Copilul minte, ce atitudine sa am?

M-a necajit baiatul ieri. A luat din masina un briceag (sotul ii spusese sa-l lase acolo, el il VROIA, l-a luat cand nimeni n-a vazut, l-a adus in casa si, banuiesc ca dupa, a taiat cu el cutia cu arcuri de la pat).
Sotul e incuiat, fara mama, fara tata, a vazut ca a umblat in masina, i-a intrebat pe amandoi, fata nu stia, baiatul la fel, chipurile.... Pana la urma a venit baiatul sa-mi spuna ca.... l-a gasit pe carpeta, in final ca el l-a luat (nimic inca despre patul taiat...).
Il trimit la sot (era in gradina) sa-i dea de veste ca el l-a luat, nu vrea, ma duc cu el, barbatul ii tine o lectie, dupa el, lipsita de severitate, dupa mine stangace, rece si cu incercari de ridicola imprietenire la sfarsit, ajungem acasa, hai in pat!
Si cu un aer oarecum nonsalant, pocait si curios imi arata ca patul are o gaura cat mana in cutie. Asa... s-a rupt... nimeni n-a facut-o...

Ce sa fac? Sa-l mangai pe cap si sa-i zic lasa mama, sa-l pun sa coasa cu mine, sa-l ascund de sot ca-l strange de gat? Mi-a spus ca era curios sa vada ce-i in cutie (dar nu si ca a verificat cu briceagul ca in filme, abia acum mi-a picat fisa ca a operat in serie miselul). N-am vrut sa-l pup la culcare, s-a pus pe bocit... M-a necajit ca ma minte.

P.S. Parerea unui psiholog american: daca mirosi autorul, sa i te adresezi direct: "Uite ce, ai taiat patul, asa ca maine nu mai ai voie sa iesi afara" sau cam asa ceva. Dar daca nu esti sigura?...
Nu stiu cum sa-l mai iau, este mai fricos si mai ascuns decat fata si, poate si din cauza varstei (are 7 ani, fata 8 1/2) parca nici nu realizeaza ca face ceva rau atunci cand strica. Cred ca de minciuna isi da seama oarecum... sau poate nu...


La tzara americana (poze)

Ramona J spune:

Eu cred ca esti sigura ca el a facut. Sau nu?
Ma indoiesc ca nu-si da seama de minciuna la 7 ani.
Pentru mine minciuna este cel mai mare "no-no" la copii si o pedepsesc aspru intotdeauna. Am grija sa fiu mai blinda atunci cind imi spun adevarul, chit ca e vorba despre vreo prostie mai mare. LOL, greu de echilibrat chestiile astea, dar incerc sa stresez cit de important este sa spuna adevarul.
Nu mi se par foarte grave actiunile juniorului, dar l-as pedepsi pentru minciuna. Ideea este sa priceapa cit de important este sa spuna adevarul.
Asta-i parerea mea, sint sigura ca altii vad lucrurile in mod diferit.

szivarvany spune:

Minciuna nici eu nu o iert, Giulia are 2 abateri - zis cuvantul prostanac la un prieten si nu a recunoscut pe loc, decat cand am tras-o deoparte. I-am spus ca a treia oara cand nu recunoaste ii fac bagajul.
Pana atunci are voie sa se gandeasca la alt cuvant zis la nervi I-am sugerat sa strige "stop" in gura mare daca nu e lasata in pace

Daria & felina fioroasa GIULIA(2004 08 16) cu Sela

Iasmin08 spune:

Al meu la 7 ani deja stia diferenta intre minciuna si adevar.
Oricum ar trebui discutat din nou cu el pe tema asta: ce inseamna minciuna (si consecintele ei) si ce inseamna adevar.

A spus adevarul si a fost pedepsit? Se poate sa aiba o spaima de pedeapsa. Oricum trebuie discutat cu el, chiar si in ideea ca nu stii sigur. Sa ti-l apropii in asa fel incat sa iti spuna intotdeauna adevarul, oricat de dureros ar fi el.


