poveste de bebelina-zibelina Sara

In burtica ne era greu sa-i spunem pe nume, asa ca de la Balacila, Bebe, Stranutacioasa, Impingacioasa, Jucausa, am ajuns la Bebelina, si ca sa rimeze, Iustin a adaugat si Zibelina. Acum ii spunem Zibe.

Pe Sara o asteptam cam de-un an, analize multe, tanti endocrinoloaga ne-a spus ca fara tratament nu merge, hormonii mei sunt aiurea. Ok, am iesit de la ea si-am zis hai sa nu ma bag la tratamente hormonale, poate ma reglez, sa avem rabdare. Rabdare am avut, dar tot faceam teste in fiecare luna, stiti voi, senzatia aceea `acum sigur sunt gravida`. Intr-o zi de martie, 16, trecem pe langa o farmacie, `Iubire, hai sa-mi iau un test, trebuia sa-mi vina zilele astea`. Cu o seara inainte avusesem un vis ciudat: bunica, care nu mai e, boteza o fetita intr-o biserica. Dimineata mi-am dat seama ca menstra mea intarziase, daca era un semn? Buuuun, ce mai conta unul in plus sau minus, doar facusem tone, de puteam deschide eu fabrica de facut teste... Ajunsi acasa, ritualul, las testul in baie, inainte sa ies parca se iteau doua liniute, insa n-am avut curaj, am fugit in camera `Iubire , nu mergi tu sa vezi testul? E in baie.`. Se uita tamp la mine, `Anca, ce-ti veni, du-te si adu-l`...il aduc, amandoi paralizati, 2 liniute!...pauza...ne uitam unul la celalalt, mie mi s-au inmuiat genunchii, m-am asezat, lui la fel, si-am inceput sa plangem de fericire, `o sa fim parinti`.

Sarcina a decurs normal, am descoperit odiseea de nov-dec, cateva greturi la inceput, nerabdarea de la fiecare eco, primul fluturas in burti - semn de la zibe, teste peste teste, nici un test nu ma multumea, dublu test, vroiam triplu, triplu, vroiam morfofetala, insa m-am oprit. Stiam ca pana nu-mi tin minunea in brate n-o sa fiu linistita.
Numele parca-l stiam dintotdeauna. Sara. Aveam pregatit si nume de baietel, insa cand am aflat ca e fetita, am stiut ca Sara o sa i se potriveasca de minune, si asa este.

38 de saptamani plus. Joi fusesem la eco, ginecul spune lejer `Pai daca nu nasteti pana pe 19 dec (DPN + ziua mea), veniti si va rezolvam`, inca mai si zambeste. Cum adica sa ma rezolve? Eu nu mai pot, nimic nu mai pot, trebuie sa vina ca deja e mare. In gandul meu, ajung eu acasa si sar pe soatza... N-a fost nevoie si nici voie ca mi-a dat ovule pt o micoza rebela, bune si alea, ceva sa fie sa vina odata zibe.
Duminica. Sora mea venise de la Cj cu cercelusii. Tot in gand `Acum are si cercelusi, poate veni`. Spre seara inainte sa plece mergem la o ceainarie, ma uit pe lista de ceaiuri, iau ceva cu frunze de zmeur si alte plante excitante, da` de vine zibe. Mergem la cumparaturi, iau banane. Vazusem eu in lista pt spital a cuiva de pe forum banane. Buuuun, acum am si banane. Noapte, 12, mananc de zor, poate e ultima masa si maine e nevoie de forta... Somn adanc, simt un poc. O fi? Naaa, nu cred, e vreun os ca tot pocnesc de-o vreme. 3 noaptea, ceva caldut, hopa sus si la baie, `caldutul` nu se mai oprea...
`Iubire, cat e ceasul?`, `3 si un sfert`, `Ok, cred ca mi s-a rupt apa`, iar pauza..ca aceea cand vasuzem liniutele. El, somnoros, lejer, intinzandu-se `asta inseamna ca nasti azi? nu e posibil sa vina doar maine?` Deja ma lua cu agitatie `Cum sa nasc de-abia maine daca mie mi s-a rupt apa? Hai sus sa ne pregatim ca tb s-o-ntindem`

