Sa chem exorcistul?

sorana spune:

Eu, adult, daca sunt plina de spume prefer sa te feresti din calea mea decat sa ma iei in brate.
Nu mai tin minte cam cat durau crizele fiica-mii, ca au trecut 3-4 ani de atunci si eu sunt batrana si fara memorie

Initial am incercat metoda Laurei - luat in brate si pupat - ce am obtinut? Nimic. Lovituri (adica ma lovea cu picioarele), nervi (ai mei), copilul a priceput ca e pupat daca are o cerere nerezonabila si se tavaleste, drept care ... doar am prelungit perioada.

In concluzie rezolvarea a fost ignorarea. I-am spus calm ceva gen "esti suparata dar nu trebuie sa faci asa. Te linistesti si vii sa vorbim sa vdem care e problema si ce putem rezolva". Si am iesit din camera. Ce am facut? M-am dus in bucatarie si am fumat o tigara
A venit si ea la un moment dat, plansa dar destul de calma. Si am stat de vorba, am luat-o in brate, am pupat-o etc.
A doua oara a incercat sa vina sa se tavaleasca langa mine. De-asta am scris faza cu fugaritul prin casa.
Apoi a durat mult mai putin.
Apoi au disparut de tot aceste crize de furie.

Nu cred ca e vreo reteta universala, probabil nu tine la toata lumea. Dar la mine a functionat.
Si (culmea) ma consider o mama buna
Si (probabil tot culmea) am acum un copil calm, care discuta daca are probleme, destul de matura pentru varsta ei.


Sorana si Monica (6 ani)

Teledon pt Mihaitza in reteua Romtelecom

0 900 900 320-pt 10 euro
0 900 900 325-pt 5 euro

pisigri spune:

Acum vin sa intreb, fara nici un fel de ironie: cum deosebesti, ca mama, datul cu fundull de pamint pe motiv de santaj, de cel pe motiv al incapacitatii gestionarii propriilor sentimente?

if you can't say something nice, then don't say nothing at all
http://pisigri.blogspot.com/ (poze noi)

Mami de Ilinca (5.03.2009)

Laura25 spune:

Sorana, ai dreptate. Faza cu tinutul in brate nu da rezultate intotdeauna si nu la toti copii. Dar idee e sa intelegi ca cel mic nu face totate crizele alea numai ca sa te toace pe tine la nervi, ci are o cauza, un motiv f. bun din punctul lui de vedere. Si la ai mei aplic metoda cu ignoratul, dar asa cum spuneai tu, un 'ignorat-pozitiv'. Adica ii spun nervosului ceva de genul:" Ok, esti suparat, esti nervos, ia si tipa, plangi un pic, cand te calmezi te astept sa stam de vorba. Daca plangi, nu inteleg nimic din ce imi spui. Linistes-te si vorbim'. Si chiar daca ma duc in alta camera, las usa deschisa in urma, ma duc dupa 1-2 minute sa vad ce face si atunci faza cu luatul in brate merge in 90% din cazuri (mai sunt 10 % cand nu merge pt ca nervii inca sunt mari). Nu un 'ignorat-negativ' de genul tipat la copil:"Urla pana iti ies ochii, nu obtii nimic", urmat de trantit usa si plecat.
Daca ma lasa nervii (ca desi sunt tare la teorie, si mie imi mai 'scapa haturile' cateodata si nu ma mai controlez, desi regret in secunda 2) si tip si eu sau incerc sa-i pedepsesc cu pus sa stea pe pat in camera lor sau inchis tv, alte de genul asta (nu pedepse corporale) nu fac decat sa agravez situatia.

