Gravidute prin FIV (57)

elenada spune:

Blue faptul ca iti doresti sa ai incontinuare o cariera nu te face o mama denaturata.
Acum spui ca abia astepti sa pleci in delegatii. Vei pleca dar dupa prima s-ar putea sa iti schimbi parerea. o sa iti lipseasca asa mult copilul ca prea curand nu vei mai vrea sa pleci de langa el. E ceva care se naste odata cu copilul.
Si eu am momente cand vreau la servici sau cand vreau sa ies cu fetele la un suc sau cand vreau sa merg la coafor si asta nu cred ca ma face denaturata. Nici eu nu cred ca a fi mama inseamna sa uiti de tine ca femeie si sa nu mai existi.
Si acum chiar daca stau acasa mai am si alte activitati care nu au legatura cu cresterea piticilor.
Mai lipsesc de casa cateva ore bune si recunosc ca imi este un dor nebun de pitici si sun des acasa sa vad ce fac daca sunt bine.
Mama mea zice ca nu vrea sa ma plafonez si sa renunt la ceea ce imi place sa fac pt ca am copii. Imi spune sa le fac pe toate. o femeie nefericita nu poate fi o mama buna. eu ii dau dreptate.

Eu abia astept sa ne povestesti ce simti dupa ce nasti.



elena fericita de Ana Maria & Matei Stefan - 18 iulie 2009

Piticii mei iubiti


Povestea noastra in Tabu

***CAMPANIA NOASTRA *** www.petitieonline.ro/petitie-p28651051.html" target="_blank">PETITIA NOASTRA - semneaza si tu!!

goldi spune:

Eu nu sunt inca mamica, nu am decat 2 luni de sarcina ca sa pot stabili o legatura fizica cu bebeul meu, inca ma uit cu mirare la burtica si nu imi pot inchipui ca e o fiinta mititica acolo ... dar referitor la ce spune Blue, cred ca este vorba de o acumulare de frustrari, de 9 luni de teama ca ceva sa nu mearga bine, de panica atunci cand vreun junghi mai puternic sau o durere neasteptata iti taie rasuflarea ... dar sunt convinsa ca atunci cand simti in brate omuletul acela neajutorat pe care TU l-ai facut, care din dorinta si iubirea ta si a sotului tau a aparut pe lume, atunci toate alte ganduri se spulbera si nevoilie copilului vor fi deveni cele mai importante.
Asta nu inseamna ca o mamica trebuie sa fie sleampata,sa se inchida in casa si sa se izoleze de lume. Natura dicteaza totul, in primele luni,ani, copilul esta absolut neajutorat, depinde total de cei din jurul lui, apoi se desprinde incet-incet si devine mai independent.
Marea majoritate a mamicilor lucreaza, iar daca ai norocul sa stai 2 ani in concediu, esti o fericita.



"Mult timp am avut impresia ca viata mea va incepe in curand, adevarata mea viata !...
In final, am inteles insa ca obstacolele reprezinta de fapt viata ." Alfred Souza

iana_mari spune:

HUSKIIIIII mai ai putin si devii mamica,sa vezi ce minunat va fi.

BLUE_FLOWER nu-ti face griji in momentul cand il vei vedea iti vine automat si instinctul matern.

RALUCAPAUN,ELLANIK,ELENADA,HEPILICA,SIMONA,MANI_BANI,CASTELANA,MIRUNA SI TOATE CELELALTE MULTI PUPICI.

Azi am facut 2 saptamani,suntem mari,ne place baita la amandoi,mancam bine,Sophia mananca de la san,dar si praf iar Mario muls de la san.
Mamicele cum este sa ai tu colici,am inteles ca poate avea mama,eu am de doua zile niste dureri de burta mai intense si ma gandeam ca asa o fi.
Ei nu au ,dorm binisor noaptea .Se trezesc noaptea cam des doar sa manance.

