Adinutza-minunea cu ochi albastrii k marea

Adinutza, minunea cu ochi albastrii k marea.

Totul incepe cu NOI, asa cum incepe INCEPUTUL, cu MAMA si TATA. Eram impreuna de ceva timp, cand fara sa vrem se intampla. In noiembrie 2007, imi vine ultima data menstruatia. Aveam ceva palpitatii, da nu ma stresez. Cu cateva zile inainte de craciun fac test de sarcina: POZITIV.La inceput a fost un soc, si pt mine si pt sot. Bucuria a venit pe parcurs, nea invdat sufletele, mintile si viata. A fost k un vis perioada de burtik, .Incerkm sa ma bucur de burtik, mai ales in primele 4 luni, intre perioadele lungi, de vomat, dureri de spate, de burta, cum dadeam nasu' de vreun miros, cum gata, vomitam de avem impresia k imi dau si sufletu. Sotu era speriat da incerk sa se tina pe pozitie, socrela nu stia ce sa-mi mai faca, da ma omora cu "sfaturile". Eu vomitam si vroiam sa stau linistita, ea dadea frate din gura k o moara strikta
Cand a miskt prim dat, am crezut k plutesc, am intrat, din acel moment intr-o transa din kre am iesit abia cd minunea a venit pe lume.Am simtit k plutesc, simteam pur si simplu k pot muta muntii din loc, asa fericita eram.
Cu toate astea, eu personal in perioada sarcinii am fost o plangacioasa. Da nu la genu"mofturici", ci plangeam si ma stresam, de mama mama. Ma mir k fiimea e asa calma la cati nervi am av eu atunci.Multumesc tuturor celor ce mau suportatt, mai mult sau mai putin...sau...deloc
,
Am facut eco, peste eco, teste peste teste, si nu mai zic, intrebari la greu catre dr meu. El calm, asa cum e si in prez, si asa cum a fost mereu, imi raspundea si iar imi raspundea a miia oara la aceeasi intrebare:"Daa, domn' doctor, pot mank ce vreau, bebele nu pateste nik? sau "(asta in primele 2 luni)Unde e (pe eco)k eu nu-l vad"?aha..colo..da eu tot nu-l vedeam"si altele si altele kre nu vi le mai zic.
Cu cat inaintam in sarcina, ma MAREAM , peste poate, aveam impresia k in luna 9 nu voi mai incapea pe usa. Am icaput, si mai era loc, dar ...mam oprit la 24 de kilo luate in 39 de sapt
Prin luna a 5 mam linistit si am inceput sa va citesc, desi nu am intrat niciodta in vorba cu voi. Am inceput sa vad doar soarele, am lasat-o mai moale cu toate grijile, lumea toata imi spunea k sunt o gravidutza suupeeerrr(fara exagerari).Sotul din dotare a fost cel mai fericit, dar nu ma lasat sa cumpar ni, da bsolut nik...N-am insistat.
Trebuie sa specific k mi-am dorit baietel, si nu mie rusine sa recunosc.Si la o luna dupa ce nascusem plangeam k eu nu am baietel.Cand am aflat, la 4 luni k am fetita, am fost dezamgita, ma si gandeam ce ma ast.
In fine toate au trecut si am ajuns la fine. ....
Parintii mei stau la 70 km departare de orasu meu, in alt oras.Faceam des naveta asta, si uneori cu autocaru. Soferii incepusera, cam pe la 6 luni ale mele, sa nu prea mai vrea sa ma ia. Le era frik sa nu nasc in masina.Eu ma certam si le explikm k nu e nici un risc k nu e prima data, etc.In final, mai mult sa scape de gura mea, ma luau.
Pe 26plec, eu si sotu, la parintii mei la paraistas-ul bunicii mele de un an.Suferinta era inca mare si acolo, prezenta, in sufletu meu. In ziua aceea mam stresat mult, am plans mult, eram tot prin spatele casei plangand..
Era sprijinuu meu, fiinta pe kre o iubeam cel mai mult, era satnca de kre ma sprijineam, era fiinta kre ma crescuse.. Moartea ei a fost un soc, devenisem mai retrasa, mai rautacioasa, mai neicrezatoare, nu mai puneam suflet in nimeni si nik, ma distantasem de absolut toata lume, inclusiv de mama pe kre eram suprata, k at cd isi daduse sufletu nu fusesem prima kre aflase...Dar asta e alta poveste.
Adina a intrat in viata mea, exact cu 2 zile, inainte de a se implini un an de la moartea bunicii. A venit sa-mi umple golul din suflet, sa-mi arate k viata merge mai deaprte(si acm cd scriu mi se impainjnesc ochii de lacrimi), a venit in viata mea k o raza de soare, cu calm m-a invatat cum sa iubesc din nou, cum sa cred iar in viata si in mine. A reusit ceea ce nici sotu si nici un dr -ar fi reusit. Mi-a dat viatza, speranta si credinta.
Ea, Adina-minunea cu ochi albastrii k marea-m-a invatat cum sa o iubesc, ce e sentimentu de mama.
Dar sa revin..
Pe 26, seara cd am ven aks aminceput sa pierd din dop. Vreo 3 zile tot am pierdut din el, asa cred eu. Ma asteptam sa se intample, dar nu credeam k asa de repede. Trebuie specifikt, k nu mai aveam rabdare, abia ast marea intalnire.Pe 4 aug, park eram in transa, toata ziua am facut curat, am fac mankre, si seara ma apukse un concert din nou. In loc sa-mi las soata sa doarma, eu il cicaleam si plangeam , plangeam si il cicaleam.
La un mom dat pe la ora 1 drumurile incep, toaleta-pat, pat-toaleta, k de obicei.
Adorm si eu, dupa actiunea, prins tantarii:"toata noaptea, ma rog o parte din ea, am stat cu un prosop, in mana si pazeam tantarii sa-i omor."
