Copii cu si fara nevoi speciale impreuna - pareri?
Raspunsuri - Pagina 3
idefixnn spune:
va multumesc inca o data
nu stiu daca cei 4-6-8 (minim 4 maxim 8 copiii) vor fi insotiti de educatoarea lor obisnuita la grupa in care va fi si copilul meu, dar asta voi afla maine sau luni de la doamna directoare, problema mea principala e ca vor fi cam prea multi copii de supravegheat: 26 de la grupa normala + 4-8, desi am inteles ca in general nu toti copiii vin la gradinita unii lipsind din diferite motive. Activitatile ar trebui sa fie intre 1-2 ore zilnic.
De asemenea, educatoarea de la grupa e noua in gradinita, nu a mai lucrat cu copii cu dizabilitati si asta imi pune iar un semn de intrebare.
@Andries - inca nu m-a intrebat care sunt diferentele intre baiat-fetita :D
Muuh spune:
Andries eu zic ca tot de la adulti le vine cruzimea. Alexei este un "aragaz cu patru ochi". Dar stie de ce ii poarta si i-am spus ca exista oameni care vor incerca sa faca glume spunandu-i in fel si chip iar el este liber sa le raspunda sau sa ii evite. Noi am cunoscut o fetita care avea o, nu stiu cum sa ii zic, sonda in gat prin care respira. In rest nici o problema. Alexei a intrebat ce este aia, de ce are asa, i-am spus ca fiecare copil e diferit, ca asa cum el nu vede bine fara ochelari asa ea nu respira fara acel tub si gata s-au jucat impreuna fara alte comentarii.
Sheannamp spune:
Dezavantaje?
Pai dezavantajele le au copii speciali si parintii lor.
Indiferent cat de toleranti incearca sa fie restul.
Si sa ma explic.
Unii copii speciali au un IQ muuuuult mai mare decat al copiilor normali sau abilitati care le depasesc varsta. In consecinta, a sta pe langa un copil normal e probabil similar cu senzatia pe care o ai tu cand trebuie sa lucrezi alaturi de un retardat.
O alta problema o reprezinta ca trebuie zilnic sa se confrunte cu lipsa de empatie umana si restul senzatiilor/sentimentelor dezgustatoare pe care le simt oamenii normali (aia de pe percentila 50, majoritatea) cand vad ca exista indivizi altfel decat ei.
Si nu ma poate convinge nimeni ca ele nu exista, chiar daca nu ies la suprafata.
Iar pentru parintii acestor copii, fiecare zi e o durere sfasietoare sa iti vezi copilul privit altfel. Chiar daca acel altfel e mila. Sau mai ales atunci.
Eu am copii speciali. Sunt mai putini speciali ca altii dar am invatat sa ma comport vis-a-vis de alti copii speciali asa cum as vrea eu sa fie tratati ai mei. In plus, cu multa durere in suflet.
Nu vreau sa fiu mai rautacioasa decat, poate, am fost dar ma indigneaza tonul mieros cu care cineva pune astfel de intrebari. Si, recunosc sincer, ma intreb cat de egoist poate fi cineva care NU doreste ca un copil special sa fie cumva mai favorizati decat propriul copil.
A, si inca un lucru, copii sunt din Rai, iar la varsta de gradinita nu pot discerne ce e bine si ce e rau, dar daca fac rautati unor copii altfel sau ii privesc diferit inseamna cel mai adesea ca au copiat acel model de comportament de la cei din anturaj.
Asa ca idefixnn daca vrei intr-adevar sa inveti copilul comportamentul civilizat si demn de un mamifer superior (care nu isi izoleaza membrii altfel ca suratele mai putin dotate rational) fata de un copil special cred ca trebuie sa iti evaluezi tu propriul comportament si gandire despre ei.
Si eu as incepe de la ideea cu educatoarea/sistemul/guvernul care se ocupa mai mult de copiii speciali decat de ceilalti.
Multa sanatate si sa iti dea Dumnezeu sau sa ai noroc (la alegerea ta) de copii sanatosi si obisnuiti!
sorana spune:
Fetita mea a avut in grupa la gradi un baietel cu autism si o fetita cu o problema (nu stiu exact ce avea) cu picioarele.
Daca sunt supravegheati corespunzator nu e nici o problema.
