Copilul captiv (2)
Raspunsuri - Pagina 19
olympia spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui nelia Gina,  !Legat de luatul in brate al copilului din noi de catre adult... eu cind eram mai mica, pe la 12 ani faceam asta... dar nu ma luam toata, ca eram prea mare, dar plingind, imi adormeam pe rind... picioarele, miinile, capul... ca pe niste copii. Si asta numai cind sufeream, numai dupa certuri, numai dupa nedreptati, cind ne era bine, adormeam repede si bustean!  Am facut asta pina tirziu, mental... in ultimii 10 ani, am facut-o o singura data: cind m-am certat urit, prima si sper ultima de genul acesta cu sotul! M-am trezit ca mental, imi adorm picioarele, apoi restul... de ce intotdeauna incepeam cu picioarele si terminam cu capul, cu creierul adica... nu stiu. CORNELIA, mami de www.dropshots.com/nelia#date/2009-03-30/13:05:37" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU Life is just what happens to you, while you're busy making other plans. (John Lennon) |
Nelia exact asta e o tehnica de relaxare! Incepi cu picioarele, pe rand, le relaxezi pana nu le mai simti si urci treptat spre cap. Instinctiv ai urmat-o perfect!
Pene colorate... cate putin din toate!
album
gradina
Deus spune:
gina_raluca - multumesc
o sa ma uit
vikinga - sunteti norocosi ca va aveti si ca v-ati lamurit problemelesi cred ca fratele tau o sa fie candva un tata bun
sa aveti o seara buna si linistita, ma duc sa citesc povesti pruncului
devii ceea ce practici
www.de-azi.ro
http://oscarfriends.wordpress.com/
Tot ce poti cumpara cu bani e ieftin! Erich Maria Remarque.
ra_mi_ella spune:
ladyJ- pag. 15
Nu cred ca ii resprosez in mod special ceva, insa m-a deranjat mult atitudinea ei.
Cu o saptamana in urma am dicutat ca vom folosi impreuna toate metodele cunoscute de mine si cele invatate de ea pt. refacerea totala a copilasului.
Acum cand am ajuns la ea dupa o ora de discutii si teste mi-a zis ca tot ce trebuie sa fac e sa muncesc mai mult cu si pentru copil, ca ea e prea departe de noi si...... Insa crede-ma, te rog, uneori imi pun pb. daca nu sunt eu prea exagerata si nu cer enorm de la micutul meu. Plus ca am nevoie de un specialist pentru el. Eu am incercat tot ce am putut si am invatat insa e nevoie de mai mult, poate de ceva diferit.
Poate daca voi gasi calea de vindecare pt. mine o sa am alte dorinte, sperante, vise pt. copilasul meu.
ra_mi_ella spune:
nelia
, e minunat ce scrii.
Citindu-te am realizat ca desi eu imi iubesc copilul mai presus de orice, ii spusnsi ii arat in orice moment dragostea mea, am realizat ca el nu simte ca e iubit suficient. Nu stiu de unde ii vine nesiguranta asta insa asa il percep eu.
Vikinga, extraordinara lectie de unitate intre voi fratii.
Chuny spune:
Poate nu simte ca e iubit ASA CUM E EL. Poate si baiatul meu simte acelasi lucru :-(
Sib http://aripicarecrescinnoi.blogspot.com/ ***** www.helpsonia.com/povestea-soniei" target="_blank">MULTUMIM PT CEEA CE ATI FACUT PT SONIA
Nasterea ariciului Vladimir *****
***** Anna, o nastere cu viteza
ra_mi_ella spune:
Cred ca ai dreptate, Sibylle. De aceea imi pun pb daca nu cer prea mult, pentru ca recunosc, mereu am privit realizarile lui in comparatie cu alti copii si mereu am fost nemultumita. Si aici am gresit pt. ca desi e un copil care a trecut prin f multe, e f. destept, descurcaret, a recuperat enorm.
Aici eu tb sa invat. Sa il iubesc asa cum e el, nu cum vreau eu sa fie.
Sabina spune:
era o carte, cu cele 5 limbaje ale iubirii de gary Chapman, la curtea veche.
am citit numai franturi din ea, de mult.
ideea e ca fiecare simte iubirea altfel. Unii prin fapte(servicii), altii prin imbratisari, altii prin cuvinte, mai erau darurile si timpul acordat.