Daca are cineva timp sa-mi explice prin PM cum se face album foto sau cum se pun pozele ca sun cam ,dar as vrea sa-i vedeti si voi pe iubitii mei printi.

iana

Mario Constantin si Sophia Elena

hepilica spune:

blu - m-am gandit mult la tine de ieri de cand ti-am citit mesajul si mi-am zis ca dimineata imediat ce maia imi va permite o sa-ti scriu din nou. as vrea sa reusesc sa fiu atat de persuasiva incat sa te determin sa treci peste toate aceste temeri, cu atat mai mult cu cat esti foarte aproape de marele eveniment si trebuie sa-ti intampini puiul cu zambetul pe buze. imi imaginez lesne ca toate aceste temeri pe care le ai acum nu-ti vor da pace si nu-ti vor permite sa-ti intampini puiul relaxata, asa cum sigur ai visat.

mi-a placut mult ce a spus elena "sentimentele se nasc odata cu puiul". asa este, sa stii.
este absolut normal ca insarcinata fiind sa vezi lucrurile acum dintr-un unghi diferit. au fost 9 luni grele chiar daca frumoase. sunt schimbari hormonale uriase in corpul nostru si toate sunt raspunzatoare de starea noastra de bine sau de depresie, de teama sau de euforie. toate aceste stari sunt absolut normale in momentele astea. nu tu esti "defecta" pentru ca ai multe temeri si pentru ca acum "nu simti..", esti o femeie normala si vei fi o mama buna, dar trebuie sa stii ca toate aceste temeri pot fi si rezultatul schimbarilor hormonale pe care le traim.

eu am avut o depresie post partum ingrozitoare. cine ar fi crezut? mi-am asteptat copilul 8 ani si cand am ramas insarcinata am fost cea mai fericita femeie din lume. a urmat o perioada frumoasa de sarcina si abia asteptam sa-mi tin puiul in brate. cand mi-au pus-o pe maia pe piept in sala de nasteri, nu ma puteam opri din plans, plangeam in hohote si ii spuneam cat d emult o iubesc si ce mult am asteptat-o.
imediat insa ce am ajuns cu maia acasa am simtit ca nu voi putea face fata, au aparut un milion de temeri, imi era teama sa raman singura cu ea, mi se parea mai mult decat eram pregatita sa primesc. plangeam continuu..., ma uram ca simt asa si nu reuseam sa imi dau seama ce se intampla cu mine. aveam o uriasa frustrare ca nu reusesc sa alaptez, o puneam pe maia la san si tot incercam iar si iar si iar, ea plangea ca nu primea nimic de la san..., eu plangeam..., luam stimulente pt lactatie, stateam cu pompa de muls langa mine si ma tot mulgeam...doar, doar s-o intampla vreo minune. la maternitate mi-am facut rani la san stand la pompa lor profi. m-am muls pana mi-a dat sangele... aveam un nod in gat si lacrimi in ochi cand vedeam alti puiuti sugand la sanul mamelor (poate de aici s-a declansat si depresia). intr-un final m-am resemnat ca nu pot alapta. si da, este cel mai mare regret al meu.
toata perioada asta de depresie pe care nu reuseam sa o inteleg, nu intelegeam de ce simt asa, de ce mi-e teama (off...groaznic) a durat vreo 2 saptamani si am avut noroc ca am fost in permaneta cu sotul meu acasa. simteam nevoia sa ies la aer, sa fiu singura, sa ma eliberez..., ieseam in curte si ma plaimbam plangand. eram uimita de mine. simteam in momentele alea ca responsabilitatea pe care o am e mai mare decat eu imi pot asuma.
iti imaginezi ce se intampla cu mine? eu care am asteptat-o pe maia 8 ani, care am facut un milion de tratamente si interventii..., care am plans zi si noapte pentru neimplinirea pe care o aveam?
suna tare ciudat, dar asa s-a intamplat. sunt stari prin care o femeie poate trece dupa nastere sau inainte. iti vei iubi copilul mai mult cu fiecare zi ce trece. vei vedea.

acum pot spune ca maia este ratiunea mea de a trai si ca dragostea pentru ea nu seamana cu nimic din ce am trait pana acum in viata. tot ce e legat de ea imi aduce zambetul pe buze si fericire in suflet.