In cazul nostru - nu mi s-a spus ca exista un copil cu probleme in grupa (ma refer la baietelul cu autism). Copilul era fara insotitor. Intr-o zi a venit fi-mea cu o vanataie pe brat ca a muscat-o baietelul. A doua zi m-am dus furioasa la educatoare. Abia atunci mi-a zis ca e un copil cu probleme si ca ea nu poate sta non-stop cu el si ca l-a scapat din ochi si asta e, se mai intampla. Si ca baietelul respectiv ii cam muscase pe toti ceilalti. Recunosc ca nu mi-a convenit. Mi-a fost foarte greu sa ii explic copilului meu ... ce sa-i explic? Sa se fereasca de baietelul respectiv? Ce sa faca? Mi se pare ca e de datoria gradinitei sa ii supravegheze macar sa nu se bata/muste/loveasca. Daca au un copil violent si care nu poate fi controlat in sensul asta - e responsabilitatea lor sa aiba grija de el.
Atunci am incercat sa ii explic fiica-mii ca baietelul e "special". Dar nu prea mi-a iesit. Adica fi-mea era "cu dreptatea in mana" ca sa zic asa - fusese muscata din cer senin si nu pricepea de ce nu exista nicio pedeapsa pentru baietel. Imi dadea raspunsuri de gen "deci si eu pot sa-i musc pe toti?". Asta era in grupa mijlocie.
Una peste alta eu nu stiu cum e mai bine. In grupa mare fiica-mea s-a simtit foarte nedreptatita ca ea trebuie sa faca ceva si fetita si baietelul nu trebuie sa faca. Ea e obligata sa scrie, ei nu si asa mai departe. Si sa aiba si raspunsuri de gen "pai daca el nu-i obligat sa faca, nici eu nu sunt", "eu de ce sa fac si ei nu?", etc
In cazul tau idefixnn inteleg ca sunt grupe separate, se intalnesc doar la unele activitati. Cred ca e mai bne asa. Daca sunt 10 sanatosi si 2 cu probleme se nasc tot soiul de chestii pentru ambele tabere. Ca exemplu fetita care avea probleme cu picioarele mergea foarte greu deci nu putea dansa, nu putea participa la jocuri care presupun miscare. A fost automat exclusa. Fiica-mea spunea "pai n-am cum sa ma joc cu ea, ca ea nu se misca de pe scaun". Degeaba mi-am batut eu gura sa-i zic sa se duca si ele sa se joace langa scaunul fetitei ca sa o includa si pe fetita ... a zis ca nici prin cap nu-i trece si ca nici ceilalti din grupa nu vor.
Kokyi poate ca ai dreptate daca vorbim de copii de peste 7 ani. Adica la peste 7 ani pricep altfel. Dar la copii de 3-4 ani ... cam indiferent ce le spui .. nu vor pricepe si ii vor izola pe cei cu probleme.
Daca ma intreba cineva acum 3 ani mi se parea ca e perfect ok sa fie amestecati copiii indiferent de probleme. Acum ... nu sunt deloc convinsa. La scoala cred ca e ok dar la gradi nu. Sunt prea mici pentru a pricepe cum e cu "nevoile speciale".
Sorana si Monica (in curand scolarita)
Andries spune:
sorana nu ai dreptate. Copiii de 3-4 ani pricep daca li se explica adecvat. Nu pot ei sa intuiasca care este comportamenul "politically correct" si nu-si pot stabili singuri reguli. In jur de 3 ani un copil capata constiinta identitatii proprii. Adultii pot, daca vor, sa stabileasca un grup si un set de reguli sau 2 sau mai multe grupuri cu alte reguli.
Este exact teoria identitatii sociale. Aceasta spune ca indivizii au tendinta de a evalua favorabil grupul de care apartin, de a-i atribui insusiri pozitive sau cel putin superioare insusirilor pe care le poseda alte grupuri. Si membrii acestui grup isi vor atribui insusirile grupului de apartenenta si se vor considera superiori ca valoare celor din alte grupuri.
Exact asta se intampla si pe forum, chiar in aceasta discutie. Avem doua grupuri de parinti si fiecare grup se considera purtator de valori superioare celuilalt.
Noi adultii, pozitionati in cele doua grupuri (posesori de copii speciali sau obisnuiti) trebuie sa decidem daca ne impartim copiii in 2 grupe sau ii lasam la gramada.
Daca vor fi doua grupe la 3 ani, membri acestor grupe vor fi antagonici for life. Vor gasi n-spe motive care sa le justifice afirmatia ca "noi suntem ok, suntem mai buni" si chiar vor putea simtii compatimire pentru ceilalti.
Daca ii punem gramada, copiii se vor identifica intre ei, vor fi membri egali apartinand unui grup de prescolari.
Ca sa ii punem la gramada, noi adultii trebuie sa renuntam la statutul de apartinatori ai grupului de "parinti cu copii speciali" sau "parinti cu copii obisnuiti" si sa contrazicem teoria identitatii sociale. Ceea ce este al dracului de greu. Adica sa ne punem copiii la gramada si sa le aplicam un singur set de regului. Apoi copiii nostri se vor omogeniza in cadrul noului grup si "depersonaliza" fata de grupul lor initial, cu alte cuvinte pentru ei identitatile de "special" sau "obisnuit" nu vor mai avea o semnificatie atat de puternica pe cat o au pentru parintii lor.
