Gravidute si mamici de Constanta (39)
Raspunsuri - Pagina 3
isidora spune:
Of,sunt praf la calculator....Stie cineva sa-mi spuna ce sa fac sa nu iasa asa...am dat copy paste de pe mailul meu unde textul era lizibil,nu asa...
Sa dau linkul de pe mail?
isidora spune:
DARIA IOANA ,nu stiu ce s-a intamplat cu mesajele tale de acum cateva zile,apucasem sa le fotografiez in graba ca aveam o carca de treburi si pana sa le reiau au disparut...
Mai scrie te rog,mi-e dor sa te citesc...
Oare de ce nu dorm copiii astia???? Care sa fie misterul?
Ioan e marait si nu doarme de vreo 5 nopti-sunt terminata ,a si tusit vreo doua,sec ,nu ceda la drosera...Pana la urma l-am dres cu tratamentul de zi coccus cacti+ipeca...acum rupe si e spre vindecare...Bineinteles ca a racit de pe jos ,ca patruleaza si pe gresie acum...
Mokika,nu ustura tare, bitterul,calmeaza imediat dupa si il ajuta mult ...Unguentul nu-l poti folosi a -la long,pe cand bitterul da si e chiar recomandat ;daca raman cicatrici nu se inchid asa repede dar sigur daca insisti.Am citit si eu ,parca pe D.C,la un subiect despre varicela si am aplicat si pe Isi.
Spune-i lui Teo ca il dai ca sa se faca bine mai repede ,sa nu sufere,incearca sa-i povestesti,explici tot ce urmeaza sa-i faci,dai;el intelege orice acum, iar pregatindu-l din timp nu va mai fi surprins neplacut.
Atata timp cat sunt tinute sub control,e foarte bine sa faca bolile copilariei...Iti spun ce mi-a povestit dr. Soescu,pe care o stii deja.
Ea are in supraveghere medicala,ca homeopat ,o grupa de copii-15 la nr.,de la o casa de copii din apropierea Constantei pe care ii trateaza de mici mai mult homeopat.Sunt copii din medii defavorizate,din parinti bolnavi de sifils,cu multe alte afectiuni,compromisi imunitar de la nastere.
Anul asta au facut rujeola;i-a tratat doar homeopat ,cu remedii pt. febra,au zacut o saptamana la pat,unul singur a facut bronsiolita si i-a administrat antibiotic dupa evolutia bolii.
Culmea culmilor este ca dupa acea saptamana a fost chemata de infirmiere,asistente sa-i arate cum unii copii care nu vorbeau inainte au inceput sa vorbeasca iar vreo 2 care nu puteau merge inainte de rujeola au inceput sa mearga...
Explicatia: de obicei dupa aceste boli,copiii progreseaza fantastic d.p.d.v intelectual,fizic....Revin ,ca tb. sa-i dau lui Ioan sa manace...
AndreB spune:
Pupicu! Multa sanatate si noroc! Sa cresti mare si frumos, sa aduci multa bucurie parintilor tai si la cat mai multe aniversari frumoase! Asteptam poze si detalii, ce ai ales de pe tava, cum a iesit petrecerea.
Mama lui dom' doctor (?) Matei (5 nov. 2007)
Special Matei http://www.moblyng.com/watch/33Oo9nuMF1
Album Matei http://family.webshots.com/slideshow/562151171ZHVSEO
Matei la fotograf http://home-and-garden.webshots.com/slideshow/565482382Dpsuvf
isidora spune:
Sistemul de invatamant Montessori
Mediul Montessori pentru copiii de la cresa si gradinita pana la nivelul liceului, se bazeaza pe o filozofie educationala foarte diferita de cea traita de majoritatea adultilor care suntem noi.
