Sora mea mi-a salvat viatza
Raspunsuri - Pagina 15
andrruzza spune:
Daiopri, multa putere si sanatate. Fii optimista, o sa invingi!
mami de 
Rares Andrei (10.03.2005) si 
Stefania Maria (10.10.07)
http://community.webshots.com/user/andrruzzaR
Daiopri spune:
fetelor
multumesc de sustinere.
Kiki, si zici ca nu te-ai simtit rau? Eu maine am 2 sapt de la prima chimo si sunt nou nouta:))
Asa, am scos si eu dosarul, ca sa va zic drept nu citesc nimic decat aici.
Deci si eu am de facut 4 sedint A+C si apoi 4 cu taxotere.
Apoi imi fac mastectomia si rconstructia. la operatia de mastectomie o sa imi scot si ovarele, ca numai ce imi pusesem sterilet din acela cu hormoni si l-am scos acum.
E drept ca si mie mi-e frica de sarcina, dar sper ca ma ajuta DD, ca la motanii astia 2 am lucrat nu gluma
Ar fi culmea chiar acum sa devin productiva
Oare sa vin la celalalt subiect, ca vad ca acolo scrieti mai mult parca
Si eu o sa ma apuc de miscare/gimnastica, dar dupa ce vine sora mea si mai terminam cu virusii astia, ca acum sunt acasa cu amandoi cu stomach flu
Numai bine tuturor
kiki1970 spune:
Daiopriexact cum ti-am spus eu nu am vomat decat o singura data de la chimio si asta cred ca pe la sfarsit. Eu am facut 5 serii de citostatice si apoi mastectomia. Cum am mai spus cred ca ma ajutat foarte mult faptul ca am avut un organism puternic, chiar ma laudam ca eu nu racesc si nici nu ma imbolnavesc usor, si faptul ca am facut si fac mult sport. Cred ca mai eliminam din toxine prin transpiratie.
Mie mi-a spus oncologul ca dupa 2 ani de la mastectomie, adica la mine in august anul acesta, pot sa ma gandesc la un copil daca vreau. Eu am mare incredere in acest doctor, fiind si sef de sectie la Fundeni si laudat fiind si de altii, cred ca stie ce spune.
Sa ai incredere ca totul va fi bine in final.
maru spune:
Daiopri, spinning, ultimul craze, abia dupa o luna mi s-a obisnuit popneata cu scaunul de bicicleta, da ma simt tare bine!
sanatate fetelor! va port in suflet si in ruga
Daiopri spune:
kiki iti doresc sa iti mearga totul asa cum vrei tu
Doamne ajuta.
Eu am luat porcaria de stomach flu de la copii. Deci a inceput motanul apoi pisoiul si luni seara eu. M-am speriat ca naiba ca imi e rau de la chimo. Apoi mi-a picat fisa ca poate fi aia. Si asa a fost. Partea proasta e ca stiam de la copii ca fac si febra. Mi-am anuntat dr si iar am fost impresionata de promptitudinea ei. M-a trimis la urgente sa imi faca analize si sa decida daca trebuie antibiotic. cei de la urgente au zis ca sunt cat de cat ok si fara antibiotic. Ajung acasa primesc tel de la dr de servici pus de dr mea sa ma verifice. Cand aude ca tot fac febra imi trimite prin tel reteta la farmacia de langa mine cu antibiotic. ce sa zic am fost ca naiba, ca nici nu am mancat sa scap de stomach flu cat mai repede. A trebuit sa stea sotul cu mine 2 zile ca eram bucati. Acum sunt nitel mai bine, numai ca pare ca am si racit (deja imi cam pierdusem eu vocea sapt trecuta) si imi curge nasul si tusesc. Dar macar nu mai fac febra.
A, si a inceput sa mi-o ia pleata la vale
Eh, asta e.
Lemoni poate vb azi ca de maine sper sa ma mai pot misca si eu ca nu am mai iesit afara decat de mers la analize
Hai aveti grija de voi.
Maru, da o sa am oare energie pt spinning?
maru spune:
Daipopri, eu ma tarasc pana la sala, si fac cat pot. Vad progrese incetisor: daca la inceput nu puteam sa dau la pedale, pe easy, o jumate de ora, acum mai invart de butonul ala cu tensiunea, si ma dau erou, Sue imi zice printre dinti: show off!
Imi pare rau sa aud de bubele rele din krul babei
kiki1970 spune:
Imi pare rau Daiopri ca trebuie sa mai treci si prin asta de parca nu erau destule. Dar trec toate!