nici eu nu sunt de acord ca atunci cand am devenit mame sa ne delasam si sa devenim casnice, sa uitam de noi.... cu toate ca foarte greu am reusit sa ma ridic si sa ma regasesc. greu de tot. trebuie insa pentru a fi mamici bune pentru puiutii nostri sa avem si momentele noastre, sa TRAIM si noi, sa ne regasim si sa fim fericite. vei vedea ca usor nu este. toate trecem prin starile astea, nu tu esti "altfel".

sper din tot sufletul ca relatarile mele sa iti alunge din gandurile negre. vei fi o mamica dragastoasa. abia astept sa ne povestesti de tine si de puiutul tau.

ai grija de tine. te imbratisez.

h.

de minunata (22.09.2009).

Multumesc lui DD.

many_bani spune:

Iana, la multe, multe saptamani ptr. puisorii tai. Fii fericita ca nu au ei colici, am auzit si eu de la o colega ca a avut ea iar copilul nu, poate asa este si la voi. Eu cand il vedeam pe Vlad cum se chinui imi doream sa sufar eu o sapt. ptr. o clipa de liniste a lui.
Te asteptm cu poze




mami de Vlad (29.10.2009)
Poze

huski spune:

Buna fetele!

Ce pot sa zic ....sunt plina de nervi din cauza de .... calculator . De aseara ma chinui sa intru pe forum si nu reusesc, sper acest mesaj sa ajunga...

In primul rand, vreau sa va multumesc pentru majoretele de pe prima pagina si pentru sustinerea voastra care inseamna enorm pentru mine

Raluca sa stii ca inca nu am reusit s-o vad pe frumusica ta, ca de cate ori incerc se blocheaza calculatorul , dar nu ma las pana nu le vad -ici amandurora!

Iana, draga mea, ce fericita trebuie sa fii . Ma bucur din suflet ca sunteti bine si abia astept sa vad poze cu puiutii tai. Te tin la curent!

Fetelor am si eu o intrebare: credeti ca este vreo problema daca inainte sa plec la spital ma epilez cu crema sau spray Veet?!?
Sotul meu este ingrozit de ideea de a ma ajuta sa ma rad (ii e teama sa nu ma taie...) iar de epilat cu ceara nu se pune problema (n-am facut-o niciodata in zone asa sensibile si nu vreau sa incerc acum...) Ma streseaza rau subiectul...

Blue Flower, de teama ca n-o sa mai mearga iarasi calculatorul, as vrea sa-ti urez NASTERE USOARA si recuperare rapida! Laptic mult si bun si bebe mancacios

38+- AMR 2 zile

miruna79 spune:

Buna fetelor

Huski de ieri am scos majoretele ptr tine ca e si timpul, sa nu uiti sa ne anunti dupa nastere sa stim ca sunteti bine.

Castelana n-ai mai aparut! sper ca mama ta e bine sanatoasa, Doamne ajuta!

Am acceasi intrebare ca Huski legat de crema de epilat.

pup toate gravidutele si mamicutele cu printesele si printisiori lor.

Speranta este ceea ce ne indreapta corabia vietii catre tarmurile implinirilor....

Miruna 35+ Daniel
AMR 4 saptamani (sau mai putin)
BEBE

Fragutza spune:

Bun gasit!

Huski, Miruna, cred ca e ok nu vad ce ar mai putea fi periculos acum. Eu am folosit crema si pe timpul sarcinii. Sau puteti incerca o epilare cu aparatul de ras asa pe bajbaite, inainte de nastere asa am facut.


de Natalia (03.09.09)

many_bani spune:

Nu stiu ce zi voi avea maine, asa ca Huski iti urez de acum nastere usoara si bebe sanatos. Ne vom gandi la tine






mami de Vlad (29.10.2009)
Poze

castelanaC spune:

Miru draga, multumesc mult, sunt bine acum.
Zilele trecute am fost cam agitata, mama a facut o complicatie (n-are legatura cu AVC, o alta boala cronica a sa) etc, tata era in stare de depresie si el, cu mama, cu bunica, cu gerul si el la mijloc, etc, ce sa mai zic... acum se pare ca e mai stabilizata situatia, imi este si frica pentru ca de cate ori zicem ca e bine apare ceva care destabilizeaza tot.
Eu, fac "terapie" telefonica zilnic de cand e ora buna in romania pana ma culc eu seara (acasa e cam 4-5 dupa-amiaza) si incerc sa le fiu aproape cu vocea, sufletul, cu ce pot eu.
Starea asta cred ca m-a bagat in panica, nu am luat inca pardalnicul asta de patut si alte acareturi, etc. Sper ca saptamana asta sa iau patutul, o masuta de infasat si sa incep sa amenajez camera cu tot ce trebuie.
Ma strange-n spate cand ma gandesc ca mai am doar 9 saptamani pana la intalnirea mult asteptata.
Nu pot spune ca sarcina a fost cea mai fericita perioada din viata mea pentru ca sunt o femeie fericita in general, dar asa a fost de speciala, de frumoasa, de curata si de asteptata ca aproape ca ma apuca nostalgia cand ma gandesc ca ceea ce traiesc acum este posibil sa fie unic in viata mea, in sensul irepetabil. Noi ne dorim mai multi copii, dar stii cum e cand primul vine asa tarziu...
Cat il iubesc pe sotul meu cand ma mangaie pe burta si bebelusul meu rezoneaza miscandu-se, asa noi trei fiind in uniune si vibrand impreuna. Iubesc momentele astea, cu toate durerile de spate nosturne, cu toate usturimile de stomac, cu toate cele legate de iubitii mei hemoroizi, cu sanii durerosi si sensibili ce "lacrimeaza", iubesc tot ce traiesc acum si chiar daca ma mir mereu cand ma vad cata sunt intr-o oglinda sau vitrina nu am emotii ca voi ramane asa cat "malu'"
Cititd cele comentate ieri...nu stiu ce sa zic...eu astept perioada ce va sa vina.
Ii dau dreptate lui Hepilica, doamne cat am asteptata perioada asta! Cate tratamente si inseminari, operatie si controale lunare, cum ma simteam cand lumea lunar ma intreba "nimic, nimic?
Acum peste putin imi inchipui cum voi tine mogandeata aproape si ea ma va "parfuma" cu miresmele sale pure si curate, asa cum numai un nou nascut miroase.
Cred ca fiecare din noi are temeri si ganduri, de tot felul si mai gri si mai roz, mai negre...e ciudat si discutabil.
Dar ultimul lucru la care ma gandesc eu este cum revin la viata mea de dinainte...a disparut cred si din amintirile mele cum era, e asa de departe.., astept aceasta noua treapta a "evolutiei" noastre cu familie marita si cu noile provocari.
Sunt constienta ca-mi va fi greu, suntem la cucurigu-gagu la peste 10.000 de km de casa si uneori ma confrunt cu alte mentalitati si optici, nu comentez niciodata daca e mai bine sau nu, le observ si iau ce mi/ni se potriveste.
Iubita mea mama imi spune mereu: "ai sa vezi tu cand vei fi mama, vei invata asa de multe atunci, chiar puiuil tau te va invata, iti vei da uneori singura seama"
Astept cu mare bucurie momentul asta si revenind la oile noastre sper sa termin de organizat tot pana vine iepurasul nostru.
Azi mergem din nou sa mai vedem nicte patuturi, umblu numai cu ruleta si centimetrul dupa mine, mintea mea nu poate judeca parca in incii lor cu care m-au inebunit si cu faptul ca imi dau dimensiuni de interior, asta facand sa fac si calcule gresite.
In rest ce sa zic sunt emotionata, confuza, ma rog la Dumnezeu sa fiu sanatoasa si bebelusul sa fie bine. Sper sa ma descurc singura cu baietelul si citesc tot ce-mi pica in maini despre prima perioada.
vad ca-s pareri ca daca e mai mare bebelusul e mai simplu cu el dupa, sper sa fie asa, maine il mai vedem odata la eco.

Tu draga Miru? cum te mai simti?
Stai linistita si hidrataeaza-te, papa usor si de calitate si vorba aia...unde sa te duci pe gerul asta?
Stai acolo sa se mai "coaca" iepurasul Daniel si AMR usor!!!!
te pup

castelana fericita 30+