Copii cu si fara nevoi speciale impreuna - pareri?

Natasa spune:

Eu lucrez intr-o scoala particulara unde de-a lungul anilor am avut si elevi cu diverse probleme de sanatate, unele foarte grave. Daca vreodata am auzit rautati, astea nu au venit de la copii ci de la adulti (parinti sau colegi profesori, din pacate). Aveam in clasa la un moment dat o fetita in carucior, paralizata de la git in jos, copil extrem de destept. Am avut colege care au spus ca ar trebui sa fie platite suplimentar pentru ca lucreaza cu "handicapati" si parinti care au spus ca nu se concentreaza bine copiii lor perfecti de cind e fetita in carucior acolo. Asta pentru ca geniul unora si profesionalismul altora era tuburat de faptul ca fetita avea nevoie de asistenta citeva minute in plus (deschis o carte, dat pagina etc). Spuneti multe dintre voi ca societatea are nevoie de educatie. Eu sincera sa fiu cred ca niste adulti de asemenea "calitate" sint pierduti pe veci, nu mai ai ce educa la asemenea vite. Nu cred ca cei care isi dau coate pe strada sau fac comentarii imbecile cind vad un om schiopatind sau fara un picior mai au vreo sansa la educatie. Si din pacate tot ei isi "educa" progeniturile si nu realizeaza nicio secunda ca pot trece cit ar clipi din ochi in tabara celor pe care ii sfideaza. Tot ce se poate face intr-o societate sufocata de mitocanie si imbecilitate e ca macar legile sa fie dure si sa nu le permita euglenelor sa decida sansa la educatie, la o slujba etc pentru persoanele cu probleme de sanatate.

adrianapop spune:

desi am spus ca nu o sa mai revin la acest subiect,nu pot sa nu remarc atitudinea si ideile unora,,
Toata lumea striga ca vrea educare,informare,vrea sa fie invatata cum sa se comporte si sa gandeasca,,,dati-mi voie sa ma indoiesc,mi-e greu sa cred ca persoane ajunse la o anumita varsta ,cu copii si familie ,cu acces la internet si informare la 20 de ani dupa revolutie ,NU AU AUZIT DE TOLERANTA SI RESPECT,,,,
Oare chiar vreti asta ,sau e o metoda de a va ascunde lipsa de toleranta fata de unii copii cu dizabilitati,,ptr ca e mai usor sa spui ,nu stiu cum sa ma comport cu el ,decat sa incerci sa il intelegi...
Acuzati mamele ca nu au rabdare sa explice ,sa spuna ce si cum,,,,,dar cate din voi ati fost in situatia unei mame cu copil special care a fost nevoita sa dea 100 de explicatii ,iar intr-un final sa i se inchida usa in nas,,,
cate din voi v-ati lovit de remarcile rautacioase ale unor binevoitori care punea intrebari de genul: -Cu ce ai pacatuit de ai copil handicapat? sau
-Saracul de el ce pacat ca e handicapat
-Copilul tau nu vine la petrecere sau excursie ca e handicapat si violent
-lasa-l nu te juca cu el nu vezi cum e!!!!!!,,,
Si multe altele,,,problema e cum pune-ti voi intrebarea sau ce intrebati,cum va uitati si cum reactionati cand apare o mama cu copil cu dizabilitati? la asta v-ati gandit?
Toata lumea isi da coate si susoteste pe la colturi,,,
Si apoi striga sus si tare,,vrem sa fim invatate, si educate
Numai pe acest forum sant sute de pareri de mame care nu si-ar lasa copii sa se joace cu copii cu Sida sau alte dizabilitati,,,toate tinere,,,mi-e greu sa cred ca isi vor schimba atitudinea citind o parere sau 2,,,
Vorbind din proprie experienta ,cred ca toleranta si acceptarea fata de semeni se invata in cei 7 ani de acasa,,,lucrul cu copiii cu dizabilitati se invata pe parcurs ,dar asta e ptr cei care lucreaza cu ei si au contact zilnic,,,
Pe mine m-au invatat de mica,,asa cum am invatat si eu copiii mei ca toti santem egali,indiferent de bani sau diagnostic,,,si niciodata nu putem stii ce ne rezerva ziua de maine,
Acuzati mamele ca vor sa fie tratate diferit ptr ca au copii cu probleme,NU VREM ASTA ,,,ptr ca vedeti si voi ca nu avem cultura ca popor sa oferim asa ceva,,,vrem MACAR SA FIM TRATATE NORMAL,,,,
Intr-o tara civilizata cu oameni educati ,copiii cu dizabilitati sant tratati diferit si asa e normal,( la fel ca batranii si femeile gravide),,au prioritate la orice loc de joaca,toata lumea ii sare in ajutor unui copil in scaun cu rotile sau orb daca e in dificultate,,,numai la noi oamenii stau si se rad , chiar se intreaba daca va reusi cand vad un batran in scaun cu rotile care nu poate cobora trotuarul,,,ca de,,,de acces ptr carucioare nu mai vb.
Noi ne luptam ptr minimum de respect si acceptare nu ptr tratatie diferita,,,ca asta o sa o avem cand o sa mearga Basescu pe luna....
Noi santem deschizatori de drumuri?
un vis frumos,,,DAR VIS
ptr ca atata timp cat mamele care nu sant de acord ca odrazlele lor sa se joace sau sa stea inpreuna cu copii cu SIDA sau alte afectiuni sant raspunzatoare de educatia viitoarei generatii ,atata timp cat noi ca popor vedem in mamele care isi cer minimum de respect si acceptare ptr copiilor lor si asa greu incercati de soarta UN MOFT,atata timp cat statul si societatea te marginalizeaza si inafara de nervi si lacrimi nu iti ofera nimic,,,,,EU consider ca mai e cale lunga pana vom fi cu adevarat ascultati si intelesi .
Ca asta sa fie posibil trebuie sa si vrem asta,discutiile sa fie facute ptr a invata si a schimba ceva ,nu ptr a cadea bine in ochii unor oameni cu parerea noastra,,,care de fapt e contra comportamentului de zi cu zi...

