Copilul captiv (2)

nelia spune:

Deus, ! De aia scriu pagina, ca sa se stie ca doar acolo am ajuns si ce s-a scris mai departe poate sa explice, dar pina acolo asta am inteles... eu. Si tot de aceea am spus ca pare ca te contrazic, dar de fapt... acum am citit ce ai scris si cam spunem acelasi lucru, dar in alte moduri, probabil calea pe care am ajuns la ceea ce spunem, este diferita. Si asta e fe bine!

Continui... N-am terminat, ca am mai sarit asa peste ceea ce scrie printre rinduri, dar ma opresc, ca urla treburile dupa mine...

Jade, ! Asta este calea adoptata de mine, dupa ce am bijbiit un pic in primii ani ai Agatei, ea m-a invatat. Sa stiti ca pe mine Agata m-a invatat sa fiu mama pentru ea si mama pentru Tudora si Lisandru, chiar daca mai incasez din cind in cind consecintele greselilor facute in primii 4 ani ai ei... si sint sigura ca voi mai incasa, ca nu au fost putine. Cred ca am devenit mama de care are ea nevoie si sper sa din tot sufletul sa fie asa, acum asa pare, asa imi zice, asa simt... in momentul in care am lasat totul la o parte, carti, sfaturi, prejudecati, judecati de valoare... si am inceput sa-mi ascult copilul. Daca totul este in regula, asa simte toata lumea si Agata imi spune ca nu este sau Tudora sau Lisandru, daca vad in ochii lor ca nu este, opresc totul si-i ascult. Poate ca gresesc ei, poate ca intr-adevar totul este in regula, dar poate ca au dreptate! Si, credeti-ma, rar mi s-a intimplat sa constat ca nu ei au dreptate! De aceea, am capatat o mare incredere in ceea ce simt copiii, in ceea ce cred copiii, in ceea ce pot duce copiii, sint mult mai putini fragili si vulnerabili decit adultii in fata vietii. Dar sint extrem de fragili, se rup imediat, in fata nedreptatii, a minciunii, a lipsei de autencitate.

Dialog intre mine si Agata, dialog care m-a zguduit si m-a pus rau pe ginduri... Agata este un copil nemaipomenit, ca de altfel toti copiii mei si toti copiii din lumea asta, si sint sincera cind spun asta, toti au potentialul acesta in ei, chiar daca nu e vazut intotdeauna. Dar, ca orice copil nemaipomenit, are si ea 'defectele' ei. Unul din ele este delasarea si chiar lenea cind e vorba de studiu. Si acest lucru contravine cu parerea mea despre studiu, despre beneficiile lui si despre ceea ce ii aduce sau ii ia prezenta sau absenta lui din viata. Explicatii peste explicatii, de ma doare gura, de ce trebuie sa invete... si de ce nu e bine sa nu o faca. Ea este o eleva buna in clasa, poate cea mai buna, dar cu mult efort din partea mea si a ei... am lasat-o si singura, sa-si asume repsonsabilitatea, si nu a fost bine... a vazut si ea, stie, stie tot, ca-i fata desteapta, puiul mamei, dar... lenea e mai mare.

Intr-o seara, dupa o cearta zdravana, nu tipete si urlete, nu batai, doamne fereste... certurile la noi sint asa, profunde, ca intre adulti: argumente si contra-argumente... de ! Si-i mai tare decit mine, si tot ea imi spune si de ce: tu m-ai invatat sa fiu asa! Asta imi spune si la bine si la rau, ea a invatat mult mai repede, singura, ca nu o privesc multe lucruri din casa si daca a gresit, vina aceea o impartim, ca de asta sintem mama si fiica, si nu copila si vecina! Si dupa ce ma supar eu pe ea, zdravan, la culcare, cind ne impacam (intotdeauna ma impac cu copiii mei inainte de culcare, ne pupam, ne imbratisam, ne iertam... si ne iubim! Nimeni, dar nimeni din lumea asta, mai ales copiii, nu ar trebui sa mearga la culcare, sa plece pe tarimul visurilor, cu inima rupta si cu lacrimi in ochi, indiferent ce s-a intimplat peste zi!), imi spune, fiti atente aici!?!

