Educatie

AB spune:

Copii mici percep multe. Ai mei au schimbat cateva tari la pe la trei anisori. Si au observat multe lucruri care ne fac sa zambim mirati.
Sa schimbi medii citadine nu-i cine stie ce, dar natura diferita o observa imediat.
Copii mici nu percep decat in mica masura muzeele, viata citadina ii oboseste adesea, dar du un copil de trei ani in fata unui vulcan si nu va uita niciodata cum e. Mai ales necazul e cu mai multi copii mici, cu diferite grade de perceptie. Cati oameni au macar doi copii si se pot lauda ca-l duc pe cel mare sa vada lucruri adaptate varstei lui. Majoritatea celor care conteaza strict pe ei ca parinti fac lucruri asa intre varsta celor doi. Asa ca intr-o asemenea excursiei... copiii mai maricei sunt castigati mai mult. Si in viata citadina is mai chinuiti de noi.
Cei mici se pierd in fata pietrelor. Corect, dar de tine depinde sa observi ca pe pietre cresc scoici, ca scoicile sunt mancate de pescarusi, etc. Sa observi ca pietrele au urme de marmura sau ca-s vulcanice... sa le explici. Sa arati cum s-au indepartat de roca. Si e greu sa explici, dar sigur le poti arata.. si-n zone putin mai salbatice unde n-o trecut nivelarea noastra de peisaj copii le pot vedea in diferite faze.

Cel mai mic copil al meu are trei anisori si stii de maree, stie de dunele de nisip primare si secundare. Stie cum intai se fixeaza plante cu radacini mici, apoi celelalte. Stie ca dunele se misca. Stie cum se formeaza curentii oceanici de plaja (rip currents...)... nu ar fi avut rabdare sa-i explic, daralergand pe limbile de pamant inainte si inapoi stie cum se-ntampla. Imi imaginez cu niste parinti curiosi cate pot afla copiii.
Si programul fix nu este o obligativitate pentru copii. Dimpotriva copii invata foarte bine cu o parte de program fix si una flexibila. Important e sa stie sa-si faca lucrurile oricare ar fi acelea ordonat (te spelei, mananci, faci ce-i obligatoriu si apoi fun). Sunt nu stiu cate meserii mai itinerante si cat se poate de intelectuale.

Singurul lucru cu care nu-s deloc de acord este departarea de un ajutor medical serios. Copii mei sunt bolnviciosi si judec din aceasta perspectiva.

Asa ca-s si chestii faine si chestii mai putin faine in ceea ce fac ei. Viata lor. Ce naiba din birou sau de pe canapea, nu putem citi si bucura de site-ul lor ca de o carte de calatorii?

olympia spune:

Calatorind de mic, inveti sa nu te temi de schimbari, ci sa profiti de ele, inveti sa descurci in situatii diferite si sa fii puternic, inveti ca esti singurul tau stapan si ca poti alege pentru tine... Inveti ca lumea e frumoasa, incitanta, palpitanta.
AB, si copiii mei s-au imbolnavit des si tragand linie, cel mai usor s-au vindecat cand i-am tratat eu, nu doctorii, iar in calatorii chiar ne-am descurcat fara spital, desi s-au imbolnavit la fiecare plecare de-acasa(raceli si chiar probleme cu rotavirus)
N-as avea curajul acestui cuplu, dar cred ca o experienta de genul celei despre care vorbim, m-ar fi incantat teribil in copilarie!

Pene colorate... cate putin din toate!

anemona spune:

Ce sa-ti doresti mai mult?! Este o experienta pe care mi-as dori-o mai mult ca orice daca am dispune de un buget rezonabil.
MINUNAT ! Libertate !

arturicii spune:

acum baietii nostri au 5 ani si ne-am inceput calatoriile cu ei inca de cand aveau 4 luni; intre timp am schimbat case, tari

pe scurt:

-dorm oriunde si oricand indiferent de cum e patul sau daca e pat
-mananca oriunde (e drept ca nu prea au stare sa stea la masa)
-merg la gradi oriunde si in orice limba (au trecut de la gradi in romana la cea in engleza si la cea in franceza - le-au invatat pe toate si s-au adaptat)
-iubesc natura si o respecta, o admira
-iubesc animalele
-stiu sa isi faca navete si din LEGO dar si din scoici
-nu au o problema daca trecem de la o tara calda la una friguroasa; ei nu suporta sa fie imbracati gros, nu suporta caciula/dresuri
-nu sunt bolnaviciosi si o raceala usoara le trece repede

cum insa le-au marcat viata aceste experiente, se va vedea intr-adevar - dupa parerea mea - la maturitate

conchita spune:

eu nu inteleg, la 10 ani esti copil mic si nu tii minte nimic? la 8 ani la fel? Ilinca o sa faca 3 ani cred...daca am calculat corect. deci? adica voi va amintiti lucruri incepand cu liceul, la 14 ani, inainte e absolut blank?

daca sunt prea mici...hm...ce analogie merge aici? a copiiilor din orfelinatele romanesti din anii 90 care nu cunoscusera atingerea si dragostea umana, inchisi in patut forever. daca un copil nu tine minte la o varsta asa frageda, de ce copilasii aceia nu s-au dezvoltat normal?

