Sa chem exorcistul?
Raspunsuri - Pagina 6
Dorsilia spune:
pai de 1 leu isi ia o inghetata sau 2 gogosi, sau un pachet de guma, deci e ok pt el...:P am copil modest, nu vrea play station pt ca e intelegator, desi ar merita. Dar asta mai incolo spre 12 ani:)
oricum in contul lui are doar 2 lei de la inceputul anului pana acum, astia-s castigati pt ca s-a calmat cand i-am spus s-o faca, calmat din paruieli cu sora-sa, adica a cedat primul desi nu era vinovat, si mai are castigati 5 lei pt ca m-a ajutat din proprie initiativa la o curatennie generala si a strans haine si jucarii fara sa-l rog macar...
ioanaalice spune:
daylight, bag de seama ca tu esti principala sursa de emotii, si pozitive si negative. Dar daca esti consecvent in fata cererilor 'de neindeplinit' nu ai de facut decat sa ai rabdare. Nimic nu dureaza o vesnicie. Imagineaza-te peste 3 ani; la 6-7 ani fii sigur ca o sa aibe alte centre de interes si alt mod de comuncare; e posibil sa-si gaseasca alte modalitati neplacute de a-si manifesta independenta in raport cu voi, adultii, dar sigur n-o sa urle 40 de minute pe un singur subiect (dar pana atunci poate reusiti sa utilizati negocierea in atingerea scopurilor). LA 4 ani, oricum va sti sa spuna ce o deranjeaza si daca e furioasa sau suparata. Mai ales daca ii definesti starile.
Ai incercat o abordare paradoxala? Incepe sa urle ii spui "Mai tare" (aveti vecini?
). Sau incepi sa vorbesti cu alt adult de langa tine "parca aud pe cineva urland, oare fetita noastra cea cuminte il aude?". Suna sarcastic si este posibil sa-i accentueze criza, dar daca alte metode nu ajuta, ce te impiedica sa incerci? Sau incearca ceva absurd (
). PAstreaza consecventa si modifica metodele.
ioana, mama lui Mihai
un artist
Dorsilia spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui ioanaalice daylight, bag de seama ca tu esti principala sursa de emotii, si pozitive si negative. Dar daca esti consecvent in fata cererilor 'de neindeplinit' nu ai de facut decat sa ai rabdare. Nimic nu dureaza o vesnicie. Imagineaza-te peste 3 ani; la 6-7 ani fii sigur ca o sa aibe alte centre de interes si alt mod de comuncare; e posibil sa-si gaseasca alte modalitati neplacute de a-si manifesta independenta in raport cu voi, adultii, dar sigur n-o sa urle 40 de minute pe un singur subiect (dar pana atunci poate reusiti sa utilizati negocierea in atingerea scopurilor). LA 4 ani, oricum va sti sa spuna ce o deranjeaza si daca e furioasa sau suparata. Mai ales daca ii definesti starile. Ai incercat o abordare paradoxala? Incepe sa urle ii spui "Mai tare" (aveti vecini? ). Sau incepi sa vorbesti cu alt adult de langa tine "parca aud pe cineva urland, oare fetita noastra cea cuminte il aude?". Suna sarcastic si este posibil sa-i accentueze criza, dar daca alte metode nu ajuta, ce te impiedica sa incerci? Sau incearca ceva absurd (). PAstreaza consecventa si modifica metodele.ioana, mama lui Mihai un artist |
super, uite asta uitasem sa zic, ca fac cu fetita mea, cand vad ca e in culmea unei nevricale si sta-n picioare langa mine care stau pe scaun si-mi zbiara efectiv in fata, deci zbiara, nu plange....ma uit la ea asa cu un zambet glumet si dintr-o data ma apuc si eu si o imit.....in prima faza am enervat-o mai rau, dar am continuat sa rag si eu ca ea, dupa alte cateva zeci de secunde, probabil moaca mea era asa de ridicola incat fata radea in hohote, si eu cu ea, frate-su idem, evident, toti 3 behaiam de ras....deci am dezamorsat criza
daylight spune:
da... nu stiu ce sa zic.
eu am niste idei destul de clare despre cum ar arata un copil razgaiat. in principiu un astfel de copil face scene de tipul asta pentru a obtine ceva, in conditiile in care are o istorie in spate si a invatat ca asta este metoda.
dar revin asupra ideii mele initiale: foarte rar (si chiar am notiunea termenului)obine ceva in felul asta!
asta este si motivul care ma ingrijoreaza si pentru care am decis sa impartasesc cu voi aceste probleme...
mai mult decat atat, ori de cate ori tratam astfel de iesiri cu fermitate(ceea ce sugerati pana la urma si voi) ajungem la acele episoade de urlete record... pentru ca nu renunta!
si nu sunt absurd in a fixa limite fara a-i explica si inainte si dupa si in timpul... 99,99% din cazuri cu calm si cu intelegere...
nu tipam niciodata la ea, nu ne certam niciodata in fata ei (eu si sotia mea), nici avand ca subiect fetita nici cu alt subiect.