...ea intelege tot ce-i spun eu, stie ca trebuie sa invete, stie ca nu o face suficient, dar de ce trebuie sa nu se simta iubita atunci cind greseste!?! Nu pot sa o fac sa inteleaga si altfel, nu o pot certa si altfel? I-am explicat ca eu o iubesc la fel de mult si cind ma supar pe ea si cind o vad ca nu-si ia in serios micutele ei sarcini pe care le are... M-a intrerupt si mi-a spus scurt, rece si cu lacrimi in ochi: stiu, pentru ca imi spui, dar eu nu simt! Si ce ar trebui sa fac ca sa simti ca te iubesc, sa te las in pace, sa nu inveti, sa te las sa te uiti la desene sau la filme, asa ai simti ca te iubesc? Nu, nu vreau asta, penru ca stiu, am inteles ca trebuie sa invat... dar doar sa ma simt iubita de tine si de tati la fel de mult si atunci cind fac lucrurile bine, dar si atunci cind gresesc si nu le fac! Pai, spune-mi tu, cum sa facem, ce ai vrea sa facem ca sa fie asa cum vrei tu sa fie si sa simti ca te iubim? Invata-ne! Nu stiu, de unde sa stiu eu? Eu sint copil, voi sinteti parinti!

Eu cred ca daca ne ascultam copiii atunci cind ii crestem, daca intelegem de ce ei nu simt cum am crede noi ca ar trebui sa simta tinind cont ca ceea ce se face pentru ei este ceea ce trebuie dupa parerea majoritatii, nu avem cum sa gresim prea mult. Nu spun ca nu avem cum sa gresim deloc, dar nu cred ca vor fi greseli mari si recuperabile. De citiva ani buni, nu chiar de cind am devenit mama cum am si spus mai sus, am invatat sa ma las la inaltimea copilului si sa-l ascult: de ce, dom'le, toata lumea spune sau crede ca e bine si tu ai lacrimi in ochi si te razvratesti si faci ca trenu'? Care e problema ta? Si copilul spune, chiar daca nu stie sa vorbeasca, spune! Invatat asa, lasat sa spuna, incurajat sa spuna, va verbaliza foarte bine ceea ce are de spus, ceea ce simte, pentru ca stie ca va fi ascultat. Acum stiu ca pentru asta ai nevoie de timp si de rabdare, de multa rabdare... si ca nu vei avea copiii perfecti, copiii educati, pe care sa ti-i laude lumea, eu nu-i am! Citeodata ma simt aiurea ca nu-i am, mai ales in fata cunoscutilor, bunicilor, intelegeti voi... dar sint autentici! Si noi la fel, cu ei! Sper ca o iesi ceva bun, acceptabil, si chiar daca nu, macar stim sigur ca astia sintem si ca nu am devenit ceea ce am fi vrut sa devenim, nu pentru ca nu am putut, ci pentru ca ceea ce ni se cerea pentru asta, ar fi fost peste puterile noastre sau chiar impotriva noastra... Dar lucram inca din greu sa devenim autentici, noi, parintii, copiii reusesc mult mai usor si mai bine, nu au prea multe care sa-i traga in jos! Si e greu, citeodata chiar frustrant... dar cred ca e singura cale!

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/nelia#date/2009-03-30/13:05:37" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

Deus spune:

gina_raluca of Doamne ce aberatii ai putut sa traiesti...
si eu sunt in materie de barbati ciudata, pana la 29 nu am avut incredere in ei si i-am folosit:-) sotul meu a umblat dupa mine aproape 8 ani si m-a cerut de nevasta, am spus da si am retras si dupa 1 an m-a cerut din nou si am acceptat...poate ca nu ai gasit inca persoana care, cu mult tact sa poata sa te protejeze si sa-ti insufle incredere.Dar timpul nu este pierdut

devii ceea ce practici
www.de-azi.ro
http://oscarfriends.wordpress.com/

Tot ce poti cumpara cu bani e ieftin! Erich Maria Remarque.

nelia spune:

Gina, !

