Ana mamii

13 iunie 2008… Au trecut deja 9 luni de atunci, tot vineri si tot 13 ca azi.

Mi-am serbat ziua pe 12 iunie, cu burtica mare si rotunda, toata lumea aceeasi intrebare “cand nasti?” si cu acelasi raspuns: “he-he…. Azi nu…”
Povestea a inceput tot in septembrie, la fel ca in urma cu 2 ani, cand ne-am “pregatit” de venirea primului nostru pui, Paul.
Sarcina a fost complet diferita, am avut greturi cam tot timpul, tolerabile da’ prezente mereu. De data asta, n-am putut manca nici un fel de dulciuri – doar batoane de susan cu miere, orice altceva imi facea acid la stomac insuportabil.
In plus, in primul trimestru numai suparari au fost in jurul meu, numai necazuri, incercam sa ma agat de samburelul din burtica, sa nu ma las prada disperarii…
Pe la jumatatea sarcinii am primit vestea grozava ca samburelul e samburica, ei asta !! Am inceput sa ma imbrac cu roz – daca asta e inauntru, sa fie si pe dinafara.
Paul crestea si el, ii tot povesteam de bebele din burtica – da… pare sa inteleaga el, insa la 1 an si jumate… bine ca nu m-a intrebat ca alti bebei “da’ de ce ai papat un bebe?”
In luna mai a inceput concediul, luna mai i-am dedicat-o lui Paul, mi-a dorit mult sa fiu doar cu el, tare nostalgica fiind la gandul ca va trebui sa-mi impart afectiunea intre el si bebelina… Ce griji inutile nu trebuie imi sa impart iubirea pentru Paul, pentru ca o data cu Ana a venit inca o “caruta” de dragoste in sufletul meu, pentru ea.
Am pus pariu cu sotul ca nasc inainte de 4 iunie – nici nu-mi amintesc pe ce, oricum a trecut 4 iunie si n-am nascut
In noaptea 8-9 iunie, un usor inceput de travaliu, contractii neregulate, merg in sufragerie sa le monitorize, adorm…. Dupa vreo 2 ore ma trezesc amortita… clar ca nu vina Ana inca.
Marti dimineata (10 iunie) ma apuca stresul ca n-o mai simt asa activa, toata ziua gramada pe bietul meu sot sa-mi asculte burtica si sa-mi spuna ca aude inimioara – nu stiu ce auzea el da’ imi zicea ca bate-bate, stai linistita.
Zadarnic, pe drum spre selgros sun pe medicul meu – stiam ca e de garda – si ii zic ca sunt in apropiere, n-are timp sa-mi cerceteze bebelina? Zice dansul ca da, haide. Urc, ma uit pe coridor, nasc mamici, tati transpirati, forfoteala, plansete de bebelushi… ma trec fiori si-mi zic “haide Ana mama… haide afara sa vezi ce frumos e…”
Mergem la echo, “misca doamna, nu va ingrijorati, lichid f bine, placenta tanara, sta bine acolo, ii prieste. Si e numai buna pentru naturala – travaliu sa fie bun si scapati de bisturiu”
Imi mai aminteste ca daca aia si aia sa vin la urgenta, gata, pa.
Cobor, povestesc la sotul, la Paul, ca bebelina e bine in burtica si hai acasa – pa selgros ca am stat cam mult la medic…
In noaptea respectiva pac, iar contractii, merg in sufragerie, ceasul, monitorizare, imi iau chiar si un creion sa scriu…. Ma trezesc la un moment dat ... adormise… clar ca nici in 11 iunie nu se naste Ana.
Asa ca pregatesc cu spor una-alta pt ziua mea, joi imi primesc florile si felicitarile de la familion, seara tarziu dupa ce pleaca musafirii trimit consortul la culcare si fac curatenie. Multumita, dupa ce termin, imi spun ca maine fac si curatenie in toate dulapurile din bucatarie si poate veni bebelina.
Ma pun frumos in pat, se trezeste sotul si-mi spune frumos-frumos de tot la multi ani si ca ma iubeste… adoarme inapoi, eu nu… dupa putin timp iar ceva contractii… da’ si o durere surda la sale. In sufragerie din nou.
De data asta insa…. Era 13 iunie doar de o ora, si am intrat cu adevarat in travaliu, imi caut casete pentru walkman, si monitorizez… Hm, de data asta incep sa-mi amintesc travaliul de la Paul, finalizez bagajul, dupa vreo ora incep sa rasuflu chiar adanc intre contractii – hm, imi spun mereu “nu ma doare, ma dilat, ma dilat, acuma chiar vine Ana…”. Pe la 3 si ceva trezesc sotul sa ma “cosmetizeze” pentru nastere naturala – nici macar o clipa nu m-am gandit la cezariana.
El, sotul, cam adormit, ma tot intreaba una alta si ma apuca teama, trebuie sa-l trezesc ca lumea inainte sa umble cu lama aia pe acolo, ca nu-i momentul pentru tatuaje…
Ok, ma apuca o contractie, imi vede fata si chiar se trezeste, na de aici nu-mi mai aduc aminte decat ca eram in masina in fata spitalului, era cam 4-5 dimineata si l-am intrebat, daca e tot fals travaliul si am venit prea devreme?
