despre bone, parinti, educatie
Raspunsuri - Pagina 5
Qamar spune:
Ariel, kari...da, stiu ce e vorba de o lume ideala si ca de multe ori idealul nu se prea pupa cu realul de zi cu zi..
eu vroiam doar sa zic ca are si nenea asta CA dreptatea lui, chiar daca in multe cazuri ea nu este ceva viabil....
cat despre cariere si de implinire profesionala- asta iar depinde de fiecare; pentru mine asta inseamna sa scriu si sa pot sa calatoresc, sa imbin cumva astea doua si sa si castig din ele, nu imi doresc o slujba intr-o multinationala care sa imi consume din timpul meu si mai ales din timpul celor dragi
vreau sa lucrez pentru mine si munca sa nu insemne totul, pentru ca nu stii niciodata care iti e destinul si cat te mai poti bucura de viata...
sper sa nu se considere reclama, ca nu e; va dau exemplul lui Zurli/Mirela Retegan care dupa o problema grava de sanatate si-a dat seama ca, daca va muri in ziua aceea, fetita ei isi va aminti ca mami era cea care lucra foarte mult; a renuntat la slujba pe care o avea, si-a dus fata in toate capitalele Europene si apoi a inceput sa investeasca timp in ceva care ii placea si care nu o tinea departe de familie; Zurli organizeaza petreceri pentru copii si este o femeie frumoasa, implinita si vesela...Si , mai ales, alaturi de fetita ei...
si exemple sunt foarte multe; Dianocica lucreaza la sling.ro, Ioana face puretouch.ro, alte cunostinte au site-uri cu produse pentru copii, organizeaza evenimente, etc etc etc...
de asta zic ca depinde de fiecare sa isi dea seama ce fel de viata isi doreste, ce fel de cariera si ce fel de familie
si pe mine m-au crescut mult timp bunicii si ii iubesc enorm, insa intr-adevar cu ei am avut mereu o relatie mai speciala decat cu parintii...
eu vreau sa fac altceva acum, sau macar vreau sa incerc; nu stiu daca imi va reusi insa nu am niciun motiv sa nu incerc....
iar m-am intins foarte mult
www.bebelissimo.com/" target="_blank">*Bebelissimo*
kariguld spune:
dupa parerea mea, nu exista un timp ideal cand poti avea un copil. nu exista acel moment propice! pentruca niciodata, oricat te-ai pregati, nu poti fi pregatit!
cand aveam 20 de ani, ma gandeam ca trebuie sa invat multe, sa termin facultatea, sa am casa mea (o aveam deja) sa fac cutare, sa mai astept, sa...sa...a, si am fost pe la multe cursuri pentru parinti, am citit foarte mult, mi-am facut planuri, mi-am format principii clare despre ce si cum voi face....eram toba! a, nu pot sustine ca eram pregatita...acuma spun asta...atunci credeam ca le stiu pe toate, ca nu-mi lipseste nimik....cand au venit copii, mi-am demontat incet, incet lumea ideala in care credeam. am doi copii acum si nici o teorie!
si cum spunea si Noe, trebuie gasita calea de echilibru in cresterea copiilor si propria viata. iar asta e particularizata. e unica pentru fiecare din noi. nu ne putem impune parerile si modul nostru de viata nici macar familiei, prietenilor, cu atat mai mult strainilor. a, putem lua ca repere diferitele experiente de viata, dar atat. restul, isi construieste fiecare!
cont pay-pal:mihaela77oprea@yahoo.com
Bazar pt Mihaita
VREAU SA NU MAI FIU DIFERIT! MIHAITA
Unii oameni au petrecut o viata intreaga si au adunat averi facand lucruri firesti, nefiresc de bine!
kariguld spune:
pe undeva ii dau dreptate si lui CV, dar e o dreptate rece si fara viata. daca nu am mai naste, daca nu ne-am inhama la aceasta mare necunoscuta, crestrea copiilor, viata ar disparea de pe planeta...ar muri totul in jur.
si sunt de acord, ca nici nu poti face un nr de copii in baza unei credinte sau cand nu ai de nici unele...dar ii faci....asa...cu asta nu sunt sub nici o forma de acord! numai ca acei oameni, sunt cumva....asa cred ei ca este bine....(ma abtin, ca nu pot spune ce gandesc cu voce tare) si chiar daca eu nu's de acord, e pana la urma problema fiecaruia ce face in casa lui!
cont pay-pal:mihaela77oprea@yahoo.comBazar pt Mihaita
VREAU SA NU MAI FIU DIFERIT! MIHAITA
Unii oameni au petrecut o viata intreaga si au adunat averi facand lucruri firesti, nefiresc de bine!