Legat de luatul in brate al copilului din noi de catre adult... eu cind eram mai mica, pe la 12 ani faceam asta... dar nu ma luam toata, ca eram prea mare, dar plingind, imi adormeam pe rind... picioarele, miinile, capul... ca pe niste copii. Si asta numai cind sufeream, numai dupa certuri, numai dupa nedreptati, cind ne era bine, adormeam repede si bustean! Am facut asta pina tirziu, mental... in ultimii 10 ani, am facut-o o singura data: cind m-am certat urit, prima si sper ultima de genul acesta cu sotul! M-am trezit ca mental, imi adorm picioarele, apoi restul... de ce intotdeauna incepeam cu picioarele si terminam cu capul, cu creierul adica... nu stiu.

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/nelia#date/2009-03-30/13:05:37" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

gina_raluca spune:

Si inca ceva, nu stiu cum e in Romania, dar aici psihologii castiga, in medie, $70,000/ an, care credeti-ma nu e mult. Cand ajung psiholog licentiat si independent voi fi studiat de 11 ani (4 ani licenta si 7 ani doctoratul). Si suma asta nu e mare aici. Oamenii de aici care se indreapta spre psihoterapie nu o fac pentru bani...Sunt atatea de spus dar simt ca as fi off-topic.

Am mai citit si despre empatie. Si foarte multi clienti se lovesc de asta. Se intreaba cum poate cineva care n-a trecut prin asta sa inteleaga ce inseamna sa fii abandonata de mama ta care se hotaraste sa plece cu un alt barbat si sa te lase pe tine pe drumuri. Si intr-adevar, eu nu am trait asta, dar cand vorbeste persoana, ma pot transpune in locul ei si imi pot imagina asta si nu exagerez, dar pot simti durerea ei - pot simti ce inseamna sa fii abandonata, anulata ca persoana (in cazul asta barbatului nu-i placeau copiii), si pot raspunde in functie de cum cred eu ca are nevoie persoana.

Conchita, tu intrebai despre cum stiu psihologii ca o persoana trebuie sa treaca prin anumiti pasi. Sunt studii facute si totul se intelege in medie, adica raportat la un grup si nu la un individ. Dar cand intra clientul si imi spune experienta lui, eu nu ma bazez pe pasii aia, si nu astept ca persoana sa treaca prin ei asa cum arata studiile. Eu ma intalnesc cu persoana acolo unde e ea. Unii au nevoie de ani de terapie, altii de cateva luni. Doamne, sunt atatea variatii si nici nu va puteti imagina ce insemana sa ai privilegiul sa mergi langa cineva care se elibereaza de probleme si devine autentic si care poate iubi sanatos si cel mai important, poate accepta sa fie iubit.

vikinga spune:

