Clubul cititoarelor (10)
Raspunsuri - Pagina 4
AB spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Mihaelka 3. Eseu despre orbire N-am avut nicio indoiala vreodata ca firea omeneasca e altfel decat brutala, violenta si egoista. Cartea asta mi-a spulberat chiar si ultima faramita de speranta. |
Mie mi s-a parut putin fortata. Ideea ca macar un om, o femeie in plus, vede clar in orbirea generala. Ca-n plus e capabila sa redea demninatea prin gesturi justitiare... omorarea macar unui violator... spalarea ritualica... sau mai curand posibilitatea ei. In fine senzatia a fost de purgatoriu regizat divin, dupa care supravietuitorii isi revin si-n plus revenindu-si isi pastreaza toate darurile de umanitate recastigata.
Frumos scrisa, dar predictibila.
beshter spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui AB Frumos scrisa, dar predictibila. |
Absolut. Numai ca in cazul Eseului despre orbire - ca si in cazul Plutei de piatra sau a Eseului despre luciditate, ma rog in cazul tuturor ucroniilor scrise de Saramago, asta e departe de a fi un defect.
You cannot both dance and not pay the piper.
AB spune:
Ian McEwan Pe plaja din Chesil
Ceata sexuala de dinaintea revolutiei sexuale. Atractia ca mijloc de iesire dintr-un cotidian care pentru Edward era prea inchistat si marcat de boala mamei. Remarcabil cum intr-o lume a convenientelor abia faptul ca cineva e diagnosticat bolnav ii face bizareria boala si stigmat social.
Pentru Florence viata era prea avangardista.
Practic unul face un pas inainte din societatea patriarhala si cealata un pas inapoi fata de un modernism mai apropiat de noi. Si totusi noaptea nuntii e un dezacord. Prea multa dorinta de claritate, fata de lipsa de comunicare anterioara casatoriei... si regretele... O viata in care privesc inapoi fara sa se poata intoarce.
Mi s-a parut ca o rememorare a tineretii generatiei noastre. 
beshter spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui AB Ian McEwan Pe plaja din Chesil |
Da, asta e o carte misto - dupa parerea mea, McEwan scrie ori foarte bine (vezi The Comfort of Strangers, Gradina de ciment) ori teribil de prost (vezi Cainii negri sau Sambata).
De obicei, cand se indeparteaza de analiza tabu-urilor si devierilor sexuale, scrie foarte prost.
Faptul ca in Pe plaja Chesil eroinei ii e sila de barbatul iubit si refuza sa consume casatoria nu mi se pare deloc fortat pentru climatul de dinainte de eliberarea sexuala. Unora li se pare si cauta - e adevarat ca si McEwan a lasat niste indicii - alte explicatii, de genul abuzului suferit de eroina din partea tatalui.
You cannot both dance and not pay the piper.
AB spune:
Mie nu mi se pare sila ci frica (din cauza de abuz sau pur si simplu)... analizeaza totul din dorinta de domina momentul. E susprinsa de cateva clipe de placere si devine necrutatoare in fata esecului.
Eu am inceput cu Expiation. Foarte trista. Se ataca unui alt mit modern. A asculta copii a le da o voce egala cu adultii. Cat de usor se ajunge la tragedie intre fantezia unei adolescente care fabuleaza peste refularile parintilor. Saritul claselor sociale care nu da drepturi egale, care ridica suspiciuni...
Tanara viitoare romanciera e prinsa alaturi de toti in razboi si cu putin noroc isi va rascumpara minciunile criminale.
beshter spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui AB Eu am inceput cu Expiation. Foarte trista. Se ataca unui alt mit modern. A asculta copii a le da o voce egala cu adultii. Cat de usor se ajunge la tragedie intre fantezia unei adolescente care fabuleaza peste refularile parintilor. Saritul claselor sociale care nu da drepturi egale, care ridica suspiciuni... Tanara viitoare romanciera e prinsa alaturi de toti in razboi si cu putin noroc isi va rascumpara minciunile criminale. |
Eu n-am citit-o pe-asta. Sau e acelasi lucru cu Atonement
?You cannot both dance and not pay the piper.