Qamar spune:
kari, eu cred ca problema e la imaginea de succes pe care f multa lume si-o imagineaza sau ii este bagata in cap din copilarie...
adica eu cred cu sinceritate ca nu este absolut necesar si obligatoriu pentru toata lumea sa faca o facultate, un master, sa se angajeze la Oracle si sa isi ia o casa pentru a fi fericit...
daca as fi avut mintea de acum la 18 ani, n-as mai fi dat ever la ASE, as fi facut ceva pentru sufletul meu, nu pt ca e o facultate "cu potential"
dar astea sunt imaginile de succes care ne sunt servite pe tava, businessman-ul la costum care are eventual si un Mercedes negru (sau alb, mai nou!) sau superwoman care face si cariera si copii si merge si la cosmetica
cum spuneai si tu, fiecare are echilibrul lui, limitele lui..si trebuie sa iti gasesti chestia aia care te poate face fericit fara sa ia din fericirea copiilor sau a partenerului de viata...
citeam si la subiectul lui Noideea...come on! tu nu ai bani sa ii dai de mancare copilului si faci un credit? si pleci la Amsterdam? sper din suflet sa fie doar o inventie, un SF din mintea ei...desi din pacate sunt f multi oameni care in loc sa se redreseze, se afunda mai adanc
nu trebuie sa locuiesti in Bucuresti sau in Timisoara ca sa fii fericit cu familia ta; poti sta si in provincie sau intr-un satuc; nu trebuie sa iti dai toti banii pe chirie, poti locui undeva unde chiria sa fie mica si tu sa oferi valoare, nu sa iti oferi timpul si energia pt un salariu de kk...
si as mai zice dar ma cheama Bia...
www.bebelissimo.com/" target="_blank">*Bebelissimo*
buflea spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Noe Ariel, kari...da, stiu ce e vorba de o lume ideala si ca de multe ori idealul nu se prea pupa cu realul de zi cu zi.. eu vroiam doar sa zic ca are si nenea asta CA dreptatea lui, chiar daca in multe cazuri ea nu este ceva viabil.... cat despre cariere si de implinire profesionala- asta iar depinde de fiecare; pentru mine asta inseamna sa scriu si sa pot sa calatoresc, sa imbin cumva astea doua si sa si castig din ele, nu imi doresc o slujba intr-o multinationala care sa imi consume din timpul meu si mai ales din timpul celor dragi vreau sa lucrez pentru mine si munca sa nu insemne totul, pentru ca nu stii niciodata care iti e destinul si cat te mai poti bucura de viata... sper sa nu se considere reclama, ca nu e; va dau exemplul lui Zurli/Mirela Retegan care dupa o problema grava de sanatate si-a dat seama ca, daca va muri in ziua aceea, fetita ei isi va aminti ca mami era cea care lucra foarte mult; a renuntat la slujba pe care o avea, si-a dus fata in toate capitalele Europene si apoi a inceput sa investeasca timp in ceva care ii placea si care nu o tinea departe de familie; Zurli organizeaza petreceri pentru copii si este o femeie frumoasa, implinita si vesela...Si , mai ales, alaturi de fetita ei... si exemple sunt foarte multe; Dianocica lucreaza la sling.ro, Ioana face puretouch.ro, alte cunostinte au site-uri cu produse pentru copii, organizeaza evenimente, etc etc etc... de asta zic ca depinde de fiecare sa isi dea seama ce fel de viata isi doreste, ce fel de cariera si ce fel de familie si pe mine m-au crescut mult timp bunicii si ii iubesc enorm, insa intr-adevar cu ei am avut mereu o relatie mai speciala decat cu parintii... eu vreau sa fac altceva acum, sau macar vreau sa incerc; nu stiu daca imi va reusi insa nu am niciun motiv sa nu incerc.... |
Inteleg ce spui ... eu nu m-am referit la o profesie anume (muncit in multinationala) ... eu m-am referit la cariera in general. Oricare ar fi aia si indiferent de unde muncesti. Ideea este ca in momentul in care ai o profesie, nu poti avea grija de copil ... si atunci copilul trebuie sa stea cu cineva, ci cineva-ul asta sunt "bunicii, bona sau gradinita". Si desigur ca trebuie sa existe un echilibru in toate, si in cariera si in cresterea copilului ... nu a zis nimeni ca trebuie sa te dedici profesiei, de aceea eu sunt adepta copiilor facuti mai tarziu, cand profesia este oarecum setata, altfel este si mai greu sa manageriezi o cariera ascendenta si un copil acasa. Dar asta este alta discutie ...
