Copilul minte, ce atitudine sa am?

diamat spune:

acum vreo doi ani am citit pe dc un subiect despre cum ne invatam copiii sa minta. imi amintesc foarte clar un mesaj al doniei, in care povestea de pachetelul cu mancare al fetitei.

ideea, pe scurt, era ca noi ii invatam sa minta. sau, cel putin, le cream cadrul. stiind ca nu vor primi acceptarea noastra pentru ceea ce vor sa faca, prefera sa ascunda.

ideal ar fi, cel putin din punctul meu de vedere, sa fiu eu, ca parinte, mai flexiibil. si sa ii explic cat pot de clar de ce nu sunt de acord cu unele lucruri, de ce il avertizez asupra unora, de ce am eu o anumita parere.

nu am mereu timpul sau rabdarea sa o fac, sunt dati cand ii spun ceva pur si simplu si ma astept sa inteleaga, sau dati in care ma astept ca el sa faca anumite conexiuni. si apoi imi dau seama ca unu: e doar un copil si doi: chiar si eu fac lucruri despre care stiu sigur ca nu e bine sa fie facute. dar cumva imi asum riscul.

si apoi imi dau seama ca poate si el si-l asuma, in felul lui. insa incerc cat pot de mult sa nu il blamez. si in primul si primul rand sa ii comunic ca am inteles exact ce si de ce a facut (si cam inteleg ), dar il si intreb cumva dupa daca a meritat. il ajut sa cantareasca, sa ia in calcul toate aspectele.

si sper ca la un moment dat sa poata lua singur deciziile importante in viata lui si sa ma si aiba alaturi

---

dianocica cu d (3+)

filofteia spune:

Eu l-as lasa sa suporte consecintele... in nici un caz nu l-as acoperi fata de tata. Eu asa procedez cu al meu, pana la urma trebuie sa invete sa reactioneze si cu tatal, chiar daca acesta este mai dur, il iubeste, iar copilul trebuie sa inteleaga asta.
Nici eu nu i-as lua afectiunea...dar l-as pedepsi nu numai cu plata daunelor, dar si ceva gen lipsa TV, calculator...
Apropo de toti copiii mint...eu nu stiu ca al meu sa ma fi mintit pana acum (are 9 ani jumatate), dar am actionat preventiv..."Minciuna are picioare scurte", "Mami va afla oricum adevarul si va fi pedepsit" "Cu cat spune mai repede o prostie, cu atat situatia se poate indrepta mai usor" "Indiferent ce face eu voi fi de partea lui... chiar daca voi fi furioasa, niciodata nu voi da in el si intotdeauna il voi ajuta sa depaseasca situatia." Ii spun destul de des astea... EU minteam destul de des din cauza fricii ... eram batuta din te miri ce, asa ca nu mai stiam ce pot spune si ce nu. Am incercat la fiimiu sa nu induc frica asta.

Al meu chiar este nabadaios de fel si revolutionar ... noroc ca nu avem arcuri la pat... oricum eu il lasam sa doarma in gaura aia macar o noapte .

Lali_mete spune:

Exact la asta ma gandeam si eu... Nu ii lua afectiunea,vezi la "copilul captiv " unde poate duce asta. Faptul ca tu erai concentrata pe "prostioarele "fetei,si el este "copilul cuminte" ,il face sa se simta neglijat,simte ca nu esti atenta si la el,si atunci face nazbatii in speranta ca nu este invizibil,ca il vezi si pe el.Parerea mea este ca trebui intai sa lucrati,tu si sotul,la comportamentul vostru,sa vorbiti intai voi doi,intre patru ochi,sa hotarati metoda prin care ii invatati pe copii sa nu strice intentionat lucruri precum mobila,masina de spalat,automobilul,doar "sa vada ce este in el",ca atunci cand vrea sa vada continutul a orice poate sa apeleze cu incredere la voi,ca voi ii veti explica,si ca daca strica din greseala poate veni la voi fara sa "il strangeti de gat".
De ce am zis sa ii invatati pe copii,si nu pe copil? Pentru ca este posibil si ca el sa nu fi incercat sa iti atraga atentia,ci sa dea vina pe sora lui,poate si alta data unul a gresit si celalalt a fost pedepsit. Trebuie cautat adanc,motivul pentru care minte,dar nu il vei afla in veci prin "ce cauti langa mine,nu te pup",asa o sa ajunga la concluzia ca oricum nu il iubiti,ce conteaza daca mai strica ceva.


