Clubul cititoarelor (10)
Raspunsuri - Pagina 2
AcsorAburit spune:
Nu stiu cat te descurci in franco-engleza de aici dar uite o parte din a doua zi a festivalului cartii din Aix.
http://www.youtube.com/watch?v=i3T2cxQvhEA&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=-fcmBqXzp-Q&feature=related
Prezent era si Altaf Tyrewala ...unul din tinerii scriitori indieni. Am citit unica lui carte No God In Sight. Nu stiu de a fost tradusa. E un portret in zeci de fatete al Bombay-ului Toate personajele lui vorbesc la prima persoana si paseaza povestea de la unul la altul, incercand sa prinda pozitii cat mai antagonice dpdv caste, religii, dar concepte gen avort. Nici un personaj nu e complet schitat... totul e pe fuga.
Uite aici doua dintre cele mai controversate pagini. Le-au pus ca zica ce o zis xxx. Nu-s relevante pentru carte, dar pentru stil da.
http://www.littlemag.com/newwriting/altaftyrewala.html
liadorian spune:
La buna regasire!
Am cam absentat in ultima vreme si s-au adunat cateva carti citite. Pana nu uit, cateva impresii.
Intai, www.polirom.ro/catalog/carte/zilele-regelui-3103/" target="_blank">Zilele regelui, a lui Filip Florian. Incepuse fain, parca am si scris despre cat de tare imi place incipitul acela. Apoi, mai era si faptul ca toata lumea care citise cartea era asa de incantata, cred ca fara sa vreau eram pozitiv predispusa pentru lectura. Ideea e ca, pe parcurs, ceva s-a mai racit. Indiscutabil, e o cartea frumoasa: are atmosfra, are un dentist simpatic, are un motan teribil (parca mai simpatic decat dentistul, pe alocuri, si mai patimas 
), are niste nemti care se razbuna "nemteste" pe vandalii autohtoni (urca intr-un turn un complicat sistem de lentile pus la punct de un optician si, folosind o banala raza de soare, incendiaza o casa
) etc. Mi-a amintit, pe alocuri, de Creanga de aur, a lui Sadoveanu, fara partea initiatica, ezoterica. Dar la un moment dat a devenit prea romantat, prea monotona frazarea, prea... jucarica. Mie una, mi-a fost mai draga Degete mici.
Apoi, am cetit cu spor din "madam" Adamesteanu. www.polirom.ro/catalog/carte/drumul-egal-al-fiecarei-zile-3036/" target="_blank">Drumul egal al fiecarei zile era o carte de multisor amanata, si ma bucur mult ca mi-am facut timp pentru ea acum. Despre, aici si www.observatorcultural.ro/Drumul-ascuns-spre-celalalt articleID_14604-articles_details.html" target="_blank">aici. A fost o schimbare de registru grozava dupa Zilele regelui: fara prodigioasa savoare lingvistica din Dimineata pierduta, e totusi un realism de cea mai buna factura, niste lumi surprinse asa de autentic prin exact ceea ce le individualizeaza - camera in care Letitia Branea locuieste cu mama si cu unchiul ei, camera de camin din Bucuresti, apoi casa lui Petru Arcan. Am reluat si Dimineata pierduta, daca tot eram la Adamesteanu, probabil o sa citesc in curand si Galeria cu vita salbatica a lui Toiu, ca sa raman tot in sfera asta, a romanului ratarii sub comunism.
Dimineata pierduta, prin profesorul Mironescu, m-a dus la Anna Karenina. La un moment dat, prof. Mironescu mi-a amintit mult de Karenin, cel pus fata in fata cu posibila infidelitate a Annei. Uitasem ce prozator extraordinar e Tolstoi, uitasem ca exista perosnaje de-a dreptul mitice. Altfel, de ce mi-ar ramane in minte faptul ca Anna poarta la bal o rochie neagra care nici macar nu-i importanta, fiindca oricum o eclipseaza prin frumusetea si gratia ei? Neagra, desi Kitty si-o imaginase imbracata in violet... De ce-as tine minte palaria de pai a doamnei Bovary, pusa in cuier, cu panglicile fluturand usor din cauza unei adieri? Is cu totul absorbita de cartea asta, ce mai! N-am traducerea mai recenta de la Polirom, am o editie veche de prin '56 de la editura Cartea Rusa, iar Poliromul si-a epuizat stocul! M-am trezit, ca bleaga, prea tarziu!
Si peste toate, m-am apucat de Istoria lui Manolescu - imi acord un an intreg sa trec prin ea, fiindca recitesc si literatura romana in paralel.