liadorian spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui AB
Mie mi s-a parut putin fortata. Ideea ca macar un om, o femeie in plus, vede clar in orbirea generala. Ca-n plus e capabila sa redea demninatea prin gesturi justitiare... omorarea macar unui violator... spalarea ritualica... sau mai curand posibilitatea ei. In fine senzatia a fost de purgatoriu regizat divin, dupa care supravietuitorii isi revin si-n plus revenindu-si isi pastreaza toate darurile de umanitate recastigata. |
Mie mi s-a parut ca tocmai existenta acestui personaj care vede da masura intregii orori. Gesturile ei nu le vad neaparat ca salvatoare, mantuitoare (caci ea nu poate schimba lumea si nici pe cei de langa ea), ci ca revelatoare: ele dezvaluie, prin contrast, imensitatea abjectiei. Mai mult, singura vazatoare fiind, imi pare ca personajul demonteaza mitul solidaritatii umane si valideaza ca posibila doar actiunea solitara. Mai e un personaj asemanator cu care femeia sta, la un moment dat, fata in fata - scriitorul orb. Femeia vede, fara sa scrie - ea e memoria-actiune; el scrie, fara sa vada - e memoria-reconstituire. De aceea, din punctul meu de vedere, finalul nu vorbeste despre recastigarea umanitatii, cu atat mai putin despre umanitate ca dar:
| Citat: |
| citat din mesajul lui AB In fine senzatia a fost de purgatoriu regizat divin, dupa care supravietuitorii isi revin si-n plus revenindu-si isi pastreaza toate darurile de umanitate recastigata. |
Finalul imi pare o demascare: iata, aceasta e umanitatea in situatie limita, iata, acestia suntem cu adevarat, asta e bestia care zace in fiecare dintre noi. Daca e vorba de un dar, de un plus, cred ca finalul aduce un plus de constienta.
AB spune:
Mihaelka acum marturisesc ca eu o citii in franceza Expiation --Reviens moi ... pentru ca eu am timp de citit pe avion :)) si depinde in ce sens il iau fr-us sau invers. Cred totusi ca e Expiation in engleza.
Lia hmm 
paralela cu orbul de dinainte e frumoasa, dar tin sa-mi apar teza :) Gandeste-te la tanara de moravuri usoare care spala (paralela Isus Magdalena) spatele celui care avea o cataracta, i se dedica desi era mai in varsta. Practic cei indepartati putin de la umanitate sunt recastigati. Soldatii si violatorii sfarsesc in haos si moarte in orbire fiind lipsiti de repere. Realmente dintr-o perspectiva crestina-catolica e predictibila cartea. 
vikinga spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui AcsorAburit Stiu ca ati mai discutat de Salman Rushdie. L-am vazut in toamna aceasta la Aix in Franta cu ultima lui carte l'Enchanteresse de Florence, The enchantress of Florence.Subiectul e simplu. La curtea mogola a lui Akbar cel mare soseste un tanar care se pretinde fiul unei printese mogole pierdute in lume. O printesa care si-a ales drumul si dupa ce a fost o data daruita unui rege, a refuzat sa se mai lase purtata de valuri si si-a ales singura protectorii... refuzand sa-si arate dragostea pana-n ultima clipa. Dorinta lui Akbar de a rascoli istoria pentru a afla cat e de adevarat din povestea incredibila a tanarului... te poarta printre foile cartii.Si cartea e minunata... la fel de buna ca si Midnight's children. O citisem in primavara trecuta si-mi placuse, dar mult o luasem ca poveste. Pana l-am intalnit si l-am auzit vorbind. Am ajuns si eu la aceeasi concluzie cu primul lui editor englez. Eu citeam o roman fantastic modern si-l apreciam. Mai era si un roman indian pe care-mi lipsea cultura de a-l intelege.Asa ca am completat in doua zile cateva goluri... Cartea incepe cu descrierea unui oras in desert si a unui lac stralucind in soarele apusului... Exotic, atragator si incitant.. orasul exista se numeste Fatehpur Sikri ( http://whc.unesco.org/en/list/255/video )asta asa intru vizionare si cufundat in atmosfera.Salman a vrut sa scrie despre cele doua culturi atat de moderne ale secolului VI in care au coexistat multiple religii in armonie. Si a vrut sa fie ceva plauzibil. Extrema dorinta lui de a broda pe un fir de adevar. Intrucat