Clubul cititoarelor (10)

vikinga spune:

East West e ultima din cele traduse la Polirom pe care inca nu am citit-o, o comand zilele astea. Vad ca multi o pomenesc si am citit de ea numai de bine si aici in Germania. Ai citit Shalimar clovnul? Mai complet de atit mai rar sa citesti ceva despre Cashmir si tot ce s-a intimplat acolo. Cred ca e in preferintele mele pe locul doi dupa Copiii din miez de noapte, dar nu e usor sa faci un clasament al cartilor lui.Si poze bineinteles!!Am inceput si eu sa-mi fac curaj sa citesc cite o carte in limba germana. Am inceput cu Micul print pt ca le aveam in ambele variante si daca nu eram sigura de ceva mai comparam si acum am prins avint:) cu toate ca oferta Polirom e f buna, preturi bune, reduceri frumoase la oferta, plata online fara probleme si placerea de a citi in romaneste. Imi zicea un scriitor roman stabilit aici in Germania ca si el prefera limba romana pt ca ar fi mai bogata, mai expresiva cel putin decit cea germana si ca stie destui scriitori dintre sasii din romania care chiar daca reveniti in germania, prefera sa scrie in romaneste. Eu va admir ca puteti citi cu atita lejeritate in alte limbi, ok engleza e alta treaba:)Vikinga cu cei mai frumosi vikingi: Nadja si Aldo

White Pisana spune:

Buna tuturor cititoarelor! Eu nu am mai scris aici de aproximativ un an de zile (capitolul 8-am si acolo si o lista) si de atunci am gasit o multime de titluri interesante.

Voi incerca sa vorbesc despre ce am citit in acest interval in ideea ca poate unele carti vor fi de interes pentru cineva si voi incerca sa le grupez oarecum logic.

Marturii din comunism:
"Tovarase de drum. Experienta feminina in comunism" - colectie de povestiri (autentice) adunate de Radu Pavel Gheo si Dan Lungu. Foarte diferite ca stil: nu te poti impiedica sa nu te simti rascolita, ingretosata, revoltata si uneori sa reusesti sa si zambesti amarui.
"Confesiunile unui cafegiu" de Gheorghe Ilie-Florescu. Marturisesc ca am fost destul de sceptica cand am inceput sa o citesc; ulterior insa nu am putut sa o las din mana. Imi vine sa o cumpar si sa o impart pe strada. Cred ca este o carte pe care ar trebui sa o citeasca toti romanii…in special cei mai nostalgici. Senzatia pe care mi-a dat-o descoperirile din paginile ei a fost asemanatoare cu cea pe care o ai bajbaind intr-un peisaj intunecat, luminat de cateva palpairi: banuiesti ca lucrurile din jurul tau sunt urate sau amenintatoare dar adevarata dimensiune a uratului o ai cand peisajul se lumineaza in jurul tau. Stiam ca inainte de '89 ultimul lucru care conta pentru regimul existent era individul, dar nu am banuit niciodata adevaratele dimensiuni ale dispretului si nepasarii fata de omul obisnuit practicate la scara nationala. Impresia de sistem absurd mi-a fost intarita de firul cartii: de exemplu de cate ori se dadea o lege care facea viata si mai dificila (ma refer in primul rand la domeniul alimentar), in momentul 2 toata nomenclatura, de la toate esaloanele, cauta modalitatile de eludare a respectivei legi. Aceasta, evident, urma sa se aplice numai omului obisnuit. Adica cei care promovau sistemul erau primii care nu se supuneau legilor acestuia. Urmeaza evident intrebarea de ce sa promovezi un sistem in care nu crezi si caruia nu doresti sa te supui…In plus poti afla de unde au pornit nume azi foarte cunoscute de genul Becali, Catarama etc. Dpdv literar, cartea nu este o revelatie. Limbajul e simplu, neslefuit. In plus autorul da dovada de o sinceritate…cinica. Dar valoarea de marturie e uriasa!
"Fereastra de la Venetia" si "Vedere din parfumerie" de Silvia Kerim. Altfel de marturii, scrise extrem de sensibil…despre viata culturala a Romaniei in anii '60-'70 si mai tarziu si despre mutilarea Bucurestiului prin demolari.

