Cand si cum vorbim despre droguri cu copii?

Doloress spune:

Daiopri sa stii ca nici daca ramaneai in Romania nu prea erai la adapost. Prietenii mei de care povesteam, erau din Romania. Majoritatea prietenilor mei din liceu au apucat-o pe drumul asta si foarte putini care au reusit sa o termine si sa ajunga oameni normali. Doi au murit, vreo doi sunt in puscarie pentru trafic de dorguri, unii prin Europa fura pentru droguri, unii sunt actori de filme porno si tot asa. Eu cand mai aud de unul si de altul ma minunez si nu inteleg cum s-a ajuns pana aici.
Am fost la un liceu cu pretentii, unul din cele mai bune in oras, erau majoritatea copii de intelectuali, de profesori de universitate, nu neaparat copii de bani gata. NU exista sa zic asa un pattern. Acuma nu stiu exact cat timp petreceau parintii cu ei, ce fel de educatie au primit, insa nu erau toti niste parinti absenti, neiubitori, sau mai stiu eu cum.
Totul a inceput cu o tigara, una singura impartita la 12 pustani dornici de senzatii tari. De asta sunt atat de pornita impotriva potului, ca de obicei asa se incepe si ma enerveaza la culme societatea de aici care zice ca nu e asa de grav daca fumezi si tu o tigara acolo. Ei uite asa s-a inceput si s-a ajuns unde s-a ajuns.
Imi aduc aminte, era o seara de vara superba, aveam 18 ani, plecam la mare, in gasca, in tren. Unul din ei a adus tigara, a trecut din mana in mana in compartiment. Eu am refuzat, cum zicea si Mqqm ma stiu cu gena adictiei si mi-a fost frica, il auzeam pe tata : cel mai scump lucru din lume e libertatea, sa nu lasi pe nimeni si nimic sa-ti fure libertatea, orice dependenta te face prizonier. Si mi-a fost frica.
Deja la mare toti cautau numai asta, au facut rost de mai mult, li se parea tare cool ca radeau tot timpul. Deja cand ne-am intors erau alti oameni. Nu mai traiau decat ca sa faca rost de marijuana. Incet incet m-am departat de ei.
Nici cand a murit unul din ei, la 19 ani, nu s-au lecuit si nu le-a sunat semnalul de alarma. Erau la munte, fumase o tigara si era convins ca poate merge pe balustrada balconului, s-a urcat, a cazut si a murit.
Urmatorul a murit dupa ceva timp, de la extasy, a facut cancer la rinichi la numai 23 de ani. Practic traia in cluburi, in Germania, acolo unde sunt si canapele si unde te droghezi non-stop, nu se hidrata deloc si in cateva luni si-a facut rinichii praf.
Si au inceput cu o biata tigara nevinovata.

Donia spune:

pitilache, multumesc! Nu stiu de ce traiam cu parerea ca pot nu e marijuana...

Doloress, ce povesti tragice... maine le citim in familie, insa. Ca e vorba si de peer pressure aici, si mai ales imi place ce spunea tatal tau: "cel mai scump lucru din lume e libertatea, sa nu lasi pe nimeni si nimic sa-ti fure libertatea, orice dependenta te face prizonier".

---

Copiii se nasc perfecti - rolul parintelui e sa nu strice ceea ce Dumnezeu sau natura a creat.

CriPOD spune:

Donia, ca sa vezi de ce nu e bine sa lasi garda jos... sau din ciclul teoria-i frumoasa. Cum ziceam eu am gena aia, fumator inrait, multi ani m-au rugat copiii sa nu mai fumez. Au fost de fata la multele incercari si relapse pana cand m-am lasat acum aproape 4 ani. Iti dai seama ca erau mari deja. 'know what? Fiu-miu s-a apucat azi vara de fumat. Acu' zice ca mai bine nu se apuca, dar zice ca e prea greu sa se lase. Si am si exmple care au sfarsit rau din cauza asta, deci in baza asta trebuia sa nu se apuce ever.

pitilache, eu speram la un raspuns care sa convinga un adolescent sa nu se apuce de pot. Ca asa, stiu care sunt efectele. Ce i-a spus lui Seba, ca ziceai ca au discutat despre asta.