pisigri din punctul meu de vedere nu exista plans de santaj. E doar punctul meu de vedere. Hai sa iti povestesc o faza si sa-mi zici tu cum vezi lucrurile. Sambata am iesit doar eu cu amandoi copiii in parc si printre altele le-am luat cate o inghetata de la o masinarie de aia care pune inghetata in cornet. A doua zi, duminica, am fost toti 4 in gradina zoologica. Dupa ceva timp, sotul meu zice ca ii e foame, sa mergem la o terasa care e in drum spre casa noastra, sa mancam acolo ceva, sa se mai joace copiii. Cand sa iesim de la gradina, Rares al meu vede o inghetata in mana la alt copil si zice ca vrea si el. In timpul asta, taica'su deja ne scoate pe poarta afara, tot grabindu-ne ca ii e foame. Ii spun baiatului ca are si acasa inghetat si ii dau cand ajungem. El mai zice odata ca
nu vrea de aia de acasa, vrea la cornet. Noi insistam ca lasa ca e bun asa si el se pune pe plans. Taica'su deja face ca elicopterul pe langa noi, ca iar plange, ca ce atatea mofturi, ca lui ii e foame ca lasa ca ii da inghetata cand ajunge acasa (nu stia de faza cu inghetata cumparata cu o zi inainte de noi). L-am rugat sa se duca inainte cu fata la masina si am ramas in mijlocul trotuarului sa vorbesc cu Rares. Printre 2 lacrimi si un tipat, mi-a zis ca vrea inghetata de ciocolata de aia de la robotul care pune asa, invartita. Atunci m-am luminat si eu care era problema lui. I-am promis ca mergem sa ii iau (parcul cu aparatul de inghetata era in drum, nu trebuia decat sa oprim 2 minute), el s-a linistit, eu m-am tinut de promisiune. Daca eu as fi fost in locul copilului si mi s-ar fi pus pata ca vreau inghetata (nu ar fi ceva neobisnuit la mine sa mi se faca pofta de ceva sau sa vreau ceva, 'ca asa ...'), i-as fi spus pur si simplu sotului cand ne-am urcat in masina ca il rog sa opreaca in drum la parcul in cauza sa imi iau o inghetata. Si nu ar fi fost nici o problema. Dar Rares nu stie inca (la 4 ani abia impliniti) sa isi exprime dorinta in acest mod. El a incercat sa ne spuna, taica'su nici nu a stat sa-l asculte. A fost plans de santaj? Sau nu?

---

Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Fotografiile noastre
Filmulete cu shtrumphi
Poveste cu shtrumphi

'Cos what I feel is the only truth for me

rrox3 spune:

Intotdeauna e vorba de frustrarea data de incapacitatea gestionarii propriilor emotii. Poate parea santaj, dar in esenta nu este.
Adica, cazul clasic de santaj ar fi de genul: copilul urla si se tavaleste ca vrea ciocolata, parintele mai intai ii refuza ciocolata, apoi cedeaza la un moment dat si i-o da. Cand copilul mai vrea o ciocolata va urla si se va tavali fiindca a invatat deja ca asta ii va aduce dupa un timp ciocolata. De aici indicatia data parintilor de a nu ceda, de a fi inflexibili odata ce au spus "Nu" copilului. Asta ar fi, dupa parerea mea, parentarea "dresura".
Defapt copilul vrea sa se tina cont de ce-si doreste el, vrea sa fie ascultat si luat in seama. Vrea sa aiba efect. Va accepta si varianta cu ciocolata si pe cea fara ciocolata daca te simte alaturi de el, facand tot ce poti ca sa-i dai ce-si doreste si, in acelasi timp, avand grija de el si sanatatea lui.
Frustrarile astea se vindeca cu intelegere si iubire, nu cu pedepse.

Sorana ai dreptate, daca apuca sa se infurie, au nevoie de un timp de "racorire" inainte de a se lasa dragaliti si consolati. Dar asa cum zice Laura trebuie sa le transmiti clar ca-i un timp de linistire, si nu o pedeapsa. Si pana la urma tot luatul in brate incheie o criza.