Despre Bucuresti:
"Case si oameni din Bucuresti" de Andrei Pippidi. O colectie a articolelor pe care A. Pippidi le-a scris in ultimii ani ca forma de protest la adresa samavolniciei noilor demolari din Bucuresti, a unor autoritati nepasatoare ce lasa sa piara trecutul si il inlocuieste cu colosi de sticla si otel. O carte-strigat care incearca sa ne atraga atentia asupra unui farmec urban ce se duce, asupra unui spatiu ce devine din ce in ce mai lipsit de coerenta si uman.
"Doamne si domni la raspantii bucurestene" de Victoria Dragu Dimitriu. Al cincilea volum din colectia dnei Dragu Dimitriu, o colectie de convorbiri cu fosti (si in cazuri rare) actuali proprietari ai unor case frumoase din diferite cartiere bucurestene. Despre o altfel de viata, un altfel de ritm, un alt farmec si parfum. Despre radacini pierdute.
"Despre Bucuresti si bucuresteni de ieri si de azi" de Victor Balciurescu. Prima editie a cartii a aparut in 1945. Un nostalgic al Bucurestilor din a doua jumatate a sec XIX, un jurnalist care povesteste cu verva despre personalitati ale epocii, obiceiuri, locuri etc.

Carti de natura memorialistica:
"Troica amintirilor. Sub patru regi" de Gh. Jurgea Negrilesti. Povesti foarte intersante ale unui vlastar al unei familii de "vita veche", si cu sange rus daca nu ma insel, care acopera o perioada de timp ce merge de le inceputul sec XX pana dupa 1944. Extrem de interesante si de bine scrise...iar perioada de refugiu in Rusia din timpul primului razboi mondial, reintoarcerea in Romania, frica de a fi prinsi de bolsevici...adevarate felii de viata.
"Memorii" de CC Giurescu si "Jurnal. 1970-1985" de Mircea Eliade. Marturisesc ca dupa lecturarea calor doua carti am incercat un sentiment apasator de rusine. Pentru faptul ca am avut senzatia ca eu imi risipesc timpul, ca nu muncesc destul si nu profit de tot ce as putea sa fac. Ca am trecut prin scoala in mod superficial, ca de cele mai multe ori notele erau criteriul meu si nu dorinta de a invata, de a ma forma, de a ma desavarsi...Si acum cand pun pe hartie cat de putine lucruri reusesc sa fac in fiecare zi…Pe scurt cele doua carti mi-au dat niste standarde la care sa ma raportez. Iar partea din memoriile lui Giurescu referitoare la detentia de la Aiud este extrem de dureroasa…desi e scrisa obiectiv si calm…sau poate tocmai de aceea.

Carti din domeniul religiei:
"Intre Freud si Hristos" si "Cand pietrele vorbesc" de Savatie Bastovoi. Mie imi place foarte mult cum scrie parintele Savatie. Are un umor extrarodinar si un curaj de a spune lucrurilor pe nume pe masura (chiar cand e vorba de critici la adresa anumitor practici din biserica).
"Nihilismul" #351;i " Ortodoxia si religia viitorului" (aceasta din urma in curs de citire) de Serafim Rose. Le-am perceput ca fiind foarte dure si nemiloase la adresa societatii actuale (desi sunt scrise in anii '60). Ca niste taiaturi facute de o lama fina. Si le-am si citit imediat dupa "1984".

Metafore ale totalitarismului (asa le-am perceput eu):
"1984" de George Orwell si "Les rhinoceros" de Eugen Ionesco. Fara prea multe comentarii.

Istorie:
"Convorbiri cu regele Mihai I" de Mircea Ciobanu. Este…altceva.

Clasici antici:
"Le banquet" si "Apologie de Socrate. Criton. Phedon" (aceasta din urma in curs de citire) de Platon. Este primul meu contact "neimpus" cu filozofia antica. Mi s-a parut incredibila profunzimea problemelor dezbatute in epoca si m-a impresionat masura in care ideile lor au reprezentat un teren ideal pentru crestinism.

Romane:
"Bonjur tristesse" de Francoise Sagan. Nu m-a impresionat peste masura. Am avut impresia unui praf usor care iti ramane pe degete si care zboara la cea mai mica adiere… un soi de inconsistenta deranjanta.
"La chatte" si "Dialogues des betes" de Colette. Mi-a placut sagacitatea si intuitia autoarei. Cu atat mai mult cu cat s-a manifestat vis-a-vis de animale.
"Dimineata pierduta" de Gabriela Adamesteanu. Nu as putea sa spun mai mult sau mai bine fata de ce s-a spus deja aici.