"Ghidul" Montessori, asa cum este denumit, de obicei, educatorul, in loc sa inceapa cu un set de lectii dictat de o scoala a societatii adultilor, construieste pe tendintele naturale ale copilului catre explorare, munca, creativitate si comunicare, pentru a crea un mediu de invatare care sa hraneasca pasiunile in desfasurare ale copiilor.Firesc, adultul care are sarcina organizarii acestui mediu are nevoie de o pregatire foarte diferita. Instruirea traditionala Montessori consta intr-o activitate de un an pentru fiecare dintre cele trei nivele de varsta si stadii de dezvoltare de mai jos: 0-3 ani, 3-6 ani, 6-12 ani.Profesorul Montessori pentru liceu trebuie, in mod ideal, sa fi absolvit toate trei cursurile de instruire plus o specializare universitara in una sau mai multe discipline.
Cateva detalii specifice prinvind metoda Montessori
Va prezentam cateva detalii specifice ale metodei Montessori, care ilustreaza necesitatea unui tip de instruire specific:
• Gruparea copiilor de varste diferite. Copiii sunt grupati pe varste si abilitati neomogene, in serii de trei sau sase ani: 0-3, 3-6, 6-12 (uneori 6-9 si 9-12), 12-15, 15-18;
• Exista o interactiune constanta, o permanenta rezolvare de probleme, predare de la copil la copil si o socializare permanenta;
• Copiii lucreaza in conformitate cu propriile lor abilitati si nu se plictisesc niciodata (din aceasta perspectiva, acest sistem ar fi o mana cereasca pentru invatamantul simultan din multe zone rurale din Romania);
• Mediul special pregatit este amenajat in functie de aria curriculara, iar copiii sunt liberi sa se deplaseze prin clasa in loc sa stea in banci;
• Nu exista limita in ceea ce priveste timpul in care copilul poate lucra cu un anume material. In fiecare perioada a zilei, toate ariile curriculare--matematica, limba, stiintele, istoria, geografia, desenul, muzica, etc., pot fi studiate la toate nivelele;
• Metoda de predare - Preda predand, nu corectand;
• Nu exista lucrari de control care sa se inapoieze cu corecturi in rosu. Se respecta munca si efortul copilului asa cum sunt;
• Profesorul, printr-o observare extensiva si prin inregistrarea observatiilor, planifica proiecte individuale prin care fiecare copil sa-si dezvolte capacitatea de a invata ce-i trebuie pentru a-si imbunatati performantele. Raportul profesor-copii: de la 1:1 la 1:30+. Cu exceptia grupelor pentru varstele de 0-3 ani (in care marimea grupului e dictata de regulile Ministerului Sanatatii), raportul este de un profesor Montessori si un supraveghetor (asistent) la 30+ copii. Profesorul este instruit sa predea individual, nu sa tina cursuri unui grup mai mare sau mai mic, si sa supravegheze peste 30 de copii care desfasoara o gama foarte larga de sarcini. El este pregatit in probleme fundamentale de matematica, limba, stiinte si arte, si in calauzirea cercetarii si explorarii copilului, concentrandu-i interesul si emotiile asupra temei. Profesorul nu stabileste teme, nici nu dicteaza ce trebuie sa se studieze sau sa se citeasca si nici nu stabileste limite privind profunzimea interesului copilului.
Discipline fundamentale
Profesorul Montessori, in perioada instruirii, face practica pentru majoritatea lectiilor cu materialele la toate disciplinele. De asemenea, trebuie sa treaca examene scrise si orale pentru aceste discipline pentru a obtine diploma. Este instruit, de asemenea, sa recunoasca daca un copil este pregatit pentru o anumita lectie intr-o anumita disciplina in functie de varsta, abilitate si interes si este calificat sa dirijeze progresul individual.
Arii curriculare
Toate disciplinele sunt interconectate, nu sunt predate izolat, profesorul modeland o personalitate "renascentista" cu interese largi. Copilul poate lucra cu orice material pe care-l intelege, in orice moment.