Iasmin, mama de strengar de 8 anisori

Rufus spune:

Copiii mint. Este normal sa reactionati, sa le tineti predici si sa-i pedepsiti. Fiecare dupa cum simte. Va sugerez insa sa nu abandonati pentru ca, cu varsta, cantitatea de minciuna creste proportional. Nu o luati in tragic, unii parinti intra in adevarate crize, dar consider ca, pana cand inteleg diferenta intre raul unui adevar spus si adevaratul rau al minciunii, copiii nu sunt "raspunzatori" de minciuna.
Copiii mint din atatea motive diferite, incat noi nu pricepem nicicum rostul minciunii lor si nici stangacia cu care, de cele mai multe ori, mint. Pentru ca, adesea, ei mint...fara nici un motiv sau folos.
Cautati sa demolati cat mai multe din minciunile lor, ca sa inteleaga ca va preocupa si nici fraieri nu sunteti. Taiati-le din placeri, in caz de minciuna, fara remuscari; vor constata ca nu-i prea rentabil sa minta, macar fara motiv. Amplificati fals o situatie, in care v-a mintit, si apoi fiti "ingerul salvator", ca sa intelega ca-s putine persoanele care ii ajuta neconditionat in orice situatie, cum sunt parintii.
Si rugati-va la Dumnezeu sa nu le dea multe incercari grele in care aleg sa va minta.

ML, am sa enumar doar cateva din faptele mele "de vitejie" din perioada varstei de 7 ani: am dat foc perdelei unei matusi, pentru ca-mi placea cum se gaurea nylon-ul din care era facuta; am distrus complet acoperisul unei anexe, din carton, proaspat construit, la bunica mea, pentru ca imi placea cum intra piciorul prin carton; am rupt toti porumbii de pe aprox.500mp de ogor, pentru ca eram "in razboi", iar aia erau inamicii; am furat, am fumat si m-am imbatat lemn cu visinata; am otravit cu "verde de Paris" (bine ca nu se mai fabrica...) toata ograda bunicii, caine, pisici, zeci de oratanii, chiar daca a fost din greseala.
Ma opresc aici...si nu-ti spun ce faceam pe la 8-9 ani...
Cred ca incerc (asa, in felul meu) sa-ti spun ca este, cat de cat, normal sa o ia si copiii pe aratura. Ce, noi nu o luam?

RUFUS, TORA si cele 3 minuni ale lorwww.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Surpriza 2008

gabriela42 spune:

noi toti am mintit si am furat macar o data in viata iar din experienta mea personala parintii au un rol important cum reactioneaza la eveniment.explicai clar ce a facut daca a facut-o el tine copilul aproape ajutal sa se deschida ca o floare si fii blinda cind ii spui chiar daca iti vine sa faci ca sotul.blindetea parintilor in situatie de criza este mult mai eficienta decit o bataie cu multe vinatai,parerea mea si cazul meu.sunt situatii pe care nu le inteleg cind fara bita nu se rezolva.minciuna este un lucru deosebit de rau si trebuie tratat ca atare!

ML spune:

Ramona, abia noaptea m-am gandit ca a taiat cu briceagul patul (era si fata in camera, asculta, n-am vrut sa fac si mai mare taraboiul asa ca n-am lungit-o, doar m-am aratat suparata si i-am zis vreo cateva ).

Trebuie sa inteleaga ca nu-i bine, nu-l pot lasa asa, dar ce-i mai nimerit? Ii iau afectiunea (nu veni la mine sa te cuibaresti, nu pupat, nu joaca; pare a-l atinge...), sa plateasca cu ce are in porcisor (oricum nu-i castiga pt. treburi prin casa, asa ca... ce-a avut si ce-a pierdut, totusi ii sunt tare dragi) sau amandoua?