Lali,mami+ Paul-Iuliansi+ Vali,tatiin devenire = NOI,o familie care vrea sa fie fericita !!
www.youtube.com/watch?v=8AoM_ZbSDzU&feature=related" target="_blank">mama lor
Noi trei...un inceput de viata!

ML spune:

Aveti dreptate dragelor, pana sa intru din nou pe DC am hotarat sa-i iau in loc de afectiune... "bakuganii", nu tocmai inspirata idee (mi-a marturisit ca oricum nu se juca prea mult cu ei ). Cel mai potrivit ar fi fost sa-l pun sa coasa cu mine (n-am putut, taietura este pe o lateral, abia am insailat eu cu un ac curb, plus ca mi-a aratat o gaura noua sub cutie si alte cateva gaurici ). Data viitoare il aduc sa repare (daca am cum) sau ii iau filmul, pe ala il iubeste mult (multumesc, Ramona)! Ma gandeam la afectiune pt. ca pare ca il atinge cel mai mult, dar acum sunt convinsa ca mai mult strica decat sa ajute.
Pai Olimpia, ii e frica de felul in care reactioneaza barbatul, de asta nu spune. Restul gasesc normal, il tenta briceagul si a uitat pe moment de frica.

Imi face bine sa vorbesc cu voi, multumesc, mi se limpezesc gandurile.

Roxana, eu il ajut, dar pentru sot, din pacate, parca tot una este si ca-i spune singur si ca-l prinde el..



Da, ma iau dusa de val si uit. Concret, Ramona, cum sa le potrivesc pe toate? Nu-mi vine sa-l mangai pe cap si sa-i spun "Hai, te roaga mama sa nu mai faci asta!"?
Nu sunt ironica, aveti dreptate (si Gabriela spuse frumos ), nu stiu cum sa impac supararea cu blandetea.



Total de acord, intr-o familie echilibrata, Filofteia... In cazul nostru insa nu se potriveste, sotul, uneori am motive sa cred, are un pietroi in loc de inima.
Ma intreb daca exista jumatati de masura in astfel de situatii, poate ca voi deschide un subiect separat.
Adica sa-i povestesc barbatului eu intai ce s-a intamplat (fara ca baiatul sa stie, dar barbatul da, ca baiatul nu-i la curent cu... "para") si apoi copilul sa spuna si el ce si cum, singur fara fustele mamei. Complicat si trist, sper ca astfel socul asupra copilului este mai mic si nici nu il ascund dupa mine. Din pacate, asta impiedica o comunicare normala intre tata si copiii, dar sotul oricum nu comunica sau cand o face se rasteste.

Nota: a nu se intelege ca voi interveni in orice conflict, doar in cazuri limita.

Diamat, iti multumesc, m-a impresionat ce ai scris (ar trebui sa citesc si mesajul Doniei).

Lali, mi-ai dat o idee, am sa-i spun un fel de poveste in care tatal lui ii ia pe ascuns masinuta preferata, ii scoate rotile s.a.m.d., in speranta ca va intelege cat de cat situatia creata. Povestea va fi schioapa, baietelul nu se va rasti nicicand la tata ...

La tzara americana (poze)

ANISO spune:

Cred ca ar trebui sa te bucuri ca nu si-a taiat mainile...Parerea mea e sa-l duci la un spital sa vada copii pansati si sa-i spui ca ar putea sa i se intample si lui.Spune-i ca daca mai e curios sa taie ceva vreodata il ajuti.Eu cand lucrez si folosesc cuterul ,cel mare(5 ani si 4 luni),imi cere sa-l ajut sa taie o hartie,e f. incantat.Ma intreaba de lame,de culorile cuterelor...de ma plictiseste...nu inteleg ce i se pare asa fascinant.Oricum mai bine incurajaza-l sa colaborati la chestii periculoase,daca ii spui NU ,ii starnesti mai mult interesul.

escu spune:

Minciuna copilului reflecta o lipsa de comunicare intre el si parinte. Ceva nu merge la nivelul asta. Lipsa de incredere a copilului in parinte, il face sa minta. Este convins ca parintele nu il va intelege si alege calea asta.
ML incearca sa discuti cu el. Deschide subiectul dupa ce ai creat o atmosfera placuta si destinsa pentru el. Sa fie sigur ca se poate confesa. In conditiile astea incearca sa discuti cu el de ce a luat briceagul, ce a vrut sa faca cu el. Lasa-l sa vorbeasca mult, nu monopoliza discutia, nu-i sugera raspunsuri. Lasa-l pe el sa povesteasca si ramai la nivelul lui. Nu te aseza pe pozitie superioara. Nu trebuie sa se simta in relatie de subordonare ci de prietenie. Da-i tot timpul senzatia ca il intelegi, ca te amuza ce-ti spune, ca esti incantata de curajul lui de-ati povesti totul, de capacitatea lui de a se autoanaliza.

