despre bone, parinti, educatie
Raspunsuri - Pagina 6
kariguld spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui cuvintealese Noe, respect pentru visurile tale si de altfel ale oricui.Nu este rau sa visezi, este chiar constructiv si pastreaza in tine acea sclipire care nu lasa obscurul sa te cuprinda de tot. Ariel 7000 sincer nu cred ca am sugerat cumva atitudinile exprimate de tine aici http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?whichpage=-1&TOPIC_ID=140433&REPLY_ID=5059906. Vreau sa imi cer scuze daca am jignit pe cineva, departe de mine gandul, am abordat o alta latura a subiectului "de ce facem copii", nu mi-am propus sub nicio forma sa atrag atentia cuivam sau sa fiu bagat in seama.Andreea11 imi cer scuze daca te-am jignit ,mi-am exprimat o parere vis-a-vis de un fenomen si nu de cineva anume. CorinaDani cu tot respectu ti se pare suspect ca gandesc?!Cat despre varsta poate era mai bine, gandesc acum, sa declar mai mult, scapam de niste afirmatii inutile. Nu stiu de ce "troll" pt ca am facut o afirmatie, un punct de vedere si mai mult ca sigur oamenii vazandu-mi varsta, au catalogat instantaneu. Vis-a-vis de afirmatia initiala care a starnit acest topic si pentru ca am fost intrebat, am crescut dimineta cu tata care lucra in prima tura pana la 2 si dupa amiaza cu mama care lucra tura 2(sau dupa caz vice-versa).Dupa ce am mai crescut putin am crescut cu "cheia la gat", am primit explicatiile necesare, indrumarile pentru diferite situatii...si nu mi s-a intamplat absolut nimic.Atunci se putea , in vremuri pe care toti vor sa le uite si afirma ca era mult mai greu, iar acum , intr-o societate care ofera atatea posibilitati, nu!, un pic ciudat... Pe langa partea afectiva e vorba si de partea materiala care nu poate fi ignorata, si nu ma refe aici nu doar cat copilul este mic ci si mai apoi in viata.Incercati cand aveti ocazia sa ascultati dicutii dintre copii incepand chiar si cu cei de clasa intai.Mi se pare ca nu isi mai traiesc copilaria, se rezuma doar la ce tip de tel ai, ce calculator, ce joc ti-ai cumparat, de la ce firma te imbraci, unde te duci in vacanta, de la ce firma te incalti, unde lucreaza parintii, ce masina ai sau au parintii.Pe stfel de criterii copii se marginalizeaza intre ei si uite asa copilul acela marginalizat pt ca nu se ridica la "nivelul" grupului se trezeste intr-un mediu care trebuia sa il dezvolte, ca il inhiba.Poate cel mai dureros lucru este sa auzi din gura unui copil cum pune sub semnul intrebarii de ce mama sa l-a facut....?! Daca as fi parinte si as auzi asa ceva de la copilul meu probabil as muri!Si cazuri sunt destule care se potrivesc acestui "sablon". Sub acest aspect sunt vinovat de orice neajuns al copilului meu si e inutil sa caut scuze. Nu am conditiile necesare sa aduc pe lume un copil, motiv pentru care inca nu l-am facut si nici nu-l fac, iar la cum se intrevede viitorul, sunt tot mai departe acele conditii, si nu o sa-l fac.Poate gresesc, dar consider o dovada de responsabilitate si respect fata de chiar el, copilul meu, nu o lispa de curaj ! N-as putea sa aduc un copil si sa-l las pe mana altuia indiferent de context, poate sunt extremist, nu neg. De aceea cand vad parinti care se plang ca nu au cu ce sa-i creasca, nu pot sa empatizez cu ei, cand vad parinti care isi maltrateaza copii, nu pot sa empatizez cu ei, cand vad ca parintii nu sunt langa copii lor din varii motive , nu pot sa empatizez cu ei, drastic si rece asa cum mi s-a spus. Va multumesc pentru amabilitatea de a va pierde timpul cu un neica-nimeni, sunt doar un tanar de 26 de ani care are puterea sa se intrebe si sa caute argumente, chiar daca ceilalti pot inchide ochii, eu nu.Realitatea este sumbra si noi facem parte din ea, nu cred ca doar prin copii nostri schimbam aceasta nunanta, cat prin noi insine, chiar daca nu ne place ce vedem. Nu o sa mai postez pentru ca am inteles mesajul utilizatorilor si respect dorinta lor. O zi buna si sa aveti parte de cele mai frumoase clipe alaturi de copii vostri, in fiecare clipa! |
dar de ce sa nu mai postezi? eu una fac parte din categoria celor care vor sa discute, nu pun la colt pe nimeni....
raspunsul acesta il intuiam de ieri. perspectiva aceasta sumbra si mult prea gri a viaetii. stii ca un copil poate fi invatat si alte valori, decat "ce masina, ce pantofi, ce haine, ce vacante?" e foarte adevarat ca sunt copii asa cum ai descris tu, dar mai exista si altfel de copii....carora parintii le-au insuflat alte valori decat banii, PC-urile, vacantele.