Din experienta lui de viata langa mine, nu intra in polemica, ma duce frumusel la ambulatoriu, acolo primesc verdict “dilatata de 2 degete”, imi povestesc din nou toata viata in fata halatului alb – reusesc sa o fac sa zambeasca pe asistenta si pe doctorita si imi vine inima la loc, gata cu emotiile ca am treaba!
Merg sus, in salon dormeau doua mamici, eu cu contractii mai dese dar nu foarte-foarte regulate. Ma plimb frumos prin salon, fac miscarile din carte, respir… “vine Ana – ma dilat – vine Ana – ma dilat”. Sa nu mai spun ce de muzica am ascultat… nici vorba, da’ bine ca-mi selectasem casete
Se apropie contractile, incepe sa rasara soarele si in loc de teama – desi contractile erau tot mai puternica – ma cuprinde un entuziasm ciudat, cred ca momentele acelea in care cerul se lumina si vedeam orasul trezindu-se imi vor ramane mereu in minte. Iubesc diminetile lunii iunie, zilele sunt scurte iar cerul are o culoare asa speciala, o stralucire specifica pentru mine…
Pe la 6 trimit sms prietenei mele (medic de urgenta) ca sunt la etajul 9 si ca am contractii la 6-7 min, iar pe la 7 ma urca medicul de garda (din nou) pe masa si striga la moasa “dilatata doua degete de-ale mele”. Ma umfla rasul, imi inchipui pe femeie cu un tabel in care pe linii sunt numele medicilor si pe coloane “traduceri”: 2 degete… x cm…. Imi spune (medicul) ca il va suna el pe medicul meu cand trebuie, sa nu ma stresez.
Iar in salon, miscarile cunoscute, respir, ma dilat, vine Ana… simt ceva ce-mi curge usor pe picior, fericita sun pe medical meu – era deja 7.30 “stiti, dl doctor, eu cred ca s-au fisurat membranele, sunt internata de la 5 dimineata…” el rade vesel “nu-i bai, vin si eu acuma” si linistita ii spun Anei “stai cuminte inca o juma’ de ora ca-i totul in regula.
Nu-mi amintesc de cate ori am tot urcat pe masa, stiu ca acea jumatate de ora a trecut a naibii de iute ca aveam deja contractii la 2-3 min, intense si trebuia sa ma tin puternic de imaginea de la echo cu profilul Anei, asa o vedeam ca vine si stiam ca n-am sa fac “tambalau”.
Vine medicul meu, iar pe masa si aud prin ceata “col sters, va rup membranele doamna, nu va speriati, o sa simtiti ceva cald” si cere ac de la moasa – ei, m-am speriat cand am vazut ditamai “andreaua” cu care a rupt membranele.
Asta imi amintesc clar de tot, dupa aceea am trecut la contractii inr-una, abia reuseam sa mai trag cate putin aer, s-a dus naibii toata atentia mea la inspirat si expirat, incercam sa gem incet de tot si inauntru, m-am urcat la un moment dat pe pat in 4 labe – ei, natura asa vrea sa nastem, as fi putut naste acolo asa imediat dar m-a fugarit pe masa si cand m-am intors invers, cu picioarele in sus, sa fiu a naibi daca mai stiam ce si cum sa imping.
Am ratat contractia, am obosit si tot ma rugam de toti sa ma lase sa-mi trag sufletul… Dar Ana voia sa iasa, si iar vine contractie, de data asta m-am grabit si am impins prea repede. Soseste prietena mea (medic, insarcinata si ea) si strig la ea sa iasa afara ca nu-i bine ca fac eu ca nu imping ca lumea, sa vina mai tarziu Medicul meu ma uda usor pe fata, gestul acela plin de caldura m-a trezit brusc, mi-a zis ”cum sa nu puteti impinge, puteti précis” si am impins cum mi-a zis.
Cand am simtit capul ei acolo la iesire, am prins puteri – parca mi-ar fi pus kerosen… Am simtit-o cu “zboara” si m-am panicat daca nu cumva o scapa… Dar am vazut-o pe masa agitandu-se, apoi au plecat cu ea – as fi dat orice sa mi-o puna pe piept, dar nu eram in film american asa ca am ramas pe masa in asteptarea placentei si la “brodat”.
Prietena mea a fost colega cu medicul meu, am ras si am glumit, il mai rugam pe medic sa se mai opreasca, noroc ca eram singura pe-acolo, am avut frisoane, ma simteam epuizata, da-mi venea sa zbor de bucurie ca nascusem – he-he, organismul nostru stie sa secrete asa drog bun….
Apoi am mers in salon, am primit ordin strict sa beau 2 litri de apa, am intrebat repede daca pot manca si mi-au zis ca da – waw, mi-am amintit de sotul meu care nici nu stia ca de mai bine de o ora avea o fetitza… L-am sunat si i-am povestit, l-am rugat sa-mi aduca de mancare – cam o jumatate de vaca, cu ceva garnitura
Apoi.. in cateva ore ne-am mutat impreuna, Ana si cu mine, la salonul de mamici cu bebei si… gata, de atunci e ca timbrul de scrisoare, protejata de noi toti, Paul, mama si tata.

