Clubul cititoarelor (10)

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=55180&whichpage=1" target="_blank">Partea a II-a
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=62075&whichpage=1" target="_blank">Partea a III-a
Partea a IV-a
Partea a V-a
Partea a VI-a
Partea a VII-a
Partea a VIII-a
Partea a IX-a

Spor la citit

carminabulina spune:

Buna fetelor!!!
Haideti ca sparg eu ghiata ca vad ca vizionari sunt vreo 62 dar mesaje 0.
Am intrat din 2008 in 2009 cu romanul "Gradinile Finzi-Conti" care e asa "o carticica", o poveste acolo de dragoste, dupa parerea mea banala.

Pe urma, dupa 4 tentative nereusite inainte, am citit in sfarsit "Mascaricii" de Naipaul. Ma intreb acum cum de nu am reusit de atatea ori sa termin acest roman? Este, dupa parerea mea, povestea ratarii desi nimic nu prevestea ca asa ceva s-ar putea intampla. personajul principal are toate sansele sa reuseasca...de ce nu o face? Ei bine asta a ramas inca o intrebare pentru mine. Poate stie cineva raspunsul.

Acum insa citesc...iubirea mea LLosa, "Orasul si cainii". Cred ca nu trebuie sa mai spun ca mi se pare un roman EXCELENT. Si fiind si romanul lui de debut cu atat mai mult. SUPERB!

Mihnea 15 mai 2006
Irina 10 august 2008
www.dropshots.com/carminabulina#albums/2008" target="_blank">Poze cu noi

beshter spune:

Carmina, si mie mi se pare ca e o poveste despre ratare, dar o ratare care nu poate fi evitata. Adica, personajul nu are nicio sansa in fata disolutiei postcoloniale, la care nu se poate adapta. El, incearca sarmanul, sa se adapteze ba unei realitati (viata la Londra) ba alteia (intoarcerea pe insula) dar...toata pendularea asta il condamna.


Eu am terminat 'Scandurica' lui Dan Miron. Ei...e o carte proasta. Si nici macar nu e o ineptie veritabila - asa ceva se gaseste rar si e un deliciu. E doar o carte proasta, cu dialoguri artificiale - desi cred ca aici ar fi trebuit sa fie toata 'smecheria'; personajele au 'limbaj de strada' - si personaje cumplit de schematice.
Ce sa-i faci, multi scriitori romani au senzatia ca daca baga trei cuvinte de-alea din lifturi pe pagina, s-a rezolvat problema. Dupa umila mea parere, singura carte care a reusit sa foloseasca o limba cu adevarat vie e 'Dimineata pierduta' a Gabrielei Adamesteanu. Si or mai fi fiind dar nu-i stiu io.


Urmeaza 'Ghetele fericirii'.

carminabulina spune:

Buna Mihaela!
Am sa fiu un pic avocatul Scanduricii .
Se stie ca o carte sa-ti placa poate depinde de multi factori. de cat de atasat poti fi de personaje sau de ceea ce li se intampla...ma rog tot felul de afinitati, de tipul de carte pe care ai citit-o inainte, de limbajul folosit, de actiunea cartii si tot asa.
Ca un mic exemplu; am citi anul trecut o carte "Lectii de respiratie". Intamplarea a facut sa am si un copil si sa fac si scoala de soferi si atunci intreaga actiune a romanului a capatat sens pentru mine. Stiu sigur ca daca as fi citit-o inainte de oricare dintre evenimentele enumerate mai sus, mi s-ar fi parut un roman banal despre o intamplare oarecare si des intalnita in viata oamenilor. Dar asa...am gasit-o si tandra si haioasa (cartea).