ANISO spune:

Ce merge: ...Inca ceva.Eu nu as fi cusut.In prezenta lui ma lamentam si ma vaietam,poate si cu ceva lacrimi...cu ochii la masacru.Neaparat cu mainile pe fata,ca atunci cand vezi ceva ingrozitor.Si fara cuvinte ...asa...o tacere .Cateva zile,de 2-3 ori pe zi, macar.Asta da efect,putin probabil sa mai strice ceva.Sa ma vezi pe mine cand se strica vreo jucarie...Nu-i laud ,dar nu ar distruge nici pusi de cineva ceva.Neaparat sa incerci...sa vezi.Uita-te la cusatura f.f. trista ....nu uita...mainile pe fata si iesi din camera pe langa el in tacere,cu lacrimi in ochii..

rrox3 spune:

Aniso tii un curs "Cum sa ne manipulam copiii"?

ML Inteleg foarte bine ce spui despre relatia cu tatal. Dar sa stii ca nu trebuie sa existe o relatia unitara a copilului cu parintii. E absolut OK sa existe relatii diferite cu mama si cu tatal. Ai grija ca relatia ta cu fiul tau sa fie OK, intotdeauna empatica si suportiva, chiar daca cu limite clare.
Mai exact, arata-i ca se poate bizui pe tine si nu o sa te mai minta. Chiar daca va evita sa spuna adevarul si tatalui. Asta deja e problema tatalui.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

Ramona J spune:

Nu trecem direct de la cearta la mingiiat pe crestet. Ii spun ce am de spus, il anunt care-i pedeapsa si chiar daca-i seara las sa fie "cool down period". Ori citeste, ori pur si simplu cit merge la baie sa se pregateasca de culcare. Inainte sa dau stingerea ii spun ca oricit ma supara eu il iubesc si nu pot sa-i trec minciuna cu vederea tocmai pentru ca-mi pasa.
Cel putin Alexandru sufera intotdeauna cind stie ca a facut ceva nasol. Il asigur ca se intimpla, toate lumea mai si greseste si important este sa invatam, sa nu le repetam.
Aduc totul pina intr-un punct in care se linisteste cit de cit, isi da seama ca desi a facut prostii il inteleg pe undeva.
Il simti tu sigur cind e detensionat!

Mi-a placut ca ti-a aratat pe unde a mai taiat.

Cu sotul nu sint nici eu intotdeauna pe aceeasi lungime de unda. El trece de la prea intelegator la prea dur. Noi incercam sa nu ne bagam unul peste altul. El se ocupa de infractiunile descoperite de el (il mai ghidez din priviri de la distanta), eu de ale mele. Mie imi revin mai multe, ca sint mai mult timp cu copiii.

Lali_mete spune:

Scuze ca ma bag peste ce ai scris tu,dar pare crud ce faci,si la fel de mincinos ca si ascunsul briceagului si nerecunoasterea vinei lui... Adica el minte si mama ca sa il invete sa nu mai minta reactioneaza mai dramatic decat simte in realitate?Pai asta nu il va face sa minta si mai mult?
Legat de fraza bolduita...te-ai intrebat vre-o data ce este in sufletul unui copil cand parintii nu ii vorbesc? Iti spun eu,pentru ca am trecut prin nenumarate faze "fara cuvinte" ,ma rugam in momentele alea sa-mi dea o palma,numai sa spuna ceva,ma simteam muult mai vinovata decat eram in realitate..Rezultatul? Increderea in actiunile mele s-a dus putin cate putin,si ajunsesem sa nu fac mai nimic fara aprobare... Trist ca acum,cu atata informare in jurul nostru,ne crestem copii tot in stil barbar...

Lali,mami+ Paul-Iuliansi+ Vali,tatiin devenire = NOI,o familie care vrea sa fie fericita !!
www.youtube.com/watch?v=8AoM_ZbSDzU&feature=related" target="_blank">mama lor
Noi trei...un inceput de viata!