Dolress, nu functioneaza aici inspaimantarea asta pt ca sunt pre multe exemple care sunt ok la scoala, in viata, ... un numar infim ajung la altele. Poate ce se vinde in ro e laced cu altceva? E scary ce spui tu.

---

pepit

Donia spune:

mQQm, eu ce sa mai zic? M-am apucat de fumat la 21 de ani. Asta dupa ce deja lucrasem in spitalul de oncologie si le tinusem nenumarate teorii prietenilor si rudelor care fumau.
Pana la urma facem tot ce putem... ca mai mult nu se poate, doar nu putem sa le traim viata in locul lor, nu?

---

Copiii se nasc perfecti - rolul parintelui e sa nu strice ceea ce Dumnezeu sau natura a creat.

Ramona J spune:

Eu deja am avut o conversatie cu Alexandru in dupa-amiaza asta. El cum aude cuvintul "drugs" spune cu multa convingere ca asa ceva el nu face, bla-bla. Apoi am trecut eu un pic la "peer pressure" si am vorbit despre asta. In fine, discutia n-a fost doar despre droguri, ci despre tot felul de rele in general. Eu mereu ii spun ca seara la culcare nu trebuie sa aiba regrete si sa-si asculte "inner voice". Sper ca-i spune ce trebuie!

Mqqm, nu stii cu cine vorbesti aici! Sint bucatica rupta din mama, care n-a inchis un ochi niciodata pina cind nu am ajuns eu acasa. Bintuia pe la ferestre, o vedeam eu din strada. Pe cind intram in casa ea "citea" si-mi spunea ca n-a putut sa doarma.

Aici se discuta si la scoala cu copiii despre droguri, recunosc ca pina acum n-am fost nici eu foarte atenta, m-am gindit ca mai am timp. Acum incep sa vad la el schimbari din astea de pre-teenager si-mi dau seama ca nu mai e mult pina incep cu un nou set de griji.

Doloress spune:

Carmenbr noi in Canada avem si partid, inscris regulamentar pe liste la alegeri. Chiar a avut un 2-3% in cartier la mine la ultimele alegeri Uite aici : http://www.marijuanaparty.ca/index.en.php3

Donia imi aduc aminte ca asta imi suna in cap cand trecea si pe la mine tigara cu pricina, cuvintele lui tata. Eu deja fumam si deja ma enervam ca sunt dependenta de ceva. Al meu sot in schimb era si el de fata, el a tras, si chiar a incercat mai mult, la mare, cu prietenii si mai apoi si acasa de cateva ori. Norocul lui a fost ca el face atacuri de panica cand fumeaza, in loc sa se simta bine si sa rada, ca majoritatea, el vede tot felul de chestii ciudate si-l apuca frica. Asa ca dupa cateva ori nu i-a mai trebuit.

pitilache spune:

mQQm pai cam asa a discutat si el cu Seba, mai sec asa, ca asa e el Numai ca Seba era mai mic, nu a fost o discutie de convingere neaparat cat sa-i povesteasca despre ce se-ntampla. Si noi mai mereu am profitat de cate un exemplu de la televizor (ai vazut ce s-a intamplat cu copilul ala, ca a facut asa si asa...) sau chiar dintre prieteni (au venit la noi de sarbatori niste fini si el fumeaza si mai tusea din cand in cand, asa ca noi mai bateam fierul cat era cald, cu ai vazut daca fumezi, cum mirosi si cum tusesti...). Dar e doar inceputul ca de abia acum ajunge la varsta mai grea.

