Educatie

Raspunsuri - Pagina 3

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Sabina spune:

Andrada, nu-s de acord, mie se pare ca pana la 10 ani se invata tot ce e importnt despre viata, dupa aia...numa detalii, dar modul in care te raportezi la fenomene pana atunci se cristalizeaza.
Restu e conventie sociala si eventual "usage du monde"

Pe de alta parte, va reamintesc ca domnu Kant nu si-a parasit satul :)



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!


Sabina, Sofia Galagia si bb Gheo

Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns P&ANA spune:

Din punctul meu de vedere actiunea parintilor este extrema si egoista.Nu mi-as expune copii la o multime de evenimente neplacute care sunt inevitabile in asemenea calatorii pentru nimic in lume.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Chuny spune:

Citat:
citat din mesajul lui alina71

Din punctul meu de vedere actiunea parintilor este extrema si egoista.Nu mi-as expune copii la o multime de evenimente neplacute care sunt inevitabile in asemenea calatorii pentru nimic in lume.




Total de acord Copiii invata cel mai bine stand pa canapea intr-un apartament de 60 m patrati dintr-un bloc de 10 etaje unde sunt in siguranta totala. Numa' daca ii tii asa esti un parinte responsabil! :-))

Articolul din gandul mi s-a parut si mie o apa de ploaie, nici macar nu i-a contactat. O fi furat de pe DC ideea articolului ?

Sibylle

***** *****

www.helpsonia.com/povestea-soniei" target="_blank">SONIA ARE NEVOIE DE AJUTOR! UN CONT PAYPAL VA STA LA DISPOZITIE


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns P&ANA spune:

Sibyle, mi-am spus parerea ,desigur comparatii putem face la nesfarsit sarcastice sau nu.
Adica, vrei sa spui ca acei copii sunt foarte fericiti ca trebiue sa creasca circuland intr-o masina , sunt educati in practica ,superior celor care traiesc la et.10 intr-un ap. de 60 m ,in canapea .
Se vor intoarce la o viata normala in final. Se vor adapta fooooarte usor la viata statica intr-un sistem cu reguli?

In fine, fiecare alege sa-si traiasca viata asa cum doreste .

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns olympia spune:

Nu m-as fi bagat in discutie, ca eu sunt fricoasa si mai ursoaica de felul meu, ies greu din barlog...
Dar urasc cuvantul "normal" si termenul "viata normala" in sensul folosit de tine, Alina 71. Ce e aia "sistem de reguli" si de ce ar trebui sa ne adaptam toti la el? Si de ce s-ar intoarce intr-un final la o viata "statica"? Cand ei, cum bine zici "au ales" sa traiasca altfel, nestatic, iesit din normal, cu imaginatie si liberi de constrangeri, deschisi experientelor de tot felul. De ce crezi ca asta se va sfarsi la un moment dat?
Eu cred ca un copil crescut astfel va avea o baza interioara puternica pe care sa-si construiasca plin de curaj viitorul, oriunde in lume.

Pene colorate... cate putin din toate!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns desprecopii spune:

acum sa fim si putin realisti, dupa primul val de entuziasm.
Am stat si m-am gandit la aceasta experienta si m-am consultat si cu sotul. Si totusi, copiii acestei familii sunt prea mici pentru ca aceasta calatorie sa inseamne educatie solida. Cred ca e mai mult frumos pentru ei, parintii...Normal ca fiecare parinte ar vrea sa puna umbrela in cui si sa ii zica un sictir sefului pentru un an ... insa ma intreb ...ce faci dupa asta? Ca totusi nu e familia lui sir Richard Branson.

Copilul meu de exemplu, are acum nevoie de baza educatiei - care se da la scoala. Nu ca nu l-am putea invata noi plus si minus sau tabla inmulturii insa acest timp este esential pentru copil...in scoala, deocamdata. Daca acesti copii ar fi avut peste 15 ani... da, cred ca ar fi inteles mai multe despre viata - nu numai cate picioare are o boasca testoasa sau cum sar delfinii in apa.

O educatie si o experienta in jurul lumii inseamna totusi altceva - nu stiu cat de pregatit esti sa intelegi lumea la 3 ani sau 12 luni...Si totusi ii felicit pentru curaj. Nu neg faptul ca m-au inspirat si m-au facut sa relativez serios (inca o data) despre sensul vietii, despre vise si despre ce conteaza cel mai mult, after all: calatoriile.