Macrina cu cat copilul din dotare este mai sensibil si mai emotiv, crizele vor fi mai intense si mai lungi. Dar se rezolva la fel in esenta, daca pastrezi in cap ideea ca e doar un copil in distres, care are nevoie de tine.
Si evident, cand copilul e obosit sau/si nemancat e mult mai probabil sa nu mai faca fata emotiilor si sa intre in criza. Depinde de noi sa nu-l aducem in situatia asta.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

daylight spune:

Dragilor, va marturisesc ca citind mesajele voastre m-am speriat teribil si totodata m-am si consolat/linistit intr-o oarecare masura...
si o sa va spun si de ce:
nu cred (in ruptul capului) ca este vorba de vreo problema medicala din sfera tulburarilor/deficientelor autiste, indiferent cum s-ar numi ele.

si spun asta deoarece este o fetita sociabila, inteligenta si cu foarte multa degajare in situatii sociale. merge la gradinita de peste un an si niciodata n-am primit informatii ca ar fi ceva in neregula cu ea.
mai mult decat atat, la gradinita nu face NICIODATA asemenea criza, sunt momente rare cand se mai smiorcaie, dar nu mai mult decat ceilalti copii.
pe de alta parte educatoarea mi-a spus ca este o fetita incapatanata, ce de foarte multe ori nu face decat ce vrea ea. fiind in colectivitate, momentele de impotrivire sunt destul de rare totusi pentru ca ii place sa se alature celorlalti copii in activitatile lor si atuni nu ajung des la conflicte intre educatoare si ea.

asta ma indeamna sa cred ca problemele ei sunt cu cei apropiati, cei de care ii pasa. pentru ca atitudini asemanatoare are si cu sotia mea (by the way, eu sunt tata) si cu bunicii ei. Nu imi explic de ce are asemenea manifestari din doua motive:
1. Intotdeauna am tinut o balanta intre natura cererii (faptul ca vrea o anumita bluza in loc de alta) si refuzul acestei cereri
2. Intotdeauna am incercat sa-i explic calm si cu tact de ce I se refuza o anumita cerere sau actiune.
Si cu toate astea comportamentul ei este de necontrolat de cele mai multe ori de parca ar fi un copil obisnuit sa obtina orice prin tipete si urlete. Poate ca asta ma surprinde cel mai tare.. exact ceea ce am incercat sa evit (aparitia unui copil razgaiat) MI SE INTAMPLA.

interesant este ca ea este extrem de atasata de mine in special, iar pe mama ei abia daca o baga in seama, este undeva in peisaj.
conflictele cele mai mari de asemenea cu mine le are, eu sunt si cel care o pedepseste si cel care o "salveaza"...

ceea se pot sa spun este ca in momentele de "tantrum" (parca asa am citit pe undeva ca se numeste) ea este perfect costienta atat de mediul inconjurator cat si este de cele mai multe ori capabila sa poarte cu noi un "dialog" chiar si printre tipete. adica imi raspunde la intrebari, "se prinde" de eventualele incercari de mani****re si distragere a atentiei, are o memorie fantastica asfel incat chiar si dupa ce a tipat 40 de minute si a trecut prin diferite faze si cerinte ea tot stie ce a dorit prima data.
Durata acestor momente (am descoperit de-a lungul timpului) este definita mai ales de modul de reactie al nostru: ignorarea/lipsa de comunicare cu ea (“nu mai vorbesc cu tine) duce la cel mai lung episod, luat in brate nu scurteaza prea mult (plus ca se zbate ca un peste si este greu de tinut) iar distragerea atentiti nu functioneaza aproape deloc.

surprinzator este rezultatul 'sesiunilor' de analiza ulterioara: niciodata nu spune care este motivul pentru care tipa (ca si comportament, desi stie ca nu e bine si ca ne suparam, etc.), de multe ori spune ca ii place (!) si mai mult decat atat, asociaza momentele exacte atat in timp cat si in spatiu (chiar zile bune dupa eveniment) cu tipatul si cu criza pe care le si povesteste cu oarecare satisfactie: "am fost cu tati la magazin maine (inca nu stie foarte bine diferenta intre ieri-maine)si pentru ca nu mi-a luat bilute ca a zic ca n-are bani am tipat mult si n-am vrut sa-mi pun centura in masina si ma prindea politia si ne lua masina ca n-aveam centura"...(fraza este aproape fidel reprodusa)

Evident, titlul mesajului s-a vrut a fi metaforic, nici pe departe nu ma pot numi troll…

szivarvany spune:

Cand pe fie`mea o apuca criza , aflam cauza, explicam , ma convingeam ca intelege, promiteam - si mereu ma tineam de cuvant, si daca tot avea efectiv chef de tavaleli pe jos, eu ii spuneam sa o faca, o incurajam sa urle daca se simte suparata sau nedreptatita. Ii spuneam ca e dreptul ei , insa nu rezolva absolut nimic.
Stie ca sunt nelimitata si mereu gata de orice nebunie, insa lucrurile nu se rezolva urland si dandu-ne cu fundul de pamant, ci eventual negociind :-)
Iar regulile clare raman reguli orice s-ar intampla.