Acuma si el zice asa ca si baiatul Ramnonei_J ca el nu o sa faca niciodata asa. Mai reluam periodic subiectul si-l mai intrebam una-alta. I-am tot zis sa nu ia bomboane si alte chestii de la nimeni. Ca acum nici de la frizer nu mai accepta acadelele de la sfarsit de tuns (e adevarat ca e si cam mare pentru ele, dar totusi...).

Doloress frumos ce ti-a spus tatal tau despre dependenta. De tinut minte!

inacanada2005 spune:

Carmenbr, m-ai surprins cu aprecierea la adresa "sfaturilor mele" despre cresterea copiilor. Si asta, pentru ca, putine persoane pe care le cunosc imi impartasesc ideiile. Da, sigur, daca vreti sa copiati din ce am scris mai demult nici o problema...chiar imi face placere
On topic - eu am niste pareri...mai radicale despre "Cum sa ferim copiii de droguri" si, in general referitor la cresterea copiilor. Si anume...CONSTRANGEREA.
Si, am sa explic exact ce vreau sa zic: Uite, la mine in oras, mai toate strazile au indicatoare cu limitare de viteza 40 km/h. Beey, sa mergi cu 40 km pe ora, cand nu e mai nimeni pe sosea e...crima, nu? si eu, fata care respecta regulile cam in toate domeniile (de obicei ), intr-o zi am zis: da-o incolo de treaba, merg macar cu 60km/h, ca oricum nu e nimeni... Ei bine...m-a oprit radarul . Si, dupa ce mi-a tinut politistul o predica de 10 minute cum ca: daca iese cineva alergand dintr-o casa si traverseaza brusc prin fata mea, eu, avand 60 km/h nu o sa fiu in stare sa evit accidentul, pe cand daca am 40 o sa pot, etc...mi-a dat si o micuta amenda de 40$. Bucuria mea a fost ca m-a incadrat la ceva care nu mi se duce la insurance si nu iau puncte (dar asta e alta poveste ). Ei bine, de atunci, sa dea naiba daca eu mai depasesc 40 aia de km. DE CE? pentru ca am constiinta? Sau pentru ca mi-a explicat politistul, frumos si rabdator ca pot sa accidentez pe cineva?????? Nuuuuuuuuu...de frica, ca daca ma prinde iar, de data asta mi se duce la insurance si imi creste insurance si...etc...stiti si voi f bine.Si eu sunt adult si...trecuta prin n-spe mii de chestii prin viata... Pe de alta parte, la stopurile All-way, lumea sta frumos si asteapta...sa treaca ala care a fost primul. De ce? pentru ca...pur si simplu nici nu le trece prin cap sa ti-o ia inainte ca...asa au fost "dresati" (daca vreti, cu toate ca, poate e un termen prea dur ) de mici. Asa au vazut de cand erau in scoica, in masina ca se procedeaza.
Facand parela cu subiectul nostru, eu cred, din punctul meu de vedere ca, cheia tuturor problemelor, in educatia unui copil este...constrangerea, de cand e mic. Nu prin bataie, nuuuuuuuu, nu sunt de acord cu asta, dar...prin pedepse. Uite, cel mai recent exemplu, la Thea mea care este un monument de rebelitate, dar, care are doar aproape 4 ani. Aseara, vine de la gradi si incepe sa manance bomboane. Ii zic: Thea nu mai manca dulce ca nu o sa mananci mancare. Ii repet de cateva ori. Apoi ii zic: fii atenta ca, daca nu mai mananci mancare cand ne asezam la masa iti iau DS-ul ( dupa care , mai nou e topitaaaaa). Bon, ne asezam la masa. Am avut peste. Ea: "eu nu pap fishy...nu-mi place" Eu: gusta. Ea: Nu pooot.Eu: Thea, mananci peste sau nu? ea: Nu. Ok, zic, atnci da DS-ul si nu-l mai vezi pana nu mananci. I-l iau din fata, ea se ridica de la masa, fuge prin camera, strigand la mine ca "sunt bad" (ea mixeaza mult, cand e acasa, engleza cu romana ). O las in pace sa se tanguie si se tanguuie, practic se boceste cu vorbe... Din cand in cand vine la mine si-mi cere "hug"...si in ochisorii ei plini de lacrimi citesc rugamintea maaaaare ...sa-i dau DS-ul. Ma doare in suflet (efectiv ma doare, nu exagerez) dar...zic nu. Dupa o ora (O ORA) vine la mine si zice, foarte calma, : mami, I wanna eat fishy