Eu am intervenit pentru ca s-a spus ca mamica in cauza are o vina pentru ca si-a lasat copiii sa fie crescuti de altii si toata lumea pana la mine dadea ca argument al "serviciului", partea materiala, care este importanta dar nu unica ... exista mamici care isi fac meseria cu pasiune, au investit in educatia lor timp si resurse, care au profesii remunerate mediocru spre prost si pe care eu le-as incuraja sa nu renunte. Eu sunt una dintre mamicile care mi-am asumat riscul de a-mi lasa copiii cu altcineva numai si numai ca sa ma duc la serviciu, pentru ca imi place la serviciu, ma simt bine cu colegii, imi place ceea ce fac, ma provoaca intelectual, am satisfactii si imi da efectiv putere si siguranta de sine. Echilibru inseamna "masura" - orice actiune facuta cu masura si cu riscuri minime asigura echilibrul.
kariguld spune:
da, Noe, asa erau vremurile cand aveam 18-20 ani. asa gandeau ai nostri parinti....eu am crescut in Cotroceni si imi placea acolo, nu imi doream sa locuiesc in alta parte...dupace insa am avut apartamentul meu, in alt cartier, unul bun, mi-am schimbat parerea...
fericirea nu mi-au dat-o lucrurile sau ceea ce am avut....never...
anul trecut am luat o decizie majora in viata, una pe care o iei probabil doar o data in viata. cei mai multi, toti de fapt ne-au condamnat....acum se dovedeste inteleapta si benefica pentru familia mea. ca pana la urma, asta urmaresc, binele copiilor si familie mele...langa ei am implinire si dragoste, langa ei/cu ei experimentez adevarata fericire.
gata, ma duc sa adun copii din curte. ca au batut mingea de pereti...o mai fi ramas ceva intreg?
cont pay-pal:mihaela77oprea@yahoo.comBazar pt Mihaita
VREAU SA NU MAI FIU DIFERIT! MIHAITA
Unii oameni au petrecut o viata intreaga si au adunat averi facand lucruri firesti, nefiresc de bine!
buflea spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Noe kari, eu cred ca problema e la imaginea de succes pe care f multa lume si-o imagineaza sau ii este bagata in cap din copilarie... adica eu cred cu sinceritate ca nu este absolut necesar si obligatoriu pentru toata lumea sa faca o facultate, un master, sa se angajeze la Oracle si sa isi ia o casa pentru a fi fericit... daca as fi avut mintea de acum la 18 ani, n-as mai fi dat ever la ASE, as fi facut ceva pentru sufletul meu, nu pt ca e o facultate "cu potential" |
Eu cred ca fiecare are un potential care trebuie exploatat la maxim. Si cum in adolescenta numai la potentialul intelectual nu sta mintea (been there, done that
), eu cred ca motivarea copilului este o datorie a parintilor. Deci eu o sa-mi imping copiii, in primul si in primul rand sa se pregateasca intr-o PROFESIE. Sunt foarte multe meserii in ziua de azi care nu au la baza o profesie si pe care eu le consider utile in tinerete dar periculoase pentru maturitate. Dupa ce isi aleg profesie, am sa insist sa ajunga in profesia aia cat de sus este posibil, atat cat le permite potentialul - deci da, sa faca facultate, master, doctorat, cursuri, certificari, business propriu ... ma opresc ca sunt off-topic rau de tot
maraki spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Noe cu riscul de a-mi atrage antipatii, vroiam sa spun ca sunt de acord cu multe din chestiile pe care le spune cuvintealese; dar sunt de acord cu ele ..asa...intr-o lume ideala si stiu ca suntem foarte departe de asa ceva si mie mi se pare normal sau natural ca un parinte sa fie cat mai mult aproape de copilul pe care l-a facut, cel putin pana acesta devine cat de cat independent si mie mi se pare normal sa faci un copil in momentul in care stii ce si cat poti sa ii oferi si aici nu ma refer la bani si la fel de bine stiu ca, din pacate, cele de mai sus sunt destul de greu de realizat in "zilele noastre" nu stiu unde citeam -pe un blog- despre "sclavia" moderna, despre oameni care merg la serviciu de la 8 la 6 dupa-amiaza pentru bani, pentru a-si plati ratele, pentru o casa mai mare, pentru ..pentru ..pentru... si din pacate asa e; am ajuns intr-un moment in care e important sau aproape vital sa ai cat mai multi bani si fuga asta dupa bani trimite timpul petrecut efectiv cu copilul mai la coada listei cu prioritati eu nu judec pe