cand am spus ca suntem o familie echilibrata chiar am spus-o in cunostinta de cauza.
mai e un aspect care tine si de istorie: intotdeauna a fost asa! cand era mica de tot (cateva luni sau 1-2 ani) aveam aceleasi probleme... urla de mama focului. "cosmarele" mele erau spre exemplu momentele cand trebuia sa doarma, caci desi murea de oboseala asta n-o impiedica sa nu tipe timp indelungat inainte de a adormi. iar daca nu dormea nu te mai putei intelege chiar deloc cu ea. am incercat si atunci tot felul de metode: in brate, cu mine sau sotia in pat, in patutul ei, in carucior, in tot felul de locuri/situatii/ schimbata ora de somn, etc.
pana nu isi facea "numarul" nu se potolea...
iar cand se trezea era ca si noua!
acum lucrurile au evoluat la modul ca poate sa si articuleze diversele "idei" pe care le are, dar nu si-a schimbat comportamentul substantial...
ii asiguram de cele mai multe ori posibilitatea de a alege, mai ales in situatii de importanta minora (ultima oara a avut o idee minunata sa bage o furculita in priza: a reactionat insa extrem de bine si a priceput imediat ca asta ii este interzis fara drept de apel, prin urmare nu a chitzait nici un pic si nici nu a mai incercat sa insiste)
parca as avea dou copii intr-unul: acum este o dulceata de fata iar peste 5 minute i se pune pata si scapa caii rau de tot.
cu masa iar este o intreaga poveste...mananca (foarte) putin si asta cu destule scheme. nu ma ingrijoreaza prea mult cantitatea de mancare pe care o asimileaza pentru ca este bine dezvoltata si in parametrii normali.
insa asta nu inseamna ca nu avem spectacol de cele mai multe ori cand este vorba de mancare.
iarasi, am incercat diverse metode, care mai de care mai "stiintifice"
- i-am dat ce-i place sau cere (insa minunea nu tine decat 2 linguri/bucati dupa care nu mai vrea, de obicei)
- am lasat-o nemancata si am strans masa, i-am dat intre timp un mar sau ceva asemanator
- am schimbat locatia (din bucatarie in sufragerie in dormitor)
- am creat "povesti" si am adus jucarii sa manance
- am creat variantele "de bunavoie" sau "cu forta" pe care i le ofer ei spre alegere. cateodata merge "de bunavoie" si alege ea asa, alteori nu
- etc.
rezultatele au fost de foarte scurta durata si inconsistente...
apoi tipa de foame si totodata tipa ca nu vrea sa manance.
eu m-am declarat oficial in incapacitate de intelegere.
PS. astazi este ziua ei. implineste 3 ani. s-a trezit de dimineata la 7.15 si a tipat din acel moment pana la 7.32. nu am reusit sa aflam de ce... la intrebarile noastre daca o doare ceva, daca vrea ceva sau orice altceva nu a reactionat. in brate nu prea am putut s-o tinem ca dadea cam tare din picioare. apoi s-a potolit... nu am aflat nici dupa aia motivul.
apoi aplecat fericita si vesela ca va da tort la copiii de la gradinita ...
daylight spune:
dorsilia si ioanaalice, da, am incercat si abordarile "paradoxale"
din nefericire de fiecare data am esuat lamentabil. i-am zis sa urle mai tare, si a facut-o! si nu o data, ci de fiecare data!
am imitat-o si s-a enervat si mai tare.
din pacate stam la bloc si avem vecini. multi. cateodata imi doresc sa ma duc pe camp si sa urlam fiecare in legea lui pana n-om mai putea...
partea cu desenul este de retinut... ma gandeam la ea, insa nu stiu de ce mi se parea cam devreme (nu deseneaza chiar foarte "coerent" si nu stiu ce as putea afla, dar merita incercat)
pisigri spune:
Laura,
iarta-ma ca raspund asa tirziu. Ok, la voi nu a fost cazul de santaj. DAR daca presupunem ca parcul ala era in alt capat de oras si era aglomerat si cald si tirziu, si ii explicai lui Rares ca veti merge a doua zi sa mincati inghetata de-aia ïnvirtita" si in ziua respectiva va veti multumi cu ce aveti acasa si el incepea sa urle de-a binelea si sa se tavaleasca pe jos...?