Orarul
Pana la varsta de sase ani exista zilnic una sau doua perioade de trei ore de activitate neintrerupta fara a fi separate de lectii de grup. Copiii mai mari isi programeaza intilniri de studiu in grup si cu profesorul ori de cate ori este necesar. Adultii si copiii respecta concentrarea si nu intrerup pe cel care e ocupat cu o anumita sarcina. Grupurile se organizeaza spontan sau pe baza de o programare anterioara speciala. Totusi, aproape intotdeauna, se acorda prioritate activitatii alese individual. Pentru copiii care urmeaza sa intre in invatamantul primar se organizeaza asa zisa zi prelungita, care corespunde grupei pregatitoare din invatamantul prescolar romanesc.
Marimea clasei
Cu exceptia grupelor de cresa, cele mai de succes clase sunt cele care cuprind un numar de 30-35 copii la un cadru didactic (foarte bine instruit pentru nivelul la care preda) si un asistent supraveghetor. Acest lucru e posibil deoarece copiii raman in acelasi grup timp de trei pana la sase ani iar majoritatea activitatilor de predare-invatare au ca sursa copiii si mediul.
Stiluri de invatare
Sunt stimulate toate tipurile de inteligenta si toate stilurile de invatare: muzical, corporal-kinestezic, spatial, interpersonal, intrapersonal, intuitiv, lingvistic traditional si cel logico-matematic (citire-scriere-aritmetica). Acest model specific a fost redescoperit de catre psihologul Howard Gardner de la Universitatea Harward, in teoria inteligentelor multiple.
Evaluare
Nu exista note sau alte forme de recompensa sau pedeapsa, nici deschise, nici subtile. Evaluarea se face prin portofolii, observare de catre cadrul didactic si prin fise de progres. Proba daca sistemul functioneaza consta in realizarile si comportamentul copiilor, satisfactia, maturitatea, bucuria, dragostea de a invata si nivelul ridicat al activitatii.
Cerinte pentru varsta de 3-6 ani
Nu exista cerinte academice pentru aceste varste, insa copiii isi insusesc o cantitate surprinzatoare de cunostinte si, adesea, invata sa citeasca, sa scrie si sa socoteasca la un nivel care, de obicei, depaseste ceea ce se crede posibil pentru aceste varste.
Cerinte pentru varsta de 6-18 ani
Profesorul observa in permanenta interesele fiecarui copil si faciliteaza cercetarea individuala in domeniul acestor interese. Nu exista alte cerinte curriculare decat cele stabilite in Curriculum-ul National, sau cele cerute la admiterea in liceu sau de examenul de capacitate si cel de bacalaureat. Acestea iau o cantitate de timp minima. De la varsta de 6-7 ani elevii proiecteaza contracte cu cadrul didactic care trebuie sa le indrume activitatea solicitata, sa pastreze un echilibru general al domeniilor de activitate si sa-i invete sa devina responsabili fata de propria educatie si de utilizarea timpului. Activitatea din ciclul elementar si gimnazial cuprinde si materii care, de obicei, apar la liceu.
Formarea caracterului
Aceasta formare este considerata pe acelasi plan cu formarea academica, elevii invatand sa aiba grija de ei insisi, de ambianta, unul de celalalt - gatesc, curata, construiesc, lucreaza gradina, se deplaseaza gratios, vorbesc politicos, sunt respectuosi si gata de a acorda ajutor, desfasoara activitate sociala in comunitate, etc.
Rezultatele acestei metode
Atunci cand mediul raspunde tuturor trebuintelor copiilor, acestia devin, fara vreo mani****re din partea adultului, sanatosi fizic, impliniti intelectual si psihologic, foarte bine educati si emanand bucurie si bunatate unul fata de altul. In urmatorul citat, Dr. Montessori vorbeste despre prima Casa dei reclama - reclama mascata din Roma, ilustrand importanta descoperirilor sale si esenta intregului invatamant Montessori de astazi:
Cand copiii au completat o actvitate prin care au absorbit ceva din mediu, ei par odihniti si profund satisfacuti. De parca o cale s-a deschis in sufletele lor care i-a condus la toate fortele lor latente, relevand cea mai buna parte a lor. Ei arata o mare dispozitie catre oricine, vor sa-i ajute pe altii si sunt plini de bunavointa.