Daca ma gandesc bine, asta e motivul pentru care mamica de la gradinita lui fi-miu inca sufera crunt. Ea inca se vede in grupul de "parinti de copil special" in timp ce fi-sa se vede in grupul de "copii pur si simplu".
Sper ca nu v-am plictisit.
Andries
alinutza00 spune:
" .. nu vor pricepe si ii vor izola pe cei cu probleme. "
Sorana, eu nu cred ca i adevarat, cel putin in grupa lui David nu s a intamplat asa ceva, dimpotriva, copiii au fost senzationali, aveau grija de el, il alinau, ii cautau prietenia. M a emotionat mult sa vad mesajele unor fetitze (au fost lipite pe pereti mesajele celor ce paraseau grupa intrand in clasa 1..printre altele la intrebarea "Ce va va lipsi de la gradi"... Am regasit numele lui Zacharia mentionat de vreo 4, 5 ori. Zacharia fiind un baietel de 3 ani cu sindrom Down, ceva pb cu ochii si o oaresce rigiditate in miscari.
Si ca sa raspund la intrebarea lui idefixnn , eu nu l am pegatit in nici un fel, nu am considerat necesar, am asteptat sa ma intrebe sau sa mi povesteasca el. Si mi l a aratat intr o dimineata la gradi, cand tocmai intra si Zacharia in clasa, 2 fetite preluindu l rapid sa l intrebe, povesteasca...Mama, stii, el este Zacharia, nu vede f bine, il ajuta cateodata o educatoare...si asta a fost tot...Pare cam tras de par, siropos,nu? Insa asta se intampla atunci cand piticii nu sunt influentati de anumite pareri ale parintilor...
Nu inteleg nici pareri genul "copiii sunt cruzi, rai.." Nu pot sa cred asa ceva, si dupa 2 ani de gradi deja m am reasigurat, e asa cum credeam, "Copiii sunt buni, sunt naturali" Daca ei intreaba de ce nu are degete, nu o fac ptr ca sunt rai, sunt doar curiosi..e o intrebare si atat. Primesc raspunsul "din pacate are o pb, etc", le este suficient raspunsul...ceilalti fac o tevatura din intreaga situatie...
Pe de alta parte, nu prea am auzit de parinti super nervosi ca le a fost muscat copilul...se intampla, si al meu a muscat la inceput si a fost muscat apoi..., dar cu iubire, rabdare si exemple dupa 3, 4 episoade agresivitatea lui s a stins...nici gand sa fie decretat copil "violent" si invatati ceilalti sa se tina deoparte si sa l izoleze...astfel se reuseste doar amplificarea problemei, reactioneaza agresiv si ti se va raspunde tot agresiv, un cerc vicios..
a, piticul meu este intr o grupa mixta 3-6 ani...alta fobie a multor mamici, nu care cumva cei de 3 ani sa tina in urma micul grup de einsteini de 6 ani, ce nu vor mai avea astfel posibilitatea sa defileze cu zeci de poezii invatate papagaliceste , scris litere, adunari si alte cele....eu sunt fericita sa l vad pe David vorbind asa frumos de cei mici, povestindu mi ca le este dor de mama si uneori mai plang, dar el ii mai tine de mana si ii mangaie...si multe altele
sorana spune:
Alinuta & Andries - poate ca aveti dreptate. Eu am incercat doar sa redau experienta proprie ...
Alinutza ce nu inteleg e cum adica nu ai auzit parinti nervosi ca le-a fost muscat copilul? Asta n-am priceput. In cazul meu fi-mea a venit de la gradi cu o mare vanataie pe mana. Am intrebat de unde vanataia si mi-a zis ca a muscat-o x. Am intrebat in ce context, unde erau si ce faceau si a doua zi m-am dus la educatoare. Care a fost surprinsa sa afle ca fi-mea a fost muscata, zicand ceva de gen "A, si ea? De ea nu stiam dar au mai fost muscati 5". Instant m-au apucat nervii - pai tu unde erai femeie??? Precizare: era gradi particulara cu destui bani cotizati lunar. Fi-mea a fost muscata in sala de clasa in timpul unei activita cu educatoarea in aceeasi incapere! Mi se pare normal sa am pretentia ca macar sa nu-mi vina copilul vanat acasa! Si mi se pare si normal sa ma enervez daca vine copilul muscat.
In cazul despre care vorbesc eu in 3 ani agresivitatea nu s-a stins. A ramas la fel. Era vorba despre un copil cu autism care nu facea nici un fel de terapie. Copilul repectiv a fost primit intr-un colectiv obisnuit fara ingrijitor, fara nicio persoana competenta care sa se ocupe de el, etc.