Cam asta-i... Mai am imprumutate de la biblioteca Versetele satanice si Orbirea lui Canetti, vad eu pe unde le "strecor"...
beshter spune:
Am terminat 'Ghetele fericirii' a Gabrielei Melinescu. Nu am multe de adaugat la cele spuse de Lia:
| Citat: |
Un pic altfel au fost apoi Ghetele fericirii, ale Gabrielei Melinescu, al carei Jurnal(aparut la Polirom) il citisem si laudasem mai demult. Nu stiu ce sa zic, nu prea stiu unde sa clasez cartea asta. Are un fel de stangacie in limbaj si-n naratiune care se vrea asa... ezoterica, daca vorba asta nu-i prea grea (si daca proza asta nu-i dea dreptul ratata si atat). O proza de mistere, cu vesnicul evreu in exil, pe alocuri cu niste metafore supebe care suspenda textul sus de tot si care, pentru mine, ii dau tot farmecul. Plus ilustratiile, realizate de Gabriela Melinescu insasi, care-s tare nelinistitoare. Nu stiu cum ar fi aratat cartea fara ele, cum as fi perceput textul fara imaginile care-i adauga o dimensiune in plus. Poate ca mi s-ar fi parut totul simplist si stangaci si liniar si dezlanat, daaaar... ceva-ceva tot mi-a placut mie, o poleiala din cartea asta s-a lipit de mine in timp ce citeam, cum se intampla cand rasfoiesti carti vechi, parafuite, sau tii in mana fluturi, sau te umpli de polen de pe-o floare. E ceva greu de scuturat, un farmec aparte. In fine, impresiile mi-s tulburi. Nu cred ca as recomanda cuiva cartea asta, poate doar cuiva interesat de curiozitati. |
poate doar ca mi-a amintit de Malamud si ca starnit niste reverberatii stranii in mine. Nu-mi dau seama pe deplin de ce...
Am de gand sa citesc niste Antoaneta Zaharia, peste care am dat, in calitate de scriitoare (in calitate de actrita, m-a inmarmurit in 'De ce fierbe copilul in mamaliga') absolut intamplator. Aflandu-ma in strainatate, muream de dorul de a citi ceva in romaneste si am inceput sa scotocesc pe Liternet, unde am descoperit asta: http://editura.liternet.ro/carte/125/Antoaneta-Zaharia/Jocul.html
Nu e un stil de a scrie spectaculos insa felul in care se construiesc personajele si limba lor vie m-a cucerit definitiv.
Am cumparat de la Polirom primul ei roman - Garsoniera in centru - si acum sper din tot sufletul sa nu fiu dezamagita. Asta nu iert niciodata cuiva de care m-a amorezat candva
liadorian spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Mihaelka Am terminat 'Ghetele fericirii' a Gabrielei Melinescu. |
Chiar ma "temeam" de verdict!
Dar ma tot consolam cu ideea ca a costat numai 4,9 lei...O sa-mi printez si eu piesa Antoanetei Zaharia, nu-mi era cunoscuta.
liadorian spune:
Ce-am mai citit? Am teminat Anna Karenina, a lui Tolstoi si cu siguranta n-o sa spun nimic nou despre carte. Oricum, impresiile mele au fost mult mai puternice de data asta. (Or fi si mai recente, si de asta mi se pare asa?...) Cert e ca acum m-au interesat mai putin povestile de cuplu din roman si mai mult femeile - Anna, Kitty/Katia, Dolly. M-a surprins dorinta asa de fierbinte si de sincera a unor personaje de a fi mai bune decat sunt si intelepciunea cu care au acceptat ca nu reusesc, ca nu le e in fire sa fie altfel decat sunt. Intra aici Kitty, cu mica ei criza religioasa si cu dorinta de a se devota complet altora, asa cum o vede facand pe Varia; si Levin, care se vrea mereu activ si senin si folositor celorlalti.
Si a mai fost evident Anna, pe care am reusit s-o urmaresc mai atent, intre Kitty si Dolly. Aparent, ambele ii sunt superioare: Kitty, prin sansa de a fi ales barbatul potrivit alaturi de care sa traiasca, Dolly, prin completa ei abdicare in fata destinului de mama/matca a stupului. Annei nu-i reuseste pana la capat nici una dintre cele doua variante: se indragosteste patimas, fara vreo legatura cu legaturile sfinte ale casniciei, isi paraseste copilul in chip de penitenta si nu-si poate iubi fetita nascuta mai tarziu tocmai pentru ca si-a sacrificat primul copil. Ce-i ramane e deriva sentimentala si in final, sinuciderea. Totusi, prin ce straluceste ea? Prin ceea ce este - frumusete, inteligenta, eleganta, simplitate, intensitate pasionala etc. si nu prin ceea ce face pentru altii.
M-am tot gandit daca nu cumva Anna isi premerge epoca. Daca s-ar fi nascut azi, ar mai fi fost asa de grav ca s-a indragostit de un alt barbat decat sotul ei, ca a ales sa-l urmeze si sa-si lase fiul in urma? Ar mai fi fost impinsa la sinucidere? Ar mai fi existat tragedia? Imi vine sa spun ca nu, ca de fapt Anna e victima timpului in care traieste, a mentalitatilor de atunci. Si ca, in logica asta, o Anna Karenina ar fi imposibila azi. Si ca deci romanul e un soi de documentar care reconstituie o lume de sentimente care nu mai exista. Un soi de muzeu de antichitati afective, de vreme ce azi relativizam asa de usor totul si astefl scoatem orice sentiment de sub sfera tragicului.
