Copilul minte, ce atitudine sa am?
Raspunsuri - Pagina 3
denizel spune:
ML, cred ca e mult zgomot pentru nimic 
.
L-ai certat cand ai vazut ce a facut, e de ajuns.
Daca ar fi facut asta baietelul meu, nu l-as fi pedepsit.
A facut-o si gata.
A vazut ca a facut o chestie nasoala, a vazut ca m-am suparat, asta e de ajuns.
Discuta cu el, spune-i de ce e grav ce a facut si, da, roaga-l frumos ca altadata sa nu mai faca . Asta merge cel mai bine, mult mai bine decat orice pedeapsa. In plus, ii dai astfel o lectie de bunatate si iertare :).
Si, avand in vedere stilul sotului tau, in nici un caz nu-l lasa pe baietel singur intr-o confruntare cu tatal lui!!! Mai ales pentru un nimic ca acesta...
Discuta cu baietelul, afla ce a gandit atunci cand a actionat si, impreuna cu el, explicati situatia sotului tau.
Ia-i apararea copilului!!!! Asa e drept si asa e normal sa faci .
Pentru parinti, de dragul copiilor
"Omul care a inventat distractia a fost copilul" - din jurnalul unei mămici de băietel.
denizel spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui ANISO Ce merge:  ...Inca ceva.Eu nu as fi cusut.In prezenta lui ma lamentam si ma vaietam,poate si cu ceva lacrimi...cu ochii la masacru.Neaparat cu mainile pe fata,ca atunci cand vezi ceva ingrozitor.Si fara cuvinte ...asa...o tacere .Cateva zile,de 2-3 ori pe zi, macar.Asta da efect,putin probabil sa mai strice ceva.Sa ma vezi pe mine cand se strica vreo jucarie...Nu-i laud ,dar nu ar distruge nici pusi de cineva ceva.Neaparat sa incerci...sa vezi.Uita-te la cusatura f.f. trista ....nu uita...mainile pe fata si iesi din camera pe langa el in tacere,cu lacrimi in ochii. . |
Pentru parinti, de dragul copiilor
"Omul care a inventat distractia a fost copilul"
- din jurnalul unei mămici de băietel.
diamat spune:
mi se pare foarte important ca reactia parintelui sa fie una autentica, insotita de explicatii.
la 3 ani ai lui d, ii explic cat imi ia sa repar ceva, cat din timpul pe care l-am fi putut petrece impreuna. daca ar fi vorba de bulit salteaua, probabil l-as lasa sa vada ca sunt un pic suparata (e doar o saltea pana la urma) si ar vedea singur cat mi a luat sa repar. probabil i-as aminti, atunci cand amintesc si eu, ca e mai nasol sa stai pe o saltea cusuta decat pe una fina 
. dar numai daca [] chiar ar fi o diferenta. insa i-as spune si pt ce-s facute briceagurile, am merge sa taiem crengi impreuna, sa facem un foc din ele
cat despre spital...in nici un caz nu mi se pare ok sa il ameninti cu asta. eu vreau sa stie ca, daca doamne fereste se intampla ceva, oamenii din spital ne pot ajuta. ca, pana la urma, sunt ultima linie de aparare . as vrea sa poata merge acolo cu speranta, cu inima deschisa, cu incredere, nu cu frica.
dianocica cu d (3+)
Sabina spune:
ML, mai tii minte cand era Sofia mica si am povestiot eu cum ma amuza ca face pipi pe langa olita?
Ei, acelasi lucru s-a intamplat si acuma....baitelul tau a facut o prostiuta din curiozitate si un pic de spirit de fronda, apoi a mintit pt ca ii e frica de tatal lui.
Din toata povestea asta, un singur lucuru e cu adevarat grav, faptul ca ii e FRICA de tata, cel care ar trebui sa fie sprijinul lui nr 1 in viata....
gandeste-te te rog la asta ,e singurul lucru de rezolvat.
