Cand si cum vorbim despre droguri cu copii?
Raspunsuri - Pagina 4
CriPOD spune:
Ina, Sanzi e un unicat.
In plus, tu nu ai avut deloc issues cu anturaj, ai adus un copil format gata, de 16 ani. Pana si-a facut gasca era deja graduata. Nu functioneaza la toti metoda asta, sorry. Si eu sunt una care testeaza limitele, in veci nu ma faceai sa fac cum ziceai tu cu metode coercitive. De fapt cam asa au facut si-ai mei, doar ca eram am turned out right by chance.
edit: stiri legate de studii...
argumente www.cbc.ca/health/story/2009/12/17/marijuana-teen-brain-rats.html" target="_blank">aici, www.abc.net.au/news/stories/2008/06/04/2264668.htm" target="_blank">aici, etc... contra-argumente www.sciencedaily.com/releases/2009/04/090401181217.htm" target="_blank">aici, aici, etc...
despre documentarul mentionat www.cbc.ca/documentaries/natureofthings/2010/downsideofhigh/" target="_blank">aici si www.cbc.ca/video/#/Shows/The_Nature_of_Things/ID=1398511775" target="_blank">video.
pepit
Ramona J spune:
Idem si la mine.
inacanada2005 spune:
Heeey, fetelor...se pare ca...nu m-am facut pe deplin inteleasa.
Eu m-am referit la educatia prin constrangere a copilului mic (daca recititi ce am scris o sa gasiti asta), nicidecum a unuia aflat in adolescenta sau preadolescenta. Copill mic pentru mine, inseamna pana in 7-8 ani. (ca vorba aia "cei 7 ani de acasa"). Si, prin exemplele date am vrut sa sugerez asta: daca unui copil, cand este mic i se impun niste limite si reguli, atunci, pe parcurs ce va creste ii "va intra in sange" ca el trebuie sa respecte niste reguli ( ca doar toti traim intr-o societate guvernata de niste reguli, nu?). Daca se merge pe premiza: ei, este mic si el, lasa ca are timp, cand va creste sa "respecte reguli" normal ca, constrangerea , mai tarziu, va avea efecte adverse. Si eu am fost la fel cum spuneti voi ( si inca mai sunt ). Cand imi impunea cineva ceva, parca tot invers as fi facut. Vorbesc de perioada de cand aveam peste 10 ani. Numai ca eu (si vorbesc clar numai de cazul meu) am fost crescuta asa: are 3 ani,ah ce mica si dragalasa e. Are 4 ani si scrie cu creta pe toata mobila din casa...ei, ce daca, e si ea mica. Are 5 ani si, cand se joaca face dezastru prin toata casa, insira jucariile peste tot pe care...le strange bunica, ca...ia uite ce mica si dragalasa e fetita . Are 6 ani si merge la scoala. Nu-si face niciodata singura ghiozdanul (ca sa nu cumva sa uite ceva), nu scrie nici un rand dintr-o tema fara sa stea mama cu ochii lipiti de caiet si cu gura pe ea (haaaaaaaai, te rooooooog, mai scrie o literaaaaaa....), dar ce conteaza toate astea ca doar...e prima la scoala. Si exemplele pot continua. Normal ca, atunci cand aveam 14-15 ani si-mi zicea tata ca nu am voie sa ma duc la nu stiu ce petreceri, faceam un scandal monstru si-i amenintam ca plec de acasa pentru ca eu, la aceea varsta nu stiam, inca, ce inseamna NU si nu puteam concepe cum cineva , fie el si parinte al meu, ma poate forta sa fac altceva decat VREAU EU.
Tentatii erau f multe si pe vremea mea. Numai ca da, nu erau droguri. Si azi, cred cu tarie ca, daca ar fi existat droguri eu una le-as fi incercat cu siguranta Si la Sinzi au existat tentatii multe si mult mai "abordabile" decat aici ( in Canada). Pai in Romania orice fata de 13-14 ani poate sa mearga in orice bar si sa consume alcoolt cat pofteste. Si stim foarte bine ca, dupa anii 90 si in Romnaia, in baruri, pe langa alcool si tigari (obisnuite) obtineai si multe alte chestii...De aceea, cred in continuare ca fata mea a fost "formata" intr-o societate chiar mai periculoasa decat cea de aici si,de aceea, cand a venit, a stiut sa discearna mult mai usor binele de rau (a avut asa zisa "scoala a vietii de adolescent" ) Eu chiar vorbeam de curand, cu cineva tot de pe forum, ca daca un copil nascut aici sau crescut aici de mic ar fi nevoit ca la 15-16 ani sa se mute si sa traiasca in Romania ar fi o maaaaare nenorocire pentru el, ar fi "mancat cu fulgi cu tot" de "gastile" din Romania. Si acolo nici nu ai cum sa protejezi copilul intr-un fel cum poti sa faci aici, mutandu-te intr-un cartier mai bun, de ex, asta ca sa eviti "anturajul prost". Pentru ca acolo, tocmai la liceele bune se "petrece" cel mai mult. Ca, de regula, la liceele bune intra si copiii celor ce au bani peste medie si, automat, astia isi permit orice.
