dimitrakis - puiul meu mare

Au trecut 6 ani de atunci. Am citit in ultimele zile povesti minunate scrise de mamici minunate. Mi-am reamintit de parca a fost ieri povestea nasterii lui dimitrakis - puiul meu iubit
Simt ca am facut o discriminare intre copii mei caci am postat povestea nasterii printesei eleni imediat dupa nasterea acesteia iar in cazul lui dimitrakis nu am facut-o pana acum...
Eeee, acum 7-6 ani eram doar o cititoare a forumului DC.... Nu aveam curaj sa scriu dar, mai ales nu eram suficient de organizata sa-mi creez timp sa o fac... De, mamica fara experienta

Deci:
Dupa vreo 8 ani de relatie cu iubitul meu, realizeaza omu' ca iubita lui ( adica eu ) se apropie de 30 de ani si decreteaza brusc intr-o zi ca, spre bine meu, este cazul sa facem un copil!!!
El terminase facultatea de 1 an si incerca sa obtina echivalarea in tara lui a studiilor facute aici. Statea in grecia si invata pentru examenul ce era destul de dur...
Vine intr-o vizita de "lucru" in romania si ne punem pe treaba ...
Nu ne iese din prima... M-am trezit intr-o dimineata ca imi venisera rushi... Ce am mai plans atunci... Am fost neagra de suparare cateva zile. Am realizat ca nu este chiar asa usor cum imi imaginasem...
Mai avea cam 3 saptamani de stat in romania...
Am fugit repede si la mare. Ca auzisem ca se "prinde" mai bine acolo...Am aplicat orice sfat auzit, oricat de aberant mi se parea... Ce? Te duci imediat la baie sa faci dush dupa "eveniment" ? Pai,... d'aia nu ai ramas! OK! Mu ma mai duc la baie! A, este bine sa stai dupa aia linistita cu o perna sub fund... OK! Punem o perna sub fund... chiar doua !!! Alta prietena... eu imi rdicam picioarele in sus pe perete... Aaaa, pai d'aia nu am ramas de prima data... Ridic si eu picioarele... Si altele !!!
Pleaca omu' acasa la el iar eu numaram zilele pana la momentul cand imi puteam face testul...
Si, exact cand se impineau 28 de zile de la precedentul CM... ma scol intr-o dimineata la 5, merg la baie si folosesc testul...
Nu avusesem in viata mea emotii mai mari ca cele pe care le simteam atunci. Trecusera minutele necesare dar tot imi era frica sa ma uit la test... Cand am facut-o ... am izbucnit instantaneu in plans !!! Vedeam cele doua II si nu-mi venea sa cred!!!! Aveam un samburel in burtica...
Pluteam de fericire! Am anuntat prin SMS viitorul tatic. Am dat telefoane la acea ora ( 5.30 dimineata ) la mama, sora, prietene.... I-am trezit pe toti cei care-mi erau apropiati...
Am plecat la serviciu si, cand stateam la semafor, imi venea sa le spun "vestea" si celorlati soferi din trafic ce se nimereau langa mine...
Ce mai,... cunoasteti senzatia... ca "big bang-ul" a fost un eveniment minor fata de gravidenia ta proaspat descoperita ...
Au urmat 40 de spatamni fericite!
Nu am avut niciodata greturi, nu am varsat niciodata.
Mergeam luna de luna la dr. badiu. totul era bine. Singura "problema" a fost cand am aflat ca fetita mea ( eram convinsa ca am fetita ) nu este chiar fetita ci este baietel...
Mi-e rusine sa o recunosc dar o fac ca o pedeapsa pe care mi-o aplic mie insami ... Am plans ca o proasta ca am baietel...
Iubitul/ viitor tatic a mai venit intr-o vizita prin luna a 6-a.
Din pacate nu reusise la nenorocitul de examen. Iar mama lui - viitoarea bunica - nu stia inca ce o asteapta
Cand am intrat in luna a 9 -a venit in bucuresti tot fara sa-i spuna maica-sii ce se intampla...
I-a scris frumusel o scrisoare.
Eram in 39 de saptamani si toata ziua ma plimbam pana simteam ca nu ma mai tin picioarele, doar-doar 'oi naste odata... Le era si greu bietelor mele picioare sa sustina cele 30 de kg acumulate....
Cand am intrat in saptamana 40 a ajuns in grecia si scrisoarea cu marea "veste" la socrela mea...
A paralizat saraca... Va dati seama ce copil nebun avea... Nu-i venea sa creada....Nu stia daca sa se bucure sau daca sa-l omoare pe fiu-sau.... A ales sa se bucure ! Nici nu ma cunostea personal dar urma sa o faca odata cu cunoasterea primului nepot
A expediat-o rapid in bucuresti pe cumnata-mea ca sa ma ajute...
La ce sa ma ajute??? Cand am vazut eu ca trebuia sa pun si sa strang masa, sa spal vase si sa fac paturi cu burtoiul imens ... am apelat din nou la "sfaturi din batrani" si am baut -2-3 linguri de ulei de ricin...
