Mihaitza cel viteaz

Cate discutii filosofice aveam despre fericire...
Superficiala de mine..privea mamici cu copii si le consideram plafonate si obosite..
Acum daca as putea le-as cere scuze..era atat de simplu sa gasesti fericirea si nu stiam..
De pe 26 noimebrie 2006 zambesc in fiecare zi.. si imi salta inima so high..

Vineri 24 noiembrie ..controlul saptamanal cu degetul..Ii spun doctoritei "Eu cred ca pierd lichid"..scormoneste ea pe colo,zice "nu.. membranele sunt intregi".
Trec la ascultatul cu “trompeta”(palnia cu care asculta inima fatului) si asistenta nedumerita imi spune “haideti cu mine la ecograf”.Tremurand cer explicatii ...ma linisteste ca probabil sta bebe cumva de nu reuseste sa-l auda.La eco masoara bataile (eu superfericita ca vad inimioara batand) si spune ca 120 pe minut e la limita inferioara..si o keama si pe doctorita.Dr. o trimite sa aduca testul pentru nonstres (parca asa se chema) un aparat obosit..de pe vremea raposatului ,probabil.. Lasa o stagiara incompetenta cu mine,care citea o revista si nici nu sesiza ca uneori nu se mai auzea inimioara si mai miscam eu stetoscopul ala.
Termin si asta..3 contractii amarate avusesem ,dar bebe cica fcaea fata bine stresului.
Ma duc linistita acasa..deci mi se parea cu scurgerea..bebe e bine..voiam sa nasc pe 1 decembrie sa aiba liber tot timpul de ziua lui.
Dupa cateva ore, niste contractii..bagam no-spa..Erau usurele, dar regulate..ajungeau si la 5 minute..Ma tot gandeam “oare asa de putin doare?..mai stau un pic si ma duc la spital”...am adormit..m-am trezit la 4 dimineata speriata dar am realizat ca nu mai aveam nimic.
Sambata 25 noiembrie..pe la 13 ..o ultima transa de lichid se scurge..deja eram sigura ca ala si tot ce fusese pana atunci era lichidul amniotic si dr. nu si-a dat seama..am facut dus..toaleta necesara si m-am culcat.
M-a trezit durerea..si am stiut ca gata…vine travaliul..
Abia pe la 11 noaptea ajunsesera regulate si destul de nesuferite..sotul se uita la mine speriat i-am spus ce sa ia si am plecat spre spital.

Pe drum, pregateam raspunsuri pt intrebarile doctorilor..dar acolo..pustiu (eram obisnuita sa fie mereu aglomerat).Ma vede o asistenta...fara nici o intrebare striga la alta "Suna pe dr ca a venit o graviduta!".
Hai dezbracarea si pe masa.Ok...col permeabil la 2 degete.Intreb eu adica dilatatie cat?Pai nici o dilatatie...

Abia atunci am realizat ce ma asteapta…Asta e ..schimbat suit la etaj..un salon langa sala de nasteri..
Hai la clisma..cica “stai 5 minute fara sa te duci la baie”..Da, bine,dar nimeni nu ma avertizase..si vorbeam eu cu sotul pe hol..cand deodata..nu stiam cum sa ajung mai repede la baie..Pana am ajuns am murdarit si camasa..mi-a venit sa rad..

Asistentele il trimit pe sot acasa..eu raman cu apa de baut si cu mingea (o luasem cu mine..minge din aia mare,de gimnastica).Vine dr...iar pe masa..ma intreaba cand s-a rupt apa..i-am spus cum pierd lichid de 2 zile..mi-au bagat perfuzia cu antibiotic..un stalp cu rotite care sa-l car dupa mine.

Promite ca mai vine peste 2 ore..Ok..da-i si respira la contractii….incercam sa-mi amintesc de la cursuri…ce trebuia sa fac..
Plimba-te!: uff..nu nu puteam sub nici o forma..
Relaxeaza-te!: Ce relaxare?Cine se poate relaxa cu asa o durere?