Astazi exista toate tipurile de proiecte de cercetare privind rezultatele invatamantului Montessori. Rezultatele acestora arata ca pe masura ce copiii progreseaza intr-un sistem de invatamant Montessori autentic (deoarece exista scoli care folosesc numele dar nu au cadre didactice Montessori calificate) de la nivelul prescolar la gimnaziu si liceu, devin mai independenti si mai responsabili in actiuni si gandire. Ei desfasoara cercetari originale in toate directiile si depasesc repede nivelul de cunoastere al cadrului didactic in multe domenii. Ei intra in societate si devin cetateni responsabili si cu gandire critica mult mai devreme decat s-a crezut ca este posibil, organizand drumetii, proiecte si actiuni sociale si ecologice, ucenicie. Isi dezvolta deprinderi de studiu excelente incat depasesc nivelul curriculum-ului din scolile traditionale. Cercetarile longitudinale releva lipsa oricarei forme de violenta in comportamentul adultilor care au urmat un invatamant Montessori, in special in perioada prescolara.
isidora spune:
Metoda Montessori
Când si cum a aparut Montessori?
Educatia Montessori a fost înfiintata în 1907 de catre Dr. Maria Montessori, prima femeie medic din Italia. Metoda ei, ca medic specialist in pediatrie si psihiatrie, se bazeaza pe observarea stiintifica proceselor de învatare la copii. "Copiii învata singuri" este una dintre cele mai surprinzatoare descoperiri ale Mariei Montessori, pe baza careia a proiectat un mediu pregatit în care copiii pot sa aleaga liber dintr-un numar de activitati de dezvoltare speciale. Astazi, la mai bine de un secol de la înfiintarea primei "Casa dei b.a.m.b.i.ni " în Roma, educatia Montessori (de la nastere la adolescenta) poate fi întâlnita pe toate meridianele lumii, în tari cu culturi foarte diferite, dovedindu-se a fi o educatie universala.
Care e diferenta între educatia Montessori si cea traditionala?
În Montessori, învatarea se realizeaza prin toate cele cinci simturi, nu numai prin ascultare si citire. Copiii din clasele Montessori învata în ritmul lor individual si îsi aleg propria activitate din posibilitatile existente in mediul pregatit de catre cadrul didactic. Învatarea este un proces de descoperire care conduce la concentrare, motivare, auto-disciplinare si dragoste de învatare. Copii cu vârste diferite ( 3-6, 6-9, 9-12, 12-15, 15-18) sunt grupati în aceeasi clasa, formând comunitati în care cei mai mari împartasesc în mod spontan cunostintele celor mai mici, având astfel posibilitatea consolidarii propriei cunoasteri.
Asa cum copiii invata sa vorbeasca fara sa le tina cineva lectii, la fel pot invata cultura, obiceiuri, comportament, scrisul, cititul, matematica, stiintele, intr-un mod individual si in ritm propriu. Mediul Montessori contine "materiale pentru dezvoltare" special proiectate, care invita copiii sa se angajeze in activitati de invatare pe care le aleg in mod liber. Sub indrumarea unui cadru didactic special instruit, copiii dintr-o clasa Montessori invata prin descoperire cu ajutorul materialelor, dezvoltandu-si capacitatea de concentrare, motivatia, auto-disciplina si controlul de sine, precum si o dragoste pentru invatare care dureaza toata viata.
Nu exista banci, catedra, catalog, copiii sunt liberi sa-si aleaga singuri activitatile si locul de desfasurare al acestora. Copiii care urmeaza metoda Montessori dobandesc si abilitati sociale si de comunicare deosebite, deoarece clasele nu sunt constituite dupa criterii rigide de virsta, ci e vorba de grupe care cuprind copii de varste apropiate.
Montessori înseamna o abordare complet diferita a educatiei. Prin aplicarea acestei metode este respectata personalitatea si independenta copilului, sunt respectate legile naturale de dezvoltare a spiritului uman. Pedagogia Montessori asigura dezvoltarea complexa a copilului: intelectuala, fizica, emotionala si spirituala, creeaza cetateni responsabili si implicati.