iar tu, esti foarte tanar...26 de ani!!!!
ai prins primii ani din viata in sistemul comunist...eu si probabil alte mame de aici, am trait cam, cate 20 de ani in acel sistem, ceea ce este o diferenta considerabila....din radurile tale reies nemultumiri, neimpliniri....viata are multe, foarte multe parti frumoase. trebuie doar sa le gasesti, sa stii din ce unghi sa privesti, sa vezi nuantele acelea de auriu in rasaritul diminetii.
cont pay-pal:mihaela77oprea@yahoo.com
Bazar pt Mihaita
VREAU SA NU MAI FIU DIFERIT! MIHAITA
Unii oameni au petrecut o viata intreaga si au adunat averi facand lucruri firesti, nefiresc de bine!
cl spune:
Am revenit. Si nu, cuvintealese, nu ti-ai facut temele (in ceea ce priveste felinele, puii lor; in ceea ce priveste copiii/bonele/gradinitele etc, vei vedea mai incolo si singur). Nu afirm acest lucru numai de dragul de a afirma. Cerceteaza si o sa vezi.
| Citat: |
| citat din mesajul lui cuvintealese ... Vis-a-vis de afirmatia initiala care a starnit acest topic si pentru ca am fost intrebat, am crescut dimineta cu tata care lucra in prima tura pana la 2 si dupa amiaza cu mama care lucra tura 2(sau dupa caz vice-versa).Dupa ce am mai crescut putin am crescut cu "cheia la gat", am primit explicatiile necesare, indrumarile pentru diferite situatii...si nu mi s-a intamplat absolut nimic.Atunci se putea , in vremuri pe care toti vor sa le uite si afirma ca era mult mai greu, iar acum , intr-o societate care ofera atatea posibilitati, nu!, un pic ciudat... Pe langa partea afectiva e vorba si de partea materiala care nu poate fi ignorata, si nu ma refe aici nu doar cat copilul este mic ci si mai apoi in viata.Incercati cand aveti ocazia sa ascultati dicutii dintre copii incepand chiar si cu cei de clasa intai.Mi se pare ca nu isi mai traiesc copilaria, se rezuma doar la ce tip de tel ai, ce calculator, ce joc ti-ai cumparat, de la ce firma te imbraci, unde te duci in vacanta, de la ce firma te incalti, unde lucreaza parintii, ce masina ai sau au parintii.Pe stfel de criterii copii se marginalizeaza intre ei si uite asa copilul acela marginalizat pt ca nu se ridica la "nivelul" grupului se trezeste intr-un mediu care trebuia sa il dezvolte, ca il inhiba.Poate cel mai dureros lucru este sa auzi din gura unui copil cum pune sub semnul intrebarii de ce mama sa l-a facut....?! Daca as fi parinte si as auzi asa ceva de la copilul meu probabil as muri!Si cazuri sunt destule care se potrivesc acestui "sablon". Sub acest aspect sunt vinovat de orice neajuns al copilului meu si e inutil sa caut scuze. Nu am conditiile necesare sa aduc pe lume un copil, motiv pentru care inca nu l-am facut si nici nu-l fac, iar la cum se intrevede viitorul, sunt tot mai departe acele conditii, si nu o sa-l fac.Poate gresesc, dar consider o dovada de responsabilitate si respect fata de chiar el, copilul meu, nu o lispa de curaj ! N-as putea sa aduc un copil si sa-l las pe mana altuia indiferent de context, poate sunt extremist, nu neg.De aceea cand vad parinti care se plang ca nu au cu ce sa-i creasca, nu pot sa empatizez cu ei, cand vad parinti care isi maltrateaza copii, nu pot sa empatizez cu ei, cand vad ca parintii nu sunt langa copii lor din varii motive , nu pot sa empatizez cu ei, drastic si rece asa cum mi s-a spus. Va multumesc pentru amabilitatea de a va pierde timpul cu un neica-nimeni, sunt doar un tanar de 26 de ani care are puterea sa se intrebe si sa caute argumente, chiar daca ceilalti pot inchide ochii, eu nu.Realitatea este sumbra si noi facem parte din ea, nu cred ca doar prin copii nostri schimbam aceasta nunanta, cat prin noi insine, chiar daca nu ne place ce vedem. Nu o sa mai postez pentru ca am inteles mesajul utilizatorilor si respect dorinta lor. O zi buna si sa aveti parte de cele mai frumoase clipe alaturi de copii vostri, in fiecare clipa! |
Spui ca parintii tai au lucrat in ture, ca sa te creasca. Tu ai avut aceasta bafta. Dar nu toti lucreaza in ture. Programul este 8-17 sau 18. Iar un singur salariu in casa nu este suficient pentru un trai decent (decat in foarte putine situatii). Ce faci? Iti spun eu, stai 2 ani acasa cu copilul, apoi il duci la cresa sau chemi bunicii sau angajezi bona. Nu te grabi sa dai cu pietre, noi am fost norocosi, ne-am permis un slalom cu programele, astfel incat sa stam cu copilul pana la aproape 4 ani, cand l-am dus la gradinita.