si pe mare si pe uscat cele doua culturi nu erau legate istoric prin nimic. Pana cand citeste Orlando Innamorato un poem de pe la 1500 al lui Boiardo care vorbeste despre Roland si Agelica o printesa chineza, de ajutorul dat de tatal acesteia lui Charlemagne. Si asa s-a nascut ideea ca printesa trofeu furata dintr-o mana de razboinic intr-alta calatoreste din imperiul mogol spre Imperiul Otoman si cu un condottiere spre Florenta.Apoi ataca pe rand miturile indiene despre care nu stiam mai nimic... Akbar cel mare, musulmanul urmas al lui Gengis care a scos impozitul pe credinta indiana. Care a nu a creat doar un imperiu, ci l-a si stabilizat. Cel care potrivit credintei po****re s-a casatorit cu o indianca... pe care a pretuit-o si care l-a schimbat. Jodhaa...personajul despre care in carte spune ca era sotia lui ideala. Inteligenta, independenta si totusi supusa, alunga singuratatea, dar deh cum nimeni nu-i perfect nici ea nu era... decat imaginara  E cert ca devine vegetarian si dintr-un razboinic ajunge un om pasnic. Un analfabet dislexic care face sa-nfloreasca poezia si muzica prin Fazl si Tansen. Cel care da un imbold miniaturii persane fiind permisibil cu reprezentarea relativ detaliata a chipurilor umane, fapt complet contra dogmei musulmane. Cel care permitea la curtea sa discutii interreligioase si care incurajeaza sufismul... un islam atat de tolerant si mixat cu precepte hindu.Ca sa nu cad in dilema culturala care m-a ucis cu copii de la Miezul Noptii... de ce un preot tanar spune ca Isus e albastru.. am beneficiat la ideea unei colege de imersiune in lumea lui Akbar, cea florentina si a condottierilor fiindu-mi totsi mai apropiata. Imersiunea nu a fost mersul in Rajahstan ci simpla vizionare a filmului Jodhaa-Akbar... siropos, dar fascinant dpdv costume si furnizand un minim de detalii, mai ales in pasajele sterse despre Birbal sfetnicul indian si povestile lui gen Mos Ion Roata al nostru (http://www.4to40.com/folktales/index.asp?id=978)... despre curtea mixta indiano-mogola a lui Akbar.A si tot el mi-a confirmat ideea versetelor ca roman de emigratie care condamna practic cele doua extreme: reconstruirea in inima altei tari a unei tari copy/paste din original si cu pretentii de puritate sau imitatia papagaliceasca a noii tari.Si omul Salman e la fel de cakd ca personajele lui East-West. Erudit si povestitor pana-n varful degetelor. Nimic strident, extrem de amuzant in evitarea lucrurilor neplacute. |
..as fi vrut si eu sa fiu acolo...Fascinante povestirile, stilul lui care te face sa-l citesti pe nerasuflate si mai ales lumea aia incredibila si atit de noua pt mine. Am terminat de curind Shalimar Clownul si Pamintul de sub talpile ei, mi-au placut la fel de mult ca si celelalte. Günther Grass care m-a captivat cu cele trei carti din Trilogia Danzing, m-a enervat, zapacit si plictisit cumplit cu Anestezie locala..Daca totusi a fost tradusa si in romaneste poate totusi nu e o carte atit de rea:) sunt curioasa daca a mai citit-o careva si a reusit sa o termine rapid si cu placere. Finalul se petrece chiar exact unde locuiesc eu, intr-un loc unde merg des cu copiii, "omoara" si nevasta si copiii si tot ce mai prinde p'acolo, asa ca dupa ce ca am facut efortul sa o termin imi vine si cu asta la sfirsit.Acum am inceput Jurnalul pe motocicleta a lui Ernesto Che Guevara.Ce ati mai citit de Doris Lessing? Vreau sa-mi comand luna asta un pachet de la Polirom si vad ca-s traduse multe. Am citit doar Al cincilea copil, o carte usurica, cu o tema intersanta de te face sa nu o lasi jos din mina. Finalul nu mi-a placut, se putea ceva mai mult. Am in plan Povestiri africane. M-ati facut curioasa cu Strigarea lotului 49 - Thomas Pynchon acum o sa o caut la Polirom.Marox interesanta cartea Catherinei Cusset, am sa ma uit dupa ea.Vikinga cu cei mai frumosi vikingi: Nadja si Aldo
AB spune:
Vik pe mine ma aduce adesea in locuri familiare. East West merge si pentru estul nostru.
Daca vrei poze poti sa le pun pe net.:) Asa pentru atmosfera.