Cand copilul se afla in dificultate
Raspunsuri - Pagina 5
casandra spune:
Ana, pentru mine, al doilea copil a fost si va fi o binecuvantare. Uneori ne facem prea multe griji. M-am tot gandit daca sa mai am sau nu inca un copil, pana am ajuns in punctul in care am decis ca orice ar fi, oricum ar fi, mai vreau un copil. Si mi-a adus atata bucurie ca incepusem sa ma gandesc la al III-lea. Cred ca asta l-a speriat pe Vali, de a luat-o la sanatoasa :)
Si sa stii ca si Calin s-a schimbat in bine de cand are frate :)
myrrha spune:
Roxy, copiii cu dizabilitati, chiar si invizibile, tind sa aiba si probleme psihiatrice. Agata mea are o stima de sine scazuta, si ma chinuie mult intrebarea de ce nu insista sa faca ceva ce nu-i iese din prima, de ce nu persevereaza (constructiv, ca obsesii are din belsug). cei mai multi copii cu dizabilitati sint capabili sa inteleaga ca ceva nu e in regula cu ei, ca sint diferiti de ceilalti - in special lipsa de prieteni de aceeasi virsta e o sursa de nefericire si stima de sine scazuta.
Si ai dreptate, si mie mi-e tare greu sa-mi definesc asteptarile, pentru ca, oricit de afectat, orice copil creste, se dezvolta, se schimba, e mobil si nu static, e greu de definit. Cheia e sa am asteptari care sa fie cu adevarat provocari pentru ea, fara sa o compar cu ceilalti de virsta lui, sa poata face ce ii cer, dar cu efort - si sa vada ca apreciez reusita (oricit ar fi de nesemnificativa in comparatie cu neurotipicii). Despre Agata stiu ca face eforturi uriase sa stea intinsa in pat la resttime - pentru problemele ei senzoriale, sa stea o ora intinsa e enorm (dupa o ora de obicei adoarme de epuizare 
), deci cred sincer ca autocontrolul ei e mai mare decit al unui copil obisnuit - pentru ca ea trebuie sa faca un efort mult mai mare sa se tina in friu.
La noi al doilea copil a fost planificat - tocmai pentru ca am observat ca Agata evita copiii. Rezultatul initial a fost catastrofal - Agata a suferit un sir lung de regresii in anul in care eu am stat acasa cu amindoi, a fost geloasa, a suferit in tacere sau in tantrumuri cind ma vedea ca il alaptez pe cel mic. Iar noi, inevitabil si neavind suport social prea mare, ne-am ocupat muuuult mai putin de ea decit inainte. Abia acum pot spune ca e mai bine, cind cel mic, iesit ca prin minune foarte social, functioneaza ca terapistul de serviciu al Agatei: o vineaza prin toata casa sa o pupe, imbratiseze, o striga toata ziua, se baga sub ochii ei daca ea nu se uita la el, o imita la milimetru (ceea ce a ajuns sa o distreze si pe ea).
roxy spune:
si la noi Alex, cel mic, este un stimulent foarte puternic pentru cel mare.Daca stiam il faceam mai devreme, doar pentru a avea Cristi cu cine sa se joace, daca nu pentru altceva, pentru a vedea ca joaca cu un alt copil este un lucru placut si nu un pericol.Cel mare are o frica inascuta de copii, mai ales daca incep sa se manifeste zgomotos cum majoritatea o fac, se retrage si pleaca de acolo.Nimic nu-l poate face sa stea intr-un grup.Chiar si la scoala cauta compania invatatoarei cu care sta de vorba, sau sta pe langa colegi in pauza mare pe care o fac la scoala in curte, dara cu greu si-a facut un prieten pe care il urmeaza oriunde se duce ala, numa sa nu ramana singur cu ceilalti.