Emotii nu ai cum sa nu ai, oricat ai fi de pregatita. Era asa o neliniste plina de entuziasm totodata. Nu stiam insa daca sa merg inca sau nu la spital. Intru pe forum, nimeni, dau un google, nu aflu mare lucru, imi fac toaleta, bagajul, la 6 fara iesim, eu cu un prosop mare intre picioare. Mergem la un nonstop, luam apa, ciocolata. Ajungem la spital, 6 jumate, lumea se dezmeticea. Ma primeste o doamna, ii spun ca mi s-a rupt apa, `oare e posibil sa nasc`? Zambeste, spune sa-mi aduc tot bagajul, sa ma dezbrac si hainele sa le dau soatzei. Ma-ntreaba la ce medic sunt, ma cantareste, (Jesus, aveam 84 de kile!) o-ntreb daca sa-mi sun medicul, imi zice ca-l suna ea, il si vad intrand pe usa, Slava Domnului, era chiar el de garda, unele lucruri chiar nu sunt intamplatoare.
Sus pe masa, dilatatie 2, clisma, urcat la etaj, instalat si-ncepe asteptarea. Hi hi, ce ma mai temusem eu de clisma si-a fost o nimica toata... Se face schimbul de asistente si moase, se face cafea, mmmm ce bine miroase, imi vine sa le cer o gura, totusi ... ma abtin.

In toata graba negrabita imi luasem cu mine o carte, `Supa de pui pt suflet`, sunt doar povestioare pentru suflet, deschid la `Obstacole`, ma gandesc ca e cel mai potrivit capitol si ma pun sa citesc, cum oameni de peste tot trec peste greutati de tot felul cu credinta si putere. Se face 9, contractii sunt cam la 10 minute dar mici, vine moasa, vede ca citesc, ma-ntreaba daca am contractii, zic ca da `Aaaa, pai daca cititi nu cred ca aveti...` Eu contrariata, cum adica-mi spune ca n-am?, dar de unde sa stiu eu ca pe cele de 5 minute deja nu mai poti citi povesti pentru suflet....
Vine medicul, pe masa, dilatatie 4, `buuun, va mutam in sala de nasteri sa punem perfuzie`, cara tot bagajul cu moasa, instalat in sala de nasteri. Atmosfera rece, sumbra, mai vin gravide, mai consulta pe una-alta, incep contractiile mai nasoale, incep sa respir adanc.
Incepea contractia trageam aer luuuuung si-mi spuneam `ma dilat, ma dilat, ma dilat`, trecea incet, expiram luuuuuung `vine Sara, vine Sara, vine Sara`. Ma uitam la ceas si le cronometram, erau deja la 7 minute pe la ora 10. Apoi, incet incet nu le mai puteam cronometra, imi propuneam la fiecare inceput de contractie sa vad cate secunde dureaza, insa se sfarsea, eu respiram adanc si-mi dadeam seama ca de durere uitasem iar sa ma uit la secundar. Era o lupta cu creierul meu si cu durerea. Imi spuneam tot timpul, nu ma invinge durerea, tb sa cooperez cu ea, mai venea moasa, ce ma enerva cel mai tare era ca-mi spunea sa stau pe stanga. Cum sa stau doar pe stanga cand eu vroiam sa ma tavalesc? Vine o alta sa monitorizeze si bebelina si-mi spune ca am grasime pe burta si nu se pot auzi bine bataile inimii copilului , cumva prinde bataile mai bine, si timp de-o jumatate de ora o aud si pe Zibe, mai rare, mai dese, imi dau seama ca se lupta si ea, imi spuneam `haide Zibe, sa tragem impreuna si sa ne intalnim mai repede`.

Iar pe masa, dilatatie 6-7.
Din nou singura, masca de oxigen imi e cea mai buna prietena, o iau doar pe contractii, vine moasa si-mi spune s-o tin tot timpul ca are nevoie si copilul de oxigen, eu zic ca ea si fac ca mine, in micile pauze deja ramase n-o puneam. La un moment dat simt ca ceva se rupe, o durere imensa, incep sa strig dupa moasa, nu aude nimeni... ma gandesc `cum sa ma ridic, daca a inceput sa iasa si-o strivesc, mai strig de cateva ori, vine, ii spun, se uita, lejera `ei, cred ca s-a angajat capul copilului`, pleaca.
Doamne, e cea mai importanta zi din viata mea, e o zi sfanta, de ce e facut sistemul atat de rece? De ce e atata rutina si nepasare? Imi dau seama apoi ca sunt doar eu, Zibe si Dumnezeu si... mergem mai departe.
Din sala alaturata se aud urlete, cineva naste, medicul si moasa tipa la ea, o cearta, apoi o incurajeaza, se naste David - numele baiatului sotului meu.