sabina tu ai fost copilul perfect ea a fost mama perfecta, te-au crescut frumos asa ca tu ai ales liber cind ai fost mare si barbatul si cind ai ramas insarcinata si poate mai multe. asta e bine, e un noroc.cu toate ca pt ea au fost ca o dezamagire, poate ar fi vrut altceva pt tine. insa aici nu e decit problema ei nu a ta, si trebuie ca ea sa treaca peste.poate vrea sa iasa din rolul de mama perfecta, nu neaparat ca sa te pedepseasca ci poate pentru a simti si ea libertatea de a nu mai fi perfecta.asa cum tu ai simtit ca o greutate perfectiunea asta, poate ca si pt ea e la fel.poate e o etapa.ia-ti alt ajutor in casa, fa-te bine si ai sa mai vezi pe parcurs.eventual incearca cu ea si o discutie sincera, zi-i tu ce simti daca ea nu poate.si apropo de astepatrile astea ridicate ale parintilor. de ce iti ziceam sa te simti norocoasa ca macar ai ales liber. uite un alt exemplu, diferit ca educatie si alegeri facute insa se potriveste ca o pilda asa: fratele meu.el nu a fost niciodata destul de bun, i se cerea mai mult, mai mult si mai mult. au fost si batai din partea tatalui. ca nu invata bine, ca facea prostii si altele de gen.insa mama in permanenta s-a bagat intre ei, ii despartea, musca din tata, il zgiria, era pe urma foc si para, nu-i mai gatea, nu-i mai spala, nu-i mai vorbea.cind aveam vreo 5 ani mi-am pierdut fesul. atunci tata a ridicat pt prima oara mina sa ma bata si pe mine insa mama s-a bagat ca o leoaica si i-a zis ca daca ma va atinge macar cu un deget ii face felul in somn. si tata cam a crezut-o ca fusese un caz recent cind un coleg de al lui betiv si agresiv cu familia, beat fiind o data dupa un scandal, cind a adormit a fost legat de nevasta fedeles si batut si batut si batut atit de crunt de saraca femeie care adunase atitea in ea in atitia ani incit a doua zi era vinat TOT dar rau de tot. isi zisese femeia ca oricum isi doreste sa moara asa ca macar sa plece cu sufletul impacat. insa a doua zi dupa bataie cumva nu stiu, omul s-a cam inmuiat si i-a prins de frica nevestii si mai ales de rusinea fata de ceilalti barbati sa fie iar batut mar de nevasta si-a mai infrinat pornirile. asta era amenintarea ei: daca ma mai atingi cu un deget nu-i nimic, adormi tu si de data asta iti garantez ca nu te mai scoli din somn.relatii bolnave la acea vreme. si femeia aia fost asa ca un exemplu pentru altele, la vremurile si conceptiile alea ea era o inovatoare, le-a dat putere si altora sa se opuna, sa nu mai accepte. cale dura si de condmanat acum insa atunci la momentul ala a fost inspiratie.in fine, eu nu am fost batut de tata. asta si pt ca am avut norocul sa fiu silitoare cu coronita stiti voi ca toate fetitele. si-i mai si semanam mai ales fizic, izbitor.insa fratele meu da, uneori si numai cind era mama la munca si cind venea el baut.mama cind il gasea pe frate-miu cu urme lasate incepea iar programul de excludere a tatalui meu. dormea cu noi in camera, nu-i gatea, nu-i vorbea, nu vroia sa auda de el. eu mica instincitv am priceput unde e dreptatea, asa ca desi nu eram batuta ori certata de tata, cind fratele era batut ori certat crunt si mama nu era acasa, il aparam, ma bagam linga el. l-a pus odata sa stringa cu limba de pe jos murdaria si noroiul adus cu bocanii de afara, cum fac copiii din toate timpurile. ei bine m-am pus in genunchi alaturi de fratele meu si luam cu pumnii mizeria aia nenorocita, tata ma dadea deoparte eu reveneam. l-a dat odata afara in fata usii gol, avea 12 ani eu 7. am iesit dupa el cu o patura, l-am dus in casa prietenelor mele. a scos cureaua sa-l bata si pt ca ma bagam lipita linga fratele meu mi-a prins din greseala o catarama de si acum o simt, atunci am facut pe mine. si asa am format noi trei un trio nemaipomenit care a schimbat