Mladite si mugurasi de mai-iunie 2008 (146)

Adriana_78 spune:

Lorich, da a mai plans noaptea, se trezeste in continuare si cere "nani, nani" adica san, ma ridic insa si ii incalzesc laptele si ii dau sticluta.
Normal ca nici asa nu e bine, ca nu-mi convine sa ma trezesc tot des si in plus sa mai ma ridic si din pat, sa merg in bucatarie, sa scot laptele din frigi sa-l incalzesc ... mai simplu era cu sanul.
Insa sper ca dupa ce o sa se obisnuiasca cu ideea ca nu mai primeste san noaptea, n-o sa se mai trezeaca deloc.
Sper si eu, altfel am dat-o din lac in put

Lorich spune:

offf, tot e bine ca vrea alt lapte, pe moment o linisteste, e tranzitia mai usoara, la noi..Robert nu bea lapte cu sticla, el nu prea bea nimic in general o sa incerc cu ceai caldut si dulcel si cu rugaminti la Doamne-Doamne!

Lori, mami de Robert din 9.06.2008


Copilul nu datoreaza parintelui viata, ci cresterea (N.Iorga)

belleane spune:

Salutare,

Am vazut si eu pozele DaneiH. Mama sa tot fii copil acolo: asa multe cadouri, torturi, distractie. Alex e flacau deja e mare si serios si Teodora e o dulceata. Poza aceea pe care a indicat-o MsBB mi se pare tare reprezentativa.

Luminel: poti vedea pe Focuslab.ro interpretarea analizelor.

aldaesme spune:

La fel si la Lorelei cu inca doua exceptii, pe masina cand isi pierde rabdarea si cand ii dadeau dintii pe post de ceva de ros. Altfel poa' sa fie toata lume ain jurul ei cu suzeta, poa' sa stea suzetele gramada langa ea, nici nu se atinge de ele. Si pe aia de la somn o cauta dimineata si o pune grijuliu pe perna

pretty draga mea nu am mai auzit de la tine de o vreme nimic. Esti in Belgia? Daca da, haideti sambata pe la noi...defapt eu si maine si poimaine sunt singura cu fata acasa, asa ca puteti veni! Ar fi genial! Si sa nu te aud, ca ai un baiat superb si destept si pe cuvantul meu ca apreciez la el FOARTE mult faptul ca e direct, foarte mult!!!
Dana deci 23 mai Belgia aceeasi adresa . E duminica, noi avem lunea de dupa liber din cauza de rusalii, sper ca e si la voi. S-a putea sa fie si invitati surpriza in roice caz formatie va fi destul de similara cu cea de anul trecut, plus parintii mei, se pare

