Mladite si mugurasi de mai-iunie 2008 (86)

iulia83 spune:

lorich, pofta buna. eu o dezinfectam cu spirt dupa ce o s[alam bine bine, imi era frica sa bag domestos sa nu se topeasca da acu am spalat cu domestos si apoi dezinfectat iar cu spirt..totusi sunt de parere ca spirtul e cel mai bun dezinfectant. noi avem rutina deja..pipi dimineata si dupa masa de fructe la vreo 10 min caca la olica.

---

The cheese to my macaroni - Mufitza Ariana Elena
Cand eram mica, mica cat o furnica...
Dau petrecere
Ma vezi live aici
Acuma sunt mare

Uite asa am venit pe lume

---

Danicris spune:

Buna dimineata.

Abia acu' sa intru si eu ca de dimineata am reinstalat tot in calculator, mergea ca naiba, nu stiu din ce motiv. Acu'-i curat ca lacrima, sper sa nu mai aiba intarzieri in gandire ca ma apuca toate alea cand vad ca-i trebuie 30 de scunde sa deschida un fisier.

Fetelor, copilu' meu numai la 6 se trezeste, nu vrea deloc sa doarma si el mai mult. Am incercat sa-l tin treaz pana mai tarziu da' nu reusesc, pe la 10 fara un sfert pica lat de oboseala. Ai vostri tot asa matinali sunt ?

Reallaura, in timpul zilei reusesti sa-l alaptezi ? Eu doar daca este foarte obosit, altfel ... astept noaptea ca sa mai pape si el ceva lapte.

MsBB, cum te-ai distrat ? Andra cum s-a comportat departe de mami o noapte intreaga ? Nici eu nu l-am lasat niciodata pe Vladuc cu altcineva, mi-e groaza de momentul acela, cred ca o sa ma usuc de plans, de dor, de ingrijorare ...

Micaela, multa sanatate, sa speram ca nu e nimic grav.

Simonix, mai bine rasfatzat decat bolnavior, bine ca i-a trecut mititelul ca destul a tras. Acu' vad ca v-a lovit pe voi, sanatate multa. Am vazut si pozele, tare mai e frumusel supariciul mic.

Cleo, eu borcanel am incercat sa-i dau Vladucului de vreo 3 ori, de la nestle, esec total. Vad ca tu preferi hip. Sunt mai bune ? As incerca si eu pentru ca in deplasare sunt mai comode.




Dani, mami de Rasfatzel 23.06.2008

gabitzam spune:

Iulia, nu stiu daca ai rezolvat cu notele de subsol din Word. Eu am Microsoft Word 2003, dar probabil e la fel si la tine.
Ca sa inserez un footnote, ma duc in meniu la Insert -> Reference -> Footnote. Ca sa vezi notele de subsol din document, dupa ce le-ai inserat, te duci in meniu la View -> Footnotes.

---

Cresterea copiilor este in parte bucurie, in parte razboi de guerilla Suntem in concurs la www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=clipe%20de%20viata%202008&page=11" target="_blank">Clipe de viata 2008 gab1 si gab2

Andrada79 spune:

Iulia incearca cu header si footer. Din meniu te duci la insert apoi alegi footer si acolo scrii in subsolul paginii ce doresti facand trimitere prntr-o steluta ceva la paragraful, cuvantul pt care vii cu nota respectiva.

gabitzam spune:

De azi dimineata merge si Duducu meu de-a busilea ca lumea, s-a prins de miscarea cu genunchi. Ei si sa te tii de acum, avem a whole new world de explorat. Se tine coada dupa Andrei, ii ia jucariile, asta i le ia inapoi si fuge, ala mic tipa. Si tot asa Intre timp l-am extras din punga de gunoi, i-am recuperat un pantof din mana pe care il agatase din mers, a lins nitel scaunul meu de la birou. Prevad niste zile "frumoase" de acum

Am reusit de mi-am primenit nitel si florile de pe balcon, le-a m curatat de uscaturi, pus ingrasamant, udat. Ca vine primavara, se cerea.