Stiu, o sa ziceti ca asta e un exemplu pueril si ce legatura are cu drogurile de mai tarziu. Pai are, ca ea, de mica va stii ca are interdictii, si ca trebuie sa asculte ceea ce ii spun. Si ca, daca nu, va veni o constrangere. Si, crescand cu ideea asta in cap, cand va fi mai mare , poate ( zic POATE ca...niciodata nu stim ce ne rezerva viitorul) va zice nu, cand va fi vorba de "gustat niste iarba". Si va zce nu, nu pentru ca "asa a zis mama si trebuie sa o ascult orbeste". Va zice (poate) nu pentru ca va stii ca eu ma voi supara si daca ma voi supara...ei nu-i va fi bine. Asa am procedat cu Sinzi si...rezultatele sunt uimitoare. Stiu, o sa ziceti, multe dintre voi ca...depinde si de copil si de "materialul genetic" al fiecaruia. E posibil, nu zic nu. Insa chiar daca, in viitor copii nu vor ajunge ca Sinzi a mea, macar o mica parte din probleme tot vor fi rezolvate. Ma leg mereu de Sinzi a mea, nu pentru ca vreau sa ma laud cu ea (cu toate ca am motive...), ci, pentru ca Sinzi este un model de copil. Adica: de cand era mica a fost prima peste tot la scoala. Nu am stat 1 minut, niciodata langa ea ca sa-si faca lectiile, nici macar nu i-am verificat lectiile vreodata. Si-a facut ordine singura in camera, apoi a inceput sa ajute cu diverse treburi prin casa. A mers de la 8 ani singura cu avionul, s-a descurcat peste tot perfect. A intrat la capacitate , la unul dintre cele mai bune licee de la noi din oras prima pe liste, fara sa faca o ora de pregatire in particular. A venit cu noi in Canada cand avea 16 ani. A intrat la scoala aici, la o scoala destul de buna (Richmond Hill High School) unde a luat credite numai nivelul academic. A avut din primul an medii numai de la 85% in sus. A terminat liceul si a fost acceptata de toate cele 6 universitati la care a aplicat. A acceptat oferta lui U of Toronto - Life Science (pt ca vrea sa faca Medical School). In paralel: face curatenie prin casa, gateste (mai bine ca mine ) si...are grija de Thea, dar nu oricum, ca o mama. Eu am plecat in vacanta si am lasat-o pe Thea in grija ei, in conditiile in care Sinzi incepea primele ei examene la facultate. Si a terminat prima sesiune cu 82%. Intr-un cuvant, Sinzi este muuuult mai mult decat si-ar dori orice mama din lumea asta de la si pentru fata ei. Prieneni de-ai nostri zic ca...asa a fost ea "construita" de cand s-a nascut. Eu nu neg asta dar, cred cu tarie ca si modul in care am educat-o a avut maaaaaaaare rol. Ea a stiu de mica, ca atunci cand eu spun nu e NU. Si acuma, ea ma intreaba daca "are voie" sa faca nu stiu ce...uneori ma si surprinde... Sa nu credeti, insa ca e genul de tocilara..."grasa si urata" . Nu, nu e tocilara de loc, se distreaza, grasa nu e ...de frumusete nu pot eu sa ma exprim ca oricum sunt sub efectul cioarei . A, inca o chestie. La Sinzi la scoala fumau si baieti si fete "weeds" cum le zic ei pe aici. Ea nu a incercat. Am intrebat-o de ce. Mi-a zis : Pur si simplu mi-a fost frica sa nu patesc ceva si, in afara de asta, tu, mama, ce-ai fi zis cand ai fi aflat , ca tu...le afli pe toate...