Se muta `gasca` la mine, iar sus pe masa. Uitasem sa va spun ca eram ca pe banda. Tarziu mi-am dat seama ca de fapt nu noi hotaram cand nastem ci picaturile de perfuzie. Erau reglate ca sa ne declansee contractiile mai dese sau mai rare in functie de cum trebuie sa nastem, una dupa cealalta.
Una din moase, cea draguta - tot timpul tb sa fie si una din cealalta tabara - venise inainte sa ma-nvete sa imping, pe pat. Imi tinea mana pe burta, imi spunea cand sa trag aer, sa las contractia sa fie la pragul cel mai inalt de durere, si de-abia atunci sa imping, daca pot si de 3 ori pe contractie.
Pe masa, vine echipa, control, dilatatie 8-9. Cineva il suna pe medic, sotia sau mama, el spune `Nu pot veni acum, naste sotia lui I.` Ma gandesc, oare chiar nasc, se termina toata nebunia asta? Vine cu pranzul. Moasa ii spune s-o lase ca nasc imediat. Deci eu, chiar nasc, devenise deja totul o ceata... Imi imbraca picioarele in ceva verde - verdele e culoarea mea preferata - mi le leaga, de-bia apoi imi dau seama ca e mai bine cu ele legate ca risc sa-i trag una moasei.
Mie imi vine sa imping intr-una, ma abtin cumva intre contractii, insa pauzele sunt tot mai rare, si impiiiiing. Durerea e crunta deja, medicul e in dreapta mea, in usa stau altii, moasa e in fata si-ncepem impinsul controlat. In putinele secunde de detasare imi vine sa rad de ei, parca s-au antrenat impreuna `Haide, haide, haide! Ia aer! Impinge! Schimba! (aerul), Inca o data! Haide, haide, haide!`, mai lipseau pampoanele. Ma prind de barele de la pat, medicul e pe mine, ma apasa, trag iar aer, nu mai suport durerea, ma enerveaza, eu care-mi propusesem sa cooperez cu ea acum vreau sa se termine odata, tremur toata si-mi spun dupa cateva ture, asta e, daca acum nu iese, nu mai iese niciodata, si impiiiiiiing de simt ca ma fac franjuri, nu mai conteaza, doar sa iasa Zibe, si.... se usureaza toate dintr-o data.... imi dispare burta.... medicul nu mai e pe mine si vad in mainile moasei mogaldeata, minunea, comoara dulce. E 13.35.

Dintr-o data le inteleg pe toate mamele din lume! `Scumpa mica`, atat reusesc sa spun, o iau si-o duc, eu ingaim doar `scumpa mica` ca un robot, timp de cateva minute. Intreb daca e bine, lumea-mi spune ca da, vad zambete ale studentilor practicanti la usa, eu vreau s-o vad, medicul imi spune c-o sa mi-o aduca.
S-a terminat momentul divin, iese placenta, o studiaza, totul in regula, insa ma chiureteaza pt orice eventualitate. Eu raman cu `scumpa mica` pe buze. Ma coase, dureaza o vesnicie, simt tot, dispare `scumpa mica` si-ncepe `Au`, `Ouch`, `Of`, `Mai aveti?`, ma anunta la ultimele 2 fire ca mai sunt 2, ma uit la ceas, tot brodeaza de 35 de minute deja, sa termine odata, eu trebuie sa-mi vad comoara!
Ma ridic, ma aseaza pe pat, pleaca toata lumea. Sunt in transa. Inca nu pot gandi. Mi-e foame. Va imaginati, nu sa-mi sun soatza, ci sa mananc. Acum, ironia soartii, sunt pe dreapta si ma simt amortita, lingura si furculita imi sunt in bagaj in stanga. Iau farfuria de ciorba si-o beau, o sorb, cumva ajung la furculita si mananc, mai bine zis hapai, infulec pilaf de orez cu desert, placinta cu caise. A fost cea mai buna mancare ever! Intre timp mai naste cineva, se chinuie, nu impinge bine, imi vine sa ma ridic sa merg s-o ajut, sa-i spun cum sa faca, sa-i pun mana pe frunte. Imi dau seama ca dorisem ca sotul sa fie langa mine, insa a fost mai bine ca n-a fost. Nu acolo, nu in sistemul asta rece, fara spatiu si conditii, plin de rutina, de moase stresate ca urmeaza inca nasteri toata ziua.

Ma relaxez, imi aduc minunea. E motolita tot, parul plin de de toate, isi infuleca si ea manutele, manecile, tot ce prinde. Papacila mica, o rog pe asistenta sa mi-o puna la san ca-i e fomica - doar seamana cu mami - papa ea ce papa, si-apoi o scapa pe tzitzi. Si-ncepem sa povestim si sa ne-nganam. Si povestim, si povestim, ii spun de toate, o intreb ce mai face, cum a fost, ea ingana, mai ascutit uneori, imi modulez si eu vocea se uita fix in ochii mei, ma podidesc lacrimile, si trec asa orele si noi povestim ...
Acum e o luna deja si ne place sa stam la povesti, le continuam pe cele incepute intr-o zi de luni, 8 decembrie, si-o sa continuam o viata, mai multe vieti, cat o fi lumea.....

Si-am incalecat pe-o sa,
si v-am spus povestea mea,
de bebelina-zibelina Sara.

