Scenariul vietii tale...

Fomalhauti spune:

Si am mai citit o carte...Dar nici pe aceea nu stiu sa o gasesc fiindca nu prea m-a interesat. Am citit-o acum 20 de ani, inainte de nasterea fiului meu. Nici macar nu stiu sigur daca am terminat-o, mi s-a parut "trasa de par", asa cum vi se par voua acum consideratiile mele despre genetica. Si era tot despre genetica...

Era vorba, printre altele, de cateva cazuri foarte rare de gemeni univitelini care crescusera separat si se regasisera ulterior. Stiu ca un exemplu, care mi s-a parut tras de par rau de tot, era de doi barbati adulti, gemeni univitelini care fusesera despartiti la foarte scurt timp dupa nastere si aveau amandoi obiceiul de a trage apa inainte de a folosi toaleta. Mai erau doua gemene crescute separat care aveau acelasi tapet in casa cand s-au regasit. Erau exemple multe, dar m-au interesat prea putin.

Fomalhauti spune:

Iata, am gasit "omul", autorul primului articol de care vorbeam. Vad ca a scris multe in sensul celor povestite de mine. Cred ca merita sa fie citite, mai ales ca scria frumos.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Maximilian

Cartea insa era in engleza (cea de care vorbeam) si nu am sanse sa o gasesc. Dar as putea gasi articole....Chiar o sa caut.

AgnesLuca spune:

Formalhauti, imi permit sa te contrazic (cu tot dragul, ca imi place tare de tine si de atitudinea ta fata de viata ), chiar daca tie ti se pare ca baietii tai au crescut in aceleasi condintii, sa stii ca nu e asa, ei au avut pozitii diferite in familie, tu ai fost diferita fata de ei, samd (stii vorba poetului "nimic nu se-ntimpla decit o foarte singura data").

Chiar acum citeva zile am auzit in masina la radio un interviu cu un medic care (printre altele) a lucrat in cercetare in genetica si neurobiologie si care zicea ca exista dovezi ca genele sunt activate / inactivate de factori psihici.

In ceea ce priveste gusturile, mi se pare foarte posibil ca ele sa fie considerate "placute" pe considerente psihice, adica in functie de startea de bine simtita in organism asociata unui anumit tip de gust; in orice caz, este demonstrat ca ele depind si de obisnuinta.

De asemenea este demonstrat ca predispozitia pentru parteneri abuzivi, dependenta si co-dependenta vine in mare parte din probleme din copilarie. Desigur nu toata lumea reactioneaza la fel, un copil poate coopera sau dimpotriva se poate revolta (cooperare inversa) intr-o situatie de tensiune psihica (imi amintesc exemplul din "Copilul capabil" cu familia bosniaca in care mama nu este capabila sa depaseasca durerea provocata de moartea sotului iar fiul cel mare coopereaza, este trist, retras, responsabil, in timp ce cel mic trage semnalul de alarma printr-un comportament agresiv prin care exprima sentimentele supresate de catre mama).

Nu vreau sa zic prin asta ca numai educatia conteaza, ci ca suntem rezultatul un amestec intre predispozitii genetice, educatie si sansa (sansa fiind pentru mine expresia destinului).

Fomalhauti spune:

Un articol care nu spune foarte multe, dar m-a intristat un pic fiindca eu nu voi trai sa vad rezultatele studiului

http://www.npr.org/templates/story/story.php?storyId=15629096


Dar de asta, ce ziceti?

http://lornareiko.wordpress.com/2009/10/08/identical-twins-who-were-separated-at-birth-what-are-they-like/

Stiu, stiu e tras de par!

Oricum, sunt tot felul de articole pe tema asta cautand pe google "separated identical twins".

Asadar, Olympia, nu-ti face griji, copiii sunt cele mai minunate cadouri pe care le primim in viata, dar sunt cadouri-surpriza, nu putem decat sa-i iubim si sa ne bucuram de ei si sa-i descoperim asa cum sunt, asa cum au aparut dintr-un joc statistic pe care nu il stapanim si (sper ca) nu il vom stapani niciodata.

AgnesLuca spune:

Pentru fraza subliniata mai sus de mine (mai putin cuvintul "statistic") imi place mie asa de mult de tine
Cu atitudinea asta chiar sunt de acord si cred ca este chiar genul de atitudine prin care putem sa ne "programam" copiii sa fie ei insisi, adica sa nu fie blocati in scenariile negative expuse de Olympia.

Ceea ce nu inseamna ca as fi de acord cu postarea ta initiala

JuliaSM spune:

Este un documentar tare interesant pe video google,se numeste Nature,Nurture and the Power of Love.Cel care face expunerea e genetician,pare putin greu de urmarit,insa e interesant.Ideea ar fi ca atat genetica,cat si educatia,mai ales din primii ani(spune la un moment dat despre "casetele" pe care creierul le inregistreaza in prima parte a vietii), au un rol important pentru cursul individului.

Fomalhauti spune:

Agnes, lucrurile nu sunt "demonstrate" deloc in psihologie. Nu vreau sa supar psihologii de pe forum (ca stiu ca sunt multi) dar "demonstrat stiintific" inseamna in ziua de azi foarte mult, este vorba de o anumita prelucrare statistica si, inainte de asta, de niste grupe de termeni de comparat, grupe foarte greu si complex de realizat.

