Sa chem exorcistul?
Raspunsuri - Pagina 4
Laura25 spune:
| Citat: |
citat din mesajul lui Mia06 Pana la urma, crizele astea sunt doar un santaj din partea lor! |
DAAAA asa e! toti pustii de 2-3 ani sunt experti in santaj si terminarea psihica a parintilor. De cand se nasc incept antrenamente si comunica subliminal intre ei, fac schimb de experienta si scopul lor in viatza e sa le distruga si anihileze psihicul si nervii bietilor parinti.
Ar trebui sa facem o alianta a mamelor, sa gasim metode de rezistenta si distrugere, cat mai rapid. In nici un caz la 3 ani nu sunt plini de emotii, frustrari si nervi pt ca inca nu au fizic si emotional capacitatea de a comunica (nu stiu si nu isi pot controla emotiile ca un adult cu ani de antrenamet), de a se face intelesi, de a fi bagati in seama. Nuuu! Ei nu plang pt ca au o problema reala si incearca sa te faca pe tine, ca mama, sa intelegi. Nu! ei vor doar sa te santazeje, sa te termine cu nervii...Ei nu trebuie intelesi, nu trebuie ajutati, lor nu trebuie niciodata sa le satisfaci vreun moft! ca se invata si ti se urca in cap. Dar mamica daca vrea un vuiton, sandale cu bareta autire, capucino cu spuna 2 degete la ora 22, sa se uite la tv ca e emisiunea ei preferata sau sa se schimbe de 3 ori dimineata ca nu-i place ce vede in oglinda ... are tot dreptul! Ca e mare, e adult, stie ce vrea si merita. Pustiu de 2-3 ani sa nu cracneasca (virgula) ca vrea biscuiti cand mami il serveste cu pilaf, ca mami a muncit pt pilaful ala, ce-i cu mofturile?!?! Tipa?!?! Ahaaaa santajjj!!
Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Fotografiile noastre
Filmulete cu shtrumphi
Poveste cu shtrumphi
'Cos what I feel is the only truth for me
Clover spune:
Se poate schimba titlul acestui subiect? Poate s-a vrut amuzant, dar nu e. Mai ales in combinatie cu celalalt topic unde tot fantomele sunt de vina ca ala mic plange noaptea.
Laura25, exista ambele plansuri: de mani****re si justificat. In cazul tau cu biscuitii si pilaful, daca ala mic a invatat ca daca plange un sfert de ora mami va renunta la pilaf si ii da biscuiti si el vrea biscuiti va plange un sfert de ora sa obtina biscuitii.
sorana spune:
Eu am citit pe undeva ca aceste crize din jurul varstei de 3 ani sunt normale si se datoreaza faptului ca nu este capabil sa verbalizeze ce simte. Chiar daca vorbeste copilul nu poate defini ceea ce simte, ceea ce doreste, de aici conflictul interior si crizele. Plus ca apar in jur de 3 ani si nu mai devreme ca de-abia atunci incepe perceptia dorintelor / sentimentelor proprii, a independentei de parinti.
Cand am raspuns prima data nu remarcasem lungimea crizelor, adica 2 ore. De fapt o ignorasem cumva pentru ca si mie mi se parea ca au trecut 2 ore cand urla fi-mea 15 min.