Eiiii, si din clipa urmatoare practic nu mai poti sa-ti aperi tot timpul puiul. Spui sa nu oferim copiilor bone. De ce? Cresa ti se pare o alternativa mai buna? De ce nu o bona (bona, nu altceva!), care sa se ocupe doar de copilul tau? Si una si alta inseamna ca-ti lasi copilul pe mana altuia, iar controlul tau este limitat... Faci un copil, dar vine si clipa in care nu mai poti sta non-stop cu el, nu mai ai cum! Nu toti copiii care au parinti ce lucreaza si care au ce-si doresc sunt rasfatati, razgaiati, obraznici!
Spui ca n-ai putea sa faci un copil si sa-l lasi. Bun, ce faci, renunti la serviciu? Un copil nu creste doar cu aer si lumina, are necesitati si dorinte si el!
Partea afectiva e cea mai importanta, cu asta sunt de acord. Dar atunci cand parintele vede ca nu-i ajung banii de mancare (nu telefoane, masini sau altele!), iti spun eu ca partea afectiva are mult de suferit (crezi ca un copil nu vede/simte ca parintele lui are probleme??)!
Mai spui ca un copil trebuie facut cu capul pe umeri. Asa este! Nu stiu insa daca ai observat, sunt din ce in ce mai putini copii adusi pe lume, iar varsta de procreere a crescut. Ce-ti spune tie acest lucru? Ca sunt si iresponsabili, nu contest, dar nu toti sunt asa!
Dar ai doar 26 de ani, practic esti un copil. Altfel o sa vezi lucrurile peste niste ani... Un singur lucru te rog, nu mai blama parintii care sunt nevoiti sa-si lase copiii cu bonele!
PS Afirmatia pe care ai facut-o (ti-am ingrosat-o), nu vei avea cum s-o respecti. Si stii de ce? Pentru ca exact asta vei face si cand iti vei duce copilul la cresa/gradi/scoala. Iti lasi copilul pe mana altcuiva! Si nu-ti ramane decat sa speri ca va da peste oameni adevarati, si va trebui sa stai atent la toate semnalele pe care ti le va transmite copilul tau si te vei ruga sa afli la timp ce se intampla, ca sa poti interveni, sa-l poti ajuta...
cuvintealese spune:
@cl nu face confuzie intre situatii contextuale, particulare cand o femela adopta puitui ale altor specii, e cu totul alta problema desigur si aceea cu conexant sin societatea noastra, dar e altceva.Atat timp cat mama sau familia puiutilui exista , nu va lasa pe nimeni sa se atinga de ei.
@kariguld nu cred ca iti poti imagina cate bucurie naste rasaritul soarelui in sifletul meu, si asta iti spune un om care stie cum este sa nu il vezi, asta doar asa ca o mica paranteza.
Nu inteleg ce legatura are varsta mea(din moment ce cuvintele mele creeaza un dialog normal) sau trecutul meu?
Poate voi sunteti cazuri fericite, si ma bucur pentru asta dar nu toti sunt asa.
Ganditi-va spre exemplu la copii care raman singuri pentru ca parintii lor pleaca la munca in strainatate.Ce drama traiesc acei copii, unuii chiar intr-o saracie lucie, o viata derizorie si uneori cu un final tragic si atat de prematur.Apreciez poate efortul mamei de a incerca dar nu pot emaptiza cu ea pentru faptul ca a adus pe lume acel copil intr-un mediu nociv pana si ei.Si ma intreb de ce l-a adus, daca nu poate avea grija de el?!Cum am mai spus (parerea mea) pentru ca a cautat acel ceva de care sa se agate, poate daca nu facea un copil nici nu se mai zbatea atat.Am spus pot aprecia efortul mamei dar acesta nu reprezinta un motiv suficient pentru a chinui un suflet in viata asta.
Pe de alta parte o bona oricat de bona ar fi ea, la baza acest fapt reprezinta pentru ea un job, si nu un job oarecare.Asa ca oricat de buna ar fi nu poate asigura aceeasi delicatete copilului precum mama lui.
Sunt cazuri cand oamenii se intorc din strainatate la copii lor, le aduc de toate, bani, le fac traiul mai bun dar...uita ceva!Durerea din ochii copiilor lor care nu poate fi stearsa cu bani.
Sunt copii care au de toate si sufletul frant si copii care traiesc decenti sau la limita decentei si prin comparatie intra in conflict cu apartenenta lor in societate.
Vorbesc aici de un echilibru extrem de fin si privin in jurul meu(am cotroboait ceva prin tarisoara asta) imi dau seama ca oamenii uita din ce in ce mai mult sa fie parinti.