Ce inteleg eu prin santaj? Pai un copil care stie ca "Nu" inseamna "S-ar putea, daca urli destul de mult"; numai ca in asemenea cazuri vine un moment in care "nu" trebuie sa ramina "nu" din diverse motive (lipsa banilor, siguranta si sanatatea copilului etc), iar crizele in cazul unui copil ...razgaiat vor fi mai lungi/mai intense/mai serios percepute de parintii "dresati" sa cedeze ca sa aiba liniste. Adica...cred ca santajul merge mina-n mina cu "dresura" parintilor sa cedeze primii
if you can't say something nice, then don't say nothing at all
http://pisigri.blogspot.com/ (poze noi)
Mami de Ilinca (5.03.2009)
rrox3 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Dorsilia Mai dar sa nu exageram...e un copil razgaiat si gata...nu cred ca necesite consiliere, medicatie, si nici alte matrapazlacuri de-astea. Iar familia e ok....Are 3 ani, e atasata de tata ca asa percepe tata, poate fiindca el e mai calm si reuseste s-o struneasca mai bine, poate tot de la el obtine camtot ce-si doreste, poate cand sunt amandoi acasa e fixata pe tata din aceste motive. Nu cred ca daca ramane cu maicasa acasa o ignora cu desavarsire...cel mult face fitze. Sotul meu imi spune ca copiii suntmai cuminti cand raman cu el acasa. Si cred asta, o stiu...de ce? pentru ca eu sunt aia care ma pun si pe burta si in cap ca sa le fac lor toate voile si cu mine se rasfata cam...el e mai restrictiv, nu le permite prea multe, nu le agreeaza tipetele, fugareala prin casa, tropaitul etc....eu da, ii las sa se joace cum doresc, in limitele sigurantei lor. Mie nu mi se pare un caz special din ce povesteste taticul fetitei. E un copil mai coleric, aflat in centrul atentiei parintilor, bunicilor, egoist, la varsta negativismului, al tiraniei specifice unora in mica copilarie, un copil rasfatat care nu a avut parte de un comportament prea consistent, constat si clar din partea adultilor de acasa, dovada ca la gradi nu ridica probleme, de niste limite prea clare acasa, poate se si discuta de fata cu ea in contradictoriu ca si cand nu ar fi prezenta, cine stie....ideea e sa i se fixeze niste limite, sa fie tratata amabil, afectuos, corect dar cu fermitate fata de situatiile in care creaza "spectacole de teatru in aer liber"....adica ignore pe cat posibil si daca nu da rezultate se adauga si pedeapsa instituita si respectata da capo ad finem, conforma cu varsta, si preferintele. Comportamentele bune, corijarile din prorie initiativa sau la indemnul adultilor, la fel, se recompenseaza imediat intr-o maniera pozitiva si pe placul copilului, i se ofera 2-3 variante si i se lasa posibilitatea de alegerea a ceea ce vrea. Exemplu: Copilul meu vrea bani de regula :) Cate 10 mii de lei vechi cand isi revine cu usurinta pe brazda. |
Nu sunt deloc de acord cu ce am bolduit. Cred ca vorbesti foarte depreciativ despre copil.
Si nu imi suna deloc bine fraza aia cu instituirea pedepselor.
Facem dresura prin conditionare sau suntem alaturi de copii nostri ajutandu-i sa creasca echilibrati si fericiti?
Copilul nu se comporta asa fiindca este razgaiat si egoist, se comporta asa fiindca niste nevoi fundamentale ale lui sunt ignorate sistematic. Le-am recomandat consiliere familiala tocmai ca sa afle ce nevoi. Nu am recomandat deloc consiliere a copilului, sau, si mai rau, tratament
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
sorana spune:
Daylight din ce stiu eu nu conteaza cum deseneaza ca nu-i concurs de pictura
Conteaza cum sunteti pozitionati (daca va tineti de mana, daca copilul e intre parinti, daca unul din parinti e mai departe, etc), cat de inalt e fiecare personaj, ce intelege copilul prin familie (doar parinti sau si alte persoane), etc.
Sorana si Monica (6 ani)
Teledon pt Mihaitza in reteua Romtelecom
0 900 900 320-pt 10 euro
0 900 900 325-pt 5 euro
rrox3 spune:
Sorana din ce stiu eu testul asta cu desenatul familiei se face in anumite conditii, neutre. Daca tatal ii spune sa deseneze nu stiu cat de concludent o sa fie...
Altfel, da, e o unealta foarte buna.
Daylight din ce spui tu, eu trag concluzia ca aveti o fetita extraordinar de sensibila si de emotiva. Cu atat mai mult v-ar prinde bine sfatul unui specialist, fiindca un copil sensibil e mult mai usor de ranit cu manevre educationale nepotrivite.
Vorbesc si din proprie experienta, fetita mea cea mare s-a remarcat foarte timpuriu prin urlete, plansete si tantrum-uri intense si aparent nemotivate. Fiindca traieste orice emotie mult mai intens decat majoritatea oamenilor si reactia e pe masura. 
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
Macrina spune:
Sunt de acord cu roxx, asta e sensibilitate prea mare si revin la ideea ca asa stiu unii ccopilasi mai emotivi sa se exprime.
Stiu de plansul de dimineata de care povestesti ca e un plans nervos, de obicei n-ai ce face decat sa stai pe langa ea si sa-i creezi un cadru cat mai placut de urlat
.. Adica sa n-o intarati, cu imitatia... sau s-o grabesti in vreun fel sa iasa din criza, cred ca trec de la sine..
Dar nu cred in ajutorul specializat, cel putin in cazul meu n-a fost nevoie si din ce povesteste daylight nici la el nu cred sa fie cazul..
Eu am sfintit casa in perioada aceea si dadeam cu tamaie, asta e cel mai specializat ajutor la care am apelat