Putem sa ne educam copiii acasa dupa metoda Montessori?
Numai un cadru didactic instruit poate aplica corect educatia Montessori folosind materiale de învatare speciale (se gasesc prezentate în sectiunea Materiale a site-ului http://apa.cudts.ro) care se gasesc în mediul pregatit. În plus, dezvoltarea sociala care are loc atunci când copilul se afla împreuna cu altii mai mari, face parte integrala din educatia Montessori.
Totusi, cei care doresc sa-si educe copiii acasa au multe de învatat din filosofia si practica Montessori. APA- Asociatia Alternative Pedagogice din Romania, avand ca presedinte pe dl. Prof. Marcel Capraru - pune la dispozitie carti ale Mariei Montessori si albume cu materiale necesare pe arii curriculare, impreuna cu obiectivele directe si indirect (aceste albume sunt destul de scumpe, si nu reprezinta un curs complet, ci doar o colectie de “lectii” – 300 ron buc.). Totusi parintii pot folosi principiile Montessori acasa, completând astfel experienta scolara montessoriana a copilului.
Priviti casa prin ochii copilului. Acesta are nevoie de sentimentul ca apartine casei si aceasta se obtine daca participa complet la activitatile zilnice. "Ajuta-ma sa fac singur." spune copilul dvs. Cel mai sigur mod de a construi respectul de sine al copilului consta în a-i oferi oportunitati de a actiona independent.
Exista "parti" ale acestei pedagogii care ar putea fi preluate si aplicate in scolile de stat din Romania?
Prin modul ei actual de organizare, scoala romaneasca nu respecta libertatea, independenta, personalitatea si drepturile copilului, ceea ce duce la indisciplina, abandon scolar, stres, violenta. Desi metoda Montessori, ca intreg, nu ar putea fi integrata, deocamdata, in structura organizatorica a scolilor de stat, ar putea fi folosite materialele didactice Montessori, materiale care transmit copiilor informatiile necesare intr-un mod placut, copiii avand posibilitatea sa lucreze individual, in ritm propriu, nu sub presiunea profesorului.
Pedagogia Montessori are succes in intreaga lume, exista aproximativ 8.000 de astfel de scoli pe toate continentele. In Romania exista grupe de gradinita Montessori la Drobeta Turnu Severin, Timisoara, Bucuresti si Miercurea Ciuc (in lb. maghiara) si o scoala elementara la Cluj-Napoca (in lb maghiara, pe langa biserica reformata). Cei care doresc sa obtina mai multe informatii despre aceasta metoda pot accesa site-urile http://apa.cudts.ro sau http://montessori-apa.ro.
APA se straduieste sa dezvolte aceast tip de educatie în România. Deocamdata, numarul acestor scoli este redus. S-a început cu clasele pentru prescolari (3-6 ani).
Ce presupune infiintarea unei Scoli Montessori?
Înfiintarea unei scoli presupune: instruirea cadrelor didactice în metoda Montessori, asigurarea claselor si dotarea acestora cu material specific Montessori.
Cum reusesc copiii Montessori în viata?
Cercetarile arata ca acestia sunt bine pregatiti intelectual, social si emotional pentru viata. În afara de faptul ca au scoruri superioare la testari si examene, copiii Montessori se afla deasupra mediei în ceea ce priveste capacitatea de a urma instructiunile, de a realiza activitatea la timp, de a asculta cu atentie, de a utiliza eficient deprinderile de baza. Ei vadesc responsabilitate, pun întrebari, arata entuziasm pentru învatare si pentru adaptarea la situatii noi.
Care sunt dificultatile introducerii educatiei Montessori în Romania?