Asa am nascut al doilea bebe, tot un fel de primipara, pentru Paul a venit cu cezariana... Si am ajuns acasa inainte de ziua lui, am reusit sa-l sarbatorim la 2 ani cu totii, inclusiv Ana.

Edit: am tot citit prin alte parti si mi-am dat seama ca am uitat sa spun ca Ana a vut 3350 gr si 54 cm, iar 13 iunie era cu 2 zile inainte de a se implini 40 de saptamani. Daca nu as fi avut travaliu bun sau as fi depasit termenul, cel tarziu in sapt 42 as fi ajuns la cezariana. Dar a iesit bine

Oana, mami de Ana Maria (13 iunie 2008) si Paul-Victor (21 iunie 2006) noi4
www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=Clipe%20de%20viata%202008&page=19" target="_blank">Clipe de viata 2008
1 martie 2009
Priveste partea buna a lucrurilor

arleena spune:

super!!!!
felicitari pt cele doua ciresele.

CamiM spune:

Superba poveste, superbi copii ai Oana!!!
sa va traiasca si sa va aduca multa bucurie mereu.

Cami - mami de Sofia Alexandra - mai 2006 si Sabina Adriana - mai 2008

Macrina spune:

Foarte draguta Ana, si Paul are niste ochisori.
Sa va traiasca, ce ciresele dragute

Biancas spune:

Foarte frumoasa povestea

Bianca , mami de Sandra( 8.07.1997) si de Daniel (17.01.2006)
www.dropshots.com/biancas" target="_blank">Poze cu noi 1, www.dropshots.com/biancas1" target="_blank">Poze cu noi 2, www.dropshots.com/biancas2" target="_blank">Poze cu noi 3
Poti sa ai orice valoare,sa fii DOMN(A) e o-intamplare,sa fii OM e lucru mare...

OanaRusu spune:

multumesc
Ce nu am scris mai direct e cat de mult datorez medicului meu faptul ca am nascut natural, m-a ajutat enorm sa vad ca are incredere ca va merge firesc. Lui ii multumesc
Sa nasc natural pe Ana a fost o realizare foarte mare pentru mine, nemaivorbind de faptul ca mi-am revenit incomparabil mai repede si mai bine decat dupa cezariana.

Oana, mami de Ana Maria (13 iunie 2008) si Paul-Victor (21 iunie 2006) noi4
www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=Clipe%20de%20viata%202008&page=19" target="_blank">Clipe de viata 2008
1 martie 2009
Priveste partea buna a lucrurilor

OanaRusu spune:

Hy, Bianca, vad ca am scris deodata

Oana, mami de Ana Maria (13 iunie 2008) si Paul-Victor (21 iunie 2006) noi4
www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=Clipe%20de%20viata%202008&page=19" target="_blank">Clipe de viata 2008
1 martie 2009
Priveste partea buna a lucrurilor

anca_27 spune:

Ce frumos... citind povestea ta, mi-am adus aminte de-a mea....oare cand n-o sa ne mai induiosam citind asemenea povesti si n-o sa ne mai iteasca lacrimi in colturile ochilor?

Mami de Sara (8 dec 2008)
Povestea nasterii

Poarta-ma, mami!
_

Emma este iubire

Sa fim alaturi de Cristian Stefan

Ada_S spune:

Foarte frumos, o adevarata familie fericita.

julax spune:

Ce frumos ai relatat povestea,cu o nota de umor pe ici colo
Mi se pare interesanta nasterea naturala dupa cezariana,mai ales la interval scurt,cum a fost in cazul tau.Merita felicitari si medicul,dar in primul rand tu meriti Iulia,mamica de Ioana(24.09.2008)@ Alex(24.08.2006)
www.onetruemedia.com/otm_site/my_shared?z=16a7ba4b14da74203c245e&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">
Miniclipuri
Poze si filmulete

Otiliav spune:

Felicitari mamica tare curajoasa!
Am retrait a doua nastere a mea. Tot asa am experimentat travaliu fals, am fost chiar si la spital dar m-au trimis acasa cu un somnifer ca nu eram decat dilatata 3 cm. Si cel mai important am reusit sa nasc natural dupa cezariana.
Ma regasesc perfect in cuvintele tale: "Sa nasc natural a fost o realizare foarte mare pentru mine, nemaivorbind de faptul ca mi-am revenit incomparabil mai repede si mai bine decat dupa cezariana"

Mami de www.dropshots.com/otiliav" target="_blank">Ana nazdravana (18.12.2004) si Elisa Andreea (09.12.2008)
Pozele noastre