sa ne numaram binecuvantarile (cap.5)

maru spune:

noideea, cauta topice in care copii de varsta fetitei tale "capata" fratior/surioara si transformarile prin care trec.
Ea nu are comportamentul asta din cauza soacrei sau a sotului, ci din cauza ca imparte dragostea ta. E stiut ca regreseaza cand apare un bebe, vor sa fie imbracati, schimbati, hraniti, si i-ai face pe plac, si ai reasigura-o de dragostea ta daca i-ai face pe plac.
Nu mai cauta vinovati, nu te mai consuma, ci transforma totul intr-o joaca: are mama 2 bebe. Ce ii faci lui bebe mic, fa-i si ei.
Dupa un timp va declara singura ca ea e mare si ca poate face lucruri pe care bebe nu le face.
Sunt multe de spus si nu am timp acum sa dezvolt.
Am vazut ca si conchita a scris mai mult, am sa ma duc sa citesc.
Crede-ma ca toti banii din lume nu fac cat afectiunea de mama. (stiu ce zic, ca am primit banii si nu afectiunea, pana la un punct...)

A_Iulia spune:

Mie chiar imi pare rau Noideea ca treci prin asta,desi era de asteptat... Eu raman la parerea mea si spun din nou ca nu vei avea alta solutie decat sa te intelegi cu ei - tatal si bunica copilului.

Eu inteleg ca ei iubesc copilul, ca nu-l vor la ei doar ca sa-ti faca tie un rau ci pentru ca ei o indragesc. Tocmai de aia poate ar trebui sa-ti reconsideri pozitia - copilului ii este bine la ei! de ce sa limitezi si sa impiedici vizitele acolo?

Ai putea spune ca bunica nu are nici un drept - ok, asa este, nici un drept legal. Totusi daca fetitei ii place s-o viziteze si se simte bine acolo, nu vad de ce continui sa te opui.

Reactia ei poate fi generata de aparitia celui mic (cuma spus si Maru,e o reactie clasica, in familii normale, iti dai seama ca in cazul vostru s-a suprapus cu divortul si atunci fetitei ii este mult mai greu). Cred ca faci o greseala ca o certi, ar trebui sa-i arati ca o iubesti mai mult. Imi dau seama ca te doare cand iti spune ca prefera sa mearga la prietena lui tati, insa daca vei reactiona nepotrivit ea va inceta sa-ti mai spuna ce simte si va fi mai rau.

Ai grija de voi!

ciarli spune:

Noideea, si eu sunt de acord cu Adina, daca fetitei ii este bine e ok.

Io sunt super sucarita, imi dau seama pe zi ce trece langa ce nemernic am putut sa stau si cui am daruit doua minuni, m-am gandit numai la tine, Daria, cum iti doresti tu sa moara ex-ul tau.

Vineri spre sambata am avut o noapte de cosmar, papusile au facut o enteroviroza urata, toata noapta au vomat, dupa care am luat-o si eu si intr-un final a venit o salvare si ne-a dus pe toate trei la spital. Nu mai povestesc ce nervi si crize de isterieam facut pe acolo ca nu are rost, cert e ca era sa le bat pe toate de la infirmiere la doctorite.

Dar ce m-a scarbit cel mai tare este faptul ca ex nu a venit deloc nici la spital si nici sa vada puii pt ca el pleaca in concediu cu noua iubita si nu vrea sa ia ei doi ceva.

Asta e,

Va pup pe toate

szivarvany spune:

of Ciarli, sanatate multa la voi 3
ce trist, parca de la o zi la alta, fetele nu mai sunt ale lui ... asta e partea cea mai urata a unor barbati divorteza si de copii imediat, intr-o clipita.

la mine prietenele se mira mereu cand isi amintesc de ex. el o imbaia [pe giulia in varsta de 8-9 zile ... el cu mainile lui. si cum a uitat, efectiv nu exista nicio legatura, nimic.

si a trecut serbarea.
a fost ok. stiti dc ?
pt ca au fost prezenti vreo 4 tatici
eu m-am bucurat in sinea mea pt ca nu batea la ochi asa ca Giulia nu a mai zis nimic. eu i-am spus dinainte ca nu-l chem ca nu este spatiu si s-a nimerit la fix. nu i-a dus dorul si nici nu l-a intrebat dc nu a venit (au mers sambata la Mc).


