Povestea printesei noastre Maya Maria

Totul a inceput acum 5 ani cand am hotarat ca vrem un copil si iata ca a a aparut la cateva luni dupa casatorie.
Facem testul si iasa pozitiv.
Bucurie mare ,familionul fericit,toti asteptau minunea si primul nepot.
Colegele super fericite ,seful mai putin .
Mergem la control,toate bune si frumoase dar...la 10 saptamani de sarcina
se produce tragedia.
Diagnosticul:Sarcina oprita in evolutie.
La consultatie imi spune medicul:"Doamna,am doua vesti,una buna,una rea!Cu care sa incep?"
Si spun eu:"Incepe-ti cu cea buna." ma gandeam eu,ca cea rea e ca va trebui sa fac ceva injectii,sa stau in pat...dar...si-mi spune:
"Vestea bune,e ca sunteti insarcinata iar vestea rea este ca sarcina s-a oprit in evolutie."
Am crezut ca paralizez,nu vedeam care este VESTEA BUNA.
Mi s-a facut rau,am lesinat,l-am chemat apoi pe sotul meu pt ca in acea zi nu il luasem cu mine,asta cand i-am spus a vrut sa-l ia la omor pe medic,ca spunea el(sotul)ca asa se da vestea unei femei?
Si asa m-a mai speriat tembelul asta de doctor,zicea sa fac repede chiuretaj ca pot sa fac o hemoragie de sa mor foarte repede si ca sunt tanara si mai pot avea copii.
Mi-a spus asa fara chef si parca cu ciuda de-mi venea sa dau cu el de toti peretii.
Ajunsa acasa am mai lesinat inca odata,mi-am revenit dar toata noaptea n-am inchis un ochi,am stat si am plans non-stop si ma intrebam:De ce Doamne,de ce tocmai eu?
Dimineata la prima ora dai telefoane la informatii si afla care cab privat se deschide cel mai devreme.
Asa am ajuns la dr Olaru care s-a crucit cand mi-a auzit povestea.Ma pus la eco si stiti ce mi-a spus:Doamna dar fatul are cord,ii bate inimioara.Si l-a chemat si pe anestezist care se afla acolo si a fost de aceiasi parere cu Olaru.
In acel moment parca a aparut SPERANTA,bebele meu TRAIESTE
I-am spus sotului,parintilor iar bucurie mare.Si am mai mers in acea zi la inca un medic sa mai imi spuna si o a treia persoana parerea.
Zis si facut.
Am mers la dr Vasile care,cand m-a vazut umflata la ochi de la atata plans m-a intrebat ce s-a intamplat si iar dai si spune-i si lui.
S-a socat pt ca rezultatul lui a concis cu cel al lui Olaru,bebelusul meu traia,ii batea inimioara.Mi-a dat tratament si analize de facut si mi-a mai spus ca plansul si agitatia de cu o noapte inainte nu-i fac bine ingerasului din burtica.
Despre celalalt medic ce sa va spun,am o greata si nu imi doresc sa-l mai vad vreodata inaintea mea.
Asa ca am inceput tratamentul,totul decurgea foarte normal pana cand intr-o zi COSMARUL . O pata de sange prevestea ce avea sa vina
SARCINA OPRITA IN EVOLUTIE.A fost cea mai trista zii din viata mea,urma chiuretajul.
Cel mai dureros lucru care mi se putea intampla,nu voiam sa-l fac,ma tot gandeam ca poate Dumnezeu face ceva si va fi bine,dar nu a fost sa fie.
Au urmat luni de nervi,plansete si agitatie,toti incercau sa-mi faca pe plac dar eu parca intrasem in transa.Nu voiam sa vad pe nimeni si nimic
din ce-mi facea sotul meu parca nu era bine.
Dupa 3 luni de la chiuretaj am avut o hemoragie...de ma tinut o luna,cu internare in spital,tratamente,chinul de pe lume.
Asa au trecut 11 luni si asteptam sa-mi vina ciclul si astept o zi,doua,trei si nimic.Fac testul iasa pozitiv.Iar bucurie,alea,alea dar nu ca la prima sarcina pt ca ma tot gandeam sa nu se intample din nou.
Si din nou s-a intamplat ce nu-mi doream,la 6 saptamani sarcina oprita in evolutie.