Alex, cel mic, prin faptul ca vorbeste si noaptea in somn, e o moara stricata, a vorbit de la 8 luni, direct, fara nici cel mai mic efort din partea mea, (imi era groaza sa ma gandesc ca o iau de la capat cu invatatul vorbirii, care la cristi a necesitat 3 ani de munca, iar asta mic, acum incepe si germana sa o vorbeasca in conditiile cand aude doar la tv si afara, inca nu merge la gradinita).Asta il stimuleaza foarte tare pe Cristi, pentru ca vrea nu vrea trebuie sa-i raspunda fratelui sau la intrebari, ca altfel nu o scoate la capat, acestra insistand cu intrebarea pana capata raspuns.Se joaca mult impreuna, astfel invatatnd si cel mare ca nu toate sunt ale lui, cum se intampla cat a fost singur doar ca el nu se lupta pentru lucrurile lui , i le da la primul tipat al celui mic,ceea ce-l face pe acesta din urma sa creada ca are o victorie si sa se comporte ca atare.E leu cel mic ca si taicasu si inclin tot mai mult sa cred in capacitatea acestor oameni din zodia leu de a fi niste invingatori, oameni care conduc si nimic nu le sta in cale.Am exemplu viu al celor doi membrii ai familiei mele, sotul renuntand la statutul de angajat ca nu suporta ca altii mai inferior pregatiti sa-i dea lui ordine,si pe bani putini, astfel ca acum lucreaza pe cont propriu si pe bani multi si e foarte multumit, a uitat de nervii si stresul de atunci .
Dar am pornit de la sprijinul pe care un frate mai mic il aduc real celui care e in dificultate.
Noi parintii putem face multe dar un sprijin e mereu binevenit.
Unde mai pui ca vede ce si cum face fratele lui si incearca si el, de exemplu cel mic e un alpinist desavarsit, peste tot se catara cu abilitate , iar cel mare nu poate inca nici sari de pe scaunel, dar macar si pentru ca-l impinge cel mic si o face.
Si la mine primul an in care a aparut cel mic a fost cam greu ca atentia mea nu mai era 100% la cel mare, dar faptul ca cel mic si-a tinut capul de la nastere, ca era energic si dovedea o ambitie si o abilitate de as putea spune de cand il stiu, inca din burta, daca pot spune asa, m-a facut sa nu mai fiu asa stresata cu el, il lasam pe covor sa se joace de la 2 luni si imi vedeam de treaba, vorbind cu el mereu insa.Asa ca la 4 luni deja mergea de-a busilea, doar pentru a veni la mine.
Asta a fost o surpriza enorma pentru mine, cel mare mergand direct in picioare si asta dupa un an, si doar daca eram eu langa el, sa-l tin , asa ca acum nu m-am mai preocupat atat de mers, si urmarile au fost ca a mers foarte repede, bine, stia sa cada, (cel mare daca cadea acolo ramanea, nestiind cum sa se ridice, iar eu ca fraiera saream si-l puneam in picioare, astfel ca el nici macar sa se gandeasca cum sa o faca nu terbuia).
Sunt multe de spus, dar nu vreau sa scriu o pagina intreaga singura, astept sa vad si cum ati facut voi, si asa mai imi amintesc aspecte care daca le stiam atunci cand era cel mare mic, poate faceam altfel, dar ma uit ca nu tine atat de ce faci cat de firea copilului, ca doar la cel mic nu am facut nimic special sa fie asa.
Deci nu tine chiar de mine totul...
casandra spune:
Acum am vad ca Alex e de o varsta cu Andre, iar Cristi cu Calin :)
roxy spune:
casandra, frumoasa coincidenta, pana si initiala numelor este acceasi, respectiv C si A , nu numai ordinea venirii pe lume , frumos 
Chuny spune:
Eu am revenit. Am vrut sa las topicul sa curga, dar nu vreau sa se opreasca.
Bird, daca poti insista pe langa sot, poate totusi accepta sa vorbeasca despre asta cu familia lui. Spune-i ca asa cum fetita voastra este ajutata, poate si nepotica lui ar trebui sa aiba o astfel de sansa. Chiar daca va fi un soc pt familie.
Casandra, pt mine biserica nu este un ajutor. Dar ... am inceput sa citesc si mi-a placut o parte din ce scria acolo. Voi continua, dar fara sa pun accentul pe partea religioasa a textului.
