Pepenasi de iulie-august 2008-IN SARBATOARE! (122)

dana81 spune:

Mai spuneti-,i si mie cum sa-imai dau ousorul, in ce mancaruri ca eu nu stiu decat cu branzica
OOKA sa nu ma interpretezi gresit nu e o comparatie intre copii sau o lauda...ca eu lesin dupa manutzele pocului, era o curiozitate

MAMI de CLARA ANDREEA

Kimmy spune:

Neatza!

Vio,am trecut si eu recent printr-o perioada asemanatoare.Ma simteam oarecum depasita de situatie,aveam pentru prima data mustrari,si ma intrebam daca sunt mama buna si procedez corect.Imi era frica ca o prea alint,si va devenit o mufturoasa,si o sa faca toate cum vrea ea.
Apoi dupa cateva zile in care si-a facut damblaua,sa zic asa,de m-a capiat,a redevenit copilu meu cuminte.Am incercat si eu metoda de a incerca sa fiu eu sefa...adica sa incerc sa-i impun anumite chestii,sa nu o bag in seama cand facea figuri,sa o las sa urle.Dar sincer n-am rezistat.Nu o pot lasa sa urle,si gata.Acuma,fiecare copil e diferit,la mine am observat ca functioneaza,daca trag aer in piept,uit ca vreau sa tip la ea,incep sa povestesc cu ea pe un ton cald,calm,le fac toate incet,ii explic,si daca momentul ala eu vreau s-o imbrac,dar ea vrea sa stea in fund sa mozoleasca un tub,o las putin.In tot timpul asta ii povestesc calm,apoi imi reiau activitatea de dinainte,si zau ca se calmeaza,pot s-o imbrac.Adica cumva o las sa creada ca e cum vrea ea .La noi a functionat.
Eu consider ca nu se rezolva nimic daca lasi copilul sa planga.Mai tare se enerveaza,oboseste,devine irascibil...cel putin nu acuma la varsta asta.
Acuma,asa procedez eu,nu stiu daca e corect,daca e bine...

Ana,si eu m-am saturat de vremea asta...n-am mai prestat o plimbare normala de muuuult.Acuma pare sa se faca mai frumos,da tot nu pot iesi,ca e copila beteguta.Azi iar nu vrea lingura ,si doarme intr-una...are si putina febra.Acuma doarme pe pieptul meu.

Anna,si timi se mai foieste,se intorce pe toate partile...azi noapte,spre surprinderea mea,a dormit destl de bine,neintoarsa pana la 4.La 5 i-am dat nurofenu,ceai cu doftoriile pentru burtica,apoi a dormit pana la 7.Am facut lapte fara lactoza,era bleacs...am cedat si i-am dat lapte...apoi a dormit pana la 10.Am schimbat-o,am servit-o cu mancare,a refuzat categoric...si acuma iar doarme



Iza mami de Timea (28.06.2008)

Povestea noastra

ariadnabr spune:

Sibylle de cand cu tratamentul vomita numai la rosu in gat sau muci. Amu' are muci Da, vomita si la cantitati f. mici. Am avut o perioada cu 12 mese pe zi. Si tot mai zbura cate ceva afara. Ideea e ca la ea valva stomacului nu se inchide deloc. Nu conteaza cat mananca, exista riscul sa vomite. Incepe ca o tuse asa, apoi pare ca se ineaca si bum...In ultima vreme insa si daca e sanatoasa, tusea aceea nu se mai termina cu voma. Am renuntat la gaviscon si stam doar pe o pastiluta la prima lingurita dimineata. E mai bine, dar toata lumea (eu, pediatra, dietriciana) spera ca o sa inceapa sa puna pe ea. Si asta nu se intampla. Acum stau si ma gandesc ce altceva in combinatie cu refluxul ar mai putea fi...

--------------------------------------------------------------------------------------------------
Madalina mamica fericita de Sonia si bebe Julia
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=73416c45ab38350f329596" target="_blank">Slideshow Sonia www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=733e6ffec10c82874e8219" target="_blank">Slideshow Julia

ana_a spune:

Copilul Normal: care e acesta?