Am credinta tot mai conturara ca deunazi fericirea se cauta in locuri tot mai indepartate de ea si ca orice element disturbator este imediat adus la tacere, pentru ca esecul, nu mai este o optiune!
Am vazut parinti care stiu cu toata puterea lor ca le da o educatie excelenta copiilor lor dar...nu stiu nici macar sa ii asculte!Sunt parinti care isi cresc copilul dupa carte si uita ca nu cresc un robot.
E vorba poate, daca vreti, de a responsabiliza mai mult aducerea pe lume a unui copil.
Ce conteaza cati an trait in comunisma(1.5.10.20...)am trait si nu am simtit lipsa parintilor, logic mi s-ar parea ca trecand intr-o noua etapa de dezvoltare sa fie mai bine nu mai rau.Putem sa cautam scuze situatiei de azi si sa acceptam ca e mai rau ca atunci ori putem spune ca e mai bine ca atunci si nu gasim nici o scuza acestor compromisuri.
V-as mai intreba de asemenea:
Care credeti ca este azi gradul de adeziune al copilului fata de parinte in raport cu influenta societaii?
Ce viitor credeti ca ii puteti oferi copilului cand institutiile de formare mai mult ii deformeaza?
Continui acest dialog cu cei care doresc ,. in speta @kariguld, ariel_7000,.Nu ar fi vorba ca mi-am strans jucariile si am plecat, ci pentru ca sunt musafir, la urma urmei eu am intrt in casa vostra, respect dorinta "gazdei".Pot accepta cu usurinta atunci cand gresesc pentru ca nu sunt aberant si pot intelege si puntele de vedere diferite de ale mele, mai mult ca sigur ca imi doresc un dialog din care se poate invata.
Ariel_7000 felicitari, esti cun caz fericit, si departe de mine.Ce as putea reprosa vreodata eu sau altcineva unui parinte calculat, atent, iubitor.Felicitari si tie si celorlati care ofera ceva bun si profund copiilor lor!
De asemenea in continuarea dezbaterii v-as proune urmatorul clip, care suprinde niste elemente atat de fine si de ticalos de minunate .
www.cuvintealese.ro/video/oameni-extraordinari/52-copii-din-bordei.html" target="_blank">http://www.cuvintealese.ro/video/oameni-extraordinari/52-copii-din-bordei.html
Qamar spune:
hei, v-am zis eu ca discutia asta poate fi constructiva:)
si ma bucur ca ati inteles ce vroiam sa spun
nu am timp sa dezvolt acum, insa legat de ce ziceai tu cuvintealese (apropo, nu nu zici un nume, ceva, sa ne fie mai simplu la scris?) de parintii care pleaca sa munceasca in strainatate---- mie si asta mi se pare o chestie ne-normala, foarte multi oameni se concentreaza atat de mult sa adune, sa acumuleze pentru viitor, pentru viitorul copiilor, pentru pensie, etc incat neglijeaza prezentul in care traiesc...
eu nu zic sa fii total nesabuit, insa cand tu lucrezi 12 ore pe zi numai ca sa ii faci copilului un fond la facultate, de ex, --facultate la care poate nici n-o sa vrea sa mearga sau, cine stie, o sa devina vreun Bill Gates pe la 17 ani
- si in acelasi timp neglijezi nevoile lui din prezent (nu ma refer la mancare si haine...), nu e tocmai ok...
bine, aici probabil depinde de fiecare, insa eu nu pot trai altfel decat in prezent; si da, tot 26 am si eu, si Bia e de 3 ani jumatate insa pentru mine provocarea e sa ma gandesc la viitor si recunosc, mi-e greu sa fac ceva acum pentru un viitor care poate fi sau nu asa cum il vad eu acum...
prefer sa ma bucur de micile chestii din fiecare zi si chiar daca nu am avut mereu zile senine, am scos-o cumva la capat
si inca ceva, ca sa nu credeti ca vorbesc din auzite; in urma cu 1 an jumatate- 2, eram si eu si husband fix asa cum nu ar fi trebuit sa fim; el mai ales muncea de dimineata pana seara, oboseala, nervi, stress, eu la fel, ba chiar am avut si bona 1 luna...ca sa pot pleca si eu cu el la job, bine ca n-a functionat:) Si cand ne-am dat seama ca nu mai suntem oameni, ca tot ce stim e stressul si munca si lupta cu un sistem de kko, am vandut afacerea; am vandut tot si am luat-o de la zero..Acum el scrie, lucreaza de acasa, face traininguri de dezvoltare persoanala insa e prezent, e acasa cu noi; copila a inceput gradinita la 3 ani, cu cate 4 ore pe zi, cat imi trebuie mie sa fac sau sa produc ceva...Si functioneaza:)
revin
www.bebelissimo.com/" target="_blank">*Bebelissimo*
kariguld spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui cuvintealese @kariguld nu cred ca iti poti imagina cate bucurie naste rasaritul soarelui in sufletul meu, si asta iti spune un om care stie cum este sa nu il vezi, asta doar asa ca o mica paranteza. |
o, sa nu-mi spui....ca esti nevazator, sau ai fost....