Daria & felina fioroasa GIULIA(2004 08 16) cu Sela
_"Meglio sole, che mall`accompagnate !"

Gabi_K spune:

Ciarli multa sanatate!
Ciarli, Daria- ar fi cazul sa treceti de faza asta cu ecsii. Degeaba visati cai verzi, oamenii astia nu mai fac parte din vietile copiilor, si se comporta ca atare. Din momentul divortului copiii sunt DOAR ai vostri, doar responsabilitatea voastra, doar obligatia voastra, doar "valiza" voastra la bine si la rau.
Cu cat acceptati mai repede asta, cu atat o sa va fie mai usor. (si voua, si copiilor).
Pt ai mei e perfect normal ca la serbare sa vina mami, buni si sora/fratele, chiar daca altii au tatici si tot felul de anexe la serbari. Si daca nu putem merge toti, nici atunci nu fac mare moft- s-a intamplat sa merg doar eu, si a fost ok.
Cand eram internata la spital cu micuta, ex m-a intrebat de ce nu i-am zis (nu a afectat programul de vizite) si l-am intrebat ce ar fi facut sau cat ar fi cotizat in plus, daca stia. Raspuns: nimic. Noah vezi, de asta nu ti-am zis. Decat sa ma sune zilnic si sa ma bazaie cu telefoane gen "vai saraca de fetita, papusa lu'tata", preferam sa ma descurc singura.

Gabi+Robert(20.05.1997)+Lili(17.05.2002)
www.dropshots.com/kincses3#" target="_blank">poze noi www.dropshots.com/kincses4#" target="_blank">poze si mai noi
www.dropshots.com/kincses5#" target="_blank">poze cele mai noi
Povestea nasterii: Lili si Robert

ciarli spune:

Da, Gabi, asa e, ai dreptate. Stiu ca asta e si cu cat am asteptari mai mari si dezamagirile sunt pe masura, trebuie sa clasez odata subiectul. Lucrez la treaba asta, dar deocamdata, trebuie sa recunosc ca nu sunt in stare sa accept porcaria asta. In sfarsit, stiu ca o sa reusesc, stiu cat sunt de puternica si pragmatica.

Pupicei la toata lume si mi-e dor de Conchita, Noe, Yagmur, Yasmine, Morgano!!

Yasmine spune:

Eu sunt aici, dupa perdea, va citesc doar ca nu am acum vreo binecuvantare mai speciala.
Va imbratisez.

>>Daruieste lumii un zambet shi toata lumea iti va zambi!<< Charlie Chaplin
Corinna, Andreas Noël, Yasmin Serena si Mara Letizia

n/a spune:

azi am binecuvantari!!!!

Am reusit sa inscriu , in sfarsit, bebelul, la casa de asigurari.

In primul rand, Ciarli, imi pare nespus de rau sa aud ca ai suferit tu si papusile tale. Multa sanatate iti doresc. Nu am mai intrat pentru ca am suferit enorm zilele astea, dar mi-am revenit. M-am intrebat de ce a permis dumnezeu sa se intample asta, apoi am citit in fuga intr-o seara ce a scris concita si am cautat vina la mine asa cum a spus ea. Multumesc concita, inca odata. Prima reactia a fost... ia uite cum nu trebuia sa le mai dau fata? Doar pleda pentru drepturile bunicilor. Apoi am stat stramb si am judecat drept. si am analizat cat am putut situatia.

Maru, intradevar, am ajuns la concluzia, fara sa te fi citit si ma bucur ca mi-ai confirmat, ca datorita situatiei, fetita mea este indreptatita sa considere ca e mai bine dincolo, iar dragostea mea ar trebui sa compenseze toate neajunsurile. Trece printr-o perioada foarte grea si nu as vrea sa fiu in pielea ei. Este ranita de toate schimbarile din viata ei si nu se poate adapta, decat cu rabdare. Este de datoria mea sa o ajut sa depaseasca aceasta perioada. In prima instanta am fost foarte dura cu ea, chiar am ridicat de ateva ori vocea la ea, ceea ce la mine se intampla rar. Imi venea chiar sa o bat si noroc ca sunt absolut impotriva ca altfel ma tem ca as fi facut pacatul de a o lovi fara sa ma gandesc de doua ori.

