut un lucru, asa poti sa il ajuti sa inteleaga unde a gresit, sa ii explici ce periculos e sa faca unele lucruri si sa zambesti cand de fapt o traznaie nu e asa grava.
Am avut mereu rabdare sa ii explic de ce e gresit ceva , de ce e periculos sa faca unele lucruri, nu i-am interzis decat actiuni ce ii puneau viata in pericol gen umblat cu cutite, stat singur pe balcon, obiecte ascutite si alte ....multe exemple.
Ma minte cu lucruri marunte, uneori inventeaza, uneori ca s-a spalat pe maini sau a mancat ....si stiu ca face asta adesea pentru ca stie ca e varianta cea mai simpla sa imi spuna ce vreau sa aud . Il intreb : "Ma minti?" zambeste "Da " ii explic a 1000 oara ca noi suntem prieteni si ca prietenii nu se mint chiar daca nu le place mereu ce trebuie sa spuna si ma pupa pe obraz .
In concluzie te inteleg perfect, iti inteleg intrebarile si asteptarile de la un tata care e prea permisiv ( am una bucata sot care isi petrece mai mult de jumatate din viata la spital si atunci cand e acasa vrea sa "recupereze" rasfatandu-si fiul) . Ce as face eu ...as explica problema a 1000 oara, fara pedepse , copii nu trebuie neaparat pedepsiti, mai ales la varsta asta, trebuie sa inteleaga bine ce si unde gresesc si ca unele lucruri sunt grave. Eu as insista pe faza cu briceagul si ca ar fi putut sa se raneasca , as face o reuniune de familie unde se discuta si explica lucrurile ( cutitele sunt pe lista de interzise la noi ...deci as cataloga problema la situatii grave ). Pedeaspa e ca ramane cu salteaua stricata e mai important sa inteleaga ca putea sa se raneasca.
Scuze ca m-am lungit esti o mama minunata si numai pentru ca iti pui aceste probleme si incerci sa le rezolvi, cu siguranta ca vei gasi metoda cea mai adaptata voua, eu vroiam sa iti spun ca cel mai important e sa vedem mereu si prin ochii lor realitatea si sa cladim de la inceput si sa insistam pe relatia de prietenie adevarata in familie, un soi de egalitatea nu chiar foarte egala ci direct proportionala cu atributiile ci contributiile fiecaruia.
Stau cu ochii pe voi sa vad cum se rezolva problema.

ana_a spune:

rrox, ai putea sa detaliezi putin ideea ta? In ce sens se simte - neprotejat? Imi dau seama ca mintea lor e tare complicata! o stiu pe pielea mea, insa... ideea de a se simti neprotejat nu mi-a trecut prin cap, zau, poate prea protejat
Mi-ar place sa discutam despre asta.
Stefan al meu este undeva pe la mijloc, rebel din nastere, eu l-am lasat sa creasca...liber si nestingherit, mai avem altercatii cam de cand a aparut mezinul, insa nu as putea sa pun in carca astuia din urma toate cate ii trec lui Stefi prin cap...in ideea ca s-ar simti mai neprotejat decat este Matei acum.
Sau se poate?
Noi am avut si plecari deacasa, in sensul ca si-a facut bagaj, si-a luat la revedere ca pleaca, norocul meu ca sa intors totusi din drum pe motiv ca ...nu ne poate parasi ca ne iubeste prea mult...



blog de mamica
proud

rrox3 spune:

Ana nu stiu ce sa-ti zic, fiindca nu va cunosc deloc. O sa vorbesc in general, ca sa ma intelegi mai bine.
Copiii se pot simti neprotejati din multe motive. Chiar si fiindca sunt lasati mult mai liberi decat au ei nevoie si se simt mai responsabili de ei decat sunt in stare sa duca. Sau fiindca unul din parinti tipa frecvent la ei si nu stie sa asculte. Sau fiindca se simt abandonati (emotional) din cand in cand. Sau fiindca sunt loviti si umiliti. Orice copil care dintr-un motiv sau altul, a simtit la un moment dat ca nu se poate baza decat pe el insusi cu adevarat, se simte neprotejat. Subconstient.
Iar faptul ca poate controla ceva periculos - cutitul, focul, etc - il face sa se simta puternic si-i intareste sentimentul de securitate. Nu constientizeaza asta.
E un mecanism de protectie. Asta nu inseamna neaparat ca orice copil care pune mana pe un briceag are acest mecanism. Dar e ceva care trebuie luat in seama daca jocul periculos e un obicei.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

ML spune:

Nu-mi dau bine seama, Olimpia, Roxana, in cazul nostru cred ca este cate un pic din toate. Eu stau cu ei acasa si chiar imi place sa facem tot felul de proiecte impreuna (ma relaxeaza si-mi amintesc de propria coplarie asa ca am entuziasm ), evit sa deschid computerul cand vin de la scoala, tocmai ca sa fiu in preajma lor, etc. Fata este mai dinamica, isi gaseste mereu ceva de lucru, cu mine sau singura, baiatul mai melacolic si aparent linistit, trece mai usor de la o activitate la alta si, stiu sigur, si-ar dori ca tatal lui sa il implice mai mult in ceea ce face (se intampla dar rar, rar...).
Acum daca stau sa ma gandesc la familia bunicii mele, ce timp aveau bietii oameni pe atunci sa se joace si interactioneze cu copiii si ieseau mult mai responsabili si de ajutor decat ai mei, de ex.? DAR erau 10 copii in casa, se jucau impreuna plus vecinii, ba inca vedeau cat de greu le este parintilor sa le puna painea pe masa, nici gand de jucarii iar parintii trageau impreuna la jug pentru toti 12 din casa.
Dar sa revin la oaia mea neagra ... ieri a venit de la scoala cu ceva in buzunar, s-a bagat in baie si a iesit pe sestache cu obrazul gogonat. L-am intrebat zambind si la ureche ce tine acolo, a fugit afara si s-a ascuns. L-am gasit indesand niste bombonele in gura dintr-o cutiuta verde si iar a tulit-o cand l-am intrebat de unde le are. La inceput mi-a spus ca le-a gasit sub pat , apoi ca pe jos la scoala (l afel ca baietelul tau, Ana)..., apoi ca sunt de fapt ale unui coleg si ca erau doar 3 ramase in cutie. Nu l-am mai frecat ca abia l-am prins, n-am vrut nici sa ma manii. Pana la urma i-am spus sa imi ceara si data viitoare cumparam de la magazin si pentru el. A ramas ca se va duce la scoala cu cutiuta, ii va cere iertare copilului si-i va da cele 3 bombonele inapoi, restul poate sa si le opreasca.

Acum va astept sa-mi spuneti daca e bine ori ba cum am procedat, basca ca ne-am ascuns de ailalti din casa (fata care trambiteaza si barbatul care il cearta)... Abia apoi m-am pus in locul lui precum scrii tu, Slvi, si m-am gandit ca le-a inhatat pt. ca noi evitam junk foodul.
Sfaturi practice de la voi cu mancarurile astea proaste?!...
Acum sa nu credeti ca ii tin nemancati, la scoala le da invatatoarea gustari cu junk din banii pe care ii dau parintii, le cumparam ocazional si noi, uneori de la restaurant, dar nu vreau sa fac o regula din asta (sunt ingrozita de epidemia de obezitate si problemele de sanatate de aici, n-am vazut in viata mea atati copii, baietei, cu burti si tate)).

Dupa furtuna se facu pirat dansul. I-am construit un iatagan din carton, sora o palarie origami de pirat si el o barca din cosul de rufe si tuburi de hartie pe post de catarg si luneta . Nah, ce pot face eu mai mult?

Apoi sotul nu-i lasa sa vorbeasca urat. De fapt nici nu vorbesc, fac glume copilaresti despre fundulet, pipi, caca, poate repetate devin enervante pentru cineva care a uitat cum e sa fii copil, dar eu sunt multumita ca nu spun altele, ca prin filme ... (toate i le spun si sotului, el o tine pe a lui, straba judecata).
Asa ca le-am propus (dupa discutia cu voi ) sa facem clubul nostru si in fiecare zi ii intreb daca vor sa-mi spuna ceva la ureche. Baiatul vine, ma ia de gat si-mi canta zambind complice si soptit acelasi cantecel inventat de el, uneori fara sa-l intreb, ca o mantra. La urma urmei, daca nu-l pot schimba pe al batran, macar sa aiba ei un liman, asa-i?

P.S. Olimpia, caut alternative sanatoase la tentatii periculoase. Idei, idei, idei! Adica nu deschide usa la soba ca putem face noi un foc safe afara. DAR cu MAMANUL dupa tine!
Eu cand eram in gradinita, impreuna cu fratele meu si o fetita vecina (cam aceleasi varste) am deschis usa de la soba si am turnat gaz pe foc. A facut o palalaie ca in filmele de groaza, ne-a parlit genele si bretonul, asta m-a lecuit de experimente cu focul, nici acum nu pot uita. Ce ma sperie e ca am fost un copil cuminte, chiar prea cuminte, dar n-am ezitat un moment sa torn cu ailalti gazul. Si bineinteles ca n-am spus nimanui din casa (eram singuri in dimineata aceea).... Pana la urma cum se face clickul ala in care poti discerne? Citeam intr-o carte ca nu stiu pe ce insula, aborigenii fac un foc urias, cat o casa si-i lasa pe cei mici (si mai mari) sa se duca sa-l atinga... daca indraznesc. Deci, care e solutia?
Scuze, nu prea mai are legatura cu "minciuna", doar unele dintre fricile mele...

La tzara americana (poze)

ML spune:

Si eu multumesc pt. explicatie. Eu ma gandeam ca-l atrag fiind baiat, dar acum o vad si cam ca o eliberare, o razvratire.

La tzara americana (poze)

rrox3 spune:

Da, exact asa

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

olympia spune:

Magda, de chestii de-astea periculoase eu nu m-am lovit cu ai mei si nici nu-mi amintesc sa fi facut ceva de genul asta in copilarie.
De fapt inca de pe cand erau mici am aplicat o chestie invatata de la soacra-mea. Cred ca n-aveau anul cand le-am apropiat degetelul de o cana fierbinte, doar un pic cat sa simta si am zis "arsh!!!" si au tinut minte... Cand au inceput sa mearga, de cate ori se apropiau de foc, de priza, de cutit, de ace, eu tot repetam " arsh, arsh", semnalul pentru pericol...
S-au tinut departe, frica a functionat.
Pe baiat l-a invatat insa sotul sa sparga lemne pentru foc si sa ciopleasca cu briceagul, cred ca pe la 10-11 ani.


M-am mai gandit la ce activitati avea fii-miu la varsta respectiva. Incercati: cos de baschet, sah, asamblat, lipit si pictat machete de nave sau avioane si ... un catel!!!


Pene colorate... cate putin din toate!

album
gradina