Iar jale,plans etc.
Urmeaza 3 ani de chin,tratamente,analize de milioane si nimic.
Ma rugam la Dumnezeu si spuneam:"De ce Doamne,cand imi doresc din tot sufletul un copil nu vine iar la altele vin cu duiumul,nu se mai opresc si pe deasupra ii mai arunca si la gunoi? Cum poti sa accepti asa ceva?"
Mai aveam de facut doar o analiza si cu asta le facusem pe toate posibile,histerosalpingografia. A iesit ok.La plecare ne-a spus medicul:"Merge-ti acasa si trage-ti tare,ca acum e momentul."
Asta am si facut vreo saptamana, parca nu eram zdraveni la cap.
Pe 20 decembrie 2005 testul a iesit POZITIV.
Diagnosticul:Amenintare de avort.
Imi tot spuneam:Doamne,nu e momentul,de ce din nou?Tu care iubesti copii,de ce nu-mi dai si mie un sufletel sa-l iubesc,sa am grija de el?
Medicul spune internare in spital,tratamente,stat in pat,sa nu car nici macar o sticla de 2 l de apa,fara contact sexual si eu stiu mai ce...
Au urmat trei internari ianuarie,februarie,martie 2006 dupa care am inceput sa ma simt putin mai bine.Concedii medicale,stat si trandavit in pat de stiam toate emisiunile si telenovelele.
Zilele treceau,burtica tot crestea,tot crestea iar mogaldeata dadea din ce in ce mai tare din manute si picioruse,inimioara care batea,batea,batea..
Mergeam lunar la medicul ginecolog dar eu parca vroiam sa merg zilnic,sa vad cum creste si cum se joaca acolo in cuibusorul ei.De fiecare data plecam jelind si cu imaginea micutei de la eco in mintea mea.
Asa am ajuns la 42 de saptamani si micuta nu dadea semne ca ar vrea afara,se simtea bine si in siguranta la mami ei in burtica,asa ca impreuna cu medicul am decis pt nastere provocata.
M-am internat pe data de 18.09.2006 la ora 12,dai cu clisma ,m-au dus in sala de travaliu,pus perfuzii si asteapta contractiile dar ele nimic.Era ora 18 si nimic,dilatatie 3-4 cm fara dureri.La orele 20 control,dilatatie 7 cm fara pic de durere si imi spune dr ca nu se mai poate face epidurala pt ca este dilatatia prea mare.Epidurala se face pana in max 5 cm dilatatie.
Am incremenit,stiindu-ma super fricoasa la durere,ma gandeam ce ma asteapta...La ora 00.30 imi rupe apa,membranele si de atunci tinete dureri. De la 00.30 pana la 03.50 am fost metzosoprana,am trezit tot spitalu,nu mi-e rusine s-o spun dar orice as fi facut nu am putut suporta durerea.
Asa ca la ora 03.50 a venit pe lume
noastra Maya Maria de 3050g,49cm,APGAR 9 si foarte mult par pe capusor.Mi-au pus-o imediat pe piept iar momentul acela nu-l voi putea schimba niciodata pt nimic in lume,a fost ceva de vis.
Puiul din pantecele meu pe pieptul mamei ei . Intradevar
Dumnezeu mi-a ascultat .
CEA MAI FERICITA ZI DIN VIATA MEA!
Au urmat pupaturi,sotul meu era super fericit,bunicile nu stiau care mai de care sa spuna ca seamana ba cu ea,ba cu ea,ce mai fericire peste masura.
Si uite asa am ajuns de are Maya 4 luni si jumatate este un copil minunat,cumincioara,rasfatata,vrea numai in brate,papa mult o mancacioasa ca tasu',acum are 7100g si 65cm

Ii multumesc din suflet domnului dr Bacila Mihai pt ca a fost alaturi de mine si mi-a inteles durerea.Este un medic deosebit si pt asta tot respectul cuvenit.

Te iubim mult noastra.
Te pupa mami si tati tau.