Asa...de o vreme vad o emisiune facut de englezi dar retransmisa de o televiuziune belgiana despre antrenatul creierului copiilor. E despre copii din scoala primara pe care o psiholoaga ii triaza dupa capacitati isi alege initial 5 care i se pare deosebiti, si nu neaparat cei mai buni la invatatura, ii testeaza foarte, foarte amuzant si apoi alege unul care i se pare briliant
insa care are anumite probleme in general de nesiguranta. Cu respectivul copil lucreaza cateva luni de zile ca sa il faca sa isi invinga problemele.Si pe parcursul emisiunii da diverse sfaturi care sunt utile nu doar pentru copii ci si pentru adulti si de foarte mult bun simt. Saptamana trecuta marti am vazut emisiunea si unul dintre sfaturi (pe care evident pasiv deja il stiam...dar trebuia sa mi se aminteasca)
era ca atunci cand te afli in fata unui obstacol sa iti imaginezi mental ca ai trecut de el actiune care "programeaza" creierul de asa natura incat esti mai focusat pe ceea ce trebuie sa faci ca sa iti atingi scopul depasind obsacolul. Ei bine eu am avut vinerea trecuta prezentarea interna a doctoratului (fara manuscris inca) si evidnet am avut nervii intinsi la maxim si morcovi cat pentru o crescatorie de iepuri pe durata unui an intreg.
Miercuri m-am dus in sala de prezentare si am facut respectivul exercitiu si pe cuvant ca o mare parte din fricile mele s-au dus...Vineri am primit raspuns pozitiv fara observatii si unda verde pentru finisarea manuscrisului si prezentarea cu comisia externa. Ma rog...asta era o mare paranteza...Ce mai voiam sa zic ca majoritatea copiilor alesi sa fie antrenati defapt sunt copii unde parintii sunt super grijulii si "protective" (romana?).
Fetitei de saptamana trecuta de 9 ani avea o viziuhe extrem de ampla asupra lucrurilor, o buna organizatoare dar nu era buna la mate si uneori era prea "bossy" si uneori devenea nesigura pe ideile ei. Parintii ei mereu ii spunea, in legatura cu mate "ei lasa, ca nu-i mare problema nici noi nu am fost buni la mate', e genetic...", de cate ori incerca sa faca ceva nou si poate dificl pentru ea ii spunea "lasa nu face asta, esti prea mica", "hai ca te ajutam noi, nu te apuca singura".
In cele cateva luni de "antrenament" cu profesoara psiholog a trebuit sa scrie si sa puna in scena in teatrul orasului o piesa de teatru. Sa se ocupe de buget si costume, de dat roluri acotrilor si de repetitii, de lumini si sunet. Cand s-a anuntat asta familiei, fetita a fost foarte fericita si entuziasmata, mamei i s-a taiat respiratia de soc si tatal a reactionat :"Da' cum puteti sa ii pretindeti asa ceva, are doar 9 ani, e imposibil", faza la care biata
a inceput sa roseasca, sa ii tremure vocea si in final sa lacrimeze... Prin urmare defapt psiholoaga asta a lucrat foarte mult si cu parintii sa ii ajute sa ii dea voie sa incerce, sa nu ii mai sara in ajutor inainte ca ea sa fi incercat sa isi rezolve problemele, sa nu o mai influenteze negativ cu "lasa nu-i bai ca nu poti nici noi nu am putut, e in familie". Asa ceva e daunator si poate sa obstructioneze calitatile copilului.
Dintre trucurile pe care le-a folosit cu fetita au fost...inainte de matematica intotdeauna joaca afara, joaca care implica efort fizic, ea juca fotbal, matematica pentru cei care nu au viziunea formata se invata cel mai bine "transparent", asa ca faceau mai toate calculele pe geam, scriau cu creioane cerate de geam (nu stiam eu de ce Lorelei are asa ceva - evident ca eu ma gandeam la peretii nostri ). in caz de lipsa de concentrare in timpul invatatului,
o pauza de trambulina e foarte benefica. Trambulina e folosita si de astronauti pentru recapatarea concentrarii. Faptul ca prietenel ei au fost puse sa joace in piesa ei a ajutat-o sa fie mai maleabila, fiindca daca ea facea prea pe sefa ele se suparau si nu mai voiau sa joace. Jocurile sociale cu roluri sunt foarte bune pentru munca in echipa de pe aceeasi treapta.

Nesiguranat o avea de la mam ei care era mereu se pare nesigura si de la faptul ca parintii mereu ii spuneau ca ea nu poate...daca nici ei nu au putut.

Ei bine au dus mama si fiica la aeroport si au pus mama sa piloteze un avion. Mama avea oaresce probleme cu avionale. Asta i-a aratat fetei ca mama ei poate sa faca si lucruri iesite din comun chiar daca ea desprea ea crede ca nu si mamei ca exemplele de acest gen o fac pe fata sa aiba mai multa incredere in ea insasi din faptul ca are mai multa incredere in parinte.