imi imaginez ca oricine se bucura de rasaritul de soare...chiar si acel crampei pe care doar il observa uneori si tot e bine!
am vazut acel reportaj....f trist, este una din extremele Romaniei moderne, o Romanie integrata in UE
...dar care este departe de ceea ce ar trebui sa numeasca normalitate.voi reveni, au sosit copii acasa. schimbare de prioritati.
cont pay-pal:mihaela77oprea@yahoo.com
Bazar pt MihaitaVREAU SA NU MAI FIU DIFERIT! MIHAITA
Unii oameni au petrecut o viata intreaga si au adunat averi facand lucruri firesti, nefiresc de bine!
cl spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui cuvintealese @cl nu face confuzie intre situatii contextuale, particulare cand o femela adopta puitui ale altor specii, e cu totul alta problema desigur si aceea cu conexant sin societatea noastra, dar e altceva.Atat timp cat mama sau familia puiutilui exista , nu va lasa pe nimeni sa se atinga de ei. ... Ganditi-va spre exemplu la copii care raman singuri pentru ca parintii lor pleaca la munca in strainatate.Ce drama traiesc acei copii, unuii chiar intr-o saracie lucie, o viata derizorie si uneori cu un final tragic si atat de prematur.Apreciez poate efortul mamei de a incerca dar nu pot emaptiza cu ea pentru faptul ca a adus pe lume acel copil intr-un mediu nociv pana si ei.Si ma intreb de ce l-a adus, daca nu poate avea grija de el?!Cum am mai spus (parerea mea) pentru ca a cautat acel ceva de care sa se agate, poate daca nu facea un copil nici nu se mai zbatea atat.Am spus pot aprecia efortul mamei dar acesta nu reprezinta un motiv suficient pentru a chinui un suflet in viata asta. Pe de alta parte o bona oricat de bona ar fi ea, la baza acest fapt reprezinta pentru ea un job, si nu un job oarecare.Asa ca oricat de buna ar fi nu poate asigura aceeasi delicatete copilului precum mama lui. Sunt cazuri cand oamenii se intorc din strainatate la copii lor, le aduc de toate, bani, le fac traiul mai bun dar...uita ceva!Durerea din ochii copiilor lor care nu poate fi stearsa cu bani. Sunt copii care au de toate si sufletul frant si copii care traiesc decenti sau la limita decentei si prin comparatie intra in conflict cu apartenenta lor in societate. Vorbesc aici de un echilibru extrem de fin si privin in jurul meu(am cotroboait ceva prin tarisoara asta) imi dau seama ca oamenii uita din ce in ce mai mult sa fie parinti. Am credinta tot mai conturara ca deunazi fericirea se cauta in locuri tot mai indepartate de ea si ca orice element disturbator este imediat adus la tacere, pentru ca esecul, nu mai este o optiune! Am vazut parinti care stiu cu toata puterea lor ca le da o educatie excelenta copiilor lor dar...nu stiu nici macar sa ii asculte!Sunt parinti care isi cresc copilul dupa carte si uita ca nu cresc un robot. E vorba poate, daca vreti, de a responsabiliza mai mult aducerea pe lume a unui copil. Ce conteaza cati an trait in comunisma(1.5.10.20...)am trait si nu am simtit lipsa parintilor, logic mi s-ar parea ca trecand intr-o noua etapa de dezvoltare sa fie mai bine nu mai rau.Putem sa cautam scuze situatiei de azi si sa acceptam ca e mai rau ca atunci ori putem spune ca e mai bine ca atunci si nu gasim nici o scuza acestor compromisuri. V-as mai intreba de asemenea: Care credeti ca este azi gradul de adeziune al copilului fata de parinte in raport cu influenta societaii? Ce viitor credeti ca ii puteti oferi copilului cand institutiile de formare mai mult ii deformeaza? Continui acest dialog cu cei care doresc ,. in speta @kariguld, ariel_7000,.Nu ar fi vorba ca mi-am strans jucariile si am plecat, ci pentru ca sunt musafir, la urma urmei eu am intrt in casa vostra, respect dorinta "gazdei".Pot accepta cu usurinta atunci cand gresesc pentru ca nu sunt aberant si pot intelege si puntele de vedere diferite de ale mele, mai mult ca sigur ca imi doresc un dialog din care se poate invata. Ariel_7000 felicitari, esti cun caz fericit, si departe de mine.Ce as putea reprosa vreodata eu sau altcineva unui parinte calculat, atent, iubitor.Felicitari si tie si celorlati care ofera ceva bun si profund copiilor lor! De asemenea in continuarea dezbaterii v-as proune urmatorul clip, care suprinde niste elemente atat de fine si de ticalos de minunate . www.cuvintealese.ro/video/oameni-extraordinari/52-copii-din-bordei.html" target="_blank">http://www.cuvintealese.ro/video/oameni-extraordinari/52-copii-din-bordei.html |