Acum despre Scandurica:
- subiectiv, mi-a placut ca actiunea are loc dupa revolutie, adica chiar in perioada de tranzitie, si astfel vedem si noi cam cum erau si cum vorbeau si ce repere isi gaseau pustii de atunci...personal mi s-a parut atat de real si atat de aproape de ce am trait si eu atunci incat nu am putut evita o arecare emotie;

-toata povestea e haioasa, normal fiind cu tineri, dar simti ca ceva se va schimba radical si nu in bine. este destul de greu sa realizezi acest tip de roman. Mi-am amintit de "Obeliscul negru" unde am ras de m-am prapadit si la sfarsit in 13 randuri plangeam de sarea camasa pe mine; Nu am plans la scandurica dar tot m-am intristat;

-personajele sunt excelent conturate. Vorbesc mai ales despre cele 3 "foarte" principale. Sunt 3 copii inteligenti care sunt atat de derutati si sigur teribilisti. Ei nu sunt amuzanti pentru tine (nu tu personal) ei ASA sunt si de ce sa nu recunoastem ca asa sunt pustii.

-fiecare capitol este un personaj. Nu ai un narator omniprezent, omnipotent, da? Ai o Scandurica de 16, 17 ani care spune ce are ea in cap si ce crede despre restul cum o afecteaza pe ea "mediul inconjurator"; Ai o Sexolita care face acelasi lucru. Apeland la aceasta maniera de a construi un roman trebuie sa fii foarte atent sa nu-ti bagi coada tu ca autor si sa strici totul . Asa cum s-a procedat este credibil altfel ar fi fost tot un roman despre tranzitie, un narator care-i face praf pe toti (privindu-i din start ca pe niste ratati) si niste personaje " cumplit de schematice". Acum sigur daca tu prin "schematic" ai vrut sa spui ca sunt facute dupa tipar: desteapta infumurata care se crede urata dar e foarte frumoasa, desteapta frumoasa si curva; desteptul tocilar dar si frumos....ei? chiar ti se pare un tipar?
Daca insa ai vrut sa spui ca nu au reusit sa-ti transmita exact ceea ce sunt ele, nu te cred .

-despre final nu mai vorbesc ca poate mai sunt doritoare de citit scandurica;

Eu cred ca poate fi un roman care sa-ti placa sau nu, dar in nici un caz nu e unul prost. Este foarte bine scris este foarte bine gandit. Fiecare personaj cu ticurile verbale...ca sa nu o mai lungesc, ca si cum ar fi luat paginile din jurnalele ficaruia si le-a scris ca atare fara sa-si bage autorul coada. Si asta este dificil sa o faci...e tehnica

Si as mai scrie dar unu vrea in brate si altul la nani si eu sunt una singura.
Te pup !

Mihnea 15 mai 2006
Irina 10 august 2008
www.dropshots.com/carminabulina#albums/2008" target="_blank">Poze cu noi

avmaria spune:

Carminabulina, io mai arunc din cand in cand un ochi pe aici, si uite am facut-o in seara asta. Am citit cu interes comentariile tale despre "Minunata lume noua" - si nu numai. Pt mine nu este doar o utopie, ci o carte deosebita, una din cele pe care nu le uit niciodata. (in aceeasi masura in care nu am reusit sa tin pasul cu "intoarcerea in lumea noua", adica n-am avut chef sa o termin, s-a rupt vraja). Eu pe Huxley il vad ca un vizionar pt epoca lui. Am citit cartea demult, dar m-a marcat. Oarecum in acelasi registru in care m-a marcat si filmul Brazil, daca tot comparam cu alte utopii.

In schimb avem aceleasi gusturi in ce-l priveste pe LLosa, si eu "orasul si cainii" il incadrez la excelent cu majuscule (si cartea asta am citit-o acum multi ani si mi-o aduc bine aminte, ceea ce e mare lucru, caci multe din ultimele carti citite nu le tin minte la fel)

beshter spune:

Moooaaaama, da' stiu ca ti-a placut Scandurica!

Mai, mie nu mi-a placut deloc, ca sa fac? Mi s-a parut o carte proasta cu pretentii de 'limbaj colorat', cu ifose de intelegere a spiritului adolescentin, cu personaje schematice si neconvingatoare etc. Cel mai tare m-a secat teama naratorului - n-o fi fiind el omniscient dar i se simte prezenta la tot pasul - de a se apropia cu adevarat de personaje.