Doar cu respiratia ramasesem ..respiram pe contractii,intre beam apa si o luam de la capat.Aveam impresia ca nici 2 minute nu treceau intre ele..peste 2 ore dilatatie 1..eu deja nu mai puteam...intreb de epidurala si mi-au zis ca daca pana la 6 nu treci de dilatatie 4 vom face, ca vine dr.
De atunci stiam ca mai am 3 ore si fac epidurala si gata..scap..
Ma suna sotul..vorbeam un pic..simteam ca vine contractia...i-o taiam scurt-gata.

Tot de la cursuri mi-am amintit ca trebuia sa fac pipi..Era un chin mersul pe hol,dar am incercat sa ajung..dar nu am reusit sa fac nimic.Nu imi mai explic de ce…erau contractiile prea dese..nu puteam relaxa nici un sfincter..

Pe la 3 si ceva vine iar dr. de garda.Iar pe masa..vai nu mai suportam..abia stateam asa..sa mai si urc..ma taram cu chiu cu vai..Dilatatie tot 2..
Imi venea sa plang.. hai sa ascult inima la bebe..stai pe spate..dureros si asta..dar stateam si nu reusea sa o auda si ma tot apasa si imi venea sa-l bat.
Eram deja in transa..nici nu am realizat ingrijorarea lui..m-a intrebat daca il simt pe bebe am zis da..saracutul cred ca e chinuit si el..
Mi-au mai pus ocitocina..si algocalmin..asta nici macar efect Placebo nu a avut..
Dureri tot mai mari..camasa de pe mine era murdara de sange..mi-era mare..si probabil si fata mea exprima suferinta ca sotul cand a venit l-a cam luat termuratul.. A prins cateva contractii..s-a ingrozit..iar l-au trimis acasa..i-am spus ca pe la 6 imi pun epidurala..si va veni si doctorita care ma supervizase.
Cred ca a mai fost un control...dilatatie 3..iar il aude greu pe bebe..Mai adormeam intre contractii ..in fund...pe un fotoliu,pe hol…pt ca nu puteam sa stau decat in fund..si ma tot certam :cine m-a pus sa nasc natural?
Pe la 5 jumate iar control..imi tot spuneam” inca o ora..rezista inca o ora..”
Dilatatie tot 3..ascultat inima..hmm...hai jos la ecograf..
Doamne..ce chin..dar sa ma ingrijorez si eu..nici vorba..nici prin cap nu mi-a trecut vreo secunda ca bebe ar putea pati ceva..ar putea suferi..(nu ai cum sa mai gandesti limpede..off)
In timp ce stateam la eco..apare doctorita..ce m-am bucurat...
CE cauta aici?intreaba ea..Ii explica dr ce e..si zice..”stiu ca bebe e brahicardic..nu mai sta pe spate hai repede jos de pe masa si sus in sala de nasteri..”

Sotul iar aparuse…nu l-au lasat sa intre ..hai iar pe masa…deja parca nici pauza intre contractii nu mai era..ma intreba si dr. “asa de dese sunt? Dar nu mai sta in fund”..vai ce chin sa stau altfel...tot ma mai lasam asa un pic pe marginea patului..
Nu mai realizam ce e cu mine..ce imi fac aia..voiam epidurala sau cezariana ca nu mai pot..
Vine anestezista... cica stai pe o parte cu genunchii la gura..cum?daca am burta in cale..Stai ca vezi tu cum..se suie 2 asitente pe mine ..nici sa respir nu mai puteam..si ma dureaaa..rau de tot..incearca o data..nu iesie...a doua oara..tot nu merge..gata nu mai incerc..Ce?
Eram hotarata cand vine dr. mea sa-i cer cezariana.Intre timp apare una cu copilul intre picioare..o urca pe masa...in fata mea…o doctorita tipa la ea…eu voiam sa plec..ele- stai aici..
Si ma uitam inlemnita la cum se naste copilul ..waw ce fain..parca mai prinsesem curaj..

Dintr-o data imi vine sa ma duc la baie..ma duc fac un jumate de pipi fortat..dar parca imi venea si altceva..

Ma intorc si dr. parca ma ghicise..”daca iti vine sa te scremi mai stam 2 contractii si suim la impins..”

Imi venea sa o pup..stiam ca e ultimul episod..ca am juns la final..ca mai e un pic..