Revenind, vreau sa intelegeti ca eu nu ma consider in masura sa dau sfaturi nimanui. Nu am studii de psihologia copilului sau cercetari aprofundante in domeniul metodelor de crestere a copiilor. Eu am relatat aici, experienta mea personala, pentru ca eu, una, asa am inteles ca ne-a rugat Daipori (initiatorea subiectului) - ca noi cele cu copii mai mari sa incercam sa dam niste sfaturi in functie de rezultatele bune sau proaste obtinute in educarea copiilor nostri. Iar daca am povestit despre fata mea, Sinzi, am facut asta ca sa intelegeti exact depre ce vorbesc, nicidecum sa ma laud aici pe forum sau, mai rau, sa fac comparatie intre ea si alti copii ( pentru ca asta chiar ...urasc de moarte...)
Am vrut sa relatez, inca o data, experiente traite de mine in copilaria lui Sinzi, pe care le-am povestit in trecut (si de care vorbea Carmenbr) numai ca nu le-am gasit in arhiva forumului si n-am mai stat sa le insir aici. Povestile alea arata exact ce "constrangeri" am aplicat, in ce moment si care a fost rezultatul. Daca le gasesti, Carmenbr, pune-le aici. Merci
robotzica cucului spune:
Greu subiect! E pe lista mea cu "de ce mi-e frica cel mai tare", dar ma gandeam ca oi fi exagerata eu sa ma preocup de asta de-acum, cand Maria mea nici n-a implinit 5 ani. Daiopri, grozava idee sa deschizi asa discutie.
Cred ca o sa il tot citez pe tatal tau, Doloress, "orice dependenta te face prizonier" - e atat de bine spus, trebuie doar sa ajunga copiii la o varsta la care sa inceapa sa priceapa asta. Pana atunci mi-as dori sa fiu in stare sa construiesc o relatie cat mai deschisa cu fata mea - fara tehnici de bau-bau, cum recomanda si mQQm. N-as vrea sa se gandeasca la cum as reactiona eu daca aflu (Ina), as vrea sa-mi spuna ca o bate gandul sa incerce cine stie ce traznaie sau ca a si facut-o - Doamne fereste, dar mai bine sa stim care e situatia si sa o infruntam impreuna.
Eu am suferit ca mama mea nu a parut niciodata ca ar putea sa tolereze ideea ca eu sau sora mea am face vreo prostie. N-am facut, totusi am avut pana foarte tarziu un fel de teama ca as putea sa calc pe bec si sa ma discreditez in fata ei. Nesanatos, nefericit mod de manevrare.
Eu caut metode de convingere cu duhul blandetii... Deocamdata nu reusesc nici macar s-o conving pe Maria sa guste un clasic piureu de cartofi, deci va dati seama ce departe mi-e teoria de practica. De aceea va citesc cu interes.
blackpanterro spune:
Mie de marijuana nu mi-e frica, am mai zis ca si sotul a fost pot head tot liceul si nu e un om ratat, dimpotriva.Si eu am fumat si zeci de altii pe care ii cunosc.Nimeni nu a ajuns pe drumuri pt marijuana.
Pe mine ma terorizeaza gandul ca exista droguri mult mai oribile in licee, cocaina, heriona, ritalin, crystal meth...ca sa nu mai spun de arme...ah ma apuca raul cand ma gandesc cate pericole sunt in scoli, marijuana e cel mai mic dintre ele(parerea mea).
Adriana 11w si Aidan Alexander - 4 ani
A ticket to hell has never been funnier
Llaura spune:
Dragutele, uneori nu e chiar asa, tocmai pt ca sunt multe pericole in scoli. Eu am avut in clasa o fata (trei ani), am avut o relatie de incredere cu ea practic pt ca am zis stati asa ca nu-i asa cand toti ceilalti ii spuneau ca ar fi folositor sa renunte la fustele din care se vad literal chilotii - nu ma laud, dar altfel nu mi-ar fi spus. Fata era academic exceptionala la noi in scoala, in trei ani am avut destul timp sa ma conving. Mi-a povestit ca atunci cand era in liceu, pe ruta marijuana a apucat niste cai foarte gresite halta urmatoare ecstasy, apoi altele inclusiv un viol. Parintii au aflat, maica-sa si-a luat no pay un an sa stea acasa cu ea ca si cu un bebelus, au retras-o din liceu. Cand a venit la colegiu la noi in prima perioada maica-sa o aducea si-o lua. A ajuns bine, lucreaza pe chimie, mai face inca un program si isi vede de petreceri dar e clean.
In alta evolutie a lucrurilor ar fi putut fi acum intr-un doctorat; i-am zis, mi-a zis nu, nu mai poate e convinsa ca a pierdut startul, ca trebuie sa-si lase parintii in pace, ca ei nu mai pot face alt efort financiar pt ea, ca daca ea nu reuseste, foarte multa nesiguranta, neincredere si cu certitudine foarte mult potential neatins.