Andrada, are perfecta dreptate.



Desprecopii.com - Asa se naste o mare iubire.
iubesc:www.supereva.ro Blog: http://mirelablog.supereva.ro/dblog/

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Tonnia spune:

Si eu sunt impresionata, pozele sunt fantastice, incredibila experienta! N-as face asa ceva nici picata cu ceara, as merge pe coclauri dar seara obligatoriu ar trebui sa ajung intr-un loc confortabil.
Ca educatie, in sensul clasic, nu stiu exact cat valoreaza (data fiind varsta copiilor), dar stimularea extraordinara, venita natural, sunt sigura ca naste niste premise de neegalat pentru o educatie "clasica" ulterioara si pentru viata in general. Nu conteaza ca sunt mici si ca uita poate ce-au vazut, conteaza ca inmagazineaza trairi, senzatii, imagini noi, gust de libertate, nu se poate sa nu conteze, fata de unul care e expus doar propriei case si eventual unor iesiri in acelasi parc.
Si ce sa mai spun de adaptabilitatea pe care o capata copiii?

Mai am o rezerva legata poate de durata mare a calatoriei, in cazul copiilor nu stiu daca nu cumva ar fi trebuit mai bine dozata calatoria asta, adica sa nu fie poate un pic prea mult. O noutate te nauceste, dar daca e prea mult, devine stimulativa o viata statica.
In fine, e un mod de viata, cum au zis ei, pe o perioada limitata.
Si ii felicit sincer!


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Tonnia spune:

Apropo de educatie, stimulare etc, mai adaug ceva, mie de exemplu, imi trebuie timp sa "rumeg" tot ce-am vazut, daca sunt intr-un carusel de evenimente si noutati, pierd esentialul. Sunt sigura ca nu toti sunt la fel. Dar ma uit la copiii mici, lor nu le trebuie mari stimuli, te pregatesti bunaoara sa duci copilul de 2 ani in nu stiu ce concediu si vezi cum "pierde" ore in fata unor pietre, sau pe marginea unui drum.
Cred ca pentru un maxim impact trebuie sa-i dai voie copilului sa se gandeasca la ce a vazut. De asta ziceam de dozare. Cand ii duc pe ai mei pe undeva mai interesant, cel de 3 ani vorbeste o saptamana despre ce a vazut, adica simte nevoia sa extraga tot.

Numai ca ei au ales un mod de viata, nu si-au propus neaparat educatie si stimulare, ci sa traiasca asa pe o perioada, iar pentru scopul lor, s-au descurcat fantastic! Si mi-as dori si eu sa vad ce-au vazut ei!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns P&ANA spune:

Citat:
citat din mesajul lui olympia

Nu m-as fi bagat in discutie, ca eu sunt fricoasa si mai ursoaica de felul meu, ies greu din barlog...
Dar urasc cuvantul "normal" si termenul "viata normala" in sensul folosit de tine, Alina 71. Ce e aia "sistem de reguli" si de ce ar trebui sa ne adaptam toti la el? Si de ce s-ar intoarce intr-un final la o viata "statica"? Cand ei, cum bine zici "au ales" sa traiasca altfel, nestatic, iesit din normal, cu imaginatie si liberi de constrangeri, deschisi experientelor de tot felul. De ce crezi ca asta se va sfarsi la un moment dat?
Eu cred ca un copil crescut astfel va avea o baza interioara puternica pe care sa-si construiasca plin de curaj viitorul, oriunde in lume.

Pene colorate... cate putin din toate!



olympia, normal pentru mine inseamna cuvantul de ordine de cand am copii :) fara experiente extreme ,Mirela si tonia ,au detaliat -cam asta doream sa spun si eu ,dar eram pe fuga.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Andrada spune:

Citat:
citat din mesajul lui Sabina

Andrada, nu-s de acord, mie se pare ca pana la 10 ani se invata tot ce e importnt despre viata,


Tot ce e important ptr viata, inveti si pe canapeaua de la etajul 6 si in satul lui Kant, nu trebuie sa strabati juma de glob sa afli ca e bine sa te speli in buric si sa respecti batrinii.

Calatoria atinge alte puncte si ma gindeam ca daca tot include zeci de tari si zeci de mii de dolari, ar fi frumos ca toti cei implicati macar sa-si aminteasca de ea,
A

Mergi la inceput