Pe la 3 adorm.Pe la 4 ma trezesc cu o senzatie de pisu.Cand sa ma ridic din pat, ups..., ma scap pe mine..no la naiba, am ajuns sa fac pe mine, ma gand eu..Ma asez in pat, si ast sa term, pur si simplu am stat in pat pana am simtit k am term de facut.Ma ridic din pat, ma duc la baie si cd ma asez, incepe..si curge si curege, si nu se mai opreste. Intr-un mom de revelatie, imi dau seama: MDA, NASC! NO PAI HAI SA NASC.Reusesc sa ajung in pat, imi iau prosopu', cu kre omorasem tantari, mi-l pun intre picioare, si asa goala cum eram, k asa dormeam k nu suportam nici un fel de haina pe mine, ma duc la sot si zic:"Iubi...Iubi..hai k vine!", el se ridik intr-un cot, si zice:"las' sa vina" si se intoarce pe partea cealalalta. Pana sa apuc sa ma enervez k nu are nici o reactie..el sare din pat si incepe sa se agite, ...bagaj, telefon, bani, trezit socrii, chemat nasha din dotare la spital(pila), anuntat parintii mei,...eu, calma, fac un dus, il pun sa ma frezeze, ma imbrac , imi tai unghiile. De unde atata calm, dupa o sarcina cu nervi, nush
. Nu aveam absolut nici o durere. Pe la sase, ajungem la spital. Ma internez si pe 7.30 intru in sala de travaliu.Aveam dilatatie 2.Usoare dureri, mai mult senzatie de voma.Si o foooameee, si pooofftttaaa de piersici. Mi se interzice sa pap nik.
Intra de cateva ori nasha la mine. Dr decide sa ma ajute putin si sp asist sami bage perfuzie si injectii. Apoi sa te tii frate. Duuurrrreri.
Imi sun sotu si el imi sp k nasa la trim la servici, k n-are ce face acolo...nu ma enrvez, k iar vine o contractie. Le cronometrez, si snt inca neregulate..
Se facuse deja ora 10 dr ma urk iar pe masa si aveam dilatatie 5. Mda merge bine..
Toata lumea, familia , prietenii, traiau mom cu mine, si erau alaturi de mine.Nasa venea des la mine, k era de servici, mama ma suna intruna, dar nu puteam vb nik k plangeam, pana le-am sp la toti sa nu ma mai sune , ci sa-mi trim sms, k nu pot vb.
Durerile erau din ce in ce mi greu de suportat, dr nu am tipat nici o secunda, nu credeam k imi va trece in vreun fel. As fi vrut sa pot dormi mai mult, da era o tipa langa mine, care tipa ct de tare putea ea. Mi se facuse frik. L fiekre contractie, ma taia spatele, de park cineva se juca cu un cutit in spatele meu.Intr-un final am adormit, si a fost k o binecuvantare, ma trez doar la contractie. Pe la 12 tip k imi vine sa imping. Asistenta ma verifik, si imi striga sa imping, k snt aproape gata:..gata sa ce?...:in fine, fac cum spune ea. Ma tin tin de bara patului si ma imping in fata. Scap tipete si zdup cu mine masa..
Aici sa te tii..I se vedea capu, ea se impingea, eu nu eram in stare sa mai imping..ma gandeam doar la ce citisem, k dak pe mine ma doare, il doare si pe bebelus..
O ora mam chinuit pe masa . Nu stiu nici acm, dak intradevar ma durut sau doar am visat, stiu doar k eu am trecut prin experienta ceea. Mau ajutat 2 doctori, al meu si un rezident.Sau apasat pe burta mea si dupa un efort supra omenesc, de 'nspe impingeri, reusesc...
A fost k o eliberare, k o rugaciune spusa de mii de ori, la kre primisem raspuns, am simtit-o din varfu capului, si pana la degetu' mic de la picior cum iesit din mine, cum a venit in lumea asta, la 14.15, pentru a ma rasplti pt durerile din ultimele ore, pt a ne umple vietile de bucurie. N-am plans, n-am avut nici o reactie de moment...Timpu' sa oprit, si eram doar eu cu ea, iam vazut prima data spatele, curat k lacrima, nu mia aratat-o ci a pus-o pe masa pt masuratori...3.300 kg, 53 cm, Apgar 10...Iam urmarit fiekre miscare din manute si picioruse, nici nu mai stiu dak imi aduc aminte voacea ei...Mult timp mam chinuit sa-mi aduc aminte, cum a plans, kre a fost primu sunet...dar nu mai stiu, am uitat sunetu..stiu doar imaginea, mi-a ramas intiparita in minte si acolo va ramane pe veci. Imaginea aceea unik, de nepretuit. Nu mai conta nik, nici durere , nici suferinta. Era langa mine, ma puteam bucura de ea. Cat timp o impachetau, eu elim ce mai aveam, placenta a iesit imediat, si apoi a urmat broderia. Nam simtit nik.Sau am simtit, dar in mintea mea nu mai conteaza. Miau aratat-o , dar nu mi-au dat-o sa o srut, am atins-o doar cu degetu pe obraz. ..A fost o atingere de catifea.In acel mom, mam topit toata.
M-au dus inapoi in sala de travaliu, pt 2 ore de recuperare, dar eu am plans intrauna. Cum imi aduceam aminte, cum plangeam.
Intr-un final ma duc in salon, si nu stau mult si o cer. Mio aduce , da nu-i dau sa suga, k imi sp k o hranisera. Cand am vazut-o dupa vreo 4-5 ore, mam blocat..Nam stiut ce sa fac, ma uitam la ea si tremuram. Le-am rugat pe asis sa le-o arate sotului, socrului si cumnatei, kre erau la usa. Nu stiu ce era pe fetele lor, cd au vazut-o, k eu eam nedumerita
Nu mie rusine sa recunosc, k n-am stiut cum sa o iubesc, cum sa o ador, am invatat pe parcurs. Sotu' era in culmea fericirii, avea o mandrete de fetita...
Am stat cinci zile in spital, abia ast sa ies, dar aveam o retinere. Imi era frik, nu ma gand k n-am sa ma descurc cu ea, imi era fik de noua viatza. Sotu', e minunat, m-a sustinut secunda cu secunda, n-a lipsit de la datorie nici o clipa.
Cam asta e tot, restu sunt sentimente, de neputina a fi traduse in cuvinte.
Restul suntem , doar noi Maria, sotul Mariussi Adina-minunea cu ochi albastrii k mareaadina- cu ochii albastrii ca marea