Armina, asa simt si eu. Nu as putea acum sa ma apuc sa analizez de ce a fost maica-mea asa iresponsabila si cum m-am simtit cand m-o lasat nu stiu unde etc. Nu am timp de asa ceva si e irelevant pt felul in care il pot ajuta ACUM pe Vladi.
Sibylle
http://aripicarecrescinnoi.blogspot.com/
Vladimir *****
***** Anna
www.helpsonia.com/povestea-soniei" target="_blank">MULTUMIM PT CEEA CE ATI FACUT PT SONIA
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846" target="_blank"> "Cine a vazut acel licurici nu-l va uita niciodata ... i-a intrat in suflet pentru vesnicie"
Chuny spune:
Nana, sa stii ca unii parinti prefera sa nu vorbeasca despre copilul lor cu probleme. Insa altii neaga problemele copilului.
Ana Stroe, asa e si la mine. Am perioade in care imi fac planuri de viitor pt mine, ce o sa fac si ce o sa dreg, Vladi mai face progrese si uit, dar apoi vine "dusul rece", ma lovesc de ceva si imi amintesc realitatea. La noi de fapt e incertitudinea. In seara asta am primit un dus foarte rece care l-a aruncat pe sotul meu in depresie, eu eram oarecum pregatita sufleteste.
Chuny spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui myrrha Ana_Stroe, Acum incerc sa ma mentin pe linia de mijloc - adica sa ii accept limitele si mai ales sa le inteleg (sa pricep de ce nu poate face contact vizual cu copiii de pilda), dar in acelasi timp sa am asteptari inalte de la ea. Adica sa ma port in preajma altor copii natural, de parca Agata chiar ar putea interactiona cu ei, sa tatonez terenul mereu si mereu, poate o data minunea o sa se intimple... Si sa inghit frustrarea. Sa astept de la ea ceva ce acum pare imposibilul, adica sa nu ii iau diagnosticul ca pe un dat, definitiv si irevocabil, ci ca pe ceva deschis schimbarii. Dar in acelasi timp sa o accept asa cum e acum, cu neputintele si ciudateniile ei... mami de Agata (21.08.06) si Iosif (30.09.08) |
Ai atins un punct important aici: FRUSTRAREA. Cum traim cu ea ? sa fii permanent in asteptare, sa observi copilul, sa te rogi la o minune ... m-am uitat odata "in oglinda" si mi-am dat seama ca il analizez tot timpul; de cate ori vine cineva la noi sau mergem la un party cu copii, vorbesc cu lumea dar sunt in permanenta cu ochii pe el sa vad cum reactioneaza, daca are initiativa de comunicare etc.
Si DA, duc o lupta cu mine ca sa invat sa traiesc cu frustrarea ca am un copil aflat in dificultate, ca e posibil sa ne faca o surpriza buna in anii care vin, dar e la fel de posibil sa nu fie asa.
Eu mai am o speranta : ma rog ca odata cu vorbirea sa se amelioreze si comunicarea.
roxy spune:
Sibylle ma bucur ca ai revenit la subiect, credeam ca ai abandonat si lasi subiectul sa se inchida de la sine.
Eu vreau sa-ti spun ceva in legatura cu sperantele legate de vorbit versus comunicare.E cu da si nu aici, nu vreau sa te sperii, nu cunosc copilul tau, cat de afectat e, cum gandeste, cum face legaturile.Sa-ti spun cum a fost la mine.Cand a inceput sa vorbeasca pe la 3 ani, binenteles cuvinte pe care cu greu le intelegeai , eu intelegeam da cei care intrau in contact cu noi ocazional nu, dar spuneau mereu lasa e normal, e mai lenes ca doar mama sare si-i da tot ce vrea de aia nu vorbeste.Binenteles ca eu eram cea din cauza careia nu vorbeste ca doar ii suflu si-n fund ce sa se chinuie el.
Si nu era asa, dar puteai sa demonstrezi cuiva....
