Patzaniile lui Mufitza in primele zile de viatza

totul a inceput in dimineata zilei de 5 iunie 2008. eram programata la cezariana, eram in saptamana 39, cu 2 zile inainte de a intra in sapt. 40. totul era aranjat. dr. mea ma astepta la maternitate la 10.30 sa ma internez. emotii mari, nu prea am dormit in noaptea respectiva...ajunsi la spital - cu catzel si purcel- tot familionul zgomotos, eu, mama, tata, sotul, ca un card de gaste dezorientate si agitate.
ora 11 si ceva. in cabinetul doctoritei mi se face internarea.
ora 12 si ceva. ma imbrac elegant in pijamalutza cu porcushori si pornesc spre salonul unde voi astepta pana voi fi chemata. in salon, gravide gramada, una din ele astepta sa fie chemata. aflu ca dr. mea are programate in ziua respectiva 11 cezariene si o nastere naturala
ora 13. este chemata una din fete la cezariana. raman in salon cu familionul zgomotos, facem poze, filmam, radem, glumim..imi mai trec emotiile.
ora 15....nimic..nu ma cheama nimeni, devin nerabdatoare...ai mei au plecat si ei ca deh, nu se poate sta la nesfarsit, si ramane sa anunt cand ma vor lua.
ora 16 si ceva..ma cheama la clisma...ih...nu am experimentat in viata mea ceva mai urat...aproape ca mi se face rau, stare de voma, fetele din salon rad toate de mine. haos total...inainte sa ma cheme la clisma, ma suna sor-mea..eu i-o tai repede ca nu pot vorbi ca plec sa mi se faca "tortuta"..nebuna suna la ai mei...duceti-va ca acu o opereaza!!! naste aia acolo si voi sunteti acasa...intru in salon dupa un dusulet si ii gasesc pe ai mei gramada acolo. ma bufneste rasul...sor-mea nebuna alarmase pe toata lumea degeaba. tata pleaca ca e de servici si raman sotul cu mama...ce sa facem? asteptam...imi mai revin din trauma cu clisma, si ma intind putin sa ma mai bucur de bumbacelile gogosicii mele...ultimele pe care le voi simti. cat ziceam eu ca n-o sa-mi fie dor de burta, dar parca ma apucasera nostalgiile...
ora 19 fara ceva...vine o asistenta si ma ia cu ea...hopaaaa..incepe. gata...agitatie, ga-ga-ga pe acolo, mama sa bage bani in buzunare sa se asigure ca e totul bine, spitalul se invarte cu mine, incep emotiile, inima bate ca nebuna...coboram..nu mai stiu etajul ai mei nu au voie sa intre, asteapta pe hol. intru si ma pune sa astept pe un pat. din cand in cand monitorizeaza copilul. in patul vecin, fata care trebuia sa nasca normal, la perfuzie, astepta contractii...mai vorbim, mai una alta...
ora 19.30. ma furisez afara pe hol sa mai vorbesc cu ai mei ma prind asistentele si ma cearta
ora 20..inca astept...
ora 20.15...vine doctorita mea cu un doctor...mi se face controlul de rutina si se monteaza sonda (durerooooos)..
ora 20.45...sunt pusa pe carut si pornim catre marea aventura..sotul, pe hol, cu camera ma filmeaza...ma rastesc la el, ca imi era rusine sa ma filmeze cu plosca dupa mine ca batranii..imi pare rau acum
aproape ora 21...astept, in timp ce mi se monteaza o branula. dr. mea se auzea galagioasa pe hol. genul de ardeleanca de la Maramures vesela si guraliva tot timpul. o dulce.
ora 21..intru in sala de operatii. ma suie pe o masa in fund, o asistenta imi tine capul si dr anestezist imi infige acul in coloana. tresar putin cand il scoate...ma intreaba daca simt ceva. ii zic ca as vrea sa nu mai simt sonda aia..nici nu termin de spus, ca nu mai simt nimic...nu tu dureri de la sonda, nu nimic. aflu ca dr. anestezist e vecin cu mine la tara si foarte bun prieten din copilarie cu mama. vorbeste cu mine, ma incurajeaza, imi spune chestii despre mama si fratele ei din copilarie...ca de obicei, nasul meu infundat..mi se pune