Ura... dupa cateva ore, pe la 3 dimineata, incepe sa ma doara burta!!!!! Deci nasc... Cumnata era mai speriata decat noi... Brabatu' pleaca sa ia prietena cea mai buna sa ma duca la spital...
Sunam doctorul pe la 3 dimineata si el imi spune sa merg la spital si sa-l mai sun de acolo dupa ce ma consulta medicul de garda...
Barbatu' anunta telefonic rudele mele de la ploiesti si rudele lui din grecia. Se facuse deja dimineata ( era 4 dimineata) asa ca puteam suna pe toata lumea...
Ajung la spital si sunt internata. Pe la 6 dimineata ajung si rudele de la ploiesti : mama, sora si barbatul ei plus una bucata vecina de vreo 18 ani care facea liceul in bucuresti si care vorbise cu mama sa o ia si pe ea cu masina. Intre timp, nu s-a mai dus la liceu ci a venit si ea la spital....
Intre timp mie imi trecusera durerile... Cred ca tot ce reusisem cu uleiul ala de ricin fusese practic o indigestie
Si uite-ma pe mine cum am rams intrenata in spital - aveam deja 40 de saptamani si 5 zile...
Dureri IOC! Se nastea la municipal pe banda rulanta... Venea cate o graviduta, se plangea putin,"au, au,au" o luam in sala de nasteri, se intorcea, pleca in salon cu copilul ei...
Eu... tot in patul meu de langa fereastra...
Telefoane peste telefoane de la prieteni, cunoscuti: "Ai nascut? NU! Au inceput durerile? NU!!!"
Si tot asa vreo 2 zile...
Era saptamana mare dinaintea pastelui.. Plangeam de ciuda ca nu mai nasc si eu... Mi-era frica doar ca-mi voi petrece pastele in spital... Mama, barbatu' si sora lui stateau numai in parcul de la municipal... Mergeau acasa doar seara sa doarma...
Acum ma bufneste rasul cand imi amintesc ca stateau ca blegii afara ... la ce ma ajuta sa-i stiu afara? Habar n-am !!!
Dr. hotaraste in vinerea mare sa-mi induca nasterea... Face o injectie si asteptam... Dupa vreo 3 ore incep niste dureri usurele... Se face ora 10 cand incepe sa ma doara serios...
Gata nasc !!! Pai daca nasc... trebuie sa tip, nu?
Si tip! Si, tip mai fetelor de ma aud oamenii mei care se mutasera intre timp din parculet chiar pe holul cel mai apropiat din spital... Intre timp se si inmultisera. Pe langa "veteranii" ce asteptau deja de 2 zile sa nasc... mai vin niste prietene, plus viitoare nasa cu soferul ei ( care nici nu ma cunostea )
Mai mult de jumatate din lumea de pe acel hol era "lumea mea" Doctorul ajunge la mine si incearca sa ma faca sa tac. Nu reuseste! Trusa cu anestezie o luasem degeaba... Cand i-am spus dr. de ea mi-a spus ca nu am dilatatia potrivita... Sa astept! El coboara la parter in ambulatoriu iar eu raman cu durerile si tipetele mele in patul din camera de travaliu... Dilatatia "potrivita" pentru montarea epiduralei vei si trecu negasita de nimeni
O moasa frumusica foc ( nu stiu de ce imi tot amintesc ca avea o rochita -halat alb ce se termina exact sub fund si niste ochi albatrii minunati ) venea la fiecare 10 minute la mine si ma mangaia, ma linistea si-mi cerea frumos sa nu mai tip asa ca ii fac rau copilului... "Si urechilor celorlati" completez eu in gandul meu
Pai, ce eu as vrea sa tip asa... Dar nu ma puteam abtine!!
Ma controleaza in cele din urma ... Imi ridica cearceaful, se uita o secunda "acolo" si o vad ca incepe sa tremure... Pune mana pe telefon si suna dr.
"d-nul dr..... Naste! (...) Nu, chiar naste! Acum! I se vede capul copilului!"
Tipa si ea sa i se aduca un scaun.. Nu-l aduce nimeni. Ma ia usor de brat... Eu - in "valoare" de 100 de kile incercam sa ma sprijin pe ea... vreo 40 de kile cu tot cu imbracaminte
O luam incetisor, mergand cracanata de dureri spre prima sala de nasteri! Ocupata! Ajungem la urmatoarea... Si aia ocupata... Era o pacienta a unui domn' profesor la monitorizare. Moasa mea o da rapid jos de pe masa... Ca nu eram eu a niciunui profesor dar... nasteam...
Si tipam in continuare
"Oamenii mei" de pe hol aud si ei cum tip... mai ales tipatul acela luuuung din momentul expulziei... Moment in care izbucnesc in plans si unii dintre ei. Mai ales soferul nasei. Saracul... la nasterea baiatului lui nu asistase... habar n-avusese pana atunci prin ce trecuse nevasta-sa...