Istorie a artei, stilurilor de mobilier, modei etc:
"The story of art" de Gombrich. Cred ca este CARTEA pe care trebuie sa o citeasca oricine e interesat de respectivul domeniu. Un stil accesibil, interesant, fara aglomerari de date inutile, fara a fi pedant si doct. Este realmente o poveste care te poarta de-a lungul secolelor, prin tot ceea ce umanitatea a creat frumos. Cu apropieri s comparatii, cu planse color…eu am citit-o in vara in vacanta!
Sinteze de istorie a mobilierului, a modei, a arhitecturii etc (daca cineva este interesat pot reveni cu amanunte)

Reviste (Mariana, Realitatea ilustrata, Cinema) din anii '30-'40. Posta Marianei este o incantare de exemplu. Daca exista persoane curioase pot da citate!

Ufff! acum vad ca m-am intins cat o zi de post. Daca as intra sa scriu mai des aici, nu as fi in situatia asta…

AB spune:

Da Vik realmente felicitari pentru germana . Io n-am rabdare sa le caut participiile si particolele separabile nici moarta. Cetii Shalimar the Clown. Si Shame e interesanta.
Uite www.flickr.com/photos/31159426@N05/" target="_blank">pozele.

M-am hazardat si cu The Jaguar Smile: A Nicaraguan Journey. Numai dupa ce l-am vazut pe om In fine interesant punctul de vedere asupra unui socialism absolutisto-revolutionar. E o carte usor de citit, un fel de jurnal de calatorie. E constient de derapaje, vede tragedii si totusi nu-i capabil sa aleaga intre comunism si colonialism. Cere timp. Dar asta-i politica. El ca om mi s-a dezvaluit mai mult prin ceea ce crede el despre America Latina in umbra US e finalul ... asta ti-l las surpriza. Si se pozitioneaza nu ca cetatean britanic, ci ca emigrant indian bucurandu-se de privilegiile vestice.

In fine eu am gasit in urma cu ani in Versetele Stanice o dilema a emigratiei similara cu a mea. Pana nu auzii media nici nu l-am vazut decat ca unul din unicele romane britanice locale sau din post-colonialisti care ataca Thatcher-ismul, care ataca politica globala de emigratie a Vestului din punctul de vedere al emigrantului... care se lupta evident intre cele doua extreme Gibreel si Saladin.

Dupa cata publicitate s-a facut cartii intr-o anumita directie... totusi incerc sa va dau cateva pasaje absolut simpatice care reflecta umoristic perspectiva mea de carte de emigratie.

" "I'll tell you what happened to you tonight," she said. "You could say we cracked your shell."
He sat up, angry. "Well, this is what's inside," he blazed at her. "An Indian translated into English-medium..... This is me." Caught in the aspic of his adopted language, he had begun to hear, in India's Babel, an ominous warning: don't come back again. When you have stepped through the looking-glass you step back at your peril. The mirror may cut you to shreds.
"I was so proud of Bhupen tonight," Zeeny said, getting into bed. "In how many countries could you go into some bar and start up a debate like that? The passion, the seriousness, the respect. You keep your civilization, Toadji; I like this one plenty fine."
"Give up on me," he begged her. "I don't like people dropping in to see me without warning, ..... this city where I grew up I get lost if I'm on my own. This isn't home. It makes me giddy because it feels like home and is not. It makes my heart tremble and my head spin." "
----------------------------

"history, for Pamela, was divided into the Ancient Era, the Dark Ages, the Olden Days, the British Empire, the Modern Age and the Present"
--------------------------------
"Who is he? An exile. Which must not be confused with, allowed to run into, all the other words that people throw around: émigré, expatriate, refugee, immigrant, silence, cunning. Exile is a dream of glorious return. Exile is a vision of revolution: Elba, not St Helena. It is an endless paradox: looking forward by always looking back."