Plus discutat pe tema asta (eu cu el, adica... multumesc Daria, Iasmin, Rufus). Stiu ca ii este frica de cearta si ii dau dreptate, sotul nu urla la el, nu-i vorbeste urat, dar este rigid si nu se vede astfel (genul "Spune ca iti pare rau si ca nu mai faci, ia mainile de la ochi si uita-te la mine cand vorbim, hai sa dam mana...", frectie din asta coborata din filme (ei asa au fost toti crescuti, am mari rezerve fata de metodele americane...), pe-o ureche-i intra, ramane cu frica si minte in continuare. Si ce facem, il ascund dupa fuste si el se complace? Imi vine sa-mi iau mana dupa el, sa-l las sa-si suporte consecintele.

Rufus, ai dreptate cu ispravile ... ciudat este ca baiatul pare linistit si ascultator si, cand mi-e lumea mai draga, ma trezesc cu ceva, eram obisnuita sa fiu cu ochii pe fata, nu pe el. Trebuie sa ma trezesc din transa.

La tzara americana (poze)

pepene spune:

ML,

in nici un caz sa nu ii iei afectiunea. ii transmiti mesajul ca nu il mai iubesti, si o mama nu trebuie niciodata sa faca asta.

olympia spune:

Magda, eu cred ca nu-i doar o minciuna, n-o face fara un motiv, bine ascuns in sufletelul lui si trebuie sa afli care-i ala. Cu rabdare si dragoste.
La sapte ani, baiatul meu a taiat tot asa inexplicabil tapiteria scaunului de la birou. Era foarte tensionat pentru ca intrase in clasa intai si eu eram aberant de pretentioasa vis-a-vis de scoala, mi-a mai trecut intre timp, plus ca venise pe lume sora lui si era gelos.
N-am mai avut probleme de atunci.

Pene colorate... cate putin din toate!

album
gradina

rrox3 spune:

Nu-i iei afectiunea, asta nu e de negociat... ti-o dau doar cand nu ma minti. Nu asta vrei sa transmiti.

Eu iti sugerez sa-i dai ocazia sa marturiseasca. Discuta cu el despre minciuna si adevar, asa calm, fiind de partea lui, nu impotriva. Explica-i ca orice ar fi facut, e mai avantajos sa vina si sa-ti spuna, decat sa minta. Fiindca il vei ajuta cu consecintele.
Si dupa asta, intreaba-l daca mai e ceva ce nu ti-a spus?
Daca tot ezita, poti sa plusezi, ii spui ca tu simti ca ar mai fi ceva. Sa se gandeasca bine si sa-ti spuna.
Daca recunoaste, ai putea sa discuti cu el, sa afli de ce a taiat patul. Si sa fi generoasa cu el.
Daca nu recunoaste, spune-i direct ca stii ca el a taiat patul si nu mai fi atat de generoasa. Dar nu cred ca veti ajunge aici.



Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

Ramona J spune:

Bine au spus fetele, nu-i iei afectiunea. Eu le rezolv pina cind este ora de culcare, nu vreau sa adoarma suparati.
Lui Alexandru ii tai joaca la computer, Lego sau playdates. Pe el astea il dor cel mai tare.
Metodele mele sint si ele mai americane, poate doar un pic mai dure.
Mi s-a parut ca a functionat bine cind i-am spus ca minciunile astea ii incarca inutil constiinta. I-am dat exemple din trecut sau i-am spus despre cite o prostie pe care am facut-o eu in copilarie si uite cum imi amintesc cu regret si acum. Deci nu merita, nu?
Edit sa adaug ca Alexandru a incercat sa ma acuze ca nu-l iubesc si de aia il pedepsesc. Eu i-am explicat ca nepasarea se manifesta prin indiferenta si deci nu tine teoria lui. El e baiat destept si oricum stie toate astea, dar isi face jocul ca doar-doar mai scapa de pedepse.