Copii cu si fara nevoi speciale impreuna - pareri?

wnimra spune:

felicici ,pacat.
De ce va mai mirati ?? O asistenta de la un centru de recuperare din romania le-a zis mamelor internate cu cei mici....de ce mai veniti cu ei aici? oricum sunt niste rebuturi...si na femeia lucreaza acolo , se presupune ca face parte din personalul califcat.
O tanti asistenta laudata din constanta , acum 4 ani m-a chemat din salon ca are o mare urgenta cu un copil si eu tre' sa il resuscitez pe al meu, mi-a aratat cum sa fac si a plecat , am facut manevra pana mi-a cuplat capul ce tot fac eu acolo , alex cu capul pe spate , cianotic si haraia cu ochii intre-deschisi, si am inceput sa tip sa vina cineva.
Felicici este mic copil , sunt oameni cu muuult mai rai.Poate este la inceput de drum , tanara mamica, viata roz si ii doresc din suflet sa o aiba asa.

Nu vreau sa se inchia subiectul , m-am ambalat putin la inceput dar autoarea topicului chiar a precizat ca a vb cu un psiholog , din pct meu de vedere jos palaria.....m-am gandit cand a deschis subiectul , intreaba una alta cu altfel de intentii dar nu a fost asa.
idefixnn dupa inceperea gradinitei poate ne zici cum a reactionat baietelul si cati copii cu pr sunt in grupa.


poze Alex


Campanie pt Mihaita-"Vreau sa nu mai fiu diferit"

wnimra spune:

LauraB pt Diana , va doresc o viata frumoasa

poze Alex


Campanie pt Mihaita-"Vreau sa nu mai fiu diferit"

asteryaro spune:

Un asemenea subiect va isca intotdeauna controverse, si, ca si in alte directii, romanii mai au multe de invatat. Toleranta este unul dintre cuvintele-cheie.
E aproape imposibil sa schimbi mentalitatea cuiva care chiar crede ca specialii nu au ce cauta printre "normali".
Intotdeauna vor fi doua tabere, intro continua lupta.
Medicul nostru ne-a RUGAT sa nu spunem la gradi despre problema lui Razvan, sa nu-l ETICHETAM...

Cristina si Razvan (31.01.2006)
"Viata e ca carosabilu': unii vine, altii trece..." (adusca, membru DC)

poze (1),(2),(3),(4)
(5)

dinubebe spune:

Salutare mamici,

Eu cred ca o prima greseala se face chiar de noi - adultii in momentul in care ne identificam ca facand parte dintr-o "tabara" sau din cealalta, sau, cum am mai vazut exprimat aici, de o parte sau alta a baricadei. De ce aceasta baricada? Cine cu cine e in razboi ? Ne consideram din start ca fiind pe pozitii opuse, diferenta facand-o existenta (sau inexistenta) unui copil care prezinta o anumita dizabilitate, de orice natura ar fi ea. De fapt, copiii nostri ar putea sa ne dea ei lectii despre ce inseamna toleranta, nondiscriminarea si acceptarea. Am vazut in jurul meu copii acceptati de catre colegii lor, dar si copii izolati sau chiar respinsi. Dar motivul pentru care ei erau respinsi nu era nicidecum legat de dizabilitatile lor, ci de faptul ca erau fie prea agresivi, fie prea posesivi si refuzau regulile generale ale grupului. Copiii mei - de 6 si 8 ani - nu au avut niciodata vreo retinere in a se juca cu un copil "cu probleme". Nu va insir aici basme, dar am vazut din comportamentul lor, si nu numai al lor, cat de straina de ei este discriminarea. Sigur ca au pus intrebari atunci cand un copil li s-a parut mai diferit, dar au facut-o fara nici o urma de rautate, cu aceeasi curiozitate cu care studiaza vreo cazatura in genunchi mai serioasa. In schimb, le-a fost greu sa integreze in grupul lor o fetita cu probleme minore, cu anumite deficiente de vorbire, dar care era cumplit de agresiva si se impunea prin violenta. Majoritatea copiilor o izolau si nu o primeau in jocurile lor pentru ca fiecare din ei fusese ba muscat, ba trantit, ba chiar batut de ea.
In plus, educatoarea - care ii era in particular si bona si logoped - era mai mereu cu ea in brate, in timp ce alti 19 copii trageau de ea disperati sa apuce si ei o astfel de favoare. Mai rau e ca mamica ei nu baga niciodata in seama "plangerile" copiilor pe care fetita ii agresase, si, daca se intampla ca lucrurile sa devina mai serioase si sa o abordeze vreun parinte, avea invariabil aceeasi replica: "Eu imi cunosc copilul si stiu ca nu ar face niciodata asa ceva. Copilul dvs. are tulburari de comportament."
Un astfel de raspuns nu facea decat sa accentueze problemele si copiilor mei nu le-a fost niciodata clar de ce doamna nu o pedepseste niciodata pe fetita, ci intotdeauna il "judeca" doar pe copilul cu care a fost in conflict. La un moment dat chiar, parintii nu mai auzeau altceva de la copiii lor decat ca vor sa mearga si ei acasa la doamna, cum face X.
Intr-o zi, in timp ce doamna era in sala de grupa in brate cu acest copil, unei fetite mai strengare, care alerga nesupravegheata pe hol, i-a cazut dulapul de haine peste ea si fetita a fost transportata cu ruptura de piramida nazala la spital. Evident, a urmat un scandal, parintii fetitei au cerut explicatii si, aflandu-se imprejurarile acestui incident, au fost revoltati de lipsa de atentie a doamnei ca si de tratamentul inegal aplicat copiilor. Pe drept cuvant, parintii au cerut doamnei sa-si modifice modalitatea de supraveghere a copiilor, astfel incat sa poata fi tinuti toti sub control si sa se evite o situatie similara. Urmarea a fost ca mamica fetitei cu probleme a venit la gradinita si i-a acuzat pe parinti de discriminare si chiar a amenintat cu un proces.
Ce am vrut sa spun cu asta? Ca derapaje exista si intr-o directie si in alta si ca uneori copiii "speciali" sunt izolati chiar de catre proprii parinti sau de catre adultii apropiati lor care, din hiperprotectie, ii inchid sub un bol de sticla. Ca parinte, esti tentat sa consideri asta firesc, dar, daca ai fi fost parintele fetitei cu nasul spart ? Si intr-un caz sau altul, cel vinovat nu este deloc copilul, ci numai adultul care nu poate sa gaseasca linia de mijloc intre hiperprotectie si discriminare.
M-am lungit si imi cer scuze, sper ca nu am suparat pe nimeni.
Loredana