Fetita aleasa ieri avea o mare porblema de incredere...nu avea incredere in nimeni, fiindca mama ei nu avea deloc incredere in ea si ii supraveghea orice miscare. Ce spunea mama :"Si eu am fost ca si ea la varsta asta, desteapta, populara, etc. Dar pe la 13-14 ani au intrat hormonii si am devenit agresiva si am inceput sa fac diverse prostii...Si cum nu vreau sa i se intample asta si ei verific tot ce face, to ce scrie, cui ii scire etc. Nu am incredere in ea desi nu mi-a aratat niciodata ca e cazul sa nu am incredere in ea."

Fata a trebuit sa organizeze intr-un muzeu un festival al culturilor din manchester. Tot asa de la zero si cu buget limitat. Toata faza de adunare date si de proiectare a festivalului a decurs bine (desi sub atenta monitorizare a mamei) insa cand a fost vorba sa actioneze, sa vorbeasca cu oameni care sa prezinte una alat acolo nu avea curaj. "Ce o sa zica mama daca ii sun pe aia? Dar pe ceilalti?" Exercitiul de incredere pentru mama a fost sa urce cu coarda pe un perete iar la coarda sa stea fata ei.

Emisiunea e superba...iar noi ne influentam asa de tare copii. Eu pur si simplu am ramas socata de cat influenteaza o chestie cat de mica dezvoltarea copilului. Acu' dupa fiecare episod satm cu al meu si analizam si tragem concluzii si ne juram in barab ca nu o s afacem asa...sper sa ne si tina. Oricum le si inregistram pe astea nu care cumva sa uitam pana atunci


Na ca am scris o treaba.

Acu' cica sa ma apuc si de lucru...scris chestiile alea...Oare nu pot platii pe careva sa imi scrie si mie frumos teza?


o zi buna,

Esme

Lorich spune:

Esme suna grozav emisiunea, cum se numeste? La noi e in voga alt gen de emisiuni. Dar imi aduc aminte ca tot asa ne juram si noi in barba cand vedeam cate un episod din showul ala "supernanny".

Lori, mami de Robert din 9.06.2008

Copilul nu datoreaza parintelui viata, ci cresterea (N.Iorga)

gabitzam spune:

Lori, incepe sa-si revina Raducu, inca nu mananca pietre dar e pe drumul cel bun Ieri isi bagase nasul in strachinuta lui Andrei, voia sa manance el ce mananca Andrei.
Ieri i-a curatat Mariana un mar, l-a taiat cubulete si ii dadea cu scobitoarea in gurita. A fost atat de fascinat de manevra asta cu scobitoarea ca a ras un mar pe nerasuflate. Azi a zis ca-i da si banana tot asa.


Alaturi de SEBI

aldaesme spune:

"Make your child brilliant" cu Bernadette Tynan.
Si la noi este Supernanny de toate natiile, USA, Anglia (preferatele mele), Australia si locale. Au asa de mult succes si pe aici emisiunile astea incat pentru mine si-au pierdut farmecul...probabil din cauza ca sunt foarte repeptitive. Sigura asa va ajunge si cea de care vorbesc eu, insa fiind la inceput (eu cu vizionarea, emisiunea este din 2008) mi se pare foarte atractiva si inteligenta.

Pupici,

Esme

Alysh spune:

Fetelor, azi am facut un mare pas: am aranjat pt cresa lui Vlad. Va merge de la 1 aprilie la program scurt. Si din septembrie, program lung. Ne-a convins directoarea. Sunt extrem de incantata de ceea ce am gasit/vazut/ auzit acolo. Acum mai ramane se se adapteze Vlady...


ALI, mami de Vlady si 23+ cu Luca

belleane spune:

Alysh: foarte bine asa. Sa nu asocieze venirea lui bebe cu cresa. La ce cresa il duceti?

Doloress spune:

Dana ced poze superbe! Au niste ochisori copii tai ca te baga-n boale! Asa mereu am visat sa am o fetita brunetica si carlionata, cu ochii mari si negri! Niste frumosi!