Ca si în toate celelalte domenii, în România schimbarile în educatie se produc cu mare dificultate si mult mai lent, datorita birocratiei, coruptiei, dar, mai ales, a mentalitatilor. Înfiintarea unei clase Montessori presupune:
- Materiale Montessori - în jur de 10 000 USD (timp de 20 de ani nu necesita înlocuiri, doar mici reparatii)
- Spatiu (sala de clasa) cu anumite dotari (bucatarie si baie proprii, s.a.) - destul de greu de obtinut în scoli (coruptie, ignoranta, suspiciuni, birocratie, etc.); foarte scump în sistem privat (pt. rentabilitate, e necesar un nr. de peste 100 copii, ori o clasa are, de regula, 20 copii.)
- Cadru didactic special instruit în Montessori pt nivelul respectiv (3-6; 6-9; 9-12 ani).- pâna acum instruirea s-a realizat în strainatate sau cu instructori din afara, la preturi foarte mari (5000 USD pe cursant). APA a pus la punct primul curs de instruire Montessori în româneste dar nu poate fi autorizat pentru non-educatori (legea cere înfiintarea unui Colegiu pedagogic de 3 ani cu un curriculum standard, ceea ce denatureaza metoda). Cursul se adreseaza, deci, educatoarelor si învatatorilor calificaficati în metoda traditionala, constituind o specializare suplimentara. Acestia, având un serviciu si nefiind nici un câstig material suplimentar din aplicarea Montessori la clasa, nu prea se mai intereseaza. De aceea e necesara implicarea a cât mai multor membri ai APA pentru raspândirea ideii Montessori.
- Copiii - Raspunsul tipic al autoritailor (inspectorate scolare si minister) la solicitarea de înfiintare si aprobare de clase Montessori este:"Nu putem deoarece nu vor fi copii. Aduceti cereri de la cel putin 20 parinti din aceeasi zona, dati-ne materiale si pregatiti un cadru (care accepta) din scoala. Si nu ne cereti bani! Eventual, dati-ne!." Cam greu de îndeplinit toate aceste conditii dintr-o data, nu-i asa? Mai ales ca Montessori e aproape total necunoscuta în România.
· Nota:
Materialul de mai sus este o compilatie de pe site-ul APA-Asociatia Alternative Pedagogice.
isidora spune:
·
Relatarea unei experiente de viata:
Am încercat în repetate rânduri sa asez în forma scrisa întâmplarile din ultimele luni. Diverse si inedite, mi-au încretit si descretit fruntea, au ridicat întrebari si uneori au insuflat raspunsuri, alteori au înscris doar cu certitudine - Si delicate în acelasi timp - urmatorul pas al existentei mele. În ce ma priveste, as zice ca îmi sunt gândurile precum fructele, pâna nu se coc un pic nu au gust si nu sunt bune de dar. Si totusi, iertata-mi fie tacerea.
Mi-am propus de curând o noua încercare si, spre bucuria mea, gândurile au si dat buzna precum copiii zglobii de la scoala care nazuiesc desavârsit spre binemeritata recreatie. Probabil ca nu întâmplator îmi veni în minte o astfel de asociere, caci în ultimele luni, mai precis din septembrie anul trecut, am zilnic copii în preajma. Si asta se explica simplu: lucrez ca educatoare într-o gradinita Montessori din Boston, având în grija 18 copii între trei si sase ani. Am urmat cursul de formarea educatorilor Montessori în San Diego si apoi am cautat un post de educatoare care sa îmi permita verificarea, în plan concret, a teoriei si a cunostintelor acumulate în cele 10 luni de studiu. Întâmplarea a facut ca Montessori Educare School din Boston sa îmi raspunda chiar a doua zi dupa ce mi-am exprimat dorinta de a lucra pentru ei. Decizia mea n-a fost deloc usor de luat, mai ales ca aveam în fata perspectiva unui an întreg în care nu puteam sa vin acasa. M-am mutat în Boston, venind din San Diego, în iunie trecut. Auzisem dinainte ca Bostonul e printre cele mai europene orase din America. Aveam, în plus, în minte, povestirile fratelui meu care si-a petrecut aici 5 ani la studii. Am îndragit orasul de la primul contact, vegetatia, mijloacele de transport în comun, iar înghesuiala din autobuz sau metrou mi-a adus aminte de atmosfera de acasa. Plus aerul de vechime pe care unele cladiri îl inspira, ca sa nu mai vorbim de povestea din umbra lor. În San Diego era totul nou. Chiar partea cea mai veche a orasului (Old Town) povestea vremuri relativ noi pentru cine are în minte o istorie precum cea a românilor. Probabil ca e de înteles pasiunea oamenilor din acea zona pentru stilul arhitectural care reda impresia de vechime. Nostalgia originilor? Sa zicem. Bucuria mi-a fost mare când am realizat ca plec de la ocean si tot la ocean ajung, dar pe cealalta coasta a Americii, cea de est. Adica de la Oceanul Pacific la Oceanul Atlantic. Înca nu stiu care e mai linistit, ca le-am vazut pe amândoua în deplina liniste si în furia oarba a furtunii.