Aseara toata seara am facut lego cu Andrei, m-a zapacit. Dar eu sunt de vina ca i-am luat de la Kidex. Hai fa-mi si o masina, hai fa-mi si un trenulet, hai sa facem o casuta, hai sa facem un paianjen...Mi-a pus imaginatia la incercare.

---

Cresterea copiilor este in parte bucurie, in parte razboi de guerilla Suntem in concurs la www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=clipe%20de%20viata%202008&page=11" target="_blank">Clipe de viata 2008 gab1 si gab2

MissParker spune:

Fetelor, uite ca si dupa ce l-am intarcat pe David tot nu doarme mai bine noptile! Il culcam pe la 21-21:30 si la ora 2 el se trezeste si plange amarnic si nu mai vrea (nu mai poate) sa adoarma decat daca-l iau pe brat. Poate ca o fi si trauma intarcatului... pai daca eu sufar (am fost pe punctul de a plange cand mi-am pus zilele trecute un sutien mai vechi, acum am renuntat si l-am luat tot pe cel de alaptare), el de ce nu ar fi marcat de aceasta noua taiere a cordonului ombilical? Si aici nu e vorba ca nu ma pot desprinde (ca daca nu puteam, nu-l intarcam), aici e vorba de dreptul de a fi trista din cauza asta... Ieri la terapie am discutat si pe tema asta. A fost o sedinta tare buna. Of, cate sunt de spus si ce putin timp am...

Incercarea de a-l pune pe David in camera lui a esuat, mai bine zis eu nu vreau sa perseverez in ceva care-l face pe copilul meu sa adoarma plangand. Nu vreau. Poa’ sa spuna coishpe mii de colegi ai lui Bogdan (barbati, nemti!) ca ai lor copii dorm bine noaptea si ca la inceput trebuie lasati sa planga, pe mine nu ma lasa inima si instinctul meu de mama imi spune altceva. Copilul de-abia a fost intarcat, deci deja a pierdut ceva din apropierea cu mama, acum sa-l aruncam si in alta camera mi se pare chiar lipsit de inima! Mi-a sfasiat sufletul plansul lui (cam 10 minute) din a doua noapte in care am incercat, a adormit plangand si eu plangeam in sufragerie si-l uram pe Bogdan care spunea ca si pe el il doare inima dar trebuie sa fim consecventi, bla-bla-bla... La 1:30 copilul era treaz si plangea de mama focului... L-am luat din nou langa mine, a adormit oftand in cateva minute... Of, de cate ori sa-mi mai incalc instinctul si intuitia de dragul altora? M-am saturat. Am revenit la vechea formula.

Pe Bogdan il dor soldurile pe salteaua de la IKEA... Bun, si pe mine m-au durut in timpul sarcinii, ma dor si acum spatele si muschii si sunt obosita cronic si eu, dar nu sunt gata sa platesc orice pret ca sa-mi fie mie mai bine. Bogdan a tot insistat ca s-a saturat sa doarma singur, ca vrea din nou intimitatea cu mine din dormitor etc., insa pentru mine recastigarea intimitatii nu vine doar din apropierea fizica. Pentru mine mangaierea sufleteasca e pe primul loc, ori aia nu prea o mai simt, cand el vine acasa si ma critica tot timpul, ca se simte exploatat etc., imi gaseste nod in papura la orice fac, nimic nu e de ajuns, nimic nu e suficient de bun, am inceput sa ma simt cum ma simteam intotdeauna inainte de el: neacceptata si permanent criticata, permanent sub lupa, permanent examinata, permanent santajata sa mai fac ceva, sa-mi dau mai mult silinta ca sa castig sentimentele cuiva...