masca de oxigen, dar cer sa mi se ia de pe nas ca ma sufoc...simt cum mi se umbla prin burta..nu durere. descopar ca pot vedea in chestia mare cu lumini de deasupra si ma holbez in ea...vad sange, disting burta spintecata...oau..mi se pare ciudat. la un moment dat simt cum imi impinge cineva in torace, aud un baldabac ca si cum ai scoate ceva din apa si....un oracait puternic!!!!! fata mea!! minunea mea...caut cu ochii sa vad unde o va duce. dr. anestezist imi ia capul si mi-l intoarce in partea stanga. o vad!!! iubirea mea..ma apuca plansul. dr. imi intoarce capul in sus. eu vreau sa ma mai uit, dar nu ma lasa..o femeie imi sopteste la ureche in timp ce-mi pune ceva pe mana...fetita sanatoasa,ora 21.20, nota 10, 3300 g, 50 cm...sa-ti traiasca...n-o mai aud!!! au luat-o..totul s-a intamplat asa repede..mai tarziu aflu ca a durat 10-15 min sa o scoata si inca o ora sa ma inchida la loc!!! asa de lunga mi s-a parut perioada aia..asteptam sa se termine odata. nasul imi era infundat detot, nu mai puteam respira, cand inghiteam simteam ca ma sufoc...ca si atunci cand te tii de nas si incerci sa inghiti, o senzatie ciudata. dr. anestezist ma monitoriza, mi se umfla chestia aia de luat tensiunea la mana din 2 in 2 minute. eram legata pe masa ca o scandura, nu puteam sa ma misc, oricat as fi incercat.o senzatie ciudata.ma apuca mancarimea de nas. rezist eroic
se termina, imi iau ecranul...vad in chestia mare cu becuri cum asistenta imi indoaie piciorul si eu nu simt nimic...ma rog la Dumnezeu sa nu raman asa...marea mea frica...ma pun pe un pat, si ma scot pe hol...ai mei asteptau afara, venisera si socrii...se tin dupa mine pana la reanimare..eu, intreb de fata...sa nu mi-o schimbe..sa ii faca poza. sotul reusise sa faca rost de o poza...mi-o pozase femeia din lift, cu care se imprietenisera ei cat m-au asteptat, apoi mi-a trimis-o prin bluetooth..ieeee..mi-o arata..falcoasa mea! se termina toata taravura, pleaca ai mei, sotul imi ia telefonul si bagajele acasa.
incepe sa se duca anestezia..incep durerile..auauau...mai vine o cezariana la nu stiu cate vreme...nu pot dormi de caldura...o chem pe asistenta din juma in juma de ora sa vina sa-mi dea apa. o draguta. o rog sa-mi deschida geamul ca mor de cald..noroc ca am apucat cu capul la geam...ce bine.adorm pe la vreo 5.30 cred..ma trezesc la 6 si ceva. stiu ca sotul vine pe la 8 la mine..n-am telefon, astept. cu ochii pironiti in tavan. doare putin, dar suport. se face ora 8..intreb din 10 in 10 min cat e ceasul..mi se pare ca sta pe loc timpul..of..sotul nu mai vine. incep sa plang..m-au parasit toti aici, vreau telefonul, sa imi vad fata...intru in depresii..vine sotul...ma gaseste suspinand, cu lacrimile siroi...ma linisteste.intreb cand ma pot ridica din pat. asistentele rad: dupa 12 ore!!! oooof. astept. sotul pleaca..nu mai stiu cat e ceasul. dau mesjaul de rigoare gabitzei..am nascut..pup poza fetei pt a mia oara. numar orele. pe la 4 chem o asistenta sa ma ridice. vreau sa ies mai repede din reanimare sa vad fata. prima tentativa esueaza...nu ma descurajez..incep sa fac abdomene incet incet sa nu ma vada asistentele. ma ridic in coate putin. doare. asta e!!! ora 6. chem asistenta la o noua tentativa. asteptam sa vina ai mei si vroiam sa le fac surpriza. succes!!!dureri infernale. simt ca mi se rupe burta in 10, dar merg pana la chiuveta, ma spal pe fata..cu pleosca dupa mine, ca batranii. nu ma mai deranjeaza...e bine chiar, ca nici nu stiu cand fac pishu ma gasesc ai mei pe marginea patului..atunci experimentez prima durere de cap..groaznic...in pat nu puteam sta