DREPTURILE SUNT ALE LOR- OBLIGATIILE SUNT ALE NOAS

A_Iulia spune:

Nu-ti imagina ca fostul meu sot de cand am divortat e singur. E necasatorit, dar asta nu inseamna ca e singur. Poate ca actul casatoriei in sine pentru tine are o alta semnificatie, pentru mine (si pentru multa lume) nu mai e chiar asa de important, odata ce ai trecut prin asta - mai ales daca nu mai doresti alti copii. Dar nu toate femeile sunt asa cum le-ai descris tu. De fapt cele pe care le-ai descris, incapabile sa accepte obligatiile barbatului din trecut, au fost sterse cu timpul de pe "lista lui de bal". Asa ca a ramas cineva care intelege situatia foarte bine, care nici ea nu mai doreste copii, si care ii accepta sentimentele fata de copilul sau asa cum sunt. De asta si spuneam ca nu te mai insori cu ochii inchisi de la o varsta...te mai si uiti pe cine iei.

In al doilea rand, eu nu consider ca fosta sotie a lui Petrica are o vina majora, ci el este principalul vinovat, pentru ca nu si-a gestionat deloc relatia cu copiii sai, care sunt mari. si nici cu fosta sotie, foloseste cuvinte total nepotrivite cand vorbeste despre ea.

Dar sigur ca este mai simplu sa arunci vina in umerii altora.

sincer, nu stiu prea multe despre fosta lui sotie, cum a reactionat, stiu doar de copii ca s-au manifestat nepotrivit si ca au vorbit urat. Ok, vorbe urate eu nu am in vocabular si fiica-mea a luat diploma de cel mai politicos copil din gradinita, totusi nu bag mana in foc ca ea nu ar putea avea reactii nervoase daca si-ar da seama brusc ca taica-su o ignora si nu o mai iubeste. Moment in care (cred ca am scris si la subiectul lui Petrica) din femeia rezonabila de acum, m-as transforma in fiara. Chit ca mi-ar sari tot forumul in cap.

Dar am spus ca am speranta ca fostul meu sot va face cum se cuvine, adica are capul pe umeri si nu va tolera o astfel de situatie sa apara. Si am avut o discutie mai demult in care m-a asigurat ca orice s-ar intampla, copilul nostru nu va avea de suferit - era singurul lucru de care mi-a pasat si imi pasa. Si il cred, o iubeste foarte mult, nu cred ca vreodata ar accepta sa-i faca vreun rau cat de mic.

buflea spune:

Foooaaaaarte bine spus ! ! ! Problemele nu pornesc numai de la mama singura sau de la tatal indiferent ci si de la noua nevasta / noul barbat care este complet agasat de niste fiinte straine care ii fura partenerul de acasa. Mai ales daca apar noi copii, intervine egoismul de genul "si copiii mei au nevoie de un tata, de ce sa-l imparta cu niste straini". Urat, foarte urat ...

Am vazut ca accept a spus ca una in cele mai ciudate propuneri pe care le-a primit Petrica este sa isi petreaca singur timp cu copiii din prima casatorie ? Eu am fost una din cele care a sugerat asta si chiar nu vad ce e atat de ciudat ? In definitiv in familia aia exista o ruptura intre primii copii si tatal lor, noua nevasta si copiii ei ... ce este atat de nefiresc in incercarea de a repara toate aceste relatii pe rand si separat ?

buflea spune:

Asa este Petrica, dar si copiii din prima casatorie AU ACELEASI DREPTURI LA UN TATA ca si cei din a doua casatorie. Si nu trebuie fortzati cu nimic sa placa noua familie a tatalui, NU AU NICI O OBLIGATIE sa o placa. Dar tatal lor are OBLIGATIA de a le fi tata si in nici un caza sa ii paraseasca asa cum, sunt sigura, ca deja ai facut tu cu primii tai copii.

accept92 spune:

Ma refer la propunerea de a petrece cu copiii un concediu, o vacanta (nu stiu daca asta ai propus tu). Nu a petrece timp singur cu ei. E o diferenta. In prima situatie inseamna imi fac bagajele, am plecat cu copiii la mare, va pup, pa! in cealalta inseamna azi vin copiii pe la noi, vreau sa ma duc cu ei la cofetarie. Nu mi se pare nimic ciudat in a doua situatie...dar in prima...ce le explici copiilor care raman acasa? De ce nu se poate sa mergeti cu totii? Am o gandire ingusta din punctul asta de vedere, recunosc. Consider ca (,) concediile se petrec in familie - mai ales ca exista un numar limitat de zile de concediu pe an, si aceste zile petrecute impreuna fara nici un stres fac pentru familie cat celelalte din an la capitolul apropiere intre membrii familiei.

accept92 spune:

A avea un tata nu este un drept. Este o sansa, o conjunctura favorabila. De care unii nu se pot bucura din diverse si triste motive. Unul dintre motive fiind divortul parintilor. Cine crede ca poti divorta dar totul sa fie perfect dpdv al copiilor se minte.

Mediajust spune:

Gresit.
Copilul chiar are un drept legal clar si bine definit la a avea un tata, trecand peste aspectul afectiv al filiatiei (unde este clar ca avem puncte de vedere contrare).
Drept dovada este ca () copilul este titularul actiunii in stabilirea paternitatii din afara casatoriei.
Daca era doar "o sansa, o conjunctura favorabila", aspectul nu era reglementat.

A_Iulia spune:

foarte adevarat, mai ales in cazul copiilor cu mamele care le dadeai tu de exemplu, care trebuie sa-si creasca copilul singure, cu tatal biologic absent.
Incurajand o astfel de situatie este cel mai mare deserviciu pe care o mama il poate face copilului sau. Cateodata nu are incotro, si atunci este de inteles.