columbiana spune:

Gabitza

din pacate si pe topicul asta si pe altele sunt numeroase vocile ce sustin separarea/izolarea copiilor cu handicap de ceilalti (sau macar gindesc ca e normala), de unde gradinte cu copii numai cu handicap necesitind toti ingrijiri speciale, cu personal sictirit si dezumanizat de multe ori si copii pierduti- si pe de alta parte scolile cu "normali" unde cei diferiti nu au loc pentru ca provoaca inegalitatea in servicii si atentia primita.




http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759

iulia_b spune:

Cand spui ca doresti ca o mama sa aiba un copil "special" ca sa te inteleaga lovesti in primul rand in copil, ii doresti lui raul, apoi mamei...si el n-are nicio vina sarmanul, nu-si alege parintii, nici scoala..de asta si pe mine m-a frapat asta, ca si pe altele probabil care citesc.

columbiana spune:

mai, ce repede ati pus-o la zid pe Adriana
frustrarile si durerea, negarea si neputinta...fac si ele parte din acel proces de vindecare de care vorbea simali; unii parinti il parcurg mai greu, altii niciodata, altii accepta mai usor; aici are un rol extrem de important (iarasi) aceasta societate romaneasca care te pune la zid, te "exmatriculeaza" si arata cu degetul, te izoleaza (copilul tau, apoi familia); autoapararea e instinctuala cind mediul e ostil, si eu din tot topicul asta cu exceptia citorva postari o parte din mamele ce nu trec prin asta sau care lucreaza cu copii cu handicap (Natasa, oana si restul), pot percepe daca nu ostilitate atunci zero acceptare si intelegere; din pacate.

pe mine m-a frapat ce-a spus dinubebe printre rinduri: daca ar fi anuntat ei-parintii- inspectoratul scolar acesta ar fi luat masuri drastice; sa inteleg ca pentru copilul cu handicap din scoala sau gradinita de stat nu exista un organism care-i protejeaza drepturile? ca-i la mila/mina grupului de parinti ce-si fac singuri dreptate, a cadrelor profesorale ce n-au rabdare si dispozitie pentru copilul altfel? asa este?