nimeni, scriu aici doar ce observ... copiii nu au nevoie de foarte multi bani ca sa creasca fericiti; mai ales in primii lor ani, nu au nevoie de toate chestiile pe care le credem acum indispensabile; citesc listele cu ce trebuie sa pregatesti atunci cand se naste copilul si ma ingrozesc...o gramada de obiecte fara de care, mai mult ca sigur, copilul ar fi ok..atata timp cat (cel putin) unul dintre parinti ii este aproape ... dupa bani, e ideea ca tu, ca parinte, ai totusi nevoie de o viata a ta, de o existenta a ta care sa nu aiba legatura cu copilul, sa nu te """"plafonezi"""""...Insa in conditiile in care tot mai multi parinti servesc chestia asta imediat dupa ce s-a nascut "ala micu", iar nu mi se pare ok... nici nu stiu cum sa ma exprim in mesajul asta ca sa nu ma intelegeti gresit...Stiu, stiu foarte bine ca e greu, e dificil si pentru foarte multi oameni cresele, bonele, etc sunt singura solutie; insa si aici daca ai grija si le echilibrezi bine de tot, poate fi mai bine; nu trebuie sa stea la cresa bb de 7 luni toata ziua, il poti duce cateva ore pe zi. Nu trebuie sa iti iei bona 8 ore/zi, 8 ore in fiecare zi in care un strain sta cu bebele tau, pe care l-ai asteptat zi de zi timp de 9 luni....pe care il iubesti mai mult decat orice... Insa eu cred ca singurul mod in care se poate ajunge la un echilibru, e sa tai de la radacina anumite conceptii/idei care ne-au fost inoculate tuturor inca de mici; ca sa ai bani, nu ai nevoie de un job care sa iti consume 90% din timp. Am destule exemple in jurul meu de mamici care lucreaza acasa sau au afacerea lor, mica, mare, asa cum e ea, insa in majoritatea timpului sunt langa copilutul ala mic care are nevoie de ele... Un copil mic nu are neaparata nevoie de patut de la Mobexpert sau de hainute MOthercare; e foarte bine daca ti le permiti, dar daca nu ti le permiti, e cel mai sanatos sa recunosti asta si nu te mai chinui si pe tine si pe el, muncind pentru altii, muncind pana pici lat seara acasa pentru un leu in plus... Nu vreau sa ma mai intind mult, pentru ca sunt sigura ca vor fi persoane care NU imi vor intelege mesajul si care se vor simti judecate; repet, nu judec, va rog doar sa va ganditi si la alternative, la drumuri mai bune in principal pentru copii mai ales in primii ani de viata cand sunt atat de vulnerabili.... Insa si eu cred cu tarie ca nu ar trebui sa ai un copil decat in momentul in care stii ca esti pregatit, stii si accepti ca viata ta se va schimba radical si esti dispus sa ii oferi ce ai TU mai bun.... promit sa revin la subiect si sa incerc sa explic ceva mai bine ce tot incerc sa spun aici, insa ideea e ca pot exista si alte metode, alte moduri in care sa ai o viata buna si sa fii si langa copilul tau cand are nevoie de tine P.S. mesajul meu nu are nicio legatura cu mamica ce a filmat bona agresandu-i copiii; femeia aceea trebuie pedepsita pentru abuz www.helpsonia.com/povestea-soniei" target="_blank">We LOVE Sonia www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846" target="_blank">Drum bun, Emma! www.bebelissimo.com/" target="_blank">*Bebelissimo* |
Noe, eu te-am inteles si iti dau dreptate...asa gandesc si eu
Monica
http://www.community.webshots.com/user/maraki36
mamica de bebe Angelo ( 29 Dec. 2005 )
Foto Angelo
Angelo1
Angelo2
Angelo3
Angelo4
filmulete maraki5
cuvintealese spune:
Noe, respect pentru visurile tale si de altfel ale oricui.Nu este rau sa visezi, este chiar constructiv si pastreaza in tine acea sclipire care nu lasa obscurul sa te cuprinda de tot.
Ariel 7000 sincer nu cred ca am sugerat cumva atitudinile exprimate de tine aici http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?whichpage=-1&TOPIC_ID=140433&REPLY_ID=5059906.
Vreau sa imi cer scuze daca am jignit pe cineva, departe de mine gandul, am abordat o alta latura a subiectului "de ce facem copii", nu mi-am propus sub nicio forma sa atrag atentia cuivam sau sa fiu bagat in seama.Andreea11 imi cer scuze daca te-am jignit ,mi-am exprimat o parere vis-a-vis de un fenomen si nu de cineva anume.
CorinaDani cu tot respectu ti se pare suspect ca gandesc?!Cat despre varsta poate era mai bine, gandesc acum, sa declar mai mult, scapam de niste afirmatii inutile.