--------------------------------------
Well, then, the trouble with the English was their:
Their:
_In a word_, Gibreel solemnly pronounced, _their weather_.
Gibreel Farishta floating on his cloud formed the opinion that the moral fuzziness of the English was meteorologically induced. "When the day is not warmer than the night," he reasoned, "when the light is not brighter than the dark, when the land is not drier than the sea, then clearly a people will lose the power to make distinctions, and commence to see everything -- from political parties to sexual partners to religious beliefs -- as much--the--same, nothing-to-choose, give-or-take. What folly! For truth is extreme, it is _so_ and not _thus_, it is _him_ and not _her_; a partisan matter, not a spectator sport. It is, in brief, _heated_. City," he cried, and his voice rolled over the metropolis like thunder, "I am going to tropicalize you."
Gibreel enumerated the benefits of the proposed metamorphosis of London into a tropical city: increased moral definition, institution of a national siesta, development of vivid and expansive patterns of behaviour among the po****ce, higherquality po****r music, new birds in the trees (macaws, peacocks, cockatoos), new trees under the birds
(coco--palms, tamarind, banyans with hanging beards). Improved street--life, outrageously coloured flowers (magenta, vermilion, neon-green), spidermonkeys in the oaks. A new mass market for domestic airconditioning units, ceiling fans, anti-mosquito coils and sprays. A coir and copra industry. Increased appeal of London as a centre for conferences, etc.; better cricketers; higher emphasis on ballcontrol among professional footballers, the traditional and soulless English commitment to "high workrate" having been rendered obsolete by the heat. Religious fervour, political ferment, renewal of interest in the intelligentsia. No more British reserve; hot-water bottles to be banished forever, replaced in the foetid nights by the making of slow and odorous love. Emergence of new social values: friends to commence dropping in on one another without making appointments, closure of old folks' homes, emphasis on the extended family. Spicier food; the use of water as well as paper in English toilets; the joy of running fully dressed through the first rains of the monsoon.
Disadvantages: cholera, typhoid, legionnaires' disease, cockroaches, dust, noise, a culture of excess.
Standing upon the horizon, spreading his arms to fill the sky, Gibreel cried: "Let it be." "

iarina spune:

AB, multumim pt. citatele din Rushdie..eu sunt fan, favorita este bineinteles Copii din miez de noapte, o carte naucitoare, bogata, vibranta, realism magic oriental...Rushdie himself...cu bogatia limbajului si perfectiunea stilistica.

Pe locul doi as pune asa cum mentionai si tu "Shame" - mie mi-a placut iarasi foarte mult, mai ales constructia frazelor, nu ma mai saturam de ele si imi place colajul lui de politica, istorie, religie, profan, sacru, modul in care se joaca cu istoria, o interpreteaza, rasuceste, rastalmaceste...

Eu v-as recomanda ultima carte citita, Amos Oz, "Poveste despre dragoste si intuneric", este o autobiografie si nu prea, pt.ca faptele reale se imbina putin cu imaginatia scriitorului, insa e interesanta, mai ales ca reuseste sa faca un tablou foarte clar al Ierusalimului anilor '50, al intelectualitatii si de asemenea foarte multe referiri la Europa de Est, de unde provine familia, o Europa de Est plina de istorii nastrusnice.
Este de asemenea si o incercare de descoperire, de descifrare a sinuciderii mamei sale, o impacare tarzie cu actul ei si cu familia.

speed spune:

eu am "povestirile africane", le-am citit demult dar tin minte ca mi-au placut. peisaje africane descrise superb, personaje bine conturate, relatiile dintre albii "cuceritori" si po****tia bastinasa...in schimb nu-ti da raspunsuri, ea picteaza tabloul iar interpretarea iti apartine...

vikinga spune:

Oh AB acum mi-e clar ca ai si-un autograf cu dedicatie pt tine acolo in biblioteca, dar ce intima si lejera atmosfera , eu imi inchipuiam cumva altfel. Numai imbratisat a stat cu pustiul, presupun ca fiul lui. Frumos! Si am mai observat niste chestii deco pe acolo pe sus, dar nu prea m-am prins ce sunt.Eu Versetele satanice am citit-o dupa publicitatea imensa si ma asteptasem la altceva, dar surpriza a fost alta si chiar una deosebita.Ce scrie S Rushdie pe coperta acestei carti:"In sinea mea a existat intotdeauna o lupta corp la corp intre 'acolo' si 'aici', intre ispita radacinilor si cea a drumului. In aceasta infruntare dintre cei dinauntru si cei din afara, m-am obisnuit sa ma simt concomitent in ambele tabere. Acum am ajuns de partea acelora care, prin preferinte, fire si circumstante, pur si simplu nu apartin. Aceasta neapartenenta-la care ma gindesc ca la o dezorientare, o pierdere a Orientului- este acum partea mea artistica." Apropos de pierderea Orientului, lui Rushdie ii datorez cea mai frumosa explicatie a cuvintului dezorientat.stii si germana? ma fac mica de tot acumSpeed, o astept la reduceri la Polirom ca vad ca e printre cele mai scumpe acum. Din autorii care mi-au placut ori m-au facut curioasa, am incercat sa citesc cit mai multe carti si chiar vreau sa vad daca D Lessing va fi aceeasi si in celelalte scrieri ale ei. O vad ca stind pe margine, doar observatoare si uite ca la fel ai perceput-o si tu. Sa aveti spor si placere la citit! Si timp!Vikinga cu cei mai frumosi vikingi: Nadja si Aldo