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759

maru spune:

adranapop,
totusi intrebare: de cand a fi tigan e handicap?
Am avut colega in liceu tiganca, asa vroia sa ii zicem,o chema Doina, exceptional de desteapta, e invatatoare acum, si e f cautata de parintii care stiu sa treaca peste faptul ca e creola la ten. Dar sa nu fie considerata normala?

again,

maru spune:

si revin cu precizarea ca am un copil special, confrate de specialitate cu Tudor al Anei, dar care e borderline, nu are nevoie de insotitor la clasa, ci doar de un curriculum adaptat, din cauza de de dizabilitati organizatorice.
Al meu copil e timid, f timid, si aflam tarziu cand era bulli-it de colegii de clasa. Cand a fost cazul am vorbit cu principalul, si s-a mai temperat copilul agresiv. Al meu e inalt, bine dezvoltat, dar acela era in plus mai plinutz decat Andrei, si asa il dovedea. Unde mai pui ca al meu nu intelege frate de ce trebuie sa corecteze cu violenta comportamentul altui copil.
Toate au mers scartaind pana cand intr-o zi n-am mai rezistat, si am facut ceva asemanator Anei, am mers la clasa si i-am zis pe un ton zambind, de fata cu cativa colegi, ceva ce l-a rusinat teribil! Si s-a potolit!
Stiti unde am gasit cea mai mare intoleranta? la romani! pereche abia venita din tara, cu copil de varsta a lui meu, pe care i-am ajutat mult, au sistat orice invitatie/vizitare cand au "aflat" ca andrei are nevoie de oarece asistenta in procesul educativ! M-am suparat atat de tare, incat i-am invitat la noi, am insistat, si cu acceptul lor am testat la matematica cei doi copii. Banuiti rezultatul?

Ce vreau sa spun? Ceva ce s-a subliniat aici de nenumarate ori: educatia parintilor, poate copii nostri cand vor fi parinti isi vor educa proprii copii intr-o societate care accepta diversitatea. Stiati ca in Ontario e o fetita cu Sd care e teacher? A trecut toate testele, si preda.

hai ca ma scris varza, unde mi-a trecut si pauza de masa de mult...

dinubebe spune:

Eu sunt inca sincer uimita de modul dvs. de a interpreta unele mesaje...Acesta este un exemplu tipic de interpretare scoasa din context, desi sper ca fara vreo rea intentie. Daca va amintiti, vorbeam de o situatie creata in jurul unui copil cu probleme de catre educatoarea acestuia care, atunci cand copilul devenea agresiv si se batea cu altii, aplica pedepse doar celorlalti, inchizand ochii la greselile repetate ale acestuia si fara sa ofere alte explicatii copiilor. Pe drept cuvant, copiii se simteau nedreptatiti, iar adultul era primul care crea o diferenta enorma intre copilul cu probleme si ceilalti, tratandu-l intr-un mod total inadecvat. Va asteptati oare ca intr-o colectivitate de cel putin 20 de copii, unde unul este foarte agresiv, fie ca are o dizabilitate sau nu, ceilalti sa il accepte cu usurinta ?
Am explicat totodata ca s-a preferat discutia cu parintele, pentru a nu face ca aceasta situatie sa ia amploare, nu din cauza ca nu avea cine sa ia apararea copilului cu probleme, ci pentru ca atunci ar fi inceput investigatii mai amanuntite care ar fi dus cel mai probabil si la depistarea interesului pecuniar al acestei doamne educatoare fata de copilul in cauza si in mod sigur situatia ar fi luat o amploare nedorita si ar fi putut duce chiar la sanctionarea cadrului didactic si la declansarea unui val de publicitate negativa asupra gradinitei. Nu isi dorea nimeni ca acel copil sa plece din grupa sau din gradinita, si nici ca educatoarea sa fie luata in vizor de director sau inspectorat, a fost un gest, cred eu firesc, facut de parintii care isi doreau sa nu le mai vina copiii batuti acasa.
Inca o data, imi pare rau sincer pentru felul tendentios in care vad ca se interpreteaza unele mesaje, uneori am impresia chiar ca se reactioneaza exagerat, dupa principiul extrem de pagubos ca "toti oamenii sunt rai si intoleranti". A zis-o si simali intr-un mod atat de elegant si de frumos pentru care o admir sincer, aratati-ne si invatati-ne sa fim toleranti, spuneti-ne concret ce va doare si unde gresim ca sa nu va mai facem sa va simtiti respinsi. Nu toti vrem sa va excludem copiii din scoala, nu toti vrem sa nu ne lasam copiii sa se joace cu ai vostri, nu toti suntem rai si intoleranti.
Si inca ceva care poate va va raspunde mai multe, inclusiv la eventualele dubii asupra gradului meu de intelegere si toleranta: de 11 ani invat ce reprezinta cu adevarat un handicap de la persoanele seropozitive in sprijinul carora lucrez. Acum 11 ani, erau in mare parte copii de 9-10 ani, pe unii i-am pierdut printre ingeri, mai ales pe vremea cand tratamentele lor erau o lupta continua si dureroasa, dar cei mai multi acum sunt adulti, unii chiar casatoriti si cu copii la randul lor. Am prieteni printre ei, printre parintii lor, ne intalnim si ne imbratisam, copiii nostri se joaca impreuna, petrecem revelioane, mergem la mare impreuna, apelez la ei cand am nevoie de cineva sa stea cu copiii mei. Asa ca invat zi de zi ce chin poate ascunde un suflet, cat de grea este lupta cu stigmatul, cu tratamentele grele, cu teama de a nu fi "descoperiti" si exclusi din scoala, din servicii, cu revolta impotriva sistemului care la o vreme cand lucrurile erau inca nestiute le-a otravit incurabil sangele, cu stiinta sau, mai degraba, fara.
Va doresc (si imi doresc) multa, enorma putere, de a intelege, de a accepta si de a merge mai departe.
Loredana

simali spune:

Au auzit de toleranta si respect. Daca-i intrebi toti sunt convinsi ca-l au pana-n maduva oaselor, ca vor ajunge in rai, etc. Ceea ce nu siu multi oameni este sa indentifice ce exact din actiunile lor MOSTENITE DIN GENERATIE IN GENERATIE SI INTRATE IN EI PANA-N CEA MI MICA CELULA nu este considerat toleranta si respect.




De vreme ce multe mamaici chiar isi pierd timpul pe acest subiect cred ca macar atata credit ar trebui sa le dam. Nu crezi?



Pentru astfel de remarci sa te duci tu frumos la Biblia crestina si sa vezi ca este un pasaj acolo in care zice Dumnezeu ceva gen "Friti-va de oamenii rai si pacatosi" si intreaba credinciosii "Si cum sa-i recunoastem Doamne?" si raspunsul este "VI-I INSEMN EU".

Cam asta este in constiinta poporului roman de o mie de ani. Ca cineva care e diferit, oricat de putin, are niste pacate de tras (el sau parintii lui) si biserica inca nu a retractat aberatia asta. Dimpotriva.

Deunazi mi-a picat in mana o carticica religioasa scrisa de Preotul Cleopa (am o angajata care citeste astfel de carti si am gasit-o la ea pe masa) si era acolo vorba despre cum oamenii se indoiesc de judecata lui Dumnezeu si cred ca e gresita, dar cum Dumnezeu are o logica care scapa intelegerii noastre.