Va multumesc pt rabdarea de a-mi citi povestea.
de Maya Maria

Laura

Doris-Alina spune:

Laura, da-mi voie sa fiu prima care te felicita pentru curaj, pentru credinta in D-zeu...
Stiu prin cate ai trecut, fiind prietene, dar mai ales stiu cat de fericiti sunteti pentru ca o aveti pe Maya.
Sa-i dea D-zeu multa sanatate, o viata frumoasa, alaturi de voi, parinti minunati!


DORIS siINES

Povestea printesei mele

Portofoliu INES

POZE CU NOI

ingeras26a spune:

Felicitari!!
Am crezit ca nu vad bine, cand am citit titlul, nu-mi aminteam sa fi scris povestea nasterii Mayei...inca :)

Si pe printesa noastra o cheama tot Maya Maria!!!

Pupicei, Ingeras de Maya Maria (16.12.2006)

gonghy spune:

Doris mersi de felicitari,c-am tarziu am vazut msg tau dar asta e.Suntem tare fericiti ca o avem pe Maya,ne umple casa de bucurie si veselie si mai stiu ca si la voi pluteste fericirea cu Ines in preajma voasta. Va pupam si noi si tot binele din lume.

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=93574
Povestea fetitei noastre

Laura si bebe Maya

gonghy spune:

Ingeras26a multumim de felicitari si sa stii ca am vazut si eu pozele cu Maya voastra. Are la fel de mult par ca Maya noastra si e o dulcica de fetita.Sa va bucurati de ea

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=93574
Povestea fetitei noastre

Laura si bebe Maya

miralu spune:

gonghi am citit povestea fetitei tale am ramas foarte impresionata ai avutcuraj felicitari. eu dupa ce am pierdut prima sarcina tot din cauza unei doc. am fost atat de dezamagita ancat am zis ca daca o vrea dumnezeu o sami dea un copil o sa astept fara sa fac tratamente dureroase si sa antamplat cand ma asteptam mai putin la 2,5 ani tot asa si noi nu am spus nimanui 3 luni am zis sa traca antai pericolul dar a fost bine si acum RALUCA ARE DEJA 6 LUNI SI O ENERGIE DE ATLETA.

danangie spune:

GONGHI felicitari pentru fetita. Complimente ca ai avut curaj sa speri, sa nu innebunesti, sa crezi inca in d-zeu dupa cele 2 sracini pierdute. Dupa cum vezi sunt si eu . Sunt fericita....s-a intamplat pentru prima oara si intr-un moment cand nici nu ma asteptam.
Sa fiti sanatosi si fericiti!!!

5 +





POZELE MELE

gonghy spune:

Miralu iti multumesc ca mi-ai citit povestea,a fost foarte greu pana am avut-o pe Maya dar am trecut cu bine peste toate.Acum are 6 luni si 2 saptamani ,e o grasunica frumoasa si lungana asa ca noi.Sa-i dea Dumnezeu multa sanatate lui Ralu a voastra,sa creasca mare si fericita.


Danangie iti multumesc si tie ca ai citit povestea noastra.Sa iti dea Doamne Doamne o sarcina usoara,fara probleme si un bb sanatos si voinic.Te felicit pentru burtica si abia astept sa aud vesti despre voi doi sau voi doua.Ma poti anunta pe PM sau aici cum sunte-ti.

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=93574
Povestea fetitei noastre

Laura si bebe Maya

nusicasiely spune:

asa ma bucur ca ai in sfarsit un ingeras al tau.sa-ti traiasca!

gonghy spune:

Nusicasiely intradevar a fost un copil si este un copil foarte dorit si acum foarte rasfatat.Face numai cum vrea ea chiar daca are doar 6 luni jumate.Are o personalitateeee....
Oricum suntem foarte fericiti sa o avem,ne lumineaza viata zi de zi.


http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=93574
Povestea fetitei noastre

Laura si bebe Maya

floricel79 spune:

foarte frumos ai scris tu in stilu-ti propriu povestea asta; se pare ca a fost un copil super dorit si asteptat! sa va traiasca papusa si sa va bucurati de ea



Florina, mamica de Roxana Maria (23.09.2006)