Emma - continua lupta cu cancerul *8*

didi-anda spune:

gonghy spune:

Buna fetelor dragi.
Va pun aici tot ce a scris Doris la noi despre vizita lor la Micutza Pisicutza Emma.

Cum se fura un zambet?




Buna seara, voua, fetelor dragi de pe Impreuna Timisoara, dar si voua, tuturor celor care o purtati pe Emma in sufletele voastre...
(pt ca stiu ca ne cititi)

E ora 21...e seara si e vremea de spus povesti...am sa va spun asta seara o poveste frumoasa...

In aceasta dupa amiaza, de la una din fetele de aici, a plecat un simplu pocnit din degete...e semnul nostru pentru adunare si mobilizare...
Asa cum stim sa facem intotdeuna, acolo unde e nevoie de noi, ne-am adunat de prin birouri, de pe strazi, de prin case, sa incercam sa-i furam un zambet pretioasei Emma...

Grea misiune... sa furam un zambet...oare vom reusi?

Cine a mai stat pe ganduri? rapid, s-a dat comanda pentru un tricou
( musai alb si de 6 ani ) imprimat cu un puzzle cu pisicutza...si o cana, imprimata cu pisici, evident...

Ne-am pornit, cu inimile pline de emotie, spre casuta ei...

Pe drum ne-am intalnit cu Ana, care venea pentru prima data sa o vada...si nu era singura in masina, ci cu fetita ei Luana...

Am ajuns...ne incurajam una pe alta...ne spuneam sa fim tari, sa vedem dincolo de trupul ei bolnav, sa-i urmarim privirea si ochisorii mari...asa am facut...

In fata casei, ne-a intampinat sotul Aidei, cu o strangere de mana, atat de puternica...asa ca intre barbati...inteleg...era felul lui de-a ne multumi ca am venit...

Intram in casa, dar in masina Anei, a ramas Luana, fetita de 5 anisori, care a inteles sa fie cuminte, pana mami revine...

Si am intrat, era cald, era liniste, foarte mlta liniste...asta pana ne-am apropiat de patul Emmei...


Si am inceput sa-i deschidem cadourile, pe rand, ca sa nu o obosim...

Prima s-a dus Anda...i-a arat tricoul, si da...noi toate am reusit sa furam un zambet... nu stiu de cand nu a mai zambit, dulcetza...dar acum a facut-o...

Bineinteles ca au urmat o serie de intrebari, la care Anda a facut fata cu suuces...

De unde ai stiut ce numar port?
de unde ai stiut ca-mi place alb?

Wow...si iar woow...exclamatii de bucurie...

Si cana i-a placut...

A pus manutza pe imprimeu, sa-l simta, sa-l pipaie...sa-i simta textura, si se minuna de fiecare piesa desenata pe tricou...

Anda, cu multa gingasie si umor, ii povestea, cate-n luna si-n stee...iar Ochisorii pretioasei licareau...

Apoi m-am dus eu, lanaga pat...m-a lasat sa-i mangai parul, am vorbit despre ,,la vara,,...i-am admirat manichiura, facuta de mamica ei, am intrebat-o daca nu vrea si pedichura, si mi-a zis ca la vara, cand o sa-mi iau sandalutze si slapi...si-mi povestea despre soare, cat de tare arde vara, si ca va avea nevoie de palarie...

I-am promis o cordeluta de printese, argintie, cu sclipici, si ma intreba daca pot sa-i pun parul pe bigudiuri, daca e atat de scurt? i-am spus ca da...

Am facut-o sa rada, ca mi-am scapat in noroi fularul...

Apoi a vorbit cu ea Ana...

Cu glasul stins, cu noduri in voce...

Ana i-a daruit o plasa mare, tot cu puzzle , cu doua pisicutze albe, pufoase, si inca 4 cu animale...

Ana a reusit sa afle ca-i mai plac puzzel-uri cu flori, si caini, dar nu cu caini negri...pisicile pot fi negre...

Ana ii povestea despre o catelusa a ei, neagra, incet si cu emotie in glas...cum a avut un pui chiar in seara de Craciun si l-au numit Craciunel...

Emma asculta cu mare atentie, povestea ei...

In timp ce povestea Ana, sotul Aidei intra si intreba: cine mai e in masina? e cineva acolo...

E Luana, fetita Anei...

Pai aduceti-o si pe ea...

Si Ana a adus-o...

Si da, de la Luana ne-aam luat vreo trei lopeti dupa cap ... sau inca o lectie de viata...

Statea in bratele Anei, si vorbea cu Emma, altfel decat noi...

Ca si cand Emma e aceeasi ca la ultimul party tinut la Maria,in 30 martie...

Luana nu a vazut nimic schimbat, nici suferinta, nici trupul macinat de boala, ci doar pe aceeasi prietena buna a ei, pe Emma.

Si in clipa in care dialogul copilaresc a inceput, noi toti, cei mari, ne-am retras, incet, stingheriti si rusinati de idei si conceptii...

Am lasat sa curga firesc, o poveste cu si intre copii...

Atunci am simtit toate, fara sa mai putem vorbi, ce inseamna puritatea...ce inseamna sa fii copil...

Asta da lectie de viata...

Dupa aceea, a revenit Ana, cu Luana in bratele ei, povesteau in trio...dar Ana avea acum glasul altfel...linistit, pentru ca Luana i-a daruit si ei putere...puterea de a trece peste tot...si de a privi mult peste ce i se intampla Emmei...

Ana, da-mi voie sa-ti felicit fetita!
Pentru educatia data, pentru bun simt...

Anda, Ana si cu mine, am transmis Aidei toate gandurile voastre de bine, asa cum am promis...

Si continui povestea acestei seri magice, spunandu-va cat sunt de fericita pentru ca am cunoscut-o pe mama Aidei...

Am strans-o tare in brate, desi pentru prima data, i-am soptit la ureche ca ma bucur sa o cunosc...

Si ca un fin obesrvator, in timp ce fetele stateau de vorba cu Emma, eu, de undeva dintr-un colt, urmaream chipul bunicii...

O femeie puernica, buna, frumoasa...acum stiu de unde a mostenit Aida toate calitatile acestea...

Dar, totusi, am surprins lacrimile bunicii...nu plangea oricum si orinde, la ei in casa nu se plange in acest mod...

Undeva ascunsa, isi stergea lacrimile, dar eu stiu ca erau lacrimi de bucurie...a inteles acum, ca in 23 ianuarie poate pleca, intr-un fel linistita, ca fiica ei Aida, nu e singura aici...ne are pe noi, ,,nebunele,, cum ne zice...niste nebune cu suflet...


Pana mai ieri, credeam ca cel mai frumos te iubesc l-am auzit de la fetita mea...

asa e...

Dar cel mai suav te iubesc l-am auzit asta seara...de la pretioasa...

I-am spus la plecare : te iubesc enorm....

-Stiu asta, stiu ca ma iubesti...

O Doamne, slavit sa fii... cuvintele acestea sunt pentru mine ca un balsam...m-au hranit sufleteste...


Am furat un zambet...nu e mult...dar e destul cat sa inteleg ca Emma este unica!

La plecare, a trebuit sa-i facem toate cu mana, la revedere, si ne-a facut la fel, la fiecare...




Epilog...


Daca am fi avut un aparat foto...

Am surprins ceva...o imagine care mi-a ramas pe retina...

O mama, culcata langa fiica, o mana de mama, puternica si sigura, care tinea in ea o manutza firava si vanata...

Aida ii facea tratamentul...mai ceva ca o asistenta, introducea cu seringa, lichidul salvator...bland, dar sigur...

Si intr-o clipa am surprins cum se priveau in ochi: mama si fiica...

In privirile lor, e intrega Lumina a universului...si toata dragostea lumii!

Voi ne-ati daruit si noua iubirea...voi ne-ati invatat sa fim buni!

si pentru asta va iubim!





Varsta Maya Maria (19.09.2006)
Povestea zanei Maya Maria
Poze cu noi
TIMISOARA,IMPREUNA!

"Fericirea este o minge de fotbal,cand este aproape o lovesti cu piciorul,cand este departe alergi dupa ea!!"

gonghy spune:

Ma in continuare pentru voi dragele mele Emma si Aida! Bunul Dumnezeu sa fie alaturi de voi in fiecare secunda.



Varsta Maya Maria (19.09.2006)
Povestea zanei Maya Maria
Poze cu noi
TIMISOARA,IMPREUNA!

"Fericirea este o minge de fotbal,cand este aproape o lovesti cu piciorul,cand este departe alergi dupa ea!!"

speranta23 spune:

Ce face pretioasa Kissy? Cum se mai simte? Ma bucur mult fetrelor ca ati putut sa-i faceti asa bucurie Kissulicei mici. Cred ca merita orice efort, cat de mare, pentru un zambet, macar!
Sunteti in rugaciunile mele, dragele mele!

aalina2003 spune:

Aida, nu am puterea celorlalte fete...nu ma pot opri din plans. E cumplit ce vi se-ntampla!Mica de Ema...offf...cata durere...de ce Doamne,de ce????

[size=1]gonghy, ati facut bine ca v-ati dus.[/size=1]

anda spune:

AICI va rog, continuam.