AB spune:

Iarina iti ascultai sfatul cu Amos Oz si Povestea de iubire si intuneric. Mi-a placut mult de tot. Mi-a placut si literar si politic. E o fresca impresionanta a emigrarii in Israel a intelectualilor aschenazim si neadaptarea lor in pre-Israel. E socant cum a reusit sa faca convingatoare o viziune a unui Ierusalim asa ghettoizat . Practic lumea lor de emigranti galitieni nu aude decat ecouri din afara. Singura intalnire cu un arab este abordata cu asa o teama s-o diplomatie excesiva si sfarseste intr-o catastrofa simbolica prin moartea accidentala a celui mai nevinovat dintre copilasi. Si nici un contact cu evreii sefarzi care erau cei cu radacini in zona.
Transplantarea lor e mai fara sperante decat gradinita de zarzavat a lui Amos. Recreerea familiei, profesorilor, matusilor... e trista si totusi ironica si cand sinuciderea mamei are loc cade toata glazura zaharisita a acelei lumi cladite pe carti de joc. Tatal e tipic... atat de bine prins... upss imi si vad cateva caricaturi ale propriului tata. Iubirea pentru limbi, aceea stangacie a omului cultivat in shetl care n-are experienta contactului social si incearca fara incetare sa teasa un liant intre toti cei prezenti. Nu putea suporta tacerea. Cuplul parintilor are ceva asa de trist si tandru si desi in carte copilul condamna si pleaca spre kibutz, autorul face pace...ii priveste vorba lui Minulescu ca pe doua jucarii stricate, dar care nu se mai tin de mana si se desfac in bucati pana pierd toata magia de parinti in ochii lui Amos.
Bunicii in schimb sunt ancorati in lumea lor, mai cu piciorele pe pamant decat scapatatii pe care-i adapostesc la randul lor. Ce rasturnare sa ajunga ei pierduti.

Are si parti mai "patria si pionierii" dar minore. Si are parti redate prin ochii de copil aproape cinematografic ca cele in care baietelul este pierdut in magazinul de haine sau cum curata maniac bunica.

Vik vorbiram noi de restul pe PM ca sa nu stricam topicul si daca te lasi anul asta in toamna te iau la sarbatoarea cartii in Proventa, daca vine vreun vorbitor de engleza. Nu e mereu asa un regal, desi si acum ceva ani a fost iar foarte interesant venind Toni Morrison.

Ati citit ceva de ea?

iarina spune:

Daaaaaa Aburel Aburit!!!!!!!...nici ca puteai descrie mai bine cartea lui Amos OZ, eu imi cer scuze ca am facut o descriere atat de sumara, scriu mai mereu de la lucru si sunt mereu in graba. Insa imi fac timp cat pot pt. lectura.
Eu Povestea lui Amos Oz, dupa ce am citit-o pe nerasuflate, am luat-o la recitit,pe bucati si bucatele...si ai atat de multa dreptate...bunicii, mai ales bunicul Aleksander, isi gasesc parca mai mult locul aici, decat scapatatii, copiii rupti dintr-o Europa din ce in ce mai violenta si nevrotica..si de care totusi ei nu reusesc sa se desprinda. Mai ales mama. Mi-au placut la nebunie paginile in care vorbea despre plimbarile lor prin Ierusalim, atat de bine scrise, incat le vizualizam pur si simplu, parca ma plimbam cu o camera de luat vederi, as putea sa jur ca am simtit caldura inabusitoare a acelor dupa-amiezi.

Si bunica care a declarat din momentul in care a pus piciorul in Israel ca "Levantul e plin de microbi". Tare mult imi place cuvantul asta, Levant, folosit pt. zona mediteraneeana a Asiei Mici. Ascunde povesti, parfumuri grele, mirodenii, matasuri, soapte, culori grele...si iarasi povesti

ancalorelei spune:

Momentan ma delectez cu Agatha Christie. I-am citit romanele si in copilarie dar parca mi s-a facut dor de vremurile alea si le-am luat iar la rand.

http://www.editiaspeciala.com

AB spune:

A citit cineva Night Train to Lisbon]/b] a lui [b]Pascal Mercier? Sau altceva de autor?