Apoi a urmat faza cu vorbitul asa cum vorbeam eu, adica daca ii spuneam vrei apa , el spunea automat vrei apa, iar la gradinita, deacum educatoarea care avea mare drag de el, pentru ca asa cum am mai spus este un copil foarte vesel si se face placut imediat, atunci cand ii spunea el vrei apa, stia ca lui ii e sete nu ei , daca intelegi ce vreau sa spun.
Despre comunicare destul de greu a venit, dar vine pana la urma, mai ales ca acum e nevoit sa vorbeasca si germana.
A facut si putin cu un logoped pe la 3 ani, da nu foarte mult pentru ca putea pronunta literele separat, doar cuvintele ieseau cam neinteligibile.Apropo a trebuit sa-l operez si de polipi dara sta deabia pe la 5 ani am facut, si asta pentru ca respira numai pe gura, dar mi s-a spus ca poate fi si asta cauza neinteligibilitatii cuvintelor lui.
Intradevar a vorbit mai bine dupa, cu toata ca fiind obisnuit sa respire doar pe gura nici acum nu respira 100% pe nas, dar e mai bine.
Comunicarea tine de cat si cum pricepe el din ceea ce se intampla in jurul lui, cum face el legaturile.Acum avand si un copil normal neurologic poti sa-ti dai seama mai bine decat din comparatii cu copii vecinilor, cum e cu legatura dintre comunicare si gandire.
Nu stiu ce altceva as putea sa mai spun concret ca asa sa bat campii cu gratie pot foarte bine.Spune tu concret ce anume vrei sa stii si daca cunosc cu mare placere, si eu urmaresc indeaproape subiectul tau, pentru ca e foarte important pentru mine, vazand ce anume aplici tu, ma inspir si eu pentru copilul meu, sper ca nu te superi.
Am si eu subiectul meu de la parinti, dar vad ca lumea ori nu are asa probleme cu copii lor, ori nu vor sa spuna cum au procedat pentru ca la fel este lasat sa-si dea duhul pe o pagina mai veche...
Chuny spune:
Roxy, ai dreptate, vorbirea este speranta mea, dar sunt constienta ca poate nu va aduce prea mari schimbari pe partea de social skills ( in romana cred ca o fi abilitate de socializare ??).
Dar acum baiatul tau nu poate face ore cu logopedul? Un logoped nu se ocupa doar de partea de vorbire, ci si de comunicare.
La Vladi am o speranta vazandu-l cum se poarta acasa:
- Anna citeste din carte si spune -UNE AUTO. El o corecteaza: - Non, Anna. UNE OITURE! ( de fapt e voiture, dar el nu pronunta pe V).
- are pareri ( simple) pe care si le exprima si negociaza cu noi: - "vreau apa'. ii dau: "nu vreau cana verde, vreau pe cea roz!". Se uita in pahar si spune "e prea multa apa/ prea putina apa" etc
- descrie imagini in cuvinte simple, are o memorie buna pt un copil cu retard, cand intram pe o strada stie a cui e inca de la inceput.
Totusi in rest are o mare dificultate de socializare, nu pricepe mai nimic din ce ar trebui sa faca, zambeste doar, dar nu se descurca. De asta trag speranta ca poate cand va vorbi mai coerent va face un pas si pe partea de socializare... macar unul mic.
Eu ti-am citit subiectul despre independenta si mi se pare interesant. Insa ai nevoie de sfaturi de la parintii aflati cam in aceeasi situatie, ceea ce cu greu vei gasi pe DC unde lumea prefera sa discute mai mult de performantele copiiilor. Eu am gasit un forum in Fr pt COPII DIFERITI si acolo e mult mai usor sa gasesc mamici care sa imi raspunda.
Sibylle
http://aripicarecrescinnoi.blogspot.com/
Vladimir ***** ***** Anna
www.helpsonia.com/povestea-soniei" target="_blank">MULTUMIM PT CEEA CE ATI FACUT PT SONIA
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846" target="_blank"> "Cine a vazut acel licurici nu-l va uita niciodata ... i-a intrat in suflet pentru vesnicie"