Cantareste 3800 grame la nastere. Doarme linistit trezindu-se de numai 6 ori pe zi pentru a suge. Sta la un san 5 minute, 5 minute la celalalt luand in greutate exact 10 grame in prima zi, 20 grame in a doua zi si asa mai departe pana cand ajunge sa suga fix 180 de mililitri de lapte matern la fiecare masa. Mananca cu pofta si fara intreruperi, imediat dupa aceea eructeaza pentru a adormi instantaneu, fericit. Nu e niciodata bolnav, mucos, nervos, nu are niciodata nici macar o pata. Creste exact 200 de grame pe saptamana, in fiecare saptamana, in primul an de viata Trece dezinvolt de la san la formula, de la san la suzeta, de la formula la ceai, in functie de vointa parintilor si a pediatrei.
Face cu regularitate caca (dar nu multa!) si urineaza in pampersi, dar niciodata noaptea! Doarme cite 6 ore legate inca de cind s-a nascut. Rade cand este luat in brate ca pe urma sa nu protesteze cand este pus sa stea singur in patutul sau. Adoarme singur in patut fara sa planga, fara sa se agite, tinand duios in brate ursuletul sau de plus (sau orice alt obiect de tranzitie recomandat de catre expertul de serviciu).
In masina se lasa asigurat de scaunel fara sa se zbata, fara sa planga, fericit, ai adoarme aproape instantaneu.
La patru luni reduce singur mesele la un numar de 5 pe zi. La 5 luni renunta fara sa clipeasca la o masa la san in favoarea unei supite de legume, ca pe urma sa fie hranit cu diversele piureuri in timp ce sta fericit in scaunelul lui. La 7 luni si-a diversificat total meniul fiind pregatit pentru cresa unde se va integra fara crize de vreun fel.
Il recunoasteti? E Copilul Normal. Acel obscur obiect al dorintei cu care fiecare mama, constient sau nu, isi compara propriul fiu fsrs a intalni vreodata corespondenta. E copilul verbului "(asa)ar trebui sa fie ". Organism Generic Modificat, fiul Publicitatii si al Statisticilor. Niciodata o creatura atat de straina, lipsita de umanitate nu ne-a fost atat de familiara ca acest Copil.
L-ati intalnit vreodata? Ma indoiesc, pentru ca el exista doar in imaginarul colectiv: Copilul Normal e intotdeauna copilul altei mame, niciodata propriul copil. Copiii reali în comparatie cu acesta par inevitabili ca avand defecte. Au intotdeauna cate o suta de grame mai putin sau mai mult, vor sa stea la san mai mult decat cantitatea si timpul stabilit pentru aceasta, in afara orariilor, vor sa stea intotdeauna treji, doresc atentia mamei in loc sa stea cuminti pentru a privi tavanul camerei lor, plang mult, cu totul de neinteles, desi au devenit obiectul tuturor atentiilor recomandate de catre cele mai bune reviste in domeniul puericulturii.
Nu vor sa adoarma singuri in patut, nici sa readoarma singuri linistiti daca s-au trezit in toiul noptii. Scuipa cu indarjire diferitele piureuri vitaminizate facute in mod special pentru ei si o fac in momentele cele mai nepotrivite pentru ca uneori, chiar zile in sir, refuza cu obstinatie orice lingurit#259; de piure. Si, mai ales, se incapataneaza sa stea zi si noapte cu mama, mama care se intreaba cu ce a gresit pentru a avea un copil atat de "anormal".

Pentru ca in spatele oricarui copil "cu defecte" (copil real de fapt) sta intotdeauna o mama "cu defecte". Si cum micutul trebuie sa se raporteze mereu la Copilul Normal, la fel mama sa trebuie sa se descurce cu Mama Perfecta, acea mama care are vesnic sanii pocnind de lapte, dar in acelasi timp, in decursul a cateva saptamani, are din nou linia unei adolescente, acea mama care isi ingrijeste copilul cu aceeasi usurinta cu care bea un pahar de apa si se "organizeaza" astfel incat sa nu-si neglijeze nici sotul, nici serviciul, nici viata sociala.

Corpul matern dupa nastere, acest organism misterios, cu hormonii ssi galopanti, cu curbele sale, cu pierderile sale, cu laptele care picura, cu sanii care-si schimba continuu volumul, cu modificarile de umor, cu somnul intrerupt, e ceva total diferit fata de imaginea publicitara a proaspetei mamici sau de ceea ce ofera cartile care se adreseaza mamelor. Niciuna dintre aceste mame reale nu se poate recunoaste, asa cum nu poate sa-si recunoasca copilul in imaginea celui propus de Media. Paradoxal, intr-o societate omologata in care se noteaza o anumita realitate specifica acesteia, cotidianul vietii mamei si al nou-nascutului apare ciudat, necunoscut, gresit.

Si, cu toate acestea, realitatea milioanelor de copii care se nasc in lume si care mai apoi cresc si traiesc ca niste fiinte autentice, impreuna cu nenumaratele lor nevoi, atat de unici, atat de deosebiti unul de altul sunt binecuvantarea parintilor lor. De ce sa ne dorim un copil abstract atunci cand cel real este in fata noastra?
Daca ar exista cu adevarat Copilul Normal, daca s-ar intampla sa fie in casa noastra, ar fi o prezenta nelinistitoare data fiind irealitatea sa.

Sa ne tinem aproape copilul nostru real, cel care se sustrage definitiilor, regulilor, tabelelor, sentintelor expertilor, marcilor de fabricatie. Sa-i lasam lui posibilitatea de-a ne invata ce-i este necesar, ce-l face sa fie sanatos, sa-l lasam sa ne educe, sa ne impuna un nou ritm, o noua poezie a trairii... si sa speram ca va creste cat se poate de "anormal" pentru a-si conserva in timp unicitatea, noul si deosebitul mod de a-si face Lumii cunoscuta prezenta.

Articol apartinand Antonellei Sagone (psiholog, consultant in alaptare IBCLC, docent, cursuri UNICEF, co-redactor al revistei stiintifice medicale "L'Allattamento Moderno")


proud mammy

maitreyi spune:

dana eu ii fac oul cu spanac si cartofi si pun si putin iaurt.

-------


Ana-Maria de bebelakis Alexandra

-------

Cine-ti saruta genele-n somn ?
Si cine-i acolo cand ingerii dorm ?
Toate zanele bune sa te ocroteasca...
Toate florile campului sa te infloreasca...

Minunea de la Doamne-Doamne 17.06.2008