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
Cum mi-am alaptat copiii
Sabina's blog, 
Sofia Galagia si 
bb Gheo
inbox spune:
Nici eu nu m-as fi agitat atata pentru ce a facut. Cred ca pur si simplu a fost curios ce este inauntru, eventual i-as fi zis ceva de genul :" Si eu eram curioasa ce are salteaua asta in ea, dar nu mi-ar fi trecut prin cap sa o stric taind-o cu briceagul", eventual ii dadeam exeple de unde putea sa-si satisfaca curiozitatea ( intreba si gaseam o saltea veche buna de taiat, cautam pe net informatii, megeam la un magazin de saltele- cand aveam ocazia, si-i aratam...adica i-as fie xplicat ca sunt alternative fara sa stricam lucrurile din casa). L-as fi lasat sa doarma un pic pe ea rupta pana gaseam o solutie sa o reparam, i-as fi spus ca si eu cand eram mica faceam diverse lucruri ( sa vada copilul ca noi nu ne-am nascut mari si curiozitatea s-a manifestat si la noi)!
As fi insistat pe faptul ca putea sa se raneasca cu briceagul dar fara a exagera!
ANISO, santajul ala sentimental expus de tine nu are niciun rezultat benefic asupra copilului, data viitoare se va ascunde de tine mai bine, daca face o boacana ca sa nu te mai faca sa "suferi" atat! Crezi ca copilul nu simte falsitatea? ( iti spun sigur ca da, si respectul se duce si el pe apa sambetei)
Cred ca trebuie sa-l facem pe copil, sa inteleaga ca in noi trebuie sa aibe incredere, si sa fim, cat se poate primii la care apeleaza cand are o problema. Si dau doua exemple personale
-cand eram mica, am cazut dintr-un mar in care ma catarasem sa vad un cuib de nustiu ce pasare. Am cazut pe niste maracini, aveam saptele numai rani...m-am dus acasa si nu am spus bunicilor ce s-a intamplat...ma durea tot spatele si imi era teama ca o sa mor de la ranile alea, cu toate astea nu le-am spus ce s-a intamplat de frica recatiei lor ( nu aveam voie sa ma catar prin copaci)...seara, cand a vazut ca nu pot sa dorm a trebuit sa spun ce s-a intamplat...bineinteles ca am mintit, ca am cazut de pe gard si ca nu m-am lovit rau, doar m-am zgariat etc....am minimalizat cat am putut evenimentul, care putea fi destul de grav si cu consecinte pe masura,
-fi-mea, i-am spus sa nu se joace la apa, ca se uda, ca raceste etc, i-am explicat cat am putut eu de bine, la baie intra singura de ceva vreme ca cica e rusine sa merg eu cu ea, intr-o zi vine de la baie foarte speriata, " mami, mami...vino sa vezi", ce facuse? Spalase servetelele umede si se infundase ghiveta cu ele si curgea apa prin toata baia ca la balamuc, primul lucru i-am zis " bine ca mi-ai spus, ca puteam sa inundam vecinii, hai ca se rezol#351;va problema stai linistita"( asta fiinda era vizibil speriata), am luat servetelele, am spalat pe jos, am pus-o sa ma ajute chit ca se facuse uda din cap pana-n picioare, cand s-a rezolvat problema si s-a linistit am dezbatut evenimentul pe toate partile, fara a o certa si fara a o face sa se simta vinovata ( ce-i drept e si mica la 3 ani jumatate, si s-a vazut ca s-a speriat, eu mai lipseam sa pun paie pe foc, am considerat ca si-a primit lectia)!
Mami, prajitura e legum ?
mamica de printesa Maria si bebica din burtica
anca_a spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui Lali_mete
Scuze ca ma bag peste ce ai scris tu,dar pare crud ce faci,si la fel de mincinos ca si ascunsul briceagului si nerecunoasterea vinei lui... Adica el minte si mama ca sa il invete sa nu mai minta reactioneaza mai dramatic decat simte in realitate?Pai asta nu il va face sa minta si mai mult? |
Exact. Cum ramane cu exemplul personal? Mai poti sa-i pretinzi copilului sinceritate atata timp cat tu nu esti capabil sa o oferi?