Din fericire mai sunt tati care gandesc altfel. Nu e al meu singurul, mai cunosc eu cativa care oricand considera ca copilul din prima casatorie are prioritate in viata lor.

nonalaly spune:

am tot citit la acest subiect si vreau sa va spun si eu ceva.
tatal copilului meu este divortat de prima sotie, are un copil cu ea fata de care pe toata durata relatiei noastre dar si inainte s-a comportat cam cum face fostul sot al adinei.
pana sa apar eu in peisaj, toate bune si frumoase cu fosta sotie. ei bine, dupa nici o luna de la inceperea relatiei noastre a inceput cu atacuri si subterfugii de tot felul. copilul ma iubea ff mult, venea la noi, petreceam weekenduri impreuna, ieseam in excursii etc, ea (ex-sotia) facea tot posibilul sa-l indeparteze de mine ( eticheta mea fiind "curva aia..."), si implicit de tatal lui, pe care il santaja cum putea si de cate ori apuca. suna noaptea la 2-3 sub diverse pretexte legate de copil, ba ca face crize, ba ca il doare burta etc. nici o problema. pleca. eu intelegeam tot fiindca nu se punea problema sa spun nu cand era vorba de copil. ok, pleca dar nu mai venea decat dimineata si cand se intorcea imi zicea ca fusese o alarma falsa. cam asa au decurs aproape 3 ani, timp in care eu incepeam sa obosesc, pt ca vedeam clar ca face tot posibilul sa ne desparta, solicitandu-l "de dragul copilului" sa ii faca nnnnn servicii, ba chiar s-o ia de la servici si s-o duca acasa. ce sa va spun, imi trebe o lista kilometrica sa va insir cate nu facea ca sa conturbe armonia dintre noi. ba chiar copilul il indoctrina cu fel si fel de porcarii, insa el fiind relativ mic (6-7 ani) uita pana ajungea la noi in casa iar cand era cu noi se simtea minunat. au urmat zile si luni de cosmar, mereu cu aceleasi pretexte: copilul. absolut niciodata nu am comentat nimic si nici nu am spus nu, nu te duce. avea program de vizita (impus de ea) martea si joia si tot al doilea weekend. pai cand trebuia sa vina la noi copilul nici nu voia sa plecea acasa sa se schimbe, il luam eu sau tatal lui de la scoala si venea direct la noi.
eu nu mai aveam copii desi fusesem si eu casatorita dar ne doream amandoi sa avem unul impreuna, nu ne interesa sa oficializam relatia printr-un act, dar eram totusi o familie. ei bine, afland ex-sotia ca vrem copii a inceput calvarul, interzicandu-i sa mai aduca copilu la noi, ba lui chiar sa-l vada si etc etc. la un moment dat s-a intamplat ceva, o ruptura intre noi, datorita tuturor acestor neintrerupte si continue certuri si tensiuni care ea le provoca.
ok, ne-am despartit si la scurta vreme el s-a mutat la fosta sotie, apoi a revenit sa-l iert pt tot si ratacirea de-a merge inapoi la ea si etc. ok, am trecut si peste asta, l-am iertat iubindu-l ff mult si dorindu-mi un camin alaturi de el, iar in acele cateva zile de revenire eu am ramas gravida, el voind asta ffff mult atunci, mai mult ca mine la acea data, fiindca la urma urmei eram oarecum inca despartiti cand s-a intamplat.
cam de prin luna a treia de sarcina s-a departat de mine total pot zice, m-a lasat toata perioada singura cat am fost gravida. la nastere a venit si si-a recunoscut copilul. cam 2 luni de la nastere a fost super preocupat de copil, apoi....din nou pauza dar de asta data TOTALA. de ce? pt ca fosta nu suporta sa stie ca are o legatura cu noi, ca isi cauta acest copil, nu suporta sa auda ca exista si ca acest copil "poate sa puna in pericol relatia ei cu el" va dati seama?
va las sa trageti concluziile, sper sa nu fi fost prea detaliata si poate off-topic, dar am vrut sa va etalez un comportament al unei foste sotii si a unui "tata" daca se poate numi asa, caruia vedeti si voi cat ii pasa de copilul din a doua casatorie, impropriu zis casatorie e adevarat pt ca nu ne-a legat nici un act, dar totusi.
pt cei care nu cunosc restul detaliilor din povestea mea, o gasiti postata la un alt topic, putin mai jos.

cristi_2003 spune:

nona - nici asa nu e normal. noi am zis ca tatal poate fi deranjat noaptea pt probleme reale ale copilului, nu sa fie sunat toata ziua de fosta sa o duca cu masina.

altfel, problema ta e aceeasi - un tata care nu-si asuma acest rol fata de copilul sau. doar ca nu e cel din prima casatorie, ci din a doua relatie.

noi ziceam ca un tata trebuie sa fie tata pt toti copiii pe care ii are, indiferent ce numar poarta relatia din care s-au nascut ei.

A_Iulia spune:

Nonalaly urata situatie.

Cred ca tatal copilului tau nu a fost nici un moment detasat emotional de fosta lui sotie, acolo este vorba de altceva, din moemnt ce se muta din nou la ea acasa (?!)...iar revenea la tine...iar la ea. Sentimente de iubire inca vii. Poate ca ar fi trebuit sa simti aceste sentimente si sa fugi mancand pamantul...

In situatia noastra nu mai exista sentimente si relatiile actuale sunt respectate.