Pentru mine nu are relevanta faptul ca actiunea se petrece atunci sau alta data. Daca vreau 'culoare locala' citesc documentaristica.



Sfarsitul a fost pentru mine atat de predictibil incat nu m-am putut intrista.



Doar nu crezi ca teribilismul m-a deranjat? Si nu numai pustii sunt asa, din fericire. Ce vreau eu sa spun este ca asta n-are nicio legatura cu valoarea literara a cartii.



Tie ti se pare o valoare in sine faptul ca nu exista narator omniscient si ca Scandurica spune ce are ea in cap?
I admit ca mi se pare un tipar - nu-mi aduc aminte daca tocilarul respectiv era 'frumos'. Imi aduc aminte insa ca Sexolita respectiva - care face sex pe muuuulti bani - face acte de caritate cu bietul Sorinel (asta e cliseul prostituatei cu inima de aur); imi aduc aminte ca profesorul de filosofie e descoperitorul de talente (alt cliseu, si inca unul in care cred si eu!); ca tocilarul o iubeste pe desteapta infumurata pana la moarte si tot asa...

Nu neg ca personajele or avea actiuni verosimile (desi...on closer investigation...). Mi se pare, insa, un pacat de neiertat ca nu au dialoguri verosimile. Si asta pentru ca, asa cum spui si tu, personajele sunt ce vorbesc - nimeni nu povesteste ce fac.

Acum citesc 'Ghetele fericirii' a Gabrielei Melinescu. Am citit vreo 4 bucati de nuvele si astept sa termin ca sa spun ce cred. Inceputul e promitator (imi aminteste intrucatva de Malamud).

Si eu te pup cu mare drag. Ma simt atat de bine cand pot vorbi despre carti.

capra cu trei iezi spune:

daca vreti o carte frumoasa, parfumata, "Zilele regelui" -Filip Florian- nota 10!

capra cu trei iezi cucuieti, si ce cucuieti!

IUBESTE SI FA CE VREI!

Deianira spune:

Ma bag in seama rapid si fug ca nu am cu ce sa ma laud (defapt citesc Anna Karenina pe ascuns dar... shhh - e secret ).
Si mie mi-a placut Scandurica .

Over and out.

---

angelabv spune:

LA MULTI ANI !!! 2009 sa va aduca multe implinirii si multe carti frumoase ...Va citesc cu mult interes, am o lista lunga de carti pe care le-ati recomandat, din pacate nu prea le gasesc pe cele scrise de scriitori romani, nu prea sunt traduse, si aici nu au carti in limba romana, in oraselul meu mic...Am terminat "A Thousand Splendid Suns "
de Khaled Hosseini, am inteles ca a aparut traducerea...e o carte deosebita, usor de citit care prezinta dramele a 2 femei, tare interesant, trista dar "adevarata". Am citit si "Kite runner", a doua carte mi-a placut mai mult, mai elaborata...Astept a 3-a carte a lui...
Am vazut ca cititi Scindurica...stiti cumva unde as putea s-o gasesc si eu online ? M-ati facut curioasa...Numai bina si succes la citit!

AcsorAburit spune:

Stiu ca ati mai discutat de Salman Rushdie.
L-am vazut in toamna aceasta la Aix in Franta cu ultima lui carte l'Enchanteresse de Florence, The enchantress of Florence.
Subiectul e simplu. La curtea mogola a lui Akbar cel mare soseste un tanar care se pretinde fiul unei printese mogole pierdute in lume. O printesa care si-a ales drumul si dupa ce a fost o data daruita unui rege, a refuzat sa se mai lase purtata de valuri si si-a ales singura protectorii... refuzand sa-si arate dragostea pana-n ultima clipa.
Dorinta lui Akbar de a rascoli istoria pentru a afla cat e de adevarat din povestea incredibila a tanarului... te poarta printre foile cartii.