Noi aici avem dilema educatului devenit educator:-) la urma urmei nici fumatorii nu fac toti cancer de plamani, si eu destule tampenii am facut pe care mama nu le stie nici acum si sunt ok nu sunt pe strada. Informarea/informatia e aur intotdeauna, eu zic ca mai bine sa stie copiii, cu tactici infricosatoare dar nu atat de mult incat sa nu mai fie credibile , clar fiind ca singura metoda 100% sigura e sa nu te apuci.
blackpanterro spune:
Nu spun ca nu sunt cazuri si cazuri dar in cazul meu, 99% din cei pe care ii cunosc(americani dar si cativa romani) au incercat marijuana dar niciodata mai mult desi stiu ca se numeste gateway drug.
Ar fi interesant de stiut cam care e o statistica a folosirii de droguri, cati dintre cei care incearca droguri usoare merg mai departe.
Mie nu mi-a trecut prin cap sa incerc mai mult desi si la noi in liceu se invarteau ciudati cu tot felul de "bunatati", sotului la fel, la el si mai mare posibilitatea de mai multe droguri ca doar US nu e ca RO.
Majoritatea celor care fumeaza marijuana se lasa cand ajung adulti si traiesc vieti complet normale si drug free.Normal ca exista exceptii. Chestia e ca si dupa ce ai scapat de pericolele din scoli poti deveni dependent de tot felul de pilule ca in America imediat ti se prescrie ceva.
Adriana 11w si Aidan Alexander - 4 ani
A ticket to hell has never been funnier
CriPOD spune:
pantero, am mai auzit io povestea de pot-heads ca deja 
. De curiozitate, ai vazut documentarul?
Stii care-i problema nr 1 cu pot-heads? Cam greu cu atinsul potentialului, in liceu cam f.. buha, excuse my french, si unii se trezesc adulti sa faca ce n-au facut cand trebuia, la timpul lor. Intelegi tu...
Ca parinte cred ca toti ne dorim sa isi atinga potentialul si sa-si vada de viitor. Si cand mergi la ore cu ochii rosii, atentia adormita si short term memory pe butuci, asa ceva nu prea e posibil.
Dar stai, am uitat ca tu ai spus ca o sa le provide copiilor tai singura pot, daca-ti cer. Eu una am intalnit si parinti de-astia, spaima celor rezonabili si a adolescentilor care au nevoie de exemple pozitive si de indrumare...
Nu credeam ca dau de ei si pe un site despre copii... oh, da, iti permiti, ai copil de 4 ani doar.
Sa nu se creada ca marijuana nu actioneaza ca orice mind altering drug, ca nu e adevarat. Numai ca unui pot-head ii ia toata viata sa hit rock bottom continuand sa get high si acest rock-bottom are alt flavour, e mai boem. Si e addictive, la fel ca alcoolul si orice drug.
Te rog, nu mai vorbi ca un teenager care nu s-a documentat decat la friends, ok?
pepit
sinzi_ana spune:
Si noi am inceput "educatia" anti-droguri...cand acum cateva luni cand David a mentionat cuvantul (auzit de nu stiu unde...).
David are 7 ani, si deocamdata (nu stiu cum va fi mai tarziu)...functioneaza foarte bine asocierile medicale...
Ii arat poze, filme de pe youtube, ii explic ce se poate intampla cu corpul lui (mai exagerez si eu bineinteles)...
Imi aduc aminte cand aveam 10 ani, eu si o prietena descoperisem tigarile parintilor si le fumam pe ascuns...Am fumat ceva timp, pana cand parintii au descoperit cine le fura tigarile bine ascunse...Au tabarat pe noi cu morala, pedeapse...
Nu au functionat...ne-am apucat de fumat din nou...
Si atunci, au incercaat o alta abordare...
Vecina noastra, care era si doctorita noastra, a adunat poze cu niste plamani negrii, cu copii cu defecte...tot felul de imagini ingrozitoare, si le-a pus pe toate pe seama nicotinei......Si acum am imaginea pozelor acelea...ne-a spus ca nu mai crestem, ca ni se inegresc plamanii, ca nu mai putem sari coarda...etc....
Au trecut 20 de ani de atunci...si (inca) nu fumez...si nici nu ma tenteaza in vre-un fel...
Intr-un fel ciudat, si acum cred, ca daca ma apuc de fumat, plamanii mei se vor colora in negru.
Ramona J spune:
Da, cred in metodele "sperietoare". Adica in cele bine argumentate, nu ca "asa zice mama". As vrea eu sa fie atit de simplu si la virste mici functioneaza, dar mi-e teama ca mai tirziu are efect invers.
Adica eu asa eram...
Ce coincidenta, am vazut ieri un film de nici eu n-as indrazni sa incerc droguri numai gindindu-ma la scenele de acolo. Se numeste "Requiem for a Dream". Nu va grabiti sa-l aratati copiilor, nu l-as arata copiilor mai devreme de 17-18 ani.