50% din trasaturile de caracter si personalitate se formeaza pana la 3 ani, deprinderi care il vor insoti toata viata pe un copil si care raman cele mai stabile, nu le va schimba nimic. orice-ati zice, e o mare diferenta intre copilul de 3-10 ani care se uita la tv la baby einstein sau discovery channel si baby einstein in persoana celor trei copilasi in discutie care n-au nevoie de discovery channel sa-i invete despre lume.

civilizatia umana e o civilizatie nomada prin defintie. deci argumentul asta ca se distrug copiii prin calatorii si ca "normal" e sa stea intr-un singur loc toata viata, mi se pare pueril. noi astia din jungla de beton suntem mutantii, nu ei. ca despre noi nu poti spune ca ne-am aclimatizat, ci ne-am abrutizat - daca ar fi sa facem un sondaj cati dintre noi sar speriati daca vad un soricel in casa, ce ziceti? ar iesi 99%. ceea ce arata cat de tare ne-am izolat de lumea reala si cat de inadaptati am devenit, baricadati in spatele zidurilor noastre. normal ca ne e teama de experiente de genul in discutie - nu ne-am descurca deloc, suntem dependenti de confort si obiecte...

desprecopii spune:

conchita, Andrei al meu nu mai tine minte din disneyland orlando decat trenul electric primit de la tine. Si avea 4 ani. Noua insa ne-a placut tot! Acum imi dau seama ca l-am dus la 4 ani acolo ca sa ne distram noi in toate atractiile, aveam cel mai serios motiv.

---

Desprecopii.com - Asa se naste o mare iubire.
iubesc:www.supereva.ro Blog: http://mirelablog.supereva.ro/dblog/

conchita spune:

ei bine, asta e un motiv sa mai veniti odata. avem disneyland in california! :-))

Andrei era micut, inteleg, dar Vlad si Matei sunt marisori, refuz sa cred ca o asemenea experienta e in zadar. poate ca nici ei nu tin minte tot, la fel ca Andrei, dar esenta tot se cladeste- sunt spirite mai tolerante, mai adaptabile la schimbare, stiu ca lumea nu se opreste unde se termina gardul, stiu ca oamenii nu se eticheteaza dupa culoarea pielii, a portului, a obiceiurilor si nu se judeca dupa astea, invata sa respecte diferentele... etc etc. eu asa cred, ca e benefic, indiferent daca tin minte sau nu detalii, ca un om mare. e vorba despre ce anume cladeste calatoria asta in personalitatea, intelectul si caracterul copilului...eu tot cred ca e benefica...

doruletz spune:

m-am uitat pe linkuri, chiar eram curioasa daca mai sunt si familii de alte natii care calatoresc cu scolari. Nu par f multi (din cate am inteles io:) Informatia ca majoritatea celor cu copiii dupa ei sunt francofoni o citisem mai demult chiar pe siteul romanilor. Acuma e adevarat ca poate si ei i-au remarcat mai degraba pe cei cu care s-au inteles in aceeasi limba :)

Uite ce zic:
Copiii sunt absolut încântati sā descopere noi prieteni, în situatia lor, cālātorind în jurul lumii, fācând scoala cu pārintii lor (la acest capitol, aproape sutā la sutā din familiile care cālātoresc cu copiii de vârstā scolarā sunt franceze. Misterul ? CNED-ul, centrul national de educare la distantā, pe care deseori, ca toti cālātorii, îl criticām dar are ENORMUL merit de A EXISTA si a permite aceastā libertate exceptionalā !!!


ai dreptate, copiii nu vor tine ei minte ca au vazut pinguinii la polul nord si nu la sud (si oricum si noi ii putem vedea la zoo:). Sigur ca multe lucruri se pot invata si de acasa dar totusi sa recunoastem ca una e sa admiram pozele cu copiii triburilor din anzi si alta e sa ne fi jucat cu ei in tzarâna cand eram mici:)

Zecile de mii de dolari cheltuiti pe o astfel de calatorie trebuiesc relativizati, pai io cheltui cu mult mai mult stand acasa pe canapea:) Bugetul aceleiasi familii in Franta (2 adulti cu 3 copii) depaseste cu foarte mult cei 1000€ pe luna cat cheltuie ei lunar in america de sud. Sigur, marele avantaj al acestei familii este ca ei nu traiesc doar din economii ci pot munci de la distanta ceea ce nu e din pacate pentru toata lumea. Altii de pe aici si-au inchiriat casa si cu chiria unei vile in Provence haladuiesc bine merci prin anzi. Altii au muncit ani de zile economisind si fara vacante animati de dorinta ca la 40 de ani sa iasa la 'pensie' si sa-si ia lumea in cap cu nevasta si copii. Insa nici unul din cei despre care am citit eu nu s-au aruncat orbeste in aventura, pt majoritatea pregatirile au durat ani de zile, si-au planuit intoarcerea etc.

Cat despre varsta copiiilor, dimpotriva, eu nu as face asta cu copii mai mari de 12-13 ani (maxim), atunci sunt deja (pre-)adolescenti si au nevoie de un spatiu al lor, de un cerc al lor de prieteni si cred ca ar aprecia mai putin daca ar trebui sa stea cu parintii claie peste gramada intr-o rulota. Varsta ideala pentru o astfel de aventura ar fi dupa parerea mea intre 6 si 10-11 ani. Ceea ce mie imi lasa o oarecare marja de timp de reflectie :))

Macrina spune:

Foarte frumos subiect. Am ramas si eu citind si iar citind.
Mie mi se pare ca AB a sintetizat foarte bine ce inseamna aceasta calatorie pentru copiii mici.

Ramona J spune:

Oops, sint (aproape) sigura ca ai vrut sa zici invers.