Sorana si Monica (6 ani)
Teledon pt Mihaitza in reteua Romtelecom
0 900 900 320-pt 10 euro
0 900 900 325-pt 5 euro
Laura25 spune:
Clover cu pilaful si biscuitii era doar un exemplu, abstract, ca sa sustin o idee. Daca spuneam ca vrea ciorba ca nu=i place pilaful sau ca e a 4-a oara in saptamna respectiva cand primeste pilaf, era ok? Nu mai era manip u l a re? Eu cred ca plansul nejustificat nu exista. Este nejustificat din punctul tau de vedere, ca adult ('al tau' ... generic, nu al tau, personal), dar pt un pui de 2-3 ani este perfect motivat. Pe mine cuvantul 'santaj' m-a zgariat pe retina si m-a facut sa am raspunsul de mai sus. Noi, ca adulti, detinem 'finetzuri' de comunicare si expresie care ne permite sa cerem si sa obtinem (mani p u land sau nu pe cei din jur) ce dorim, fara plans si dat cu fundul de podea. Cei mici, daca stiu sa vorbeasca, sa spuna cuvinte, nu insemna ca stiu a comunice la nivelul la care o face un adult. La fel cum dupa ani de experimentat emotii si frustrari, un adult stie sa-si gestioneze sentimentele (sau nu, daca ma uit in jur la cati adulti isterici si nervosi sunt). Un pui de cativa ani, nu stie. In momentele de crize de plans, de tipete de cele mai multe ori ei insisi sunt speriati de reactia lor, de ce simt si ce fac. De asta eu cred ca au nevoie sa le fii alaturi, sa ii mangai si sa-i linistesti calm, nu cu pedepse, tipete, palme sau dusuri reci.
Daca ceea ce a declansat criza de plans si tipete este dorinta de a li se da/permite ceva ce nu au voie, nu e bine pt ei, atunci normal ca solutia opritului din plans nu e sa cedezi si sa le dai ce vor, ci sa ii linistesti calm, sa le distragi atentia, sa le explici de ce nu au voie, sa le oferi alternative. Gama de lucruri 'ce voie si ce nu e voie' difera f. mult de la parinte la parinte si nu de putine ori am observat ca majoritatea mamelor impun reguli, restrictii si 'lucruri interzise' exagerat de multe si nu intotdeauna justificat. Am vazut de exemplu copil care a primit cipsuri si acadele ca "plange, ce sa-i fac? sa nu-i dau, daca se crizeaza in magazin?", dar i s-a interzis categoric, cu tipete din partea mamei sa calce intr-o balta sau se puna in fund pe o bordura, pe motiv ca se murdareste.
Iar ce citesc aici ca timp de durata a unei crize de plans, mi se pare cumplit (pt mine, personal, din punctul meu de vedere). Cum sa lasi sa planga un copil 15 minute, 30min, 1 ora, 2?!?!?! Pai tu, ca parinte, ce faci in timpul asta? Unde esti? Te uiti la tv cu dopuri in urechi? Te straduiesti sa tipi mai tare decat copilul? Ce faci de nu poti sa linistesti puiul?
Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Fotografiile noastre
Filmulete cu shtrumphi
Poveste cu shtrumphi
'Cos what I feel is the only truth for me
ioanaalice spune:
Si pustiul meu, care are aproape 4 ani, se 'crizeaza'. Dar daca ar fi sa-l caracterizez as spune ca este, in primul rand, voluntar si dominator. Sunt trasaturi pe care le gestionez greu (uneori mi-e imposibil) cand se manifesta in locuri si momente nepotrivite. Dar ma gandesc de fiecare data ca, daca reusesc sa le canalizez vor fi niste atuuri cand va fi adult. Incerc sa-l transform pe "aici" si "acum" in "in alta parte" si "cand vei fi mai mare".
'Crize' de urlat si plans (= FURIE) face tot de pe la doi ani. Pe strada sau in parc luam copilul la subbrat si plecam acasa unde putea sa oracaiasca fara spectatori. Acasa am aplicat diverse metode: "ignor si ies din campul lui vizual" (reuseam sa-l fac sa se ridice de pe jos), "il las sa planga" (nicio imbunatatire), "il iau in brate, il mangai, ii vorbesc" (ca metoda singura nu functiona, in general nu se lasa luat in brate si eventual ma lovea cu ce putea - insa, functiona foarte bine daca o combinam cu una din celelalte doua). Cred ca par mama-monstru (avand in vedere criticile de aici 
), dar ma gandesc ca experienta mea, chiar si negativa poate folosi.
Si acum mai face 'crizute' cand e obosit sau ii e foame sau sete, si, mai nou, cand se simte umilit (sunt copii mai mari si, uneori, adulti care il tachineaza). Nu mai urla, dar vorbeste urat. De cele mai multe ori ii raspund la emotia pe care cred ca o simte: "esti suparat", "esti furios", "ti-e sete" si, obligatoriu, ii acord toata atentia, inclusiv cu luat in brate (chiar daca mi se arde ceapa). Functioneaza in 95% din cazuri. 5% NU.