Dar, dumnezeu m-a luminat si am avut norocul sa imi pastrez uzul ratiunii si sa privesc situatia fara patima. Am facut si febra de suparare, dar cum la mine nu tine prea mult supararea, am fost la mama si am rugat-o sa-mi dea sfaturi, am vorbit si in parc cu alte mamici, chiar si cu femeile de la paza de la gardi si le-am intrebat cu s-au descurcat cu doi copii, cum se comportau, cum au razbit, fara sa le povestesc prin ce trec eu. Am extras din experientele lor si am pus cap la cap si, desi am murit si am inviat de mii de ori, am realizat ca eu ca mama trebuie sa fiu alaturi de fetita mea, chiar daca mi se pare ca situatia scapa de sub control. Este de datoria mea sa ma ridic din praf si sa ma scutur si sa reusesc sa fiu capabila sa fac fata situatiei, in asa fel incat copilul meu sa redevin fetita vesela si fericita, si sa continui sa compensez lipsurile materiale si sa compensez faptul ca avem situatia pe care o avem. Am indepartat frica de a o pierde. Am indepartat teroarea ideii ca nu fac fata cu doi, am pus mana pe telefon si mi-am sunat exul si l-am intrebat de ce imi vine copilul atat de intors impotriva mea acasa si de ce incearca sa o manipuleze si sa-i bage in cap tot felul de tampenii, ca eu nu ma mai inteleg cu ea, si de ce incearca s ao intoarca impotriva mea. El mi-a explicat ce a discutat cu ea si am inteles ca din partea lui, el a fost corect. O cunosc pe soacra mea si stiu cam ce tampenii i-a putut baga in cap si stiu ca si din partea copilului meu e posibil sa fi intervenit oaresce interpretari si sa fi speculat putin faptul ca eu am lasat fraiele, ca am fost putin vulnerabila. Am chibzuit, iar am murit si am inviat si am realizat ca fetita mea este cea mai desteapta fetita din lume. Ea nu face decat sa-si "revendice" locul si pozitia in sufletul si in viata mea si e revoltata de ce se petrece cu ea. E modalitatea ei de a-mi atrage atentia ca are un maxim al suportabilitatii si ca a atins acel maxim. Ea vrea sa fie asigurata si sa simta ca e cea mai importranta in viata mea si ca are toata dragostea mea. Vrea toata atentia si se simte amenintata de bebe, se simte data la o parte si e revoltata. Si pentru asta m-a taxat. Ea a reusit sa ma faca sa realizez ca nu am pierdut-o, ci ca ea incearca sa ma recastige si lupta pentru mama ei asa cum stie ea mai bine.

Intradevar, e foarte mult o luna de zile si am sa incerc sa ajung la un acord cu tatal ei si chiar daca nu am sa ajung, am sa merg si am sa le stau pe cap si am sa ma duc peste ei si am sa merg si eu in vizita la fata mea cand va fi in vizita la ei, pana atunci voi continua sa lupt in instanta pentru diminuarea dreptului la vizita.

Asta seara binecuvantarea mea este linistea sufleteasca si multumirea ca am copiii langa mine si de ieri lucrurile au inceput sa reintre in normal, chiar daca am capiat explicandu-i fetei mele unele lucruri.

Fata isi iubeste si tatal si bunicii. Si, in masura in care vor dori si ei, am sa incurajez fata sa-i iubeasca si am sa veghez ca "jocul ei cu papusile" sa ramana principala ei preocupare, iar grijile legate de problemele de oameni mari sa dispara. O voi ajuta sa se adapteze la noul ei univers din care fac parte neispravitii de mami si tati, care nu au fost capabili sa-i ofere o viata de familie asa cum cere dumnezeu, si bunicii si toti cei pe care ii iubeste.