Fetita neiubita din mine incepe sa creada ca s-a inselat in privinta omului Bogdan, i-am si spus-o, ca ma asteptam ca el sa fie chiar un parinte mai bun ca mine, avand in vedere ca este mai altruist si mai empatic decat mine, nu ma asteptam la lipsa de rabdare, la iesiri agresive, la furie nestapanita, la lipsa de adaptare, la manifestari imature... Nemaivorbind ca echilibrul sufletesc al fetitei neiubite din mine este oricum extrem de fragil (ea oricum nu a crezut niciodata ca Bogdan o iubeste, fiindca nimeni inaintea lui n-a iubit-o si e greu sa aiba incredere in cineva), fetita oricum abia asteapta sa se darame totul ca sa poata spune „Vezi, stiam eu ca nici tu nu esti altfel!“... Asa functioneaza subconstientul

I-am spus (nu ca santaj, ci ca situatie reala) ca in felul asta isi trage numai autogoluri, ca eu ma indepartez de el, am ajuns chiar sa nu ma mai bucur cand vine acasa mai devreme fiindca ma simt descoperita, ma simt prinsa in flagrant delict si stau mereu cu frica a ceea ce urmeaza sa-mi reproseze... Vineri seara a recunoscut pentru prima oara ca simte o furie mare pe mine si nu stie 100% de unde vine, ca simte nevoia sa ma atace in punctele slabe (treaba in casa etc.) tocmai din cauza acestei furii. Asta fiindca eu i-am explicat calma ca nu cred ca problema adevarata este aceea ca strange el 2 farfurii in urma mea sau ca imi scutura si mie patura inainte de culcare cand pregateste dormitorul pentru David (in timp ce eu ii dau lui David de mancare, activitate mult mai solicitanta!).

Acum e randul lui la terapie si sunt curioasa si nerabdatoare cu ce constientizari se va intoarce, mai ales ca eu i-am povestit terapeutei ieri punctul meu de vedere. Eu sunt convinsa ca de fapt furia lui vine de la baiatul din el, care este inconstient gelos si invidios pe David, adica de ce David sa aiba parte de ceea ce el nu a avut in copilarie? De ce David sa aiba permanent o mamica langa el, cand lui Bogdan i-a lipsit apropierea mamei? Stiu, constientul se bucura cand vede ca al lui copil are o soarta mai buna ca a lui, dar subconstientul si suferinta veche se arata fara sa vrea...

Am identificat si anumite cerinte ale lui care duc la acelasi numitor: faptul ca si-a dorit mucenici (si i-am facut) arata nostalgia dupa un trecut pe care el si-l dorea frumos si vrea sa recupereze ceva, faptul ca ma roaga ca seara, cand ne uitam la televizor, sa-l mangai pe cap cum o facea bunica lui cand era el mic (si o fac), arata aceeasi dorinta inconstienta de a regresa intr-un trecut in care si baietelul din el sa fie fericit... Ieri, in timp ce-i relatam terapeutei sentimentele mele, la un moment dat i-am spus "Eu il inteleg si pe el, dar eu nu pot sa fiu si mamica lui David si mamica lui Bogdan"... Ori daca am simtit asta, inseamna ca acolo este ceva de genul asta...

Il inteleg pe Bogdan, dar asta nu mai are legatura cu intimitatea de cuplu pe care o reclama el atat de zgomotos, asta nu merge mana in mana cu pretextele cum ca daca am dormi din nou impreuna asta ar rezolva ceva... ba chiar dimpotriva, i-am spus ca am senzatia ca dorinta asta arzatoare a lui are legatura doar cu el insusi, nu cu mine si nicidecum cu noi doi, fiindca intimitatea nu ti-o recastigi prin presiune, santaj, amenintari, critici... La mine nu functioneaza asa... Am reluat viata sexuala, acum si asta functioneaza perfect, ca inainte, dar (desi el spusese ca asta era problema) acum se dovedeste ca nu asta era problema, fiindca lucrurile nu se imbunatatesc de cand am reluat sexul. Oricum, el stie ca pentru mine sexul nu reprezinta nici cat un scuipat in materie de apropiere sufleteasca, la mine mai intai trebuie mangaiata inima, sufletul, abia apoi vine cheful si disponibilitatea de sex... eu asa functionez si cred ca majoritatea femeilor functioneaza astfel (desi poate nu constientizeaza).