bine ca ma durea spatele de la atata stat. normal, a 3-a zi trebuia sa ne dea drumul sus. vineri seara, vad cum unei femei care a nascut dupa mine i se aduce copilul jos. incep sa plang ca vreau si eu. mama face tot posibilul sa o aduca, sau sa ma duca pana acolo. infirmiera foarte draguta, imi aduce un scaun cu rotile...bucurie mare. merg sa imi vad fetita!!! dar nu...asistenta scoate spume...nu e voie, bla bla...incep sa plang...mi se explica ca n-am voie sa parasesc reanimarea..mi se pare crud din partea lor. totusi nu vreau nici s-o aduca acolo...e riscant...nu erau numai cezariene la reanimare, ci si alte boli...asta e. astept pana maine ca nu mor, imi zic.. sambata...ma ridic in fund, apoi incet pe marginea patului..dureri groaznice de cap! sunt informata ca pana nu trag un vant, nu plec!!! ma lasi??? eu toata viata am fost o constipata si acu eram la mila matzelor sa dau vant!!! stau si ma concentrez...ii rog sa imi scoata sonda sa ma duc singura la baie in speranta ca va iesi vantul ala nenorocit. hop! vine unul...alarma falsa..sunt in cumpana..sa mint, sa nu mint ca am dat...ma duc la pat...capul explodeaza. mi se pune inca o perfuzie. vine si vantul mult asteptat...anemic, dar vine..oleeee. ma duc la fata!!! vine sotul, ma iau cu carutul si ma duc sus. la etajul 4, dilema mare!!! nu au locuri cica pt mine...sanchi, ca rezervele erau goale. dr. mea plecase in Antalia in concediu, de-aia isi programase atatea cezariene si ne lasase in grija altui dr. coboram la 3..acolo, vb asistenta de la reanimare, ma primesc...vine alta asistenta ...haideti la 4 pana la urma..sa dea dracii in voi...vreau fata mai repede. ma cazeaza la rezerva 411..sunt singurica in camera. ce bine. in 10 min vine o asist cu fata, facuta sarmalutza intr-un scutecel. o ia sotul..eu plang intr-un colt (si acu imi dau lacrimile cand imi aduc aminte)..ma uit la ea...parca atatea zile in care n-am vazut-o, imi dau un sentiment aiurea..ma simt vinovata. o ating. a mea e...narile mele, unghiile mele!!! vine asistenta si mi-o pune la tzitzi..lapte, ioc..ma mulge ea otara, iese ceva galbui si lipicios...vine lapticul inseamna. o pun la tiztzi si trage ca o mufitza...gata..ii gasesc porecla. pleaca ai mei si raman singura cu ea. noapte de vis...la 12 ma anunta asist ca vine cu lapticul...la 11 si ceva, plange fata...ce sa-i fac???ma uit la ea, o iau in brate..doamne cat de mica e..si e a mea!!! dezbrac sa vad scutecul..plin de cacacila...nu mai schimasem in viata mea scutece, dar imi merg mainile de parca as fi facut asta de-o viata!!! sterg cu servetel, pun scutec..oleeee....victorie!!! tot plange...ma plimb cu ea in brate in camera...pun la tzitzi..ce sa traga? ca nu-i nimic acolo!!!vine femeia cu laptele..biine....prima noapte, dorm cu ea in pat...2 ore..atat apuc sa dorm. nu pot...de emotii, de frica sa nu dorm pe ea, nu stiu...totul a venit de la sine apoi...m-au mutat intr-o alta rezerva a 2-a zi, cu o alta fata. un orar de rahat..nu te poti odihni deloc in spital...cu 2 copii in camera, fiecare cu ora lui de papa si somn, dormit printre picaturi, plus ca fata colegei e o rautate de n-am vazut asa ceva, urla si n-o mai poti opri, apoi dupa o noapte agitata, calduri infernale, la 5.30 vine asistenta de copii sa cantareasca copilul...apoi cele cu curatenia..dar nu toate odata, ci pe rand...una sa ia cosul cu pampersi, buf cu usa..alta, sa ia cosurile din baie, bolboroseste ceva de resturi menajere aruncate in cosul care nu trebuie..bla bla, apai de unde sa stim care cos e pt ce? buf si aia cu usa...cand sa mai prinzi putin somn, hop aia cu