aerul familiei mele, noi trei am invins. plus ca tata a renuntat definitiv la alcool.de vreo citeva ori a dat in mama si de fiecare data ne-am bagat si eu si fratele cum apucam, agatati de el, impingeam, zgiriiam dupa puteri ca sa o eliberam.nu i-am vorbit nici noi, il ignoram cu zilele. cind venea sa se aseze la masa, noi ne ridicam.si uite asa s-au terminat vremurile alea dubioase.pe care i le-am reprosat cu virf si indesat mereu dupa.dar daca agresiunea fizica impotriva fratelui si mamei sporadica cum a fost s-a incheiat, i-a ramas mult timp insa stilul dictatorial, impunator, intimidant, amenintator, nemultumit de performantele fratelui. dar si asta a trecut, cam tirzior, dar iar noi trei am invins. si-i acceptam si lui prezenta in vietile noastre. si-a cerut si iertare, i-a zis ca-i pare rau, mi-a zis vazindu-mi cum imi cresc copiii, ca e mindru de mine, si ca fac bine asa si ca ce fericit este el ca barbatul meu e un tata si un sot bun nu cum a fost el, a zis ca nu stie nici el de ce a fost asa un prost, ca el a pierdut. si a mai zis ca noroc cu mama, ca macar ea s-a opus din toate puterile.tata nu a avut o copilarie grea. el e copil din flori, bunica a ramas insarcinata cu un rus care dus a fost de pe cind el inca ii era in burta. la vremurile alea ea a tinut piept tuturor de dragul copilului, mergea la biserica cu fruntea sus cu tatal meu mic, blond si frumos in brate si-l trecea pe bunicil rus la pomelnice, la vii:) si statea ea moldoveanca de ea, tepana cu fruntea sus cind in biserica preotul stilcea numele greoi rusesc. pe urma tata iubit de toata lumea, se zicea ca ,, copiii din flori is frumosi si lipiciosi, ca-s facuti din pacatul iubirii.si totusi uite ca el a gresit in rolul de tata.si cum ziceam de fratele meu. niciodata nemultumit de el. si pe urma de iubitele lui. toate erau urita, cam toante, sarantoace si vai de ele.pleaca el prin alte tari, gaseste o tinara care mai fusese maritata si mai avea un copil. nu pomeneste familiei despre ea ca sa nu dezamageasca. iar.aici vine greseala cea mai mare a vietii lui.ea ramine insarcinata, la dora 3 luni de cind erau impreuna. f credincioasa, f indragostita, nu ar fi avortat.insa fratele meu a hotarit ca mai bine un avort. nu aveau casa, ea nu avea acte, nu erau stabili cumva, nu stia, era f nesigur pe el si pe relatie chiar daca era si el f indragostit de ea. insa in capul lui era setat de acasa ca ea nu e "tha one", pt ca nu-i asa fusese maritata, avea un copil si mai era si de la tara. el o iubea oricum, lucrurile astea fiind neimportante pt el, dar avea un mare handicap in a o prezenta-o tatalui meu, se tema de validarea ei in lume, de critici, de iar lipsa de perfectiune.ea avorteaza. stie toata lumea ca ea ar fi tinut sarcina daca ar fi avut macar un mic sprijin din partea fratelui meu.ei doi ramin impreuna, e prezentata familiei, tatalui meu. tata strimba din nas, fratele il infrunta. in fine ei doi isi fac o viata frumoasa, casa, masini, bani, stabilitate, ea pune muraturi, el face gratar. totul bine.insa doresc sa aiba un copil si nu se mai poate.si ajung pe la doctori, mii de euroa dati, zeci de dr incercati. intr-un final li se zice ca ea e viabila nu are probleme, insa la el unele lucruri nub stau bine.alta lovitura, nu-i barbat destul.face tratament insa nimic pina in ziua de azi.numele tatalui nostru face punct aici.pe urma si fratele si cumnata credinciosi considera ca din cauza pacatului de a fi avortat sunt pedepsiti si de alt tata, cel ceresc. alt tata care nu-l gaseste destul de bun.sa ne crestem copiii liber! sa fie intelepti sa aleaga!Vikinga cu cei mai frumosi vikingi: Letizia, Nadja si Aldo www.youtube.com/watch?v=ULmPKIoDDDA&feature=related" target="_blank">pe tarimul nostru de vis.