Edit: s-a intamplat prima data in parc, vroia neaparat sa se tavaleasca in noroi si initial am spus nu ca ploua si era frig, insa a insistat si am lasat-o, i-a parut rau cand s-a trezit toata de noroi si asa am mers pe jos acasa ...
Apoi in hypermarket, in mijlocul tuturor :-) se uita lumea la mine, apoi la ea si cand a vazut ca mie nu-mi este rusine - si nici nu-mi era, numai cine nu are copil nu stie cum e :-) - s-a rusinat ea si s-a ridicat.


-------
Daria & felina fioroasa GIULIA(2004 08 16) & Sela
-------
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846" target="_blank">Port in suflet povestea licuriciului Emma
"Stelele care cad nu pier,
Stelele care cad se duc pe un alt cer"

sorana spune:

Daylight - eu cred ca fetita ta a crescut, a trecut in alta etapa, iar tu o tratezi ca pe un copil de 1-2 ani cand ea are aproape 4 ani si te miri ca nu merge!
Evident ca nu merge "distragerea atentiei". Evident ca are memorie si stie ce vrea. Evident ca are personalitate (diferita de a ta) si independenta.
Ce ar fi sa iti schimbi putin "abordarea problemei"?
De ex. - Nu ii dai o bluza. Mergeti impreuna la sifonier si alege ea cu ce se imbraca, tu doar ii explici cam ce e potrivit situatiei (blugi in parc si rochie de seara la nunta, nu invers) si asortarea culorilor.
Dar are drept de veto daca zice "nu bluza asta ca nu imi place". Ca doar e vorba despre ea, nu despre tine.
Alt ex de abordare - Vrea ciocolata seara. Raspunsul ar putea fi "Eu iti dau ciocolata acum dar daca mananci ciocolata seara nu o sa poti dormi bine. Asta inseama ca maine dimineata vei fi obosita, nu te vei putea concentra. Probabil o sa te certe doamna educatoarea ca nu te poti concentra. Si o sa fii obosita toata ziua, n-o sa ai nici chef de joaca. Sigur vrei ciocolata acum sau mai bine iti dau ciocolata maine dimineata?"
Trateaz-o ca pe un copil cu responsabilitate si drept de alegere, doar ca trebuie sa cunoasca toate datele problemei pentru a face o alegere corecta. In 99,99% din cazuri va alege corect si va refuza ciocolata seara, asigurandu-se doar ca ii dai a doua zi

Nu este suficient ca explici dupa ce o refuzi. Probabil ca ea nici nu mai aude explicatia, ci doar refuzul. Incearca sa o pui in situatioa de a decide singura pentru ea si a-si asuma responsabilitatea daca nu iese bine.
Tin minte ca fi-mea tinea mortis intr-o zi sa mearga la gradi imbracata ca un clown (adica foarte - foarte ne-asortata). Pentru ca nu am reusit sa o conving am imbracat-o cum a vrut ea iar la gradi am intrebat educatoarea ce crede, daca i se pare ca e imbracata corect Monica, pentru ca eu nu cred, dar Monica asa vrea.
Eu de fapt am tot avut problema asta, Monica nu prea era convinsa ca ce zic eu e corect, mai cerea "a doua opinie"

Bafta!