Asta deste Anna. Am recitit apoi Panza de paianjen a Cellei Serghi (si n-a fost o idee buna in vecinatatea asta). Is acum pe la jumatatea unei carti de Vonnegut, Bun venit prin maimute! Va spun ce si cum cand termin.
Voi? Pe unde disparurati toate?
iarina spune:
Foarte interesant link-ul Acsor, multumesc. Cartea n-a fost tradusa in romana,data viitoare cand imi pleaca sotul la Londra o sa-l rog sa mi-o ia. Momentan sunt ingropata in literatura indiana si fetelor...abia acum imi dau seama ce-am pierdut. Era cat pe ce sa trec pe langa Naipaul...noroc ca sa-l scapi pe Rushdie e mai greu.
liadorian spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Deianira defapt citesc Anna Karenina pe ascuns dar... shhh - e secret )[/size=1]. Good things happen to good people. |
Ha! Busted!
Cum ti s-a parut Karenina? Ca mor sa vorbesc cu cineva despre...
Deianira spune:
Ahh! Lia, merge foarte greu cu cititul pentru ca in paralel lucrez, invat (ca e sesiune) si citesc carti si scriu pentru licenta. Dar ma fascineaza cartea, superb scrisa! La mine este prima citire. Imi place tare mult Levin si ma regasesc in dorinta lui de a ajuta si de a se face util tot timpul; acum am ajuns la partea in care Anna se "incurca" cu Vronski si incepe sa-l minta pe Karenin si nu-mi vine sa cred nici mie, si nici ei cu cata usurinta face asta. Daca reusesc sa termin o parte din licenta in we asta, sper sa avansez cu cititul.
Aaaaaa, inca ceva... O "simt" asa bine pe Kitty, probabil din cauza ca suntem de varste apropiate 
.
liadorian spune:
Deianira, chiar ai multe pe cap! Bafta cu toate!
Eu am dar gata volumul lui Vonnegut - Bun venit printre maimute! Am gresit ca l-am citit fara un pic de pauza intre texte, asa, mai ca pe-un roman. Drept eca nici nu-mi permit sa fac pauze cu de la mine putere, numa daca vine Una sa-mi smulga cartea in mana ma opresc. Dar proza scurta are nevoie de treceri de la un text la altul, si eu nu le-am facut. In fine. Interesant, oricum. Altceva decat ce-s eu obisnuita - o proza foarte directa care, sub umbrela SF-ului, strecoara uneori niste chestii foarte interesante despre om, despre societatea contemporana etc.
Foarte misto e "Si maine e zi" - suntem in 2158 d.Hr., pe o planeta suprapopu-lata, in care aproape orice forma de productie a incetat din cauza epuizarii resurselor naturale. Asa ca trebuie sa astepti sa moara cineva ca sa mostenesti o masa sau un scaun, si s-a revenit la forme de locuire stravechi: tot "tribul", adica toata familia ocupa acelasi apartament (e vorba de vreo 3-4 generatii la un loc, veri, matusi, copii, nepoti etc.), batranii sunt pretuiti cum se cuvine (ca doar ei is proprietarii, mereu cu mana pe testament si pe pix). Nu vreau sa stric nimanui lectura, ca finalu-i fain de tot.
E un umor asa de cinic si de tragic (da' de tot rasul) in unele texte, ca il trec pe Vonnegut intre autorii de recitit.
De cand cu Vonnegut, nu prea s-a mai lipit nimic de mine. Am inceput "Rusinea" lui Rushdie si-am lasat-o dupa vreo 80 de pagini si parca n-am pofta de nimic... Si Manolescu m-a cam necajit, cu Istoria lui - mi se pare ca partea a doua a cartii (dupa romantism), fix ceea ce e nou, nu reeditarea volumelor anterioare e asa, mai "subtirel"... Parca tot ce-a fost mai solid, mai substantial a dat in literatura veche si-n romantici si dupa aceea a scris in graba, presat sa publice cartea asta asa de asteptata. Sa nu pun totusi un verdict final, ca n-am citit tot, dar cam asta-i impresia care ma cutreiera.
Da' mai rau decat toate e ca nu stiu ce sa citesc azi... Cred ca scot copilu' la o bere, ca nu-i de noi statul in casa!
anka1 spune:
Anna Gavalda va place? Am vazut ultima ei carte in librarii ("Cea care alina") si mi-am si cumparat-o. Sunt curioasa cum este, inca nu am inceput-o. Mie mi-au placut celelate carti scrise de ea ("Impreuna", "O iubeam", "As vrea sa ma astepte si pe mine cineva").
Vreau intai sa termin "Sarbatoarea tapului" de Llosa. Imi place tare mult.
O sa incerc si eu Rushdie, m-ati facut curioasa:-)
Anca