nelia spune:

Gina, eu sint atrasa de psihologia sociala, mi se pare asa... cum sa spun, fantastica! Pentru ca, orice am face, nu putem scoate omul din social, din grup, din turma... asa ca, trebuie luati cu tot cu ea! Mi-ar placea sa mai fac niste studii ceva legat de ea, un master poate... Ma fascineaza observatiile facute din acest punct de vedere, concluziile la care se ajunge in urma experimentelor si studiilor de psihologie sociala. Sintem atit de imprevizibili noi oamenii si, totusi, atit de previzibili in imprevizibilitatea noastra!

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/nelia#date/2009-03-30/13:05:37" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

gina_raluca spune:

Multumesc, Deus Rational stiu ca voi intalni pe cineva in viitor, candva. Dar emotional, nu pot simti asta. Emotional ma simt stricata pentru ca mama nu m-a iubit.

Va rog, nu incercati sa combati sentimentul asta. Trairile si sentimentele nu pot fi combatute. Eu as face orice pentru mama. Sunt cetatean american si sunt in procesul de a o aduce aici prin reintregirea familiei si nu va puteti imagina cat a trebuit sa platesc si sa ma zbat sa corectez niste greseli la United States Citizenship and Immigration Services sau cat ma cert cu ea pentru ca vreau sa-i repar dantura si vreau sa-i cumpar coroanele cele mai bune si mai scumpe si ea nu le vrea. Dar eu tot simt ca nu m-a iubit. Si pentru asta, pe mine, ma ajuta terapeutul. O alta modalitate de a depasi unele traume e ca persoana sa primeasca dragostea si accepterea asta neconditionala de la o alta persoana. Si asta ajuta. Are Irvin Yalom un quote care imi place "love is the psychotherapy of nature." Dar cati oameni pot primi intelegerea si acceptarea asta de la altii?

Nelia, multumesc pentru imagine. O sa incerc si eu

vikinga spune:

eu-s abia la pagina 10, ca-s cu puii pe aici, scriem in contratimp dar sper sa se inteleaga cite ceva:)fratele meu e nashul nadjei alaturi de o nasica tinara catolica, pt ca se cere macar ca unul sa fie catolic.si e tare mindru si fericit din cauza asta.il intreba despre cum crede el ca si-ar creste copiii de o sa-i aiba.si stiu ca o sa fie un tata bun, acum imi dovedeste ca e un unchi f bun!cind eram mici insa ne incaieram ca toti copii, el mai mare cu 5 ani normal ca si mai puternic si cam le incasam. mai vedea si exemplul dat de tatal nostru. insa stiu ca nu o facea din razbunare pt ca eu nu eram batuta.si cind a crescut destul de mare sa inteleaga ca face rau s-a oprit din a-si arata puterea fata de mine.ca si copil a incercat insa.dar niciodata pe urma fata de mine, nici macar cuvinte aiurea ori critici ori certuri.a fost de incredere. si cind am inceput sa fumez si cind am avut primul iubit.revin.am si 3 PMuri, daca e legat de subiect, revin mai la noapte ori miine.Vikinga cu cei mai frumosi vikingi: Letizia, Nadja si Aldo www.youtube.com/watch?v=ULmPKIoDDDA&feature=related" target="_blank">pe tarimul nostru de vis.

gina_raluca spune:

Deus, am vrut sa-ti trimit link-ul asta pe PM, dar poate mai sunt si altii interesati.Daca te atrage psihologia sociala, poti gasi la link-ul asta o gramada de articole: http://www.spring.org.uk/
Autorul e un psiholog britanic care povesteste rezultatele studiilor intr-un limbaj accesibil tututor. Poti citi despre studiile lui Milton si Zimbardo si tortura, despre Asch si conformitate, despre bystander apathy, etc.

kariguld spune:

si eu va citesc, am numai cuvinte de admiratie pentru voi, pentru reusitele voastre, pentru curajul vostru. si m-am indragostit de cateva din voi

jade, lupta de care spui e abia la inceput. si e una de guerila(am scris bine?). pentruca exemple ca cel dat de tine vor mai veni, multe, iar tu va trebui mereu sa ai arma pregatita. e o lupta permanenta cu mediul, cu cei din societate, cu valorile pe care le propaga, modelele pe care le copiaza, lipsa de identitate si personalitate. uneori ai sa te simti infranta, ai sa simti ca tot ce ai construit cu migala pare ca se prabuseste, dar nu-ti pierde speranta si continua lupta. caci e o lupta.
solutii sunt, dar trebuie sa le gasesti in acele momente, tipare de copiat si modele de urmat....doar cele din familia proprie.
mesajul meu este de incurajare, chiar daca poate suna altfel.....

ma duc sa citesc, ca sunt in urma.

---

Bazar general pe DC

*********************


VREAU SA NU MAI FIU DIFERIT! MIHAITA


M-am nascut pentru succes!