Nu cuvintealese, nu confund absolut nimic. Am vazut reportajul ori pe Animal Planet, ori pe postul national (telenciclopedia sau cum s-o mai fi numind), scuze, nu-mi mai aduc aminte. Stiu ca m-a impresionat mult, pentru ca nu ma asteptam la acest lucru (din partea unor animale; de parca noi n-om fi tot animale
) si am facut analogia cu cresele/gradinitele noastre. Nu am vorbit in necunostinta de cauza.Ai pus problema copiilor cu parintii plecati la lucru in afara tarii (probabil lucrezi in televiziune, protv
, dar lucrul acesta nu are absolut nici o importanta). Vezi tu, e cu dus intors totul aici. Nici nu stii cum e mai bine. Parintele acasa, oferindu-i cu greu o bucata de paine, iar copilul cu haine zdrentuite si pantofii gauriti si jinduind dupa o masa calda... iar, la un moment dat, poate ca parintele va fi nevoit sa-si abandoneze copilul intr-un centru de plasament... versus parintele plecat si trimisi bani bunicilor pentru intretinerea copiilor. Am urmarit campania protv-ul si recunosc, sunt probleme mari, dar ce rezolvare credeti ca exista pentru asemenea situatii? Pentru ca trebuie sa luati in calcul si abandonul copilului, atunci cand parintele nu poate sa-l intretina, nu crezi? Atata vreme cat in tara aceasta locurile de munca sunt cum sunt, salariile mizere, asistenta sociala mai mult inexistenta, la ce te poti astepta? Si aici revenim la ce ai spus mai devreme, responsabilitatea. Numai ca nu ai cum sa interzici oamenilor sa faca copii (am vazut si reportajul cu copiii din bordei! brrrr!!!!) si ma opresc aici, ca e teren minat...Nu conteaza ca esti musafir (poti deveni si de-al casei
), atata timp cat ai postari civilizate.Nu te supara ca am facut referire la varsta ta (26 de ani, eh, frumoasa varsta!), am facut-o numai pentru ca am vrut sa spun ca intr-un fel vezi lucrurile la 26 de ani si intr-alt fel la 30, 40, 50...
andrruzza spune:
cuvintealese, iti dau dreptate in mare parte!!
chiar nu inteleg de ce ai primit unele mesaje foarte dure.
Numai aici pe DC au fost mesaje ale multor mamici care spuneau ca merg la serviciu de cand avea bebe 1,3,7,...9 luni pentru ca se plictisesc acasa toata ziua, ca se plafoneaza, ca vor cariera. Da, e dreptul fiecaruia sa aleaga pentru el, pentru familia lui, fiecare isi cunoaste situatia de acasa, dar asta nu inseamna ca situatia nu poate fi privita si din alt unghi!! Am auzit, aud frecvent ca mama tre sa mearga la lucru sa-i poata oferi copilului educatie. Multe jucarii cat mai sofisticate si o bona, cu putin noroc poate una care stie sa faca acord intre subiect si predicat. Pai cine sa-l educe mai oameni buni?? Ca bone prea scolite n-am vazut( sa-mi fie acceptate scuzele)Cate bone citesc povesti copiilor la somnul de pranz?:)) Ramane jucaria aia scumpa cu cat mai multe luminite si zgomote. Bineinteles ca bebe s-ar lipsi de ea daca s-ar juca cu mami a lui. Si sunt convinsa ca nici etichetele de pe tonele de hainute de firma nu stie sa le citeasca :)) Si daca ar sti, tot nu l-ar face fericit.
Repet, chiar sunt situatii in care mama nu are incotro si tre sa lucreze, sunt si situatii disperate. Dar de multe ori parca ne ascundem dupa deget. Sa aud de la o mama ca tre sa stea bebe cu bona de la 2-3 luni ca se gandeste la viitorul lui bebe, sa cumpere masina...mi se pare prea de tot. Da-o incolo de masina ca pana se face bebe ala mare, masina e amintire:)) Deci mai poate astepta un pic :p In schimb n-am auzit de asigurare de studiu pentru viitoarul lui bebe. Doar case, masini si ..educatie, educatie si bona e un fel ...cum l-o educat bona pe micut cand ea sta la telenovele sau de vorba in parc cu alta bona si copilul de 1=2 ani in carutz.. dumnezeu stie.
Copilul se naste acum si se discuta doar de viitorul lui! Dar prezentul??
De ce tre lasat un copilash pe mana unei persoane pe care n-o cunoastem, vine pentru prima oara in casa, in familia noastra, chiar nu se poate face un efort macar in primii ani de viata ai copilului??
Copilul se naste la timpul lui, nu cand suntem realizati material, dar are nevoie de timpul nostru acordat lui ..si apoi de alte acareturi.