I-am spus ca de 1 martie, de 8 martie nu mi-a adus nici macar un fir de floare, nu a facut nici un gest frumos pentru mine, refuza si sa iesim si noi undeva (aici e el vatamat din cauza sora-sii, care era obsedata sa iasa zilnic „la terasa“ si sa manance banii barbatilor), i-am spus ca si eu sunt frustrata, ca zilnic vad aceleasi 5 mutre de oameni si in rest stau in casa si simt ca putrezesc... Ieri a venit cu un buchet superb de lalele rosii...

El este un om extraordinar de bun, cel mai bun om pe care l-am cunoscut vreodata, singurul care m-a iubit vreodata, singurul care m-a acceptat asa cum sunt (cu exceptia terapeutei, evident ) si ma doare sufletul sa stiu ca avem atatea bagaje inconstiente de carat dupa noi si ma intreb cand oare se vor termina, cand oare, Doamne, ne vor fi luate si noua de pe umeri toate aceste greutati, toate aceste dureri vechi care ne rup sufletul, care ne saboteaza relatia, cate vom mai avea de depasit?? Ca am trecut prin atatea pana acum, atatea conflicte, ruperile de familiile noastre, ruperi de prieteni si „prieteni“, renuntari, alte conflicte, alte dureri... Nu se mai termina...

Va rog sa ma iertati ca v-am plictisit cu atatea detalii despre peisajul meu sufletesc, sunt in criza si imi plange inima.

Incerc sa revin cu conspect.

Nicole1980 spune:

Miss - am citit tot ce ai scris. Mie una imi este foarte greu sa inteleg prin ce treceti. Vorbind de copilarie, eu am avut una foarte fericita, insa niciodata nu am stat sa constientizez faptul ca acest lucru ar avea repercursiuni in relatia de cuplu sau in relatia cu copilul meu.
Acum stau si imi aduc aminte cu placere cat de mult ne jucam noi cu parintii. In vacanta in fiecare seara jucam toti 4 (am o sora) piticot, carti, remy, maroco. Asta mi-a placut foarte mult.
Eu cu David nu am asa mult timp sa ma joc, l-am lasat mai mult singurel sa se joace. Iar sotul in ultimul timp nici in brate nu-l mai ia, il iubeste mult insa nu are timp.
Eu iau lucrurile asa cum sunt, incerc din rasputeri sa fiu si mama si iubita si femeie cu cariera. Stiu ca nu se pot toate, eu eram de felul meu o perfectionista, insa am mai renuntat la standarde inalte.
Sunt mama in weekend si in fiecare seara din timpul saptamanii, sunt iubita si sotie doar sambata, sunt femeie de cariera doar intre orele 9-18 (nu mai stau pana la 9-10 ca alta data).
Nu sunt perfecta in niciuna dintre functii, insa simt ca traiesc in echilibru.
Ma mai cert si eu cu Ady cand rabufnesc, insa trecem foarte repede peste cearta.
Poate ar fi mai bine sa traiesti din plin fiecare moment alaturi de B si David, poate ar fi mai bine sa nu mai lasati trecutul sa se transforme in prezent, poate ar fi mai bine sa nu mai incerci sa iti explici fiecare gest al lui Bogdan sau David, ia-le asa cum sunt.
Traiti acum, sunteti o familie, va certati , va impacati, insa este familia voastra si sunteti unici.
Bogdan vad ca te ajuta foarte mult cu David, asta e un lucru minunat.
Imi pare rau ca David nu reuseste sa doarma mai mult noaptea, este si el unic, va veni si momentul in care sa stea singur in camera lui.
Gandeste-te la vacante, la vara, la zilele in care va veti plimba toti trei de manute, la zilele in care iti va spune prima poezie, la zilele in care va face primii pasi.
Ti-am mai spus, esti o femeie foarte puternica si sper din tot sufletul sa le rezolvi usor usor pe toate, sau sa treci usor usor peste toate supararile.
Te pup!

Poze
Evolutie David
Bebe David Adrian 16.06.2008

iulia83 spune:

gabi, andrada, multumesc..am uitat sa dau edit..am gasit mai apoi ca am umblat prin toatea alea.. saru-mana..m-am luat cu olica si am uitat sa va spun ca am gasit

---

The cheese to my macaroni - Mufitza Ariana Elena
Cand eram mica, mica cat o furnica...
Dau petrecere
Ma vezi live aici
Acuma sunt mare

Uite asa am venit pe lume

---

MissParker spune:

Doloress, multumesc pentru marele compliment, daca tie ti s-a parut ca nu putea fi tradusa de mine cartea, ca parea tradusa de un profesionist De fapt, eu am si diploma de traducator de literatura, dar doar pe engleza si franceza, pe germana nu m-am mai bagat... dar ce conteaza diploma, cand ai cunostintele necesare, nu? Multumesc mult si pentru citatul din Dolto, FOARTE RELEVANT!!!! Vezi, eu am scapat de angoase, de obsesia de a-l suprastimula pe David si de incordarea interioara la terapie, fiindca in primele luni (evident si din cauza lipsei de somn) eram ca un arc incordat si simteam ca innebunesc, ca-mi pierd mintile... Acum sunt relaxata, am sentimentul ca tot ce fac pentru acest copil fac bine, fac din inima, asta conteaza... SPER din tot sufletul sa reuseasca si Bogdan sa se relaxeze interior... Deja eu nu-mi mai fac griji cat cantareste David, cat mananca (singurul aspect unde insist este sa bea apa), ma uit la el si asta e criteriul de baza, rade, e fericit... Ce daca nu sta 100% in fundulet inca sau nu merge de-a busilea? S-a vazut copil ramas pe burta?

Pasajul asta e extraordinar: Un copil elastic, vreau sa spun care se misca si la care gustul, atentie auditiva, sunetele produse si expresia fetei se schimba mereu, un copil care apuca lucrurile, le arunca, le pipaie, le misca de la locul lor, si toate acestea in functie de prorpiile lui nevoi, un copil care pe masura ce creste face, jucandu-se lucruri pe care le vede la altii, dar in acelasi timp inventeaza lucruri noi, care isi satisface singur nevoile corpului, mananca cand ii e foame, isi face toaleta de placere, stie sa se joace singur, dar ii place sa se joace mai mult cu copii de varsta lui, care se simte in siguranta facand toate acestea , cu o mama vigilenta dar nu prea angoasanta, nici prea indulgenta, nici prea severa, o mama care nu e sclava copilului si care nu face din el un ursulet sau o papusa sau un catelus cuminte, o mama pe care sa o vada razand, sa o auda cantand, pe care sa o simta fericita si in prezenta altor persoane decat a lui, fara sa-l neglijeze dar nici sa-i ceara mai mult de la el cand e impreuna cu altcineva – iata un copil cuminte si perfect sanatos. Un copil fericit, care se simte in pielea lui, care se dezvolta asa cum trebuie sa se dezvolte, cu particularitatile ce-i vor fi respectate. Relatia cu ceilalti, cu fiintele vii, cu animalele, cu plantele, cu elementele, cu lucrurile si cuvintele spuse in legatura cu acestea fac dintr-un copil o fiinta pentru comunicare, capabila sa aiba, sa faca si sa dea , sa stie sa inventeze : o fiinta umana care de la o zi la alta devine o mica persoana placuta, in prezenta careia te simti bine, si asta se intampla cu adevarat in jur de 30 de luni.

M-am recunoscut pe mine cu mama mea (in toate aspectele descrise de Dolto ca fiind negative ).

Iulia – astept vesti bune despre jobul sotului, sper sa nu fie dracul asa negru... Dar sa stiti ca nici aici nu e mai bine. Bogdan lucreaza pentru Continental (Siemens a vandut VDO Automotive celor de la Continental, facand profit enorm!!), iar boii de la Continental au inceput sa dea afara oameni, au introdus „Kurzarbeit“ (e un sistem prin care oamenii lucreaza mai putin si venitul e usor compensat de stat – parca asa a inteles neuronul meu), iar asta in conditiile in care departamentul lui Bogdan face profit!!!! Nu-i mai satura Dumnezeu pe nenorocitii astia, corporatiile care ne distrug vietile!
Piccola, bine-ai venit!! Ce fetita precoce ai
MsBB – unde-ai fost in tot timpul asta cu umorul tau bestial, mai fata mai? Mai am putin si ma tavalesc pe jos la postarile tale, you make my day! Hai, ca o sa fie bine fata si daca lipsesti tu, nu te ambala!
Micaela – tinem pumnii sa treaca repede febra si fara urme!
Simonix – ce vesti bune!!! Lasa, ca ala nu-i rasfat, e doar perioada de dinaintea unui progres mare, se stie ca bebeii fac progrese mari-mari dupa cate o boala, dar in perioada imediat urmatoare bolii sunt mai lipiti de mama fiindca le-a fost si lor frica (daca tu ai trecut prin chinurile alea, daramite el, saracutul) si au nevoie acum de asigurarea ca totul e ok... Tie si lui Bobo multa sanatate!! Am vazut si pozicile, frumoase ca intotdeauna, iar Robertzelul iti seamana leit!
Alysh – goes both ways, sa stii ca si mie mi-ar placea mult sa te cunosc! Da’ nu e timpul pierdut, poate vin la iarna la Bucuresti si ne intalnim cu toatele!! Ei, iar daca-ti va place „Desteptarea Evei“, si pentru ca eu am citit toate cartile scrise de Alice Miller, iata aici un link cu cartea ei de capatai (dupa parerea mea): www.nospank.net/fyog.htm" target="_blank">For Your Own Good. Titlul original: „La inceput a fost educatia“. Este una din cele mai bune carti pe care am citit-o vreodata, m-a marcat extraordinar.
Lori – bine macar ca te-ai vazut cu vecina la Kidex... Mai bine comandati online, fetelor, va scutiti de stres inutil...
Danicris – al meu doarme din fericire pana la 9:30, asa ca apuc si eu sa mai dorm 2,5 ore ca lumea dimineata, cand ma mut in patul de dincolo...
gabitzam – vai, ce perspective „interesante“ imi deschizi descriindu-l pe Raducu exploratoru’
Nicole – iti multumesc din suflet pentru incurajari!!! Din pacate, constientul nu poate controla subconstientul, iar la capitolul psihic nu se poate trai bine dupa principiul „ce nu stiu nu-mi face rau“... ba dimpotriva, trebuie dezamorsate toate mecanismele care ne fac sa ne comportam asa cum nu suntem, asa cum nu e bine pentru viata noastra... Eu ma bucur de multe ori la asemenea crize, fiindca toate pe care le-am avut pana acum ne-au dus mult mai departe, ne-au apropiat si mai mult, ne-au ajutat sa progresam in comunicare si sa ne cunoastem mai bine (unul pe celalalt si fiecare pe el insusi). E greu, e dureros, dar un alt drum nici nu-mi mai pot imagina. Ma bucur insa din suflet cand citesc, ca in cazul tau, despre copilarii fericite

MsBB spune:

Inca in viata!!!
Din ciclul am bifat-o si pe asta am trecut peste prima noapte fara bb!
Ce sa zic Danicris ? Ca singurul lucru la care m-am gandit a fost ea? Ca pe la vreo 2 ma pisiceam pe langa tati sa tragem o fuga pana pe la socrii sa vedem daca e totul in regula Mi-a bagat mintile in cap ca sigur dorm si i-am deranja asa ca am plecat cu coada intre picioare acasa.
Bine nu fara peripetii... Nu stiu ce o fi fost azi-noapte dar era plin de politie prin orash. Cand am plecat de la amicul cu pricina , pe o stradutza din aia de incapea numai am vazut o mashina de politie cum mergea incognito ( fara semnalul luminos pornit) si mi s-a uscat limba de emotie instantaneu si-n loc sa fac stanga am luat-o tot inainte dar nah noroc ca-n satucul nostru pe oriunde ai lua-o tot bine ajungi
Era sa si o masina cu aproximarea mea de chior ( mi se parea mie ca mai e loc de un camion dar de fapt eram bot in bot cu masina din fatza )
Nu prea pot sa zic ca m-am distrat, Laura, dar am mai schimbat aerul , am mai palavragit, am mai auzit una-alta insa numai cu gandul la Andra . Cum spune si Inais data viitoare voi fi mai relaxata!
Azi-dimineata la 6 deja eram cu okii pe ceas si ma rugam sa se treazca si tati sa-l trimit dupa ea. Il tot pandeam cum deschidea ochii cum bagam un si ii ziceam " acum daca era Andrutza acasa zicea ta-ta! " pana l-am facut sa se dea jos din pat si sa fuga dupa ea .
Cand a ajuns acolo ea inca dormea si cica eu l-am fugarit pe tati de acasa la ora 7 dupa ea ? cine EUUUUUUUUU?
S-a trezit la 4 apoi la 7 si a mai dormit vreo 30 de min pana l-a vazut pe tati si au venit inapoi acasa.
Pot sa zic ca am avut succes. Eu ma simt de parca m-a lovit un camion in plina figura - sunt obosita rau, n-am dormit cu gandul la ea dar las' ca am o viata la dispozitie sa

Miss - nu stiu de ce dar parca intuitia mi-a zis ca despre asta este vorba. Chiar ziceam acu cateva zile dar n-am vrut sa scriu mai mult tocmai daca nu era cazul sa nu iti dau ganduri de aiurea. Ma gandeam ca poate porneste de la Bogdan si presiunea pe care simti ca o pune asupra ta, sa fluturi bagheta magica si sa rezolvi toate problemele.
Ma simteam si eu vinovata ca nu eram in stare sa mai fiu sotie din cauza oboselii, ca eram artagoasa si nimic ce faceam mi se parea ( chiar si mie ) ca nu e bine . Un lucru este clar - oboseala te impinge sa gandesti/faci lucruri pe care niciodata nu ai crezut ca ajungi sa le faci.
E bine insa ca Bogdan vrea sa se corecteze, drept dovada a venit cu un buchet de flori, deci e capabil sa deschida urechile. Eu zic sa profiti la maxim de chestia asta si sa-i arati ca esti om, ca ai nevoi, ca suferi , ca iti doresti si tu ce-si doreste si el.
David are nevoie de o mama si de un tata, nu de un fratior neajutorat. Parerea mea
Si stiind ca exista o presiune asupra ta te face sa mai gresesti , dar suntem oameni si supusi greselilor!
Poate gresesc dar zic ca ar fi bine ( ce usor e sa dai sfaturi ) sa te lasi purtata de val. Sa nu va lasati prinsi de detalii marunte. Incercati sa nu mai tocati fiecare detaliu pana gasiti o chichita mica. Ele exista si nu dispar daca le ignorati dar acum este timpul sa va canalizati pe lucruri pozitive.
Inca ceva usor de zis ...Poate v-ar prinde bine sa-l lasati pe David cu cineva o zi si-o noapte, nu pt ... ci pt voi ca si copii. Sa va plimbati, sa papati o inghetata, sa vorbiti despre nimicuri, sa vedeti lumea si sa barfiti despre ce coafura tampita are baba aia care se uita urat
Sfaturile sunt usor de dat dar sper ca ceva-ceva foloseste!
sa gasiti calea ideala de a treece peste probleme.

Mai aveam de zis dar s-a trezit mandra . E ora pranzului si apoi iesim la plimbaricaaaaa!



Adriana mami de Andra , noastra!
Poze Andra (20.05.08)
Andra creste