In alte cazuri si fi-mea a reactionat de gen "mami stii y a facut o operatie la ochi si are un bandaj". Nu cred ca cele 2 situatii se compara (adica "nu vede bine" versus "ma musca / loveste doar pentru ca sunt langa el" "a venit la mine si mi-a dat una in cap, n-am avut cum sa ma feresc", etc).
Din pura curiozitate - cand copilul tau a venit muscat acasa - tu ce i-ai spus? Pentru ca fi-mea era foarte justitiara - nu i se parea deloc normal ca el are voie sa muste ... asa pur si simplu ... cred ca am zis ca isi punea intrebarea de ce doar lui ii e permis ... Si pana la urma tot ce am putut face a fost sa-i zic sa se fereasca ... eu una n-am avut alta idee.
Sorana si Monica (in curand scolarita)
columbiana spune:
Sorana, o spun doar ca o constatare fara nuante, mesajul tau este <tipic> pentru gindirea societatii romanesti: sa-i izolam daca ne incurca!
Ma repet, nu a fost normal ca copilul sa muste- si asta trebuia sa previna invatatoarea de la primul copil muscat, dar daca imi spui ca i-a muscat pe toti concluzia mea e ca invatatoarea a lasat lucrurile cum sunt sperind ca in felul asta va scapa de copilul autist, se va spala pe miine de probleme; asta in loc sa anunte imediat parintii copilului; Al meu e in clasa normala- are diferente de comportament- dar nu i s-a permis niciodata vreo agresivitate sau o nerespectare a regulilor; si uite-asa eu sunt tinuta la curent cu fiecare abatere, el e sanctionat, acasa dezbatem si luam masuri (nu punitive ci coercitive); de ex el nu suporta la inceput sa sta in rind, sa-si astepte rindul, era frustrat cind vroia anumite jucarii la after-school si nu avea acces la ele pentru ca grupa lui era la alte activitati, etc; in felul asta el isi corecteaza comportamentul, ii copiaza pe copii linistiti in comportament, noi incurajam asta si e benefic pentru copil; dar de ce in Romania nu se poate???
izolindu-i ei ramin un "balast" pentru societate, izolati si marginalizati pentru totdeauna, consumind fonduri de ajutor de la stat si devenind unii delicventi mai tirziu;
fetei tale i-ai fi putut explica simplu ca suntem diferiti, ca sunt copii care nu-si pot manifesta sentimente, frustrari in acelasi mod ca ea, ca temele se dau fiecaruia pe masura si e normal ca ea fiind mai capabila, sa fie asteptarile mai mari, dar si rezultatele mai incurajatoare;
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759
columbiana spune:
Acum citind ultimul mesaj ma intreb de ce esti revoltata pe copilul autist si nu pe lacomia unei directoare fara suflet cara a luat copilul in grupa pentru ca parintii cotizau sigur la greu???? Daca tot e gradinita particulara de ce naiba n-au cerut parintilor inca niste bani pentru personal suplimentar pentru copil in loc sa-l lase sa agreseze copiii, doar sa incaseze fondurile parintilor?
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759
sorana spune:
Ana - scuze, m-ai inteles gresit. Eu nu sunt deloc revoltata pe copilul autist - Doamne fereste!. Revolta era fix pe gradinita (directoare / educatoare). Am si zis - daca faci grupa mixta - le asiguri conditii. Ai perosnal calificat. Sau macar (minim) ii supraveghezi atent sa nu se loveasca!.
Ce zici tu suna corect - macar i se atrage atentia daca are un comportament neadecvat. Pe fi-mea asta a deranjat-o cel mai tare - daca ea facea ceva aiurea era certata - daca baietelul respectiv facea ceva aiurea era lasat sa faca in continuare.
Am zis si repet - am dubii la grupele astea mixte. Tocmai pentru ca suntem in Romania. Acum 3-4 ani inainte sa am copilul intr-o grupa mixta as fi zis ca e super. Acum am dubii. Pentru ca "mi-am luat-o" ca sa zic asa.
Si am mai spus ca la scoala cred ca e ok. La gradi, mai ales in grupele mici nu sunt asa sigura. La peste 7 ani (la scoala) copilul gestioneaza altfel situatia fata de copilul de 4 ani. In cazul meu, copilul meu de 4 ani nu a priceput, a refuzat sa priceapa, de ce un alt copil o poate musca (bate/lovi) si ea nu trebuie sa-i raspunda si nici daca spune cuiva nu se intampla fix nimic - adica nu i se atrage atentia copilului respectiv (macar). Tot ce a priceput a fost nedreptatea - el are voie sa ma muste!
Sorana si Monica (in curand scolarita)