| Citat: |
| Nu-i laud ,dar nu ar distruge nici pusi de cineva ceva. |
Aniso, sterge-ti satisfactia de pe fata, ceea ce faci tu e manipulare ordinara, nicidecum educatie. :(((
Alizee spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui ANISO Ce merge: ...Inca ceva.Eu nu as fi cusut.In prezenta lui ma lamentam si ma vaietam,poate si cu ceva lacrimi...cu ochii la masacru.Neaparat cu mainile pe fata,ca atunci cand vezi ceva ingrozitor.Si fara cuvinte ...asa...o tacere .Cateva zile,de 2-3 ori pe zi, macar.Asta da efect,putin probabil sa mai strice ceva.Sa ma vezi pe mine cand se strica vreo jucarie...Nu-i laud ,dar nu ar distruge nici pusi de cineva ceva.Neaparat sa incerci...sa vezi.Uita-te la cusatura f.f. trista ....nu uita...mainile pe fata si iesi din camera pe langa el in tacere,cu lacrimi in ochii.. |
Bietii copii...
Sa nu te mire, cand vor incepe sa se prefaca, exact ca si tine, ca au o problema, de nu o sa mai stii cand te mint si cand spun adevarul.
allinta
A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.
ML spune:
Multumiri tuturor!
Am sa incerc sa "repar" ce se poate, nu din saltea. Deocamdata vom lua briceagul si vom ascuti impreuna crengi , poate cutia cu chibrituri sau un ceas desteptator sa vedem ce se ascunde si pe acolo.
Da, imi amintesc, Sabina .
Se mai schimba cineva la batranete? O singura data l-am vazut... altfel, speriat fiind de moarte. Acum i-a trecut, taie si spanzura din nou.
La tzara americana (poze)
denizel spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui ML Am sa incerc sa "repar" ce se poate, nu din saltea. Deocamdata vom lua briceagul si vom ascuti impreuna crengi , poate cutia cu chibrituri sau un ceas desteptator sa vedem ce se ascunde si pe acolo. |
!!!Pentru parinti, de dragul copiilor
"Omul care a inventat distractia a fost copilul"
- din jurnalul unei mămici de băietel.
ana_a spune:
ML, minciuna ma supara si pe mine de cele mai multe ori la nazbatiile lui Stefan.
Nici eu nu stiu cum sa procedez...si inca sper, ca odata cu varsta va fi capabil sa-si asume consecintele si atunci probabil va spune ...din prima adevarul.
Eu am patit ceva mai grav 
Stefan a taiat un cablu de prelungitor cu o foarfeca, atat cat sa-l intepe putin, apoi la abandonat sub covor... Nu stiu cand sa intamplat, insa cand am dat eu cu aspiratorul si am miscat covorul...sa auzit bufnitura si ofcourse...putin fum si putin covor ars.
Stefan nu era acasa, era cu tati la munte in w-end.
Binenteles ca mi-a luat 10 minute sa-mi revin...si sa-mi dau seama ce sa intamplat.
Cand sa intors, a vrut sa porneasca tv-ul si nu mergea, nu era in priza. I-am explicat ca...cineva, nu stiu cine, uite ce cred ca a facut...a taiat cablul si etc...i-am povestit inclusiv pericolul la care sa expus si ma expus si pe mine
A stat putin, sa gandit, sa speriat... prima data a zis ca poate Matei a taiat cablul. Am zis senina ca Matei nu ar fi avut forta...si nici indemanarea, dupa care ...a recunosc.
Pana aici...totul e clar...dar... nu l-am pedepsit. Nu am stiut ce pedeapsa sa-i dau, nu prea obijnuiesc sa-l pedepsesc. Singura mea pedeapsa este ca uneori cand sunt obosita imi ies din fire...si ii ajunge Dar in ciuda explicatiilor.... am ramas cu o frica de ce poate sa mai faca... cu mine in casa.
Oh...buretele din saltea l-a nenorocit de mult...
dar pericolele astea, cum ar fi curentul electric sau focul...astea? cum le abordam?
La o saptamana dupa eveniment...am deschis calculatorul si i-am arata pe google imagini cu copii arsi de curent electric...putin infiorator...insa altfel nu stiu cum as putea sa-i arata "negru pe alb" ce se poate intampla
Nu va inchipuiti ca nu i sa spus despre electricitate...sau nu ma puneti sa scot toate cablurile din casa...ca nu e posibil...
Ah, rufus, mi-ai amintit de nepotul meu, care tot la 6 ani cam ca feciorul meu, a dat foc la perdeaua din sufragerie, cu parintii in casa...
blog de mamica
proud