Eu i-am spus ei ca ea este de doua ori mai norocoasa in comparatie cu alti copii. Are doua familii care o iubesc, si doua perechi de bunici, si, cine stie poate va mai avea inca niste perechi de "bunici" care sa o iubeasca, dar ca locul ei este langa mami si casa ei este langa mami, la cecelalte persoane si case se merge in vizita, ca in excursie.

A invatat si poezia, a mers si la serbare si pentru ca a devenit iar fetitat vesela si cumintica, va merge si-n excursie. A regresat , intr-adevar, enorm. Dar vom recupera, incet si cu rabdare. sanatori sa fim cu totii.

conchita spune:

noideea, uf, rasuflu usurata, credeam ca iar te-ai suparat pe mine. ma bucur ca ai inteles. de fapt, cam partial la faza cu bunicii - da, am sustinut ca fetita ta si, in drept, si baietelul tau, au dreptul la dragostea bunicilor si la o relatie cu ei, daca bunicii sunt intregi la minte. tu acum vii si spui ca esti suparata pe soacra, iar eu ti-am spus ca vina ta e in inconsecventa, in mesajele contradictorii pe care i le transmiti fetitei: acum o luna o trimiteai la bunica, acum nu mai vrei sa mearga la ea. mereu fiind vorba despre fluctuatiile tale in relatia cu soacra si exul, intelegi? niciodata despre interesul fetitei, despre dorintele ei. asta am spus, si mentin, chiar daca am sters, pentru ca am fost super socata de felul in care ai putut sa vorbesti despre fetita ta, care nu are absolut nici o vina. da, incearca sa-ti atraga atentia prin comportament rebel, este clasica metoda. este strigatul ei de copil, iar tu cica e omul interesului: asta m-a scos din tatani, sorry. nu am aparat drepturile nimanui niciodata mai mult decat am aparat drepturile copilului. intotdeauna reperul meu este copilul, adultii au parghii sa se descurce, copilul nu. copilul risca sa fie condamnat pe viata la suferinta, suflet distrus, incredere in sine vraiste din cauza adultilor din jur.

ciarli, tu cred ca esti indragostita de imaginea formata despre exul tau la inceputul relatiei. nu de cel de acum. uite, nu te mai gandi ca e o relatie esuata, ci ca e o relatie completa, adica a ajuns la capatul drumului, atata a avut benzina sa tina. stii ca sentimentele sunt influentate de ganduri, iar daca tu te gandesti mai mult la de ce n-a fost ce n-a fost si ce-ar fi putut sa fie, in loc sa evaluezi cinstit ce este si sa accepti realitatea, inima ta nu se va vindeca prea curand. respira, esti libera, ai un infinit de posibilitati in fata. cu exul aveai doar o singura posibilitate, aceea a nefericirii. gandeste-te cum poti sa te dezvolti tu ca persoana, cum poti sa cresti si sa-ti implinesti toate potentialurile ingropate voluntar in numele unei dragoste gresit intelese. dragostea nu raneste, eu sunt tot mai convinsa de asta. stiu ca realitatea e altfel, ca doar avem traditie indelungata de mituri, mentalitati si, mai nou, telenovele, despre cum femeia accede la dragoste doar prin sacrificiu de sine si suferinta. insa avem sansa nesperata sa daramam miturile si sa ne eliberam, sa ne regasim, sa ne construim din cenusa si sa...zburam, de ce nu?

Yagmur spune:

Revin si eu dupa o lunga pauza... nu am ce comenta la ultimele postari, noi nefiind in situatia descrisa; nici eu, nici Luca nu cunoastem "bunicii paterni" - si este mai bine asa.
Insa incerc, pe cat posibil, sa aiba o legatura buna cu ai mei parinti, dar se vad de 3 ori/an, din cauza distantei. Si ai mei chiar sint bunici ok, chiar daca ca si parinti au facut greseli majore. Poate si pentru faptul ca se vad rar. In curand, cred ca va fi aproape de ei, deoarece ma voi muta in Bucuresti cand raman somera .In rest, eu sufar cumplit cu rinita mea.... sint plansa, infundata si nervoasa toata ziua, dar o sa treaca peste vreo 2 luni.
Pupici si Yagmur si Luca