'repeta la nesfarsit motivul dorintei, dupa care deviaza catre alte dorinte la fel de "inutile": iepurasul, in brate, sosetele' Sincer, mi se par utile (foarte utile!), pentru ca sunt elemente care o securizeaza afectiv.
Eu cred ca am gresit pentru ca am fost prea permisiva, dar totusi, daylight, cred ca esti cam sever cu pustoaica ta.Si tu esti incapatanat, doar tii la reguli (oare, mortis?) si, daca iti seamana, si ea, in incapatanarea ei, tine la dorintele ei. E cumva un joc de 'care pe care'?
Sorry, am scris cam mult pentru un subiect pe care intru prima data. Super subiectul! 
Are votul meu.
ioana, mama lui Mihai
un artist
Chuny spune:
Daca Daylight nu e un troll, degeaba veniti voi cu faze de genul "ah, si al meu mai face crize bla-bla".
Aici e vorba de crize ce dureaza in jur de 2 ore!!! Pe mine m-ar speria groaznic asa ceva. La noi a durat odata una in jur de 10 minute, intr-o seara si mi s-a parut o eternitate pana l-am linistit ... am cantat pana a inceput sa zambeasca printre lacrimi. Si i-a trecut incet. Dar 2 ore ??? Chiar si jumat de ora e enorm, trebuie sa vorbiti cu un psiholog, sa va vada pe toti si sa va sfatuiasca cum sa gestionati impreuna aceste crize in primul rand pt binele copilului.
Si neaparat luati in calcul ce a spus Bird70 !!!
Sibylle
http://aripicarecrescinnoi.blogspot.com/
Vladimir *****
***** Anna
www.helpsonia.com/povestea-soniei" target="_blank">MULTUMIM PT CEEA CE ATI FACUT PT SONIA
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846" target="_blank"> "Cine a vazut acel licurici nu-l va uita niciodata ... i-a intrat in suflet pentru vesnicie"
mina spune:
La varsta asta, atunci cand copilul are o problema, trebuie sa cauti la tine (la voi, parintii) cauzele.
Eu in sit similare, cand au aparut crizele pe la diverse varste, am discutat cu un psiholog. Nu neaparat sa vada copilul si sa inceapa terapie cu el, ci sa ma invete pe mine cum sa reactionez si cum sa ma port cu copilul incat sa obtin rezultate bune. Pe mine m-a ajutat f mult tactica asta.
Poate ar trebui aplicata tactica aia de arte martiale (cred): cand adversaru trage tu impingi, nu opui rezistenta. E copilul ostil, esti cat se poate de comunicativ si calm. El urla, tu vorbesti linistitor. Si tot asa.
Sau cu respiratul adanc. Eu mi l-am invatat pe Matei sa se linisteasca asa. Tragi aer in piept, il dai afara cu gura deschisa usoooor, repetam...pana ne calmam. Dupa aceea discutam.
AStunci cand ii refuzati ceva, si da in urlete, nu repeta interdictia "ca sa inteleaga". Repeta calm: hai sa ne linistim si-ti explic de ce n-ai voie.
E f important sa ii facem sa inteleaga de ce le impunem anumite reguli, sa inteleaga (desi nu le convine) ca un refuz sau altul din partea noastra e spre binele lor.
Sau da-i posibilitatea sa aleaga...nu ai voie aia, da ce parere ai daca te joci cu aia. CU alternativele alese cu grija incat sa te asiguri ca de fapt va alege ce vrei tu, asta e o metoda minunata care te scapa de circ. Pana la urma, chiar daca-s mici, sunt omuleti intregi, si n-am vazut om care sa nu aiba reactie ostila la interdictii si impuneri. Pe de alta parte, tuturor le place sa aiba alternative.