Imi cer mii de scuze, mesajul nu l-am scris cu intentia de a jigni.
Ce a scris cuvinte alese nu imi pare asa deplasat, e doar realitatea!
mami de Rares Andrei (10.03.2005) si 
Stefania Maria (10.10.07)
http://community.webshots.com/user/andrruzzaR
cuvintealese spune:
Ariel_7000 ai perfecta dreptate (am facut psihologia si sociologia), insa nimic din aplicabilitatea acestui sindrom nu are validitate daca in primul rand nu cunosti persoana in profunzimea structurilor sale, altfel se risca emiterea de ipoteze gresite asupra acesteia.
Referitor la " fight fire with fire" nu cred ca este o optiune viabila la nivel individual, insa la scara sociala are o aplicabilitate si un rezultat necontenit.O singura conditie, trebuie ca "focul" intors sa aibe drept motivatie unica a existentei sale "focul" catre care se intoarce, altfel doar alimenteaza arderea.
Ariel7000 iti multumesc pentru apreciere vis-a-vis de blog, dar cred ca nu ai citit vre-un post, altfel nu primeam o nota asa pozitiva :)
@cl ai perfecta drepate referitor la acele reportaje in care femele ale unei specii adopta puiuti ale altor specii.Sunt situatii particulare si contextuale, ai dreptate.Analogia insa nu o poti face cu gredinitele sau cresele, ci eventual cu centrele de plasament.De ce, pentru ca acele situatii se intampla atunci cand mama sau familia puiutului nu este prezenta(a murit, a fost chiar omorata de padator,etc...).Atunci insa , cand mama sau familia puiutului este prezenta ea nu accepta niciun intrus.(Nu o sa vezi ca o mama elefant accepta sa se apropie un strain de puiul ei, la fel leoaica, mamimuta, etc).
Referitor la cele mentionate de tine despre situajua dramatica din ziua de astazi, nu sunt oare de fapt elemente care trebuiesc luate obligatoriu in calcul, atunci cand facem un copil?!
Intr-adevar nu pot interzice nimanui sa faca copii, dar pot sa imi exprim lipsa de compasiune cand aceasta decizie este luata iresponsabil, fara a se analiza macar un pic situatia de fapt?!
Pe de alta parte (referitor la clip) desi consider ca acea femeie a gresit cand a adus pe lume acei copii nu-i pot reprosa nimic unui om care nu face parte din societate, pe care societatea l-a respins si l-a alungat la margine ei, pentru care societatea reprezinta ceva utopic si neinteles.De acolo, din acea vagauna culorile vietii au o culoare pe care putini o pot intelege, a trait in singuratate, fara caldura sau afectivitate si nimeni poate nu i-s adus vreodata o vorba buna.Un sistem care frange suflete alasat-o mai apoi in drum, departe de umanitate.In pustietatea vieteii a adus pe lume 2 micuti care sa-i aline ranile si carora sa le ofere toata dragostea de care nu a avut parte si tot ce are...adica nimic!De ce nu ii pot reprosa nimic?!Pentru ca asemeni salbaticiei junglei nu pot reprosa nimic animalelor care nasc puiuti intr-un mediu in care in afara incertitudinii, a luptei continue pentru viata, a pericolului iminent tot ce le ofera este dragostea si afectiunea lor.Aici vorbim despre un curs natural al vietii !
In societatea umana avem primordial insa tocmai acesta desprindere de salbaticie ( si din pacate se incearca pana chiar la controlul si modificarea cursului si elementelor naturii si naturale).De aceea constient de toate aceste nu mai poti spune asa este natura, in deciziile pe care le iei.
Greutatea cu care poti intelege anumite aspecte mi se pare chiar evidentiata de insusi acel reporter care o intreaba pe mama de ce nu isi dacopii la un cetru de plasament.Hmmm...intreaba o leoaica si vei afla rasp.
Mie personal mi se pare un caz aparte de tot ce-am discuta anterior, pentru ca ne este exterior noua ca accesabilitate, ca societate.E o lectie de viata despre viata.
@kariguld nu, nu sunt orb, vad ! (e o poveste lunga care nu isi gaseste locul aici)
Jasmin012 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui ariel_7000 draga domnule, "cuvinte alese", intr-adevar, ti se potriveste nickul...cuvintele sunt alese, sunt civilizate, corect asamblate gramatical, insa ideile reflectate de ele sunt SECI! fara continut si logica. mami de alexutza (10.04.2003)  si Teodor Mihai (10.04.2008)"Copilul rade: Intelepciunea si iubirea mea e jocul ! Tanarul canta : Jocul si intelepciunea mea-i iubirea ! Batranul tace : Iubirea si jocul meu e-ntelepciunea !" Lucian Blaga |
Nu sunt de acord cu tine: cuvintele lui cuvintealese nu sunt deloc alese, textul e plin de greseli gramaticale, nu face acordul in gen, numar si persoana si banuiesc ca greselile astea nu sunt datorate unui copilas care sta pe capul lui si-l face sa "manance" litere, asa ca nici macar scuza asta nu o are.