Va întrebati probabil ce înseamna educatia Montessori si ce are ea diferit de educatia pe care am primit-o noi în timpul scolii când eram copii. E greu de cuprins în câteva rânduri o explicatie cuprinzatoare. Dar cu sigurant ca pe parcurs vor iesi în evidenta principiile de baza care definesc sistemul. Sa poposim, înainte de orice, asupra începutului metodei si biografiei celei care a înfiintat-o.
Scurt istoric
La 31 august 1870 se naste în localitatea Chiaravalla, regiunea Ancona din Italia, Maria Montessori, unica fiica a lui Alessandro si Renilde. La vârsta de 14 ani îsi propune sa devina inginer. Trecând peste prejudecatile vremii, izbuteste sa se înscrie la scoala Tehnica Michelangelo Buonarroti din Roma cu toate ca scolile tehnice primeau numai baieti.
Dar între timp îsi schimba hotarârea, fiind atrasa de medicina. Pe vremea aceea însa, nici o femeie nu era primita la aceasta facultate. Cere audienta la decanul facultatii care o primeste cu bunavointa, dar îi arata ferm ca nu o poate sustine. La plecare Maria Montessori îi spune decanului: "voi studia medicina!".
Si asa a fost, astfel încât ea a devenit prima femeie medic din Italia. În timpul stagiului de spital este profund impresionata de soarta copiilor cu deficiente psihice adunati la ospiciul din Roma si se dedica studierii metodelor care ar putea ajuta la recuperarea acestor copii în limitele capacitatii lor de dezvoltare. Lucreaza apoi, pentru o perioada, cu copii deficienti mintal pe care îi observa cu atentie si creeaza materiale speciale pentru ei, monitorizând cu atentie urmarile.
Si rezultatele nu se lasa prea mult asteptate, pentru ca acesti copii reusesc sa obtina rezultate foarte apropiate de ale celor normali la testele care li s-au administrat. În mod firesc a aparut întrebarea: ce îi face pe copiii normali sa ramâna la un nivel asa de scazut încât copiii cu deficit mintal îi pot ajunge din urma? Asa ca în 1906 Maria Montessori începe sa aplice aceeasi metoda pe copiii normali. La 7 ianuarie 1907 inaugureaza prima scoala montessoriana pentru copiii mici normali denumita "Casa dei b.a.m.b.i.n.i" (casa copiilor) în cartierul muncitoresc San Lorenzo de la periferia Romei, strada dei Marsi nr. 53. Din acest an au luat fiinta numeroase "case dei b.a.m.b.i.n.i " în Italia si în mai toate tarile din lume, cu copii de toate rasele.
Maria Montessori începe sa puna pe hârtie observatiile ei asupra copiilor si modul lor de a raspunde materialelor pe care le punea la dispozitie. si nu numai atât. Vazând rezultatele uimitoare ale metodei în sine, oameni de stiina au invitat-o pe Maria Montessori sa tina conferinte si cursuri de formare a educatorilor în toata lumea. Asa se face ca, în 1929, ajunge sa prezideze primul Congres International Montessori la Helsingor în Danemarca. Cu acest prilej, s-a înfiintat Asociatia Internationala Montessori (Association Montessori International A AMI) care a adus în zilele noastre în mod fidel ideile si metoda Mariei Montessori.