Fiecare copil e diferit asa ca fiecare parinte trebuie sa-si gaseasca metodele lui. DUpa cum s-a discutat anterior cu anuntatul cu 5 min inainte. La mine a mers super metoda asta. Anuntat cu 10 minute inainte ca plecam (eventual ma induplec si suplimentez cu inca 2 ) dar niciodata nu am circ cu plansete ca hai sa mai stam.
Daca fetita ta o tine 2 ore in urlete, mie mi se pare ca problema va depaseste. Fara sa te superi, dar cum ai rezistat 2 ore sa o auzi urland? Eu cred ca ajungeam inclusiv la urgente, numai sa nu urle atat. Spui ca e constienta ca va deranjeaza - da, copiii folosesc "butoanele" pe care ni le descopera noua, adultilor, dar, atentie, de cele mai multe ori nu fac asta doar de dragu de a ne scoate din pepeni ci ca sa atraga atentia. Bine, o fac si ca sa se distreze, cum face al meu cu taica-su (il tachineaza) insa asta vine mai catre 4-5 ani.
Schimba titlul subiectului! Chiar nu cred ca te gandesti la asta ca la o solutie, cu atat mai mult cu cat nu ne-ai spus daca le-ai epuizat pe celelalte.
Mina si
Matei-Costin, sensu'lu'viata lu'mami si tati
din:09.09.2004
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=57655" target="_blank">cronicile vizigotului
Some people dream of success...while others wake up and work hard at it
ioanaalice spune:
Chiar te-ai gandit sa te duci la exorcist, sau a fost o figura de stil? apropos, cum se finalizeaza episoadele?
PS. Nu cred ca are nicio forma de autism. La psiholog poti sa te duci, asa cum spune si mina, ca sa va ajute pe voi parintii sa modificati situatia. Si ca sa te linistesti ca pustoaica e ok.
ioana, mama lui Mihai
un artist
Macrina spune:
Eu am vorbit de "crizele" de plans ale fetitei mele care sunt cu totul altceva decat cele obisnuite care se fac la terrible two's, cele de prin magazine, sau ale normale care dureaza 10 min. Am si spus ca a fost un caz neobisnuit pentru ca mai am 2 copii care au trecut prin fazele obisnuite de tranteli si refuzuri, dar nu au facut ca mijlocia mea..
Cred ca trebuie sa spun foarte clar ca a fost un caz special, nu s-a incadrat in crizele obisnuite si nu mergea linistita cu NIMIC! Tot ce spuneti voi aici nu ajuta: nici de explicat, nici de vorbit linistit, nimic.
Numai daca ai avut asa ceva in familie poti sa stii cum e.
In rest, nu mi se pare asa de ingrozitor titlul, si experienta lui daylight mi se pare reala, o fi sau nu troll, nu stiu, dar uite ca mai sunt cazuri cu astfel de probleme.
Chuny spune:
Macrina, eu am o astfel de experienta cu baietelul meu si a fost ingrozitor. Noi am fost asa de impresionati ca am ajuns la spital cu el si la inceput dupa descrierile noastre au suspectat chiar o criza de epilepsie. EEg-ul a iesit bine si pana la urma au cazut de acord ca fusese mai degraba o criza de hipoglicemie. Si eu daca nu mananc la timp ceva dulce incep sa tremur si degeaba mananc apoi ca o ora macar nu mai sunt buna de nimic, tremur toata.
El fusese la bunici in ziua aia si au "uitat" sa-i dea sa manace intre pranz si ora 8 seara, l-au adus la noi cu masina ( o ora de drum) si cand a intrat in casa s-a declansat.
In rest face crize de furie ca orice copil, dar nu dureaza mult ... oricum eu intru in panica daca nu il linistesc.
Sibylle
http://aripicarecrescinnoi.blogspot.com/
Vladimir ***** ***** Anna
www.helpsonia.com/povestea-soniei" target="_blank">MULTUMIM PT CEEA CE ATI FACUT PT SONIA
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846" target="_blank"> "Cine a vazut acel licurici nu-l va uita niciodata ... i-a intrat in suflet pentru vesnicie"