Si cartea e minunata... la fel de buna ca si Midnight's children. O citisem in primavara trecuta si-mi placuse, dar mult o luasem ca poveste. Pana l-am intalnit si l-am auzit vorbind. Am ajuns si eu la aceeasi concluzie cu primul lui editor englez. Eu citeam o roman fantastic modern si-l apreciam. Mai era si un roman indian pe care-mi lipsea cultura de a-l intelege.

Asa ca am completat in doua zile cateva goluri... Cartea incepe cu descrierea unui oras in desert si a unui lac stralucind in soarele apusului... Exotic, atragator si incitant.. orasul exista se numeste Fatehpur Sikri ( http://whc.unesco.org/en/list/255/video )
asta asa intru vizionare si cufundat in atmosfera.
Salman a vrut sa scrie despre cele doua culturi atat de moderne ale secolului VI in care au coexistat multiple religii in armonie. Si a vrut sa fie ceva plauzibil. Extrema dorinta lui de a broda pe un fir de adevar. Intrucat si pe mare si pe uscat cele doua culturi nu erau legate istoric prin nimic. Pana cand citeste Orlando Innamorato un poem de pe la 1500 al lui Boiardo care vorbeste despre Roland si Agelica o printesa chineza, de ajutorul dat de tatal acesteia lui Charlemagne. Si asa s-a nascut ideea ca printesa trofeu furata dintr-o mana de razboinic intr-alta calatoreste din imperiul mogol spre Imperiul Otoman si cu un condottiere spre Florenta.


Apoi ataca pe rand miturile indiene despre care nu stiam mai nimic... Akbar cel mare, musulmanul urmas al lui Gengis care a scos impozitul pe credinta indiana. Care a nu a creat doar un imperiu, ci l-a si stabilizat. Cel care potrivit credintei po****re s-a casatorit cu o indianca... pe care a pretuit-o si care l-a schimbat. Jodhaa...personajul despre care in carte spune ca era sotia lui ideala. Inteligenta, independenta si totusi supusa, alunga singuratatea, dar deh cum nimeni nu-i perfect nici ea nu era... decat imaginara
E cert ca devine vegetarian si dintr-un razboinic ajunge un om pasnic. Un analfabet dislexic care face sa-nfloreasca poezia si muzica prin Fazl si Tansen. Cel care da un imbold miniaturii persane fiind permisibil cu reprezentarea relativ detaliata a chipurilor umane, fapt complet contra dogmei musulmane. Cel care permitea la curtea sa discutii interreligioase si care incurajeaza sufismul... un islam atat de tolerant si mixat cu precepte hindu.

Ca sa nu cad in dilema culturala care m-a ucis cu copii de la Miezul Noptii... de ce un preot tanar spune ca Isus e albastru.. am beneficiat la ideea unei colege de imersiune in lumea lui Akbar, cea florentina si a condottierilor fiindu-mi totsi mai apropiata. Imersiunea nu a fost mersul in Rajahstan ci simpla vizionare a filmului Jodhaa-Akbar... siropos, dar fascinant dpdv costume si furnizand un minim de detalii, mai ales in pasajele sterse despre Birbal sfetnicul indian si povestile lui gen Mos Ion Roata al nostru (http://www.4to40.com/folktales/index.asp?id=978)... despre curtea mixta indiano-mogola a lui Akbar.

A si tot el mi-a confirmat ideea versetelor ca roman de emigratie care condamna practic cele doua extreme: reconstruirea in inima altei tari a unei tari copy/paste din original si cu pretentii de puritate sau imitatia papagaliceasca a noii tari.

Si omul Salman e la fel de cakd ca personajele lui East-West. Erudit si povestitor pana-n varful degetelor. Nimic strident, extrem de amuzant in evitarea lucrurilor neplacute.

iarina spune:

Acsor, m-ai imbolnavit cu Rushdie, trebuie sa-mi iau si eu cartea, pt.ca este unul dintre autorii mei preferati, iar Copii din miez de noapte m-a naucit complet.