Lumea ma intreaba cum a fost. Nici eu nu stiu, atunci mi s-a parut greu, la cateva zile usor, acum cand imi vad comoara imi dau seama c-as trece prin ORICE pentru ea, si ca poate, intr-o zi, o sa mai vina o comoara mica dulce, si .... sunt pregatita!

----------

Otiliav spune:

Anca sa va traisca "scumpa mica", sa va aduca multe bucurii in viata. Ce mamica curajoasa ai fost, de mult asteptam povestea ta cu "push, push". Sa fiti sanatosi sa vi se indeaplineasca dorinta de a mai avea o minune mica!

Mami de www.dropshots.com/otiliav" target="_blank">Ana nazdravana (18.12.2004) si Elisa Andreea (09.12.2008)
Pozele noastre

anca_27 spune:

Otilia, multumim!

Mami de Sara (8 dec 2008)
nasterea bebelinei-zibelinei

_

Bazar pentru Andrei

alra spune:

foarte emotionanta poveste anca
mai ales ca in acelasi timp dar un pic mai departe de tine nasteam si eu

ALRA 8kg+

Vacanta cu Laura in Romania

mamiseli_11 spune:

Sa va traiasca bebelina-zibelina!!! Foarte frumoasa povestea nasterii. Si ai dreptate: atunci mi s-a parut greu apoi parca nu mai era asa de rau iar acum as trece prin foc pentru ea, puiul mamii scump. Pupici multi pt mami Anca si papacioasa mica.

Mihaela de Miruna Cosmina (13.11.2008)

Pozele mele

Roxie spune:

Sa iti traiasca bebelina! Doamne, ce poveste frumoasa... cel mai mult m-a emotionat cum ai zis tu ca isi manca manutzele si apoi a papat ea de la titi prima data, micutza de ea...

Roxie, bubulutza Denisa (23 decembrie 2005)si bebe Mihnea Sebastian (11 ianuarie 2007)

anca_27 spune:

Multumesc!

Mami de Sara (8 dec 2008)
nasterea bebelinei-zibelinei

_

Bazar pentru Andrei

elilov3 spune:

sa iti traiasca bebelina zebelina si sa va bucurati de ea...sa va aduca numai bucurii si impliniri sufletesti
cred ca ai dreptate toate au un sens si rost in viata...ziceai de sistemul rece, numai conteaza cred acum se uita in urma raman numai faptele frumoase sau cele pe care dorin sa ni le amintim...s-au obisnuit sa vada nasteri e ca la noi in inv...mereu spunem aceleasi lectii incat la un momentdat devine automatism
sa fiti fericiti caci fericirea omului este aproape de cei dragi sufletului lui

Eliza mamica de inger Ionut Pavel
si de
Dimitrie Gabriel 12.11.2008
****************************************************
Fericiti cei a caror inima cunoaste pasiunea prieteniei.

Numai ea stie sa ne faca singuratatea mai putin ucigatoare si viata suportabila.

Biancas spune:

Anca..frumoasa povestea scrisa de tine a venirii pe lume a micutei Sara . Sa va aduca numai bucurii si implinri

Haha..nici pe mine nu au putut sa ma monitorezeze . Treaba lor...eu eram in chinurile facerii si lor le ardea de monitorizari. Ce nervi mi-au facut cu benzile alea .
Si cusutul si la mine a durat cam tot atat...singura diferenta e ca mi-a dat o anestezie locala si apoi inca una. Credeam ca le arata studentilor (si la mine au fost studenti gura casca la gaura) cum se tzese de dureaza atat .

Bianca , mami de Sandra( 8.07.1997) si de Daniel (17.01.2006)
www.dropshots.com/biancas" target="_blank">Poze cu noi 1, www.dropshots.com/biancas1" target="_blank">Poze cu noi 2, www.dropshots.com/biancas2" target="_blank">Poze cu noi 3
Poti sa ai orice valoare,sa fii DOMN(A) e o-intamplare,sa fii OM e lucru mare...

maitreyi spune:

ce frumoasa poveste sa va traiasca scumpa mica

(pe 16 martie e ziua mea )

-------

Ana-Maria de iepuras coconas

-------

Cine-ti saruta genele-n somn ?
Si cine-i acolo cand ingerii dorm ?
Toate zanele bune sa te ocroteasca...
Toate florile campului sa te infloreasca...

Minunea de la Doamne-Doamne 17.06.2008

ladymina77 spune:

Anca,sa-ti traiasca zibelina,sa fie sanatoasa si frumoasa si o viata plina numai de bucurii.
Pt poveste ai nota 10 in catalog:)

Mami de Andreea Maria 07.08.08
Mami de Bogdan 28.05.99
http://community.webshots.com/user/ladymina77
povestea mamarutei cu cifra 7, ziua joi