Ca sa finalizez , eu nu sunt de acord cu lasatul copilului sa se exprime liber ( din punct de vedere comportamental) si numai cu explicatul frumos cum ca aia e bine si aia nu e bine. Din experienta mea, din tot ce am vazut in jurul meu, astfel de abordari nu au dat rezultatele scontate. Or fi existand si exceptii pe care nu le-am intalnit eu...

O zi buna la toata lumea !!!

Carmenbr spune:

Ina acum stiu de ce mi-au placut sfaturile tale, pentru ca e genul de educatie pe care si eu il adopt. Iar baietelul meu e la fel de plin de rebeliune (ce-mi place termenul) ca si Thea. Si cumva trebuie sa o scot la capat cu incapatanarea fara bataie. Si eu merg pe consecinte si asta ii repet mereu, ca faptele lui au consecinte pe care trebuie sa le suporte, accepte.

Am vazut aseara reclama de la voi din canada si pe cea din Australia si m-am infiorat. Fetele americance, asa e si in America? Sunt si aici reclame de genul asta? Eu dupa cum spuneam nu ma uit mult la TV si nu am vazut asa ceva. E si aici atat de la liber marijuana? Stie cineva?

mQQm, te rog frumos te uiti tu pe site la CNN si vezi daca au pus reportajul ala online? Ca eu nu stiu dupa ce sa ma uit.

Doloress spune:

Ina eu nu sunt deloc in masura sa judec, insa sa-ti zic cum a stat treaba la mine in familie : tatal meu avea cam aceleasi metode ca tine. Trebuia sa-l ascultam ca asa zicea tata, ca ne-a facut sa intelegem ca e mai in varsta si mai experimentat, si ca stie cum merg lucrurile. Nu-l ascultam, ne pedepsea , adica mai mult pe mine, nu fizic niciodata, insa chestii la care tineam : de exemplu ne lua hainele, trebuia sa purtam o saptamana numai uniforma si training. Pentru o fata e cumplit. Nu mai vorbea cu mine o saptamana, lucru care ma scotea din minti si chestii din astea.
Sora-mea fost copilul perfect, elevul perfect, n-au avut o problema cu ea, eu - oaia neagra, faceam exact invers. Nu mai insir cate prostii am facut in adolescenta ca mi-e si rusine acum. Multe din ele ca sa-l calc pe nervi si sa-i fac in ciuda, de ce eram pedepsita, de ce faceam si mai urat. Nici macar nu incercam sa fac ce era bine, nici macar nu ma mai gandeam ce fac, scopul meu era pur si simplu sa-l scot din minti. Cu cat ii provocam mai multa suferinta cu atat eram mai fericita. Adica vorba vine fericita, ca imi atrageam pedepse una dupa alta care numai fericita nu ma faceau, plangeam zile in sir, insa aveam asa o satisfactie ca sufera si el cu mine.
Iar cu dorgurile, nu ideea de pedeapsa m-a oprit. Atunci am realizat ca nu mai e vorba de jocul de-a soarecele cu pisica cu tata, ca asta e mult mai grav, mult mai complex si ca asta ma priveste numai pe mine si ca o chestie de moment ma poate afecta o viata intreaga. Pe de o parte sunt bucuroasa ca am dat nas in nas cu ele la 18 ani, eram destul de matura atunci. Daca era sa ma tenteze la 16 ani cand eram in plina criza de adolescenta si cand as fi facut orice ca sa-l scot pe tata din minti, apoi nu stiu unde as fi ajuns, prea bine nu cred.

Deci, nu stiu ce sa zic, depinde mult si de copil zic eu. Nu exista o metoda general valabila, ci atatea metode cati copii sunt.