Jasmin si micutzul
Lucas Daniel (28.11.2007) www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza
www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas la 1 an
cl spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui cuvintealese ... @cl ai perfecta drepate referitor la acele reportaje in care femele ale unei specii adopta puiuti ale altor specii.Sunt situatii particulare si contextuale, ai dreptate.Analogia insa nu o poti face cu gredinitele sau cresele, ci eventual cu centrele de plasament.De ce, pentru ca acele situatii se intampla atunci cand mama sau familia puiutului nu este prezenta(a murit, a fost chiar omorata de padator,etc...).Atunci insa , cand mama sau familia puiutului este prezenta ea nu accepta niciun intrus.(Nu o sa vezi ca o mama elefant accepta sa se apropie un strain de puiul ei, la fel leoaica, mamimuta, etc). Referitor la cele mentionate de tine despre situajua dramatica din ziua de astazi, nu sunt oare de fapt elemente care trebuiesc luate obligatoriu in calcul, atunci cand facem un copil?! Intr-adevar nu pot interzice nimanui sa faca copii, dar pot sa imi exprim lipsa de compasiune cand aceasta decizie este luata iresponsabil, fara a se analiza macar un pic situatia de fapt?! Pe de alta parte (referitor la clip) desi consider ca acea femeie a gresit cand a adus pe lume acei copii nu-i pot reprosa nimic unui om care nu face parte din societate, pe care societatea l-a respins si l-a alungat la margine ei, pentru care societatea reprezinta ceva utopic si neinteles.De acolo, din acea vagauna culorile vietii au o culoare pe care putini o pot intelege, a trait in singuratate, fara caldura sau afectivitate si nimeni poate nu i-s adus vreodata o vorba buna.Un sistem care frange suflete alasat-o mai apoi in drum, departe de umanitate.In pustietatea vieteii a adus pe lume 2 micuti care sa-i aline ranile si carora sa le ofere toata dragostea de care nu a avut parte si tot ce are...adica nimic!De ce nu ii pot reprosa nimic?!Pentru ca asemeni salbaticiei junglei nu pot reprosa nimic animalelor care nasc puiuti intr-un mediu in care in afara incertitudinii, a luptei continue pentru viata, a pericolului iminent tot ce le ofera este dragostea si afectiunea lor.Aici vorbim despre un curs natural al vietii ! In societatea umana avem primordial insa tocmai acesta desprindere de salbaticie ( si din pacate se incearca pana chiar la controlul si modificarea cursului si elementelor naturii si naturale).De aceea constient de toate aceste nu mai poti spune asa este natura, in deciziile pe care le iei. Greutatea cu care poti intelege anumite aspecte mi se pare chiar evidentiata de insusi acel reporter care o intreaba pe mama de ce nu isi dacopii la un cetru de plasament.Hmmm...intreaba o leoaica si vei afla rasp. Mie personal mi se pare un caz aparte de tot ce-am discuta anterior, pentru ca ne este exterior noua ca accesabilitate, ca societate.E o lectie de viata despre viata. ... |
Cuvintealese, cred ca faci o confuzie. Nu eu am facut referirea la femelele unei specii care adopta puiuti ale altor specii (daca nu ma insel cred ca ariel a facut-o). Referirea am facut-o la femelele dintr-o singura specie. Nu mai stiu daca erau tigrii sau lei (cred ca lei erau), asa ca am spus feline. O parte din femele lasau puii impreuna cu alti pui si mamele lor si ele plecau la vanatoare, aduceau de mancare. Apoi isi luau puii in primire (de aici si analogia cu cresele/gradinitele). Este modul lor de viata, de organizare. Sper ca acum e clar totul.
Revenind la parintii care pleaca afara sa munceasca. Cu ceva ani in urma ma tot intrebam si eu, cum e posibil sa... Ei bine, ceea ce mie sau tie ti se pare inacceptabil, altora li se pare in regula; exista probleme pe care noi ni le punem, in timp ce altii nici macar nu se gandesc la ele... si, nu in ultimul rand, intervine, pe langa educatie si IQ-ul. De aceea am si spus ca nu poti interzice oamenilor sa faca copii, e teren minat.
Atunci cand vrei un copil, te gandesti bine: pot sau nu pot, imi permit sau nu imi permit. Si il faci cand decizi ca esti pregatit, iti permiti. Ce se intampla insa daca viata izbeste de pamant cu tine bine de tot si realizezi ca trebuie sa pleci in afara tarii, ca sa poti sa asiguri familiei cele necesare? Se intampla insa ca cei plecati sa isi faca alta familie acolo, sa uite de cei ramasi acasa sau dupa ce si-au facut o situatie buna acolo sa nu-si ia apoi copiii langa ei, din pacate, si nu o sa inteleg niciodata de ce!!!