Sorana si Monica (6 ani)

Teledon pt Mihaitza in reteua Romtelecom

0 900 900 320-pt 10 euro
0 900 900 325-pt 5 euro

rrox3 spune:

Daylight din ce scrii tu mie imi sar doua chestii in ochi: problema ei este in relatia familiala, de aceea nu face crize la gradinita si ceva este in neregula cu mama. Fiindca la varsta asta nu exista copil care abia sa isi bage in seama mama, daca mama este OK.
In locul tau as cere consiliere psihologica pentru intreaga familie, adica tu, sotia si fetita. Ca sa descoperiti problema si s-o rezolvati, in primul rand pentru binele copilului. Nu ezita, sunt o gramada de parinti care cer ajutor competent.
Si inca ceva, foarte important: asta NU TI SE INTAMPLA TIE! I se intampla in primul rand fetitei tale. Ei nu ii este bine in familia voastra, ceva nu e in regula pentru ea.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

Dorsilia spune:

Mai dar sa nu exageram...e un copil razgaiat si gata...nu cred ca necesite consiliere, medicatie, si nici alte matrapazlacuri de-astea. Iar familia e ok....Are 3 ani, e atasata de tata ca asa percepe tata, poate fiindca el e mai calm si reuseste s-o struneasca mai bine, poate tot de la el obtine camtot ce-si doreste, poate cand sunt amandoi acasa e fixata pe tata din aceste motive. Nu cred ca daca ramane cu maicasa acasa o ignora cu desavarsire...cel mult face fitze. Sotul meu imi spune ca copiii suntmai cuminti cand raman cu el acasa. Si cred asta, o stiu...de ce? pentru ca eu sunt aia care ma pun si pe burta si in cap ca sa le fac lor toate voile si cu mine se rasfata cam...el e mai restrictiv, nu le permite prea multe, nu le agreeaza tipetele, fugareala prin casa, tropaitul etc....eu da, ii las sa se joace cum doresc, in limitele sigurantei lor.

Mie nu mi se pare un caz special din ce povesteste taticul fetitei. E un copil mai coleric, aflat in centrul atentiei parintilor, bunicilor, egoist, la varsta negativismului, al tiraniei specifice unora in mica copilarie, un copil rasfatat care nu a avut parte de un comportament prea consistent, constat si clar din partea adultilor de acasa, dovada ca la gradi nu ridica probleme, de niste limite prea clare acasa, poate se si discuta de fata cu ea in contradictoriu ca si cand nu ar fi prezenta, cine stie....ideea e sa i se fixeze niste limite, sa fie tratata amabil, afectuos, corect dar cu fermitate fata de situatiile in care creaza "spectacole de teatru in aer liber"....adica ignore pe cat posibil si daca nu da rezultate se adauga si pedeapsa instituita si respectata da capo ad finem, conforma cu varsta, si preferintele. Comportamentele bune, corijarile din prorie initiativa sau la indemnul adultilor, la fel, se recompenseaza imediat intr-o maniera pozitiva si pe placul copilului, i se ofera 2-3 variante si i se lasa posibilitatea de alegerea a ceea ce vrea. Exemplu: Copilul meu vrea bani de regula :) Cate 10 mii de lei vechi cand isi revine cu usurinta pe brazda.

sorana spune:

Dorsilia tu scapi ieftin Fi-mea a invatat valoarea banilor si daca cere bani sub 10 ron nu scap

In cazul nostru actual eu petrec mult timp cu ea si taica-su foarte putin. El vine acasa pe la 21.00 foarte obosit. Deci e disponibil pentru copil doar in weekend si atunci nu foarte multe ore.
In orele in care e taica-su prezent si activ evident ca pe mine nu ma baga in seama. Doar pe mine ma are multa vreme "la dispozitie" in timpul saptamanii.

Daylight - ai putea totusi sa o pui sa-si deseneze familia. Daca scanezi desenul si il pui undeva pe net sunt convinsa ca vei gasi un psiholog sa il interpreteze, chiar aici, pe forum.
Asa probabil vei vedea cum va vede copilul, nu perceptia ta.
Eu am fost destul de surprinsa sa aflu ca fi-mea ma vede pe mine cu "autoritate, maturitate" iar pe taica-su "prieten de joaca".


Sorana si Monica (6 ani)

Teledon pt Mihaitza in reteua Romtelecom

0 900 900 320-pt 10 euro
0 900 900 325-pt 5 euro