Nu stiu de ce "troll" pt ca am facut o afirmatie, un punct de vedere si mai mult ca sigur oamenii vazandu-mi varsta, au catalogat instantaneu.
Vis-a-vis de afirmatia initiala care a starnit acest topic si pentru ca am fost intrebat, am crescut dimineta cu tata care lucra in prima tura pana la 2 si dupa amiaza cu mama care lucra tura 2(sau dupa caz vice-versa).Dupa ce am mai crescut putin am crescut cu "cheia la gat", am primit explicatiile necesare, indrumarile pentru diferite situatii...si nu mi s-a intamplat absolut nimic.Atunci se putea , in vremuri pe care toti vor sa le uite si afirma ca era mult mai greu, iar acum , intr-o societate care ofera atatea posibilitati, nu!, un pic ciudat...
Pe langa partea afectiva e vorba si de partea materiala care nu poate fi ignorata, si nu ma refe aici nu doar cat copilul este mic ci si mai apoi in viata.Incercati cand aveti ocazia sa ascultati dicutii dintre copii incepand chiar si cu cei de clasa intai.Mi se pare ca nu isi mai traiesc copilaria, se rezuma doar la ce tip de tel ai, ce calculator, ce joc ti-ai cumparat, de la ce firma te imbraci, unde te duci in vacanta, de la ce firma te incalti, unde lucreaza parintii, ce masina ai sau au parintii.Pe stfel de criterii copii se marginalizeaza intre ei si uite asa copilul acela marginalizat pt ca nu se ridica la "nivelul" grupului se trezeste intr-un mediu care trebuia sa il dezvolte, ca il inhiba.Poate cel mai dureros lucru este sa auzi din gura unui copil cum pune sub semnul intrebarii de ce mama sa l-a facut....?!
Daca as fi parinte si as auzi asa ceva de la copilul meu probabil as muri!Si cazuri sunt destule care se potrivesc acestui "sablon".
Sub acest aspect sunt vinovat de orice neajuns al copilului meu si e inutil sa caut scuze.
Nu am conditiile necesare sa aduc pe lume un copil, motiv pentru care inca nu l-am facut si nici nu-l fac, iar la cum se intrevede viitorul, sunt tot mai departe acele conditii, si nu o sa-l fac.Poate gresesc, dar consider o dovada de responsabilitate si respect fata de chiar el, copilul meu, nu o lispa de curaj !
N-as putea sa aduc un copil si sa-l las pe mana altuia indiferent de context, poate sunt extremist, nu neg.
De aceea cand vad parinti care se plang ca nu au cu ce sa-i creasca, nu pot sa empatizez cu ei, cand vad parinti care isi maltrateaza copii, nu pot sa empatizez cu ei, cand vad ca parintii nu sunt langa copii lor din varii motive , nu pot sa empatizez cu ei, drastic si rece asa cum mi s-a spus.
Va multumesc pentru amabilitatea de a va pierde timpul cu un neica-nimeni, sunt doar un tanar de 26 de ani care are puterea sa se intrebe si sa caute argumente, chiar daca ceilalti pot inchide ochii, eu nu.Realitatea este sumbra si noi facem parte din ea, nu cred ca doar prin copii nostri schimbam aceasta nunanta, cat prin noi insine, chiar daca nu ne place ce vedem.
Nu o sa mai postez pentru ca am inteles mesajul utilizatorilor si respect dorinta lor.
O zi buna si sa aveti parte de cele mai frumoase clipe alaturi de copii vostri, in fiecare clipa!
LoraG76 spune:
Cuvintealese, intr-un fel iti dau dreptate, dar prea iti duci spre extremism conceptiile...dupa mine, asa... Astea sunt punctele tale de vedere, dorintele tale, dar relaxeaza-te putin si nu-i mai judeca atat de mult pe ceilalti...e problema lor viata si familia lor, asa cum e problema ta felul in care iti construiesti viata. Iti doresc ca, dupa asteptarile tale, sa poti avea un copil intr-o zi si sa te bucuri de el!
In alta ordine de idei, ii multumesc lui Dumnezeu ca am un copil fericit si sanatos!
Lora, mami de Iustina
www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=Ratusca%20din%20viata%20mea&page=8" target="_blank">ratuste in concurs, lo1 si lo2
Teledon pentru Dan
Ajuta la construirea unei sectii de chirurgie cardio-vasculara :
858 - 2 euro/sms - Comote, Orange, Vodafone
www.inimacopiilor.ro
Bazar pentru Sebi
(Niciodata sa nu spui niciodata!)