Sa incerc sa explic: Copilul A primeste vitamine, copilul B nu primeste. A creste mai inalt decat B. Asta nu demonstreaza stiintific ca vitaminele fac copiii sa creasca mai inalti. Pot avea o suta de copii care iau vitamine si o suta care nu iau. Media de inaltime a primilor este n si cea a celor din al doilea grup este m. Daca n este mai mare decat m, asta tot nu dovedeste stiintific nimic - desi pare. In primul rand conteaza cu cat e n mai mare decat m - este vorba de niste calcule matematice complicate. Dar asta nu e tot (asta e partea simpla!). Daca exista o anumita diferenta intre n si m pot spune ca inaltimea copiilor din primul lot este mai mare decat cea a celor din al doilea lot "statistic semnificativ". Ei, bine, asta tot nu arata ca vitaminele fac copiii sa creasca mai mult - desi acum ai putea fi chiar sigur. Cele doua loturi trebuie sa fie identice (statistic) din toate celelalte puncte de vedere cu exceptia consumului de vitamine. Adica, daca alegem pur si simplu din populatie copiii care iau si cei care nu iau vitamine vor interveni multi alti factori: posibil copiii care iau vitamine au parinti mai atenti (sau mai obsedati, cum vreti sa ziceti) cu alimentatia si au si alta alimentatie. Posibil acei parinti sa fie mai interesati si de alte aspecte ale cresterii copilului, cum ar fi sportul. Sau poate in primul lot parintii sunt mai inalti decat in cel de-al doilea lot si lor li se pare important ca si copilul lor sa fie inalt, asa ca, printre altele, dau copilului vitamine. Si e posibil sa fie si alti factori care fac diferenta (uneori factori la care nimeni nu se gandeste, studiul apare semnificativ si apoi, dupa un timp, se constata ca diferentele constatate veneau din cu totul alta parte).

Revenind, in psihologie nu pot fi realizate loturi mari, statistic semnificative, in care diferenta sa fie una singura si asa sa dovedim semnificatia unui anume aspect. Teoriile din psihologie sunt logice, unele frumoase, altele infricosatoare dar la capitolul dovezi....

AgnesLuca spune:

Fomalhauti, eu sunt departe de a fi psiholog asa ca n-am de ce sa ma supar, probabil ca o sa explica altcineva mai bine ca mine cum e cu demonstratul in psihologie.
Numai ca, in ultima vreme, se pare ca multe din cele ce doar erau presupuse de psihologi, sunt acum confirmate de neuro-stiinte.
De exemplu este confirmat ca, in cazul unui nou-nascut care traieste intr-o atmosfera de stres psihic, procesele hormonale se seteaza pentru "stare de pericol" si astfel sunt influentate toate procesele fizice si psihice ale organismului acestuia.

JuliaSM, merci pentru link

Fomalhauti spune:

Vreau sa va spun ca si eu am crezut mult in educatie la viata mea. Ehei, ce planuri aveam....

Inca ceva. Daca ma decideam sa am un singur copil, adica sa ma opresc dupa fiul meu cel mare, nu cred ca descopeream acest forum. Dar, daca totusi l-as fi descoperit, as fi considerat ca este datoria mea morala sa invat mamicile sa-si creasca bebeii. Fiindca as fi fost convinsa ca eu stiu sa o fac, ca tot ce este fiul meu este meritul educatiei date de mine, tot drumul lui, echilibrul. Nimeni, niciodata nu m-ar fi putut convinge ca nu este meritul meu, ca el asa s-a nascut si daca cineva ar fi incercat, m-as fi gandit "Ei, saraca, e frustrata, probabil ea nu a reusit ca mine."

Dar s-a nascut si urmatorul si....m-a educat el pe mine. Si, da, poate m-as gandi ca la el am gresit pe undeva, normal ca nu a mai avut atentia mea intreaga, neimpartita....

Dar a venit si fetita. Probabil am mai povestit (si o sa mai povestesc, ca mor dupa povestea asta)....Cei trei copii mai mari au fost la un moment dat intr-o tabara. La sfarsitul taberei fiecare copil a primit un fel de diploma. Imi explica fiul meu cel mare, vorbind despre sora lui: "La fiecare copil au scris ce e bine si dupa aia ce ar trebui sa schimbe. Numai la ea au scris sa ramana asa cum e."

Si cel de-al patrulea copil al meu seamana extraordinar de mult cu tatal meu desi, dintre cei mari, el a fost cel mai putin timp in contact cu tata (deja al cincilea copil nu si-l mai aminteste pe tata).

rrox3 spune:

Formalhauti iarta-mi bruschetea exprimarii, ignoranta nu iti justifica postarea anterioara. Ar trebuie sa te documentezi ceva mai serios inainte de a desfiinta psihologia pe un forum public.

Exista studii, exista experimente stiintifice in psihologie. Iar in psihologia dezvoltarii copilului chiar abunda. Sigur, nu vin sa-ti bata la usa si nici nu se citesc singure.

Tu chiar crezi ca se fac studii statistice fara a fi intrunite conditiile de relevanta statistica? Si chiar crezi ca se trag concluzii cu valoare determinista exclusiv in urma unui studiu sau experiment?

Mai la obiect, iti spun doar ca in psihologia dezvoltarii umane actuale nu se mai pune intrebarea nature or nurture?, se pune doar intrebarea in ce fel exact conclucreaza mediul, educatia si bagajul genetic in dezvoltarea individului.