gallyb spune:

Sa va traiasca minunea!

violeta29 spune:

Sa va traiasca si sa va aduca numai bucurii

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=133111

minunea care ne-a luminat viata

Violeta de Alexandra Valentina - 2.09.2008

maria-86 spune:

adinea-minunea cu ochi albastrii k mareamultumesc fetele
Vio, am plans la povestea ta, asa ma impresionat

Maria, mamik de Adinutza mica

remiclea spune:

frumoasa povestela fel de frumoasa ca si Adina. Sa va aduca in viata numai bucurii si fericire

Raluca de Adelina-Mihaela(08.01.2008)
poze
poze Ada
cat am crescut...
Povestea nasterii Adelinei

maria-86 spune:

Multumim pt urari, si voi toate si bebeii vostrii sunteti minunati.
Maria,mamik de Adinutza mica

andruskandu spune:

Sa-ti traiasca minunea, sa fie sanatoasa si sa-ti aduca numai bucurii!

Inima nu e judecata dupa cat iubesti, ci dupa cat te iubesc altii
(Vrajitorul din Oz)

Sunt PUTERE si IUBIRE pentru pretioasa EMMA!


Poznele lui Andrei

Nasterea lu' Andrei

www.dropshots.com/andruskandu" target="_blank">PozeAndrei

Andreea lui Andreiut Puiut 11.06.2006

fecian spune:

Sa iti traiasca minunea.Sa fie sanatoasa, fericita si iubita.

Sa nu iti fie rusine ca nu ai stiut ce safaci...cum sa o iubesti.Acum stii, acum esti mamica ei.
Mi se pare normal ca si sa fii mama se invata. Cel mai important e sa o iubesti cu fiecare zi mai mult, sa daruiesti mai mult.

Va doresc multa sanatate si sa fiti fericiti si iubiti.



Felicia, cea mai fericita al ursuletzului-pufarina Gabriel (23 Mai 2008)
Pozici cu noi in noua formula
Ursuletzul-pufarina
Povestea nasterii
M-am nascut de ziua mea
Sa revenim la normal
www.petitieonline.ro/petitie-p28651051.html" target="_blank">Sustin campania pentru reproducere asistata. SEMNEAZA SI TU !


Simplicity is the key to excellency