La 10.55, la aproximativ o ora de cand incepusera durerile mari, a venit pe lume puiul meu scump: avea 3.750 si 52 de cm! Apgar 9.
Din momentul in care l-am vazut m-am indragostit de el!!! Si ingragostita am ramas !!!
In prima noapte petrecuta impreuna nu am dormit nicio secunda... Il priveam non stop... Mi-era frica sa nu mi-l ia cineva... Sa nu pateasca ceva... Nici acum nu ma pot "desprinde" de el...
Am facut si al doilea copil intre timp dar am ramas la fel de "closca" cu primul...
copilul asta a fost primul nepot atat in familia mea cat si in familia sotului ( devenit sot intre timp ) Socrela mea este topita dupa el. Socrul... nu mai spun ! Ca-i poarta si numele !!


si acum, ca am povestit atat.. m-a apucat asa un dor de el, ca si de cea mica....


Laura - mandra mami de Dimitrakis - 25.04.2003
si Eleni - 05.02.2008
www.flickr.com/photos/21462816@N06/" target="_blank">poze

povestea nasterii lui eleni

Lala_D spune:

Frumoasa povestea Laurici, frumoasa ca tine si fiul tau

O zi excelenta !
Lala.


Bogdan si Andrei (27.12.2007)
Poze

ginnette spune:

Wow .... ce frumos !
Mi s-a zbarlit paru' pe mine cand am citit (bine, am si 'terenul' pregatit)!
Sa-ti traiasca voinicul si printesa!

Roxana si Adela - 09.12.2007 !
Buburuza de 1 an
Albume
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=72a107299dc6373d65cb12&skin_id=601&utm_source=otm&utm_medium=email" target="_blank">Adela

alina023 spune:

Laurici drag....ma facusi sa plang si sa rad in acelasi timp. Ce frumos ai scris!!
Te imbratisez strans si il pupacesc pe Dimitrakis, cel mai dulce prieten al lui Luca!

Alina, mami de Ana Antonia (06 Dec 2007) si Luca nazdravanul (14 Feb 2003)

Poze botez Ana 02.03.2008
poze Luca nazdravan
poze Ana mica
Povestea nasterii Anei
**************************

Emma este iubire!

Ellenuta spune:

ce frumos!!!!!! am si ras .. am si lacrimi in ochi .. ai un stil aparte de a povesti!

pupam frumosii!

Elena de Eva Maria (14.01.2008) + 19+

Eva creste mare
Eva
www.youtube.com/user/ellena2006" target="_blank">Eva filmulete

papa bun

Laura Ioana spune:

Laura am ras si am plans, pe bune! Ai povestit minunat si a fost chiar amuzanta povestea nasterii ai doi copii minunati

Off topic: Roxanaaa deci esti prin zona si nu spui nimic? Pai intreaba lumea de tine la zuzici si tu nik, nik?


Mama fericita de minune si frumusete de Thea Maria
Nasterea minunii Thea Maria (3.01.2008),
Filmulete
Craciun 2008
10 Ian 2009 - Mi-au luat motul
Thea la 1 anisor

laura_dimitris spune:

multumesc mult dragele mele !!!!

si pe toate !!!!
scuze pentru greseli.. le-am corectat ! sper ca pe toate

Laura - mandra mami de Dimitrakis - 25.04.2003
si Eleni - 05.02.2008
www.flickr.com/photos/21462816@N06/" target="_blank">poze

povestea nasterii lui eleni

creata2008 spune:

TU esti toata in aceasta poveste! Amuzanta, haioasa, vesela, chiar si cand povestesti de dureri si de tipete! Da, asa ar trebui sa priveasca toate femeile nasterea si apoi puiul! Ca o closca, hehe!

Un baiat superb, mare si cu o poveste incredibila!

Creata 1 cu Creata 2
www.brideparade.ro" target="_blank">Bride Parade - Fii mireasa pentru inca o zi!

Poze in studio - Mariuca la 11 luni
Poze Mariuca
www.youtube.com/profile_videos?user=uic9999" target="_blank"> Filmulete Mariuca
Blogul Creata la patrat
Blogul Creata la cub
NOU!! Blog Director de Gradinarit
Povestea nasterii
Cum creste Mariuca
Maria Ilona

Shose spune:

Laurici felicitari pentru doua nasteriprfecte si doua minunatii de copii!


Shose si Pipetzica (12.02.2008)

Poze si www.youtube.com/view_play_list?p=17800CD9A2531E0C/" target="_blank">Filmulete
[/url]" target="_blank">Sunt mare
Povestea Nasterii

aris26 spune:

frumoasa povestemai bine mai tarziu decat niciodata.
na sou zisi to diamanti!


25 martie 2009

MsBB spune:

Ce poveste frumoasa ! Si asa ma scald in amintiri si sunt nostalgica ...am mai citit si povestea ta.... m-am emotionat toata!
Ma bucur ca pana la urma ai asternut povestea lui Dimitrakis, o poveste frumoasa, frumos povestita si cu un final minunat !

Sa va traiasca si sa bucurati de copilasi vostri Laura!

Fericirea are chipul tau... Andra , noastra!