M-am suit entuziasmata..dilatatie 7 ..imi zice “stai ca te mai ajut eu..”mai scormoneste iar..hai impinge..si am tot impins cu toti muschii mei lucrati vreo 3 ani la sala...imi tot spunea “foarte bine..foarte bine ,impinge..”s-a mai suit o asistenta pe mine...Dar organismul m-a ajutat si el..aveam niste spasme ca atunci cand vomiti,dar puternice..si pe la a 4 a impingere am simitit ca a iesit capul...mi-a zis sa ma opresc a taiat circulara de cordon.."hai sa impingem si intre contractii' si am impins..si ..si.. l-am vazut-la 10.20....m-am bucurat ca nu e vanat..a inceput sa planga un pic..si s-a oprit..probabil era prea obosit..nu mai auzeam pe nimeni si nu mai vedeam pe nimeni decat pe el.. tot scotea limbuta afara in cautare de lichid amniotic probabil...si am inceput sa plang..

Am sunat sotul si nu am resuit sa-i spun decat “gata!”..l-am auzit si pe el cum incepe sa planga..si am inchis..apoi mi-am sunat sora pe care am luat-o ca din oala..deci a inceput si ea sa planga..

Aici povestea mea difera..trebuia sa mi-l fi dat..sa il ating..dar nu mi l-au dat..iar eu hipnotizata de el nici nu am realizat..

Dupa coasere..m-a luat o asistenta cica repde repede alaturi..
Dar vreau sa-l vad..ti-l aducem acusi..
Sa nu adormi,da?

Si abia dupa vreo ora a mai venit o asistenta mi-a zis sa chem sotul ca imi aduce copilul...
ce mic era..si ce dormea...a supt el un pic..si iar a adormit..prin scutecelul acela i-am simtit pumnul strans si atat de mic..Si atunci ador sa il privesc cum doarme..imi inspira atat liniste si seninatate..

Urmatoarele 3 zile sunt o amintire neplacuta pt mine.
Am ajuns in salon cu el..si inca un baietel cu mamica lui,il hraneam,il admiram zambind...dar a doua zi vine neonatoloaga (un fel de spaima etajului) ,il intoarce pe toate partile,il asculta, o data ,inca o data pe spate,iar in fata,se incrunta si ii spune colegei "Ia ascuta si tu!".. mie mi s-a pus un nod in gat..si m-a anuntat sec- are ceva la inima!

Am crezut ca ma prabusesc..Nu stiam nimic despre malformatiile congenitale ale inimii.In mintea mea,deja sansele de supravietuire erau minime..M-au intrebat daca am fost bolnava in timpul sarcinii sau am luat medicamente si cand m-au vazut ca abia mia vb s-au gandit sa ma incurajeze.. ca nu e musai sa fie ceva grav..iti facem programare la spitalul de copii la cardiologie sa vedem ce e.

Am inceput sa plang,nu-mi venea sa cred ca tocmai lui i-au gasit ceva.. in noaptea aceea i-au pus un aparat care monitoriza pulsul si saturatia,setat de o asistenta, aparat care tziuia de cate ori pulsul scadea sub 100 ..(cand adormea mai profound),iar eu incepeam sa il zgaltai ,sa il misc,sa nu mai tzipe aparatul care se auzea pe tot etajul.
Pana la urma l-am setat eu sa tzipe la sub 80..si nu am dormit..ca imi era frica.Plangeam de cate ori zambea prin somn..si acum cand povestesc am un nod in gat.

La spitalu de copii ,nu s-a putut spune ceva sigur pt ca ecograful era foarte vechi si nu s-a vazut.Iar am plans,vecina de salon ma incuraja ca va fi bine,sa nu mai plang..

Abia dupa o luna la acelasi dr.cardiolog,dar la cabinetul particular, ni s-a pus diagnosticul de DSA si stenoza medie valvulara de artera pulmonara,maformatie care va trebui corectata chirurgical..probabil anul viitor,caci (Multumesc lui Dumnezeu!) organismul lui este foarte tolerant cu malformatia,nu are simptome (decat tahicardia),s-a dezvoltat foarte bine.