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
Cum mi-am alaptat copiii
Sabina's blog, 
Sofia Galagia si 
bb Gheo
nelia spune:
Da, Sabina, asa e... stiu despre ce vorbesti. Dar eu vorbeam despre faptul ca in momentele in care eu credeam ca fac totul din dragoste pentru copilul meu, si chiar asa si este, copilul meu nu simte acea dragoste la fel cum este ea in mine, nu reusesc sa i-o transmit la fel... o stie, pentru ca-i spun, dar nu o simte!
CORNELIA, mami de www.dropshots.com/nelia#date/2009-03-30/13:05:37" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU
after spune:
Cred ca este cel mai interesant subiect de pe forum de la inceputurile lui. Astea sint rezultatele muncii Feliciei, Miss Parker, care a fost prima sa vorbeasca despre abuzuri, sa ne aminteasca noua, adultilor care am copilarit in acea lume bolnava si anapoda de acum 20 de ani, ca exista speranta, ca cercul vicios poate fi spart. Il citesc, il devorez si ma gindesc la masa de abuzuri nespuse, neexprimate care atirna de inimile si mintile romanilor. Cred ca ar trebui facut un studiu foarte serios despre legatura dintre apatia societatii actuale si aceste pietroaie ce atirna de gitul marii majoritati, pietroaie care-i tin legati de vechile idei, educatia bolnava din acei ani.
Am vazut filmul lui Michael Haneke, The white ribbon, film care trateaza exact asta: care sint urmarile unei educatii rigide, spartane, "spre binele copiilor, normal", fara o farima de caldura, o iubire doar spusa, nu si exprimata. Cum spune Nelia, cum sa inteleg, eu, copil, ca un o curea pe fund (nu e cazul copiilor ei) inseamna iubire cind, mai tirziu, mi se spune ca iubirea nu doare. Si nu trebuie sa doara, nu trebuie sa fie comparata. Am trait si eu eternele discutii in care toti ceilalti erau mai buni, in care nu o sa fac nimic cu viata mea, daca nu reusesc un examen e sfirsitul lumii, sapat de santuri ma maninca. Si asta sapa increderea, fara sa adaugi palme, nu e nevoie, cuvintele sapa si singure.
Dar am aflat ceva: in Dangerous minds (va amintiti filmul), carte scrisa de o profesoara de engleza (fosta marine in Armata SUA) in scoli extrem de dificile, a reusit ce nini un alt profesor nu reusise: sa le capteze atentia copiilor, sa le stirneasca interesul. Cum? Spunindu-le cit sint de buni, oferindu-le ceva bun pentru care sa lupte, nu ceva rau de care sa se fereasca: schimbase perspectiva, unghiul din care acei copii erau priviti. Au inceput si ei sa se priveasca altfel, sa vrea sa fie asa cum ii vedea profesoara...si unii au reusit sa se smulga din tentatiile cartierelor lor.
Profesorii mei? Marea majoritate plictisiti si indiferenti, o parte din ei animale: cum sa faci un copil sa priceapa cind tu il umilesti in fata clasei si il dai cu capul de tabla pentru ca nu...pricepe. Ce metoda educativa sint jugnirea, lovirea, umilirea elevilor. Si apoi te intreni, tu adult, de ce nu te intelegi cu niste copii, cind un alt adult te-ar fi pocnit numai la o miime din ce debitezi.
Mai e mult pina departe in societatea romaneasca.
rrox3 spune:
Sybille, Ra-mi-ella cand copilul este diferit si tragem de el incercand sa-l aducem cat mai sus, cat mai "normal" e foarte usor sa se simta neiubit, sa simta ca nu-i acceptat asa cum este. E teribil de important sa inteleaga corect motivul pentru care tragem de el. Sa se simta acceptat exact asa cum e si sa inteleaga ca lupta e data nu fiindca n-ar fi el minunat asa cum e, ci pentru ca lui sa-i fie mai bine in lumea asta in care traim. Si nu il va intelege prin vorbe... trebuie ajuns altfel la el cu mesajul asta. Prin fiecare gest si reactie a noastra, prin fiecare privire si imbratisare. Si asta nu-i posibil decat in clipa cand chiar il acceptam pe de-a-ntregul exact asa cum este, cand ne vindecam noi cu totul de ideile preconcepute sadite adanc in noi. Stiu ca-i greu
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)