arminad spune:

Loredana, eu vad in postarea ta acelasi patern gresit de gindire pe care l-am intilnit frecvent aici pe forum

Concret, tu si ceilalti parinti nemultumiti de prestatia educatoarei si de comportamentul copilului, nu aveati de ce sa o abordati pe mamica fetitei ci trebuia sa mergeti la directoarea gradinitei. Gradinita nu e a mamicii respective,e a statului sau a unui patron si are o directoare care este AUTORITATEA.

Dar cum majoritatea parintilor n-au invatat inca nici la virsta adulta sa infrunte autoritatea, prefera modalitatea mai "usoara" adica se aliaza impreuna impotriva parintelui copilului in cauza, special sau nu, cu gindul ca, pina la urma, parintele, mai slab de inger, renunta singur si isi muta copilul.

Astfel, ei impusca doi iepuri dintr-o lovitura: isi rezolva problema si ramin si in relatii bune cu autoritatea de care le e frica.

Pe de alta parte, mamica in cauza, s-a gindit ca e mai simplu sa isi ia tutore pe educatoare decit sa plateasca si tutore si logoped si spaga la gradi pentru ca sa ii fie protejata un pic copila. N-a stiut,n-a putut,n-a vrut sa stie, ca nu asa e corect. Greu de spus.

Ceea ce povestesti tu, Loredana, n-are nici o legatura cu intrebarea din titlu pentru ca n-are nici o legatura cu copiii nici cu cei speciali nici cu ceilalti. Sunt doar greseli de oameni mari
care nu au invatat inca ce e acela comportament responsabil de adulti.

dinubebe spune:

Inteleg ca nu m-am facut inteleasa si regret ca din ceea ce am povestit s-au nascut deja speculatii si exagerari. Imi fac mea culpa pentru a nu fi fost suficient de explicita si revin cu lamuriri. Nimeni nu se aliase cu nimeni impotriva nici unui copil. Abordarea mamicii a fost nu o tactica de a intimida parintele, cum gresit s-a interpretat, si de a-l forta sa-si retraga copilul, ci una de a evita un scandal mai mare, apelandu-se la autoritate, care ar fi putut lua o decizie si mai radicala. Si, crede-ma, nu a fost nici o clipa vorba de teama de a supara vreun director, intamplator directoarea de acolo imi era/este prietena, asa ca nimic nu m-ar fi retinut sa fac o plangere la ea, sau, altfel spus, daca as fi dorit sa fac rau acelui copil as fi avut la dispozitie parghiile cele mai importante, oricat de neortodoxe. Si nu numai directoarea, ci inclusiv Inspectoratul ar fi putut fi alertat, chiar si anonim - daca vreun parinte ar fi avut vreo teama sa se manifeste "pe fata" - si abia atunci s-ar fi putut ca lucrurile sa devina intimidante pentru parintele copilului cu probleme sau pentru educatoare.
Pe de alta parte, daca copilul meu loveste un alt copil sau face o alta boacana, mi se pare firesc sa mi se semnaleze si mie ca parinte acest lucru. Pentru ca eu sunt primul raspunzator de educatia lui, si este obligatia mea ca parinte sa-l invat sa nu loveasca, asa cum tot obligatia mea este sa-l invat ca desi diferiti, copiii trebuie tratati egal. Poate e o problema de adaptare, poate copilul are probleme de relationare cu strainii, eu - ca parinte - ar trebui sa aflu toate astea si sa imi ajut copilul sa le depaseasca.
Sa recunoastem insa ca uneori parintii de copii cu deficiente pot dramatiza excesiv reactiile venite din partea unei persoane straine, interpretand orice gest, oricat de neutru drept o falsa rea intentie. Alteori, neaga tot ceea ce copilul observa in jurul sau legat de propria deficienta, insista pe rautatea si ipocrizia persoanelor din anturaj, cultivandu-i copilului convingerea ca lumea in care traieste este rea.
Mesajul meu anterior era foarte legat de titlul topicului pentru ca vorbea in primul rand despre capacitatea nativa a oricarui copil de a accepta cu usurinta un coleg sau un prieten cu deficiente. Vorbeam in acelasi timp si de echilibru, despre faptul ca intr-un mediu echilibrat - familie, gradinita, scoala, etc. - atat copilul cu deficiente, cat si cel fara deficiente, sunt egali. Chiar daca unul necesita o ingrijire suplimentara, pe plan afectiv el trebuie sa se afle pe aceeasi linie cu ceilalti si nu trebuie sa monopolizeze nici dragostea parintilor, nici atentia educatoarei, nici altele..Tratandu-i diferit pe copiii "diferiti", iubindu-i "mai mult", "victimizandu-i", sau, din contra, respingandu-i si neacceptandu-i langa noi, nu vom face decat sa le alimentam noi insine ideea ca nu sunt egali cu ceilalti si ii vom impiedica sa-si dezvolte propria personalitate si propria independenta. Asa ca pana la urma tot greselile oamenilor mari sunt cele care fac diferenta.

oana_s spune:

Fetita mea a avut in grupa (gradi particulara) doi copii speciali.

Ce vreau sa spun este ca ea si ceilalti copii nu aveau absolut nimic de comentat impotriva lor, nu vedeau nimic deosebit, pana cand ingrijitoarele care merita o mie de bile negre, nu le-au bagat in cap ca ei sunt altfel :(

Ce am facut eu, i-am explicat zi de zi ca nu exista absolut nicio diferenta intre copii, poate doar ca "ceilalti" sunt putin mai sensibili, ca trebuie sa se poarte frumos, ca nu are voie NICIODATA sa spuna despre un copil special ca e "handicapat", asa cum ii numeau ingrijitoarele:(

I-am spus ca si ea putea sa fie "bolnavioara" sau sensibila si atunci ar fi suferit si ea si eu, daca ar fi fost marginalizata.

Am vb si cu ingrijitoarele, au spus ca le este imposibil sa se imparta intre copiii cu probleme si ceilalti, ca ar trebui sa existe cineva specializat...numai ca...omenia nu cere specializare.

In fine, eu am ramas cu un gust foarte, foarte amar,nu stiu de ce uitam mereu ca puteam avea si noi copii speciali si uitam sa ne punem in papucii altcuiva.

Edit: jur ca nici nu mi-a trecut vreodata prin minte intrebarea care face subiectul topicului...imi cer scuze ca nu inteleg cand cuiva ii trece...


Oana si Mara 11.08.2004

andru_mami spune:

http://www.gandul.info/reportaj/ultimele-9-zile-care-o-mai-pot-salva-pe-anamaria-4980083

POZE

BAZAR PENTRU MIHAITA
BAZAR PENTRU BOGDAN
BAZAR PENTRU EMA

simali spune:

Este cel mai oribil lucru pe care l-am citit pana acum pe acest forum. Nu am mai intalnit ca o mama care sufera sa o blesteme pe o alta sa sufere ceea ce sufera ea. Oribil!

"Calea de mijloc este calea ZEN"

Alice

rrox3 spune:

Ai tu ceva idee despre psihologie, dar aici nu ai inteles bine despre ce este vorba. Ai dreptate, avem multa furie izvorata din frustrare si nu putem accepta realitatea, dar nu e vorba despre realitatea copiilor nostri speciali, in nici un caz. E vorba despre mediul in care ne crestem copii. E vorba despre discriminare. Asta ne creeaza frustrari si ne infurie. Fiindca nu avem puterea de a face "normalii" sa accepte ca nu oricine e diferit si altfel, e mai prejos decat ei. Fiindca ne lovim de prejudecati si superficialitate si lipsa de intelegere si respect. In Romania mult mai mult decat in alte parti. De aici si reactiile atat de furioase, in special ale mamelor care isi cresc copii speciali in Romania.
In rest, inteleg ca ai facut doar un apel la toleranta, dar felul lipsit de empatie cu care l-ai facut, ti-a adus, in mod evident, numai rosii in cap.



Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)