Au treut deja doi ani,pe nesimtite si as vrea sa pot memora fiecare secunda petrecuta cu el... e atat de frumos totul.. si nu-mi pot ua ochii de la el.
Ii multumesc lui Dzeu ca a fost numai atat, finally, se putea mult mai rau, ii mutumesc ca totul a decurs bine cu nasterea avand in vedere problema lui.. ii mutumesc ca m-a ales sa-i fiu mamica lui, si ca ma priveste cu atata dragoste si parca nici nu o merit ... ma simt cea mai norocoasa din lume.


minunea mea

oana8188 spune:

Lavi, acusica vine Razvan in sufragerie si ma intreaba de ce dau apa la soareci...
Nu am stiut nimic din toate cate ai povestit... si ai povestit asa de frumos incat m-a luat cu fiori...
O imbratisare si un pupic maaare si lipicios de la mine si de la Alexandra pentru Mihaita si pentru super mamica lui !

Nu-i lasati steluta sa cada!

andruskandu spune:

Lavinia, multa sanatate puiului tau, sa-ti creasca mare si voinic!
Tare frumos ai povestit. Esti o mamica curajoasa!

Inima nu e judecata dupa cat iubesti, ci dupa cat te iubesc altii
(Vrajitorul din Oz)

Sunt PUTERE si IUBIRE pentru pretioasa EMMA!


Poznele lui Andrei

Nasterea lu' Andrei

www.dropshots.com/andruskandu" target="_blank">PozeAndrei

Andreea lui Andreiut Puiut 11.06.2006

Dbunny spune:

Felicitari Lavinia pt alegerea si curajul de a naste natural

2 lucruri mi-au atras atentia.. te-au lasat sa bei apa in timpul travaliului, pe mine nu, cica in caz de cezariana stomacul sa fie cat mai gol, si doi...l-au tot trimis pe sotul tau acasa...sa-l fi lasat pe hol sa astepte... sa sufere si el nitel in picioare...



Dbunny si Daniel
www.flickr.com/photos/dbunny/sets/" target="_blank">poze Daniel

I never said it would be easy, I only said it would be worth it...

Donia spune:

Lavinia, asa de frumos si de bine ai povestit, ca aproape am nascut si eu cu tine
Prin ce de emotii ai trecut, dar ce bine ca Mihaita tolereaza bine problema de la inimioara, creste frumos si e atat de minunat! Ca si tine

---

Copiii se nasc perfecti - rolul parintelui e sa nu strice ceea ce Dumnezeu sau natura a creat.

lizzy spune:

draga mea, sunt la birou si lacrimez in pumni ca un copil emotionanta poveste!
doamne ajuta sa se rezolve cat mai repede cu inimioara!


Sunt PUTERE si IUBIRE pentru pretioasa Emma, in fiecare zi, ora 13

---

Marc 2 si Ianis 4 - Poze cu muschetari

Lavinia_P spune:

Va multumesc din suflet!

Am mai zis-o ...sunt o norocoasa ca am desoperit comunitatea despre copii!

Oana,Andreea,Dbunny,Donia..

Diana,
Oare voi reusi vreodata sa ma revansez fata de tine?

minunea mea

saryta spune:

Foarte frumos ai povestit nasterea printisorului tau ... multa sanatate si sa va bucurati de Mihaita cel viteaz!

Mariana - mamicuta de 3 - ANDRA('99), SARA('05) si ANTONIA(nov.'06)

roxanica2006 spune:

Lavinia, esti nemaipomenita! Tu stii ca mi-esti foarte foarte draga! Ma rog sa va fie bine si Mihaita sa fie sanatos si puternic!! Doamne ajuta-l pe Mihaita!

ROXANA si DAVID MIHAI (20.11.2006)

David al meu

danutz spune:

Lavi, mamica curajoasa, sanatate multa la pui! DD o sa va ajute sa treceti peste toate si Mihaita o sa fie un copil sanatos, care o sa va aduca fericire in fiecare clipa a vietii!

ramsan spune:

Lavinia si eu sunt la birou si ma ascund sa nu ma vada colegii cum imi sterg ochii. Este povestea pe care nu am stiut-o niciodata de la tine si ma bucur ca ai reusit sa ne-o impartasesti si ma mai bucur ca esti optimista in ce priveste rezolvarea problemelor de sanatate ale lui Mihaita
Senzatia dupa nastere este minunata: este pace si e dragoste pura, adevarata si neconditionata pentru puiul nostru.
Felicitari!

Rares - puiutul mamei (8 nov. 2006)