Si urma o pilda cam asa: un pustnic credincios era revoltat de toate relele din lume care se intampla cu voia lui Dumnezeu. Si se ruga sa-l lumineze Domnul si sa-i arate caile sale. Pleaca el la oras intr-o zi si se intalneste cu un calugar (care s-a dovedit in final a fi Dumnezeu insusi) si calugarul acesta ii zice "sa-mi juri ca orice-as face nu o sa scoti un cuvant pe tot parcursul calatoriei noastre". Si se jura pustnicul. Si ajung ei la casa unor oameni cu un bebelus. Si oamenii ii primesc pe cei doi, ii omenesc, etc. Dimineata calugarul se duce la leaganul copilului si-l omoara. Pustnicul tace. (Si urmeaza diferite fapte ale calugarului - da foc la casa unor copii ramasi orfani, fura un vas de argint de la niste oameni si apoi il arunca in rau, etc.). Si la un moment dat pustnicul revoltat rupe tacerea si-l confrunta pe "ticalos" cu faptele sale. Si atunci "ticalosul" explica la faza cu moartea copilului:

- cand am omorat copilul am facut-o pentru ca era conceput in ziua de Pasti (catolic sau ortodox ? n.a.:)))) si patru generatii urmau sa sufere in familia aceea din cauza acestui mare pacat.

Ma rog, explica el si restul faptelor (ca a dat foc la casa copiilor orfani pentru ca sub prispa casei erau ingropati niste bani si numai asa copiii puteau sa-i gaseasca, ca a furat vasul pentru ca era furat de la biserica de un stramos al familiei si 7 generatii urmau sa arda in iad pentru aceasta fapta, etc.).

Concluzie: credinciosul trebuia sa inteleaga ca orice nedreptate de pe lumea aceasta are explicatie in judecata lui Dumnezeu, CARE STIE EL CE FACE. Cu alte cuvinte un copil cu dizabilitati se chinuie pentru cine stie ce pacate ale parintilor sau familiei comise acum nu se stie cate generatii!!!! Aberant, dar credinciosii simplii cred tampeniile acestea si dupa parerea mea astfel de carticele alimenteaza din nou lipsa de toleranta a oamenilor simpli. Astazi Biserica Ortodoxa este una dintre cele mai puternice institutii ale statului si in ciuda statutului sau oficial, de formator de opinie, nu misca un deget pentru a sprijini tolernta si diversitatea. Dimpotriva.




Sunt si foarte mlte posturi de la mame care spun ca si-ar lasa copiii in clase care pretuiesc diversitatea. TREBUIE sa incerci sa le vezi mai mult pe ele. Este cel mai bine pentru tine si pentru copilasii tai. Hai, incearca sa cauti albastrele in crapaturile din asfalt. Este posibil sa fi foarte surprinsa de ceea ce ai sa gasesti.


"Calea de mijloc este calea ZEN"

Alice
[/quote]

rrox3 spune:

Ana nu am pus-o deloc la zid pe Adriana... O inteleg, pot fi extrem de empatica cu ea, stiu cu ce se lupta si cat de greu si frustrant este, dar asa cum am spus, asta si nimic altceva nu justifica dorirea raului altui copil nevinovat.

Observ o atitudine clara, nu numai la ea, de intoleranta fata de copii normali si familiile lor. O atitudine de depreciere a copiilor normali. Total nejustificata. Copii nu au nici o vina ca s-au nascut din niste parinti intoleranti, care la randul lor s-au nascut din alti parinti intoleranti si tot asa. Nu-i normal sa-i numim cu dispret "odrasle perfecte". Nu-i normal sa le dorim sa devina si ei speciali sa vada cum e. Sunt doar niste copii, produs al unui stil de educatie discrimatoriu si intolerant. Si asa cum foarte bine zice Simali au nevoie de intelegere, educatie si explicatii. Nu au nevoie sa le raspundem cu aceeasi moneda, sa vada si ei cum e...

Si da, si eu am un copil special. Mi-ar placea sa fie acceptata de cei din jurul ei, sa nu mai sufere atat. Sunt si eu frustrata ca statul, societatea romaneasca nu o ajuta cu absolut nimic. Dar asta nu ma face sa-mi pierd empatia si respectul fata de ceilalti copii.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)