Si eu, dupa cum am mai spus si cred ca incep sa plictisesc deja, pe tot parcursul tratamentului faceam cate 2 ore de sport pe zi, dintre care una de Tae Bo. O tot spun ptr ca sunt convinsa ca si din aceasta cauza am trecut mai usor peste tratament si "gripa".
Multa sanatate tuturor!
dana d spune:
Fetelor, am intrat aici pentru Daiopri () si m-a prins subiectul. Pana la urma l-am citit din scoarta in scoarta si am trecut prin mai multe tipuri de emotii intense, de la ingrijorare, vinovatie, compasiune si admiratie pentru toate care ati trecut sau treceti prin necazul asta. Ingrijorare - pentru propria-mi sanatate, eu fiind genul strutului, daca bag capul in nisip inseamna ca sunt protejata: Nu am facut nici un fel d einvestigatie asupra sanilor mei si aproape nici nu ma palpez(doar de vreo doua ori asa superficial) si asta de teama sa nu descopar ceva, asa ca ma imbat cu apa rece ca sunt sanatoasa tun si ca "mie nu mi se poate intampla". Stiu ca e o prostie si o lasitate din partea mea dar tot imi promit ca o sa ma duc la o echografie candva... cand o veni vremea, am si avut o programare acum vre-un an pe care am anulat-o pentru un motiv oarecare. Am 42 de ani deci ar fi trebuit deja sa ma investighez, am doi copii pe care i-am alaptat, pe prima 6 saptamani, pe a doua 8,5 luni, nu am avut cazuri in familie, am o stare generala buna, sunt cam grasa si nu fac sport.. si obosesc repede dar asta e de cand ma stiu, deci nici un motiv de alarma. Cu astea imi ametesc eu cosntiinta si stau linistita si nu ma caut mai ales ca e o vorba: Cine cauta, gaseste" si nu vreau sa gasesc nimic.
Vinovatia tocmai de aici porneste ca ma consider sanatoasa si nu mi se pare ca merit mai mult decat oricare din voi, mi-e teama ca primesc ceva necuvenit, am impresia ca voi plati mai scump aceasta lipsa de probleme, nu mi se pare corect ca unele dintre noi sa sufere atat iar eu sa fiu sanatoasa si de asta am ajuns sa-mi privesc sanii ca pe niste bombe cu ceas, cand vor lovi... vor lovi zdravan. Probabil ca bat campii, poate cu capul am ceva, dar mie atat de frica de cancer ca aproape nu ma pot bucura de sanatate.
Va admir taria din tot sufletul si ma doare fiecare lacrima pe care o varsati si fiecare nor care va intuneca fericirea, as vrea sa pot face ceva sa va foloseasca, as vrea sa pun umarul la vindecarea voastra, e atat de suparator sa stai deoparte sa privesti din afara si sa nu poti ajuta si sa te si simti intr-un echilibru fragil... oricand ma pot vedea in aceeasi situatie.
Daca gandurile bune si rugaciunea ar putea ajunge la voi si ajuta la vindecare, atunci cat de curand toate veti fi sanatoase si la fel de frumoase ca inainte.
Daiopri, de cand am aflat povestea ta am studiat mult pe net despre boala asta, e urata si vicleana dar se pare ca in ziua de azi aproape sigur de invins, asa ca incearca sa ai tot timpul in cap ca e doar o perioada mai grea si ca n-ai incotro, vei trece prin ea dar vei iesi la liman si acolo te asteapta fericirea de a fi inconjurata de o familie minunata si de a-ti creste copiii mari (acum ma bucur ca Pisoilul nu a fost fata).
Fetele mele
Iremediabil indragostita de CANADA
Lemoni spune:
"Ma doare de parca a trecut camionul peste mine" asta era comparatia pe care am descoperit-o aseara pe net.Mi-au pus cu 3 zile in urma port-a -cath dar din nefericire nimeni nu mi-a spus cat de ingrozitor va fi.De 3 zile nu dorm noaptea iar astazi pe la 4 dimineata cautam sa vad daca cineva mai are sau a avut dureri ca mine .Am gasit cateva fete care se plangeu si comparau durerea cu lovitura de camion, din nefericire acesta este si sentimentul meu !
Va mai scriu pe seara cand aflu ce se intimpla cu acest aparat .
Va pup si sanatate maxima.
maru spune:
Lemoni, am sa incerc sa intreb si eu aici de ce doare acest aparat...