matura..usa deschisa, geamul deschis, curent, tip la ele sa inchida usa. plange copilul colegei ca deh, l-au trezit tutele, la care una, pai cum sa nu planga copilul cand aici sunt 40 de grade, mai deschideti si voi geamul..nah belea!!!pai tantiiiii, aloooo, e un dute-vino incontinuu aici de la 5 dimineata se tot deschide usa aia ca voi nesimtitele nu puteti sa trageti usile dupa voi. ma razboiesc otara cu tanti, printre dureri de cap si tendintze de voma...apare si tanti nr. 2 cu mopul...apoi tanti nr. 3 cu stersul chiuvetei si pervazului...usa deschisa, peste 8 suflete inghesuite in camarutza de 20 mp(cu indulgenta)..pleaca, comentand ca nu le-am bagat ceva in buzunar probabil...la revedere!!! atipesc otara...buf, usa!!!! femeia care schimba asternuturile in patutul copilului!!! pleaca si aia bosumflata probabil ca noi nu bagam ceva la buzunar. eh! asta-i viatza..se face 10 si ceva...vine pediatra si asistenta ei sa faca baitza si evaluarea la copil...ma ridic cu capul greu si ceafa intzepenita sa vad si eu ce-i face fetii, pe care o trezesc ele din somnic. se termina si asta! dau tzitzi la mufitza, se uita cu ochii maaaari la mine si parca imi spune "e tzitzi meu! numai al meu!" si ma topesc dupa ea...parca uit de dureri de cap, operatie, tot..dar tot acolo sunt..nenorocitele. imi e greu sa las capul in jos sa ma uit la fata si daca il las, nu-l mai pot ridica.parca are o tona. culmea.esti in spital si te omoara durerile ca n-are nimeni ce sa-ti faca. adorm fata. incerc sa mai prind si eu o ora de somn. atipesc..usa se deschide brusc si un sunet pitzigaiat ne anunta "la masaaaaaaaa" futu-i masa ma-sii abia adormisem si imi mai lasa si usa deschisa. ma ridic, inchid usa. atipesc iara, dar degeaba. suntem chemate la toaleta zilnica de catre asistente. nah! mai dormi. dupa 12, vizite peste vizite..ba la mine, ba la colega si uite asa se face 12 noaptea si noi tot cheaune suntem, apoi runda 2 cu plansete de bebei
marti mi-a pus dr. pediatra verdictul: fata are icter. o forma usoara. trebuie s-o tin la lampitza. o ia pt cateva minute sus sa-i faca niste analize, sa stabileasca daca exista incompatibilitate intre noi. vine asistenta cu fata si vesti bune. fata are grupa 01 pozitiv, ca mine, deci, compatibilitate. aduce lampitza..dar de unde? fata nu vrea sa stea numai in pemparsel acolo. plange de mi se rupe sufletul, plang si eu. il chem pe sot, ma mai linisteste, adorm fata in brate apoi o pun sub lampitza. sta cumintica acolo pana la 12 noaptea, cu pauze de papica. draga de ea.
asa a trecut o saptamana si sunt muuulte de povestit, miercuri am facut o mica depresie ca imi venea sa iau fata sa fug din spitalul ala nenorocit! am varsat si fierea din mine de suparare ca nu imi dadea dr voie acasa cu toate ca implinisem cele 7 zile. ii dadea voie colegei, pt ca ea s-a milogit otara de el ziua precedenta. nah! o sun pe mama sa faca ceva ca altfel plesnesc.ma doare capul, vomit de nervi, fiere nu din stomac, nu mananc deloc ca nu mi-e foame..rau de tot. noroc ca a intervenit mama si m-a scos de acolo, a vb cu dr. sa imi semneze externarea, ca ala avea de gand sa ma tina pana joi...dar nu mai rezistam, sincer.
am ajuns acasa, parca eram aeriana, nu stiam de ce sa ma apuc, as fi dormit, as fi facut ceva, un sentiment ciudat..dar dupa un somnic bun, ne-am intrat in drepturi depline, suntem stapane pe situatie deocamdata si asteptam sa ne facem mai maricele sa iesim la plimbarica.
Mufitza e fericita, mami e fericita, laptic e,sfarcurile sunt varza, tabacite si cu rani,ma rog sa am lapte destul, ne iubim si dragalim toata ziua...