MsBB nt, nt nt, cum exploatati voi acolo copilul! Asa e aici, nimeni nu te baga in seama. In parc, sunt copii cu picioarele goale, cu caciula in cap, cu batic (musulmancele), cu turban (paki) nimeni nu zice nimic. La cate natii sunt aici, cate curente si cate diferente, ar fi si culmea. In fine, ei sunt tare sensibili la abuz, se simt datori sa te reclame, insa in fata nu-ti zic nimic. Imi aduc aminte de un tatic cu fetita lui care tot manca nisip. Si ii zice taica-su odata, de doua ori, de trei ori, fetita nimic. Asa ca se enerveaza si tipa la ea si injura (nu pe fetita, asa, o injuratura in general de genul, NU mai manca nisip, la dracu! ). Tin minte ca toti parintii, care eram adunati mai intr-o parte la leagane am inghetat. Aici nu auzi asa ceva, nu vezi asa un comportament fata de copii, mai ales in public. Si unul din ei a zis, oare n-ar trebui reclamat asa un parinte. Si altul i-a zis ca totusi sa stea calm, si sa se gandeasca bine daca el n-a injurat niciodata si nu si-a pierdut cumpatul, in particular. Acum eu cred ca e o problema acolo, taticul respectiv mai mereu isi pierde cumpatul cu fetita (ma intalnesc de multe ori cu ei), vorbeste tare si gesticuleaza nervos asa, insa nu poti niciodata sa te bagi, nu stii exact ce este si ce nu este. Ma gandesc ca totusi la garderie, la scoala si-a da seama daca se intampla ceva cu ea.

Esme ce interesanta emisiune! Asa e, influentam copii cu cele mai mici gesturi si actiuni ale noastre, nici nu ne dam seama. Felicitari pentru prezentare, sa stii ca asa fac si eu, ca sunt de o timiditate maladiva, mereu vizualizez sfarsitul, ca termin acusi si gata, ca nu sunt decat cateva minute din viata mea care vor trece ca oricare altele.
Eu recunosc spasit ca am tendinta sa fiu overprotective. Ma chinui si ma autoeduc, insa e greu. Am imaginatia tare bogata si tot felul de cazuri ciudate in familie, prietena cea mai buna a mamei din copilarie care a murit de la o cazatura, baiatul nasilor socrilor mei care a murit exact in ziua cand immplinea un an, cazand in cap de pe pat, si-a frant gatul si tot asa. Nu ma pot impiedica sa vad in cap tot felul de scenarii de genul asta, picioare rupte, capuri sparte si prima tendinta e sa ma duc sa stau de fundul lui peste tot.
Tare simpatic a fost duminica in mall. L-am lasat sa se joace cu ceilalti copii, dupa vreo 10 minute in care tot am stat de fundul lui si mi-am dat seama ca eram ridicola ca eram singura mama agatata de el, cand ceilalti stateau amuzati si se uitau pe margine. Asa ca l-am lasat. A cazut odata, si cum nu ma vedea s-a uitat el bine in jur si a ales o mamica mai brunetica asa care semna cu mine si s-a dus la ea sa se planga, ca il doare genunchiul, aia l-a consolat, l-a mangaiat, pe genunchi, el tare satisfacut si-a continuat joaca. Dupa 5 minute iar il vad la tanti acolo, iar se plangea de genunchi , voia iar consolat. Daca n-am ras de-am murit. Insa m-am gandit ca e trist, ca eu i-am indus tipul asta de reactie, ca mereu cand cade, ma duc si-l pup si-l consolez si fac o tragedie din orice cazatura. Ceilalti copii cadeau si se ridicau, mergeau mai departe, el insa nu, imediat a cautat sa se planga cuiva. Stiu, sunt imposibila, insa imi dau seama si incerc sa ma schimb, asta e important.

Alysh felicitari pentru cresa, ai sa vezi ce mult o sa-i placa lui Vlady!