Institutul care a organizat cursul de pregatire urmat de mine în San Diego apartine de aceeasi organizatie, a carei membri am devenit de anul trecut.
Revenim. În 1951 Maria Montessori este numita membru de onoare al "Montessori Educational Association of America", la propunerea presedintelui asociatiei, omul de stiina si inventatorul Graham Bell, în casa caruia functiona o scoala Montessori. De-a lungul vremii, Maria Montessori a primit numeroase distinctii: "Legiunea de onoare" acordata de guvernul francez pentru merite deosebite în progresul stiintei si practicii în domeniul educatiei "Doctor honoris causa" la Universitatea din Amsterdam, onoruri speciale din partea UNESCO. Dar probabil ca nici unul dintre acestea nu a fost mai d#259;t#259;tor de bucurie decât împlinirea de a vedea fericirea, implicarea libera si schimbarea copiilor sub îndrumarea înteleapta si întelegatoare a educatoarei într-un mediu special pregatit.
La 6 mai 1952 Maria Montessori s-a stins din viata la Noordwijka an Zee în Olanda unde a fost asezata în cimitirul pentru copii.
În perioada interbelica, s-a înfiintat "Asociatia Montessori din România", sub presedintiaia filosofului si psihologului Constantin Radulescu-Motru, avându-l ca presedinte de onoare pe diplomatul Nicolae Titulescu, prezenta acestor doua reputate personalitati în fruntea organizatiei constituind un important si rezonant semn de încredere. În aceeasi perioada au functionat de altfel în România numeroase scoli Montessori, care s-au desfiintat odata cu venirea noului regim. De retinut si faptul ca Maria Montessori planificase sustinerea unui curs de formare de educatori în România, dar împrejurarile politice au împiedicat realizarea proiectului. Totusi, se mentioneaza numele unor români care au participat în strainatate la conferintele si cursurile pe care Maria Montessori însasi le-a sustinut. Din pacate traditia interbelica s-a pierdut pentru o perioada lunga de timp.
Câteva idei de baza ale educatiei Montessori:
Libertatea de miscare
Când intri într-o clasa Montessori te întâmpina o evidenta deosebire de abordare fata de învatmântul traditional. Copiii sunt pur si simplu absorbiti si foarte preocupati de propria lor activitate. Aproape toate lectiile sunt individuale, deci fiecare copil are de obicei un plan diferit de activitati pe care educatorul îl gândeste si îl pune în practica, în functie de interesul si de nivelul la care se afla copilul. Toate materialele din clas sunt usor accesibile si la dispozitia copiilor, asezate pe rafturi joase. Copilul este liber sa aleaga dintre materialele care i s-au prezentat anterior si dupa ce termina de lucrat cu ele stie ca trebuie sa le aseze pe raft în acelasi loc si în aceleasi conditii, gata pentru urmatorul copil interesat de aceeasi activitate. Posibilitatea de a alege este un privilegiu pe care din pacate copilul din scoala traditionala nu îl are. În clasele Montessori copilul se poate misca liber dintr-o parte a clasei în alta, ascultând de propriul lui impuls interior. Cu timpul, exercitiul alegerii devine obisnuinta, adica se dezvolta capacitatea copilului de a lua decizii cu privire la propria persoana.
Va gânditi probabil ca o clasa cu 20 de copii care se misca în directii diferite nu poate fi decât haos. Si totusi nu este asa, miscarea copiilor obisnuiti sa ia decizii pentru ei însasi devine o miscare inteligenta, cu scop si dictata de vointa. Înainte de experienta din ultimii doi ani, când citeam în carti despre dinamica incredibila a unei clase Montessori, îmi ziceam cu convingere ca nu se poate. Si am tinut la acest "nu se poate" pâna de curând, când, fara sa le pese de convingerea mea, copiii mi-au demonstrat contrariul. Miscarea liber, fie si a 20 de