Asta a fost povestea nasterii Mufitzei Ariana Elena si patzania (pe scurt) noastra in spital.

MissParker spune:

Sa-ti traiasca mufitza, sa creasca mare si sa se faca la fel de frumoasa ca mami, iar tu sa-ti pastrezi mereu umorul si buna dispozitie si energia pe care le degaji acum!

Toate cele bune pentru voi trei, multa fericire

Felicia 38+ mami under construction pentru - David

Poze cu noi si vacantele noastre

We shall not cease from exploration
And the end of all our exploring
Will be to arrive where we started
And know the place for the first time.
(T.S. Eliot)

gabitzam spune:

Iulia, esti delicioasa
Sa-ti traiasca Mufitza, sa fie sanatoasa, frumoasa si norocoasa!

mihaser spune:

Iulia din pacate astea sunt spitalele de la noi...Eu la prima nastere am nemerit in salon cu o rroama de striga toata ziua enfermera...ca ea prima ceza si-o facuse in Portugal...nu la romanica ca noi...si venea satra in vizita fix cand trebuuia sa alaptez cupilu` si nu se mai dadea plecata...Noroc ca Eli a fost mai norocoasa si am stat singure in rezerva ca printesele...Si pe mine ma dispera faza cu geamu...nici eu nu vroiam sa-l deschid toata ziua...ca tot se fataiau pe usa!
Noi si printesele sa fim sanatoase...restu1...se uita!

rhoneea spune:

Wawww Iulia sa traiasca Mufitza mica



S-a nascut in aceasi zi ca si Sebastien.Sa va aduca numai bucurii,sa fie norocoasa ca frumoasa e



Off topic

Gabi felicitari ptr bombonel.

Tinem si ptr Felicia ca mai e putin

Irina lui Pierre-Sebastien nascut la 05.06.07.





Sebastien's age Pictures www.onetruemedia.com/shared?p=336a8e388908e126cef388&skin_id=601&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">Montage
*Miracolul nostru*




**Ramona are nevoie de ajutor**

cleo78 spune:

o potoroasa potoroasa potoroasa, nu am mai vazut asha potoroshenie!!
soarele din viatsa noastra

povestea nashterii

YLARI spune:

Iubita, cu intarziere, iarta-ma, frumoasa povestea Mufitzei, SA ITI TRAIASCAAAAAAAAAAAAAAAA!!!!!!!!!!!!!!!

YLARI
http://community.webshots.com/album/561951230FYYkoq

http://b1.lilypie.com/tFAgp3.png

mihaelk spune:

**blonda rau**

lorelei_19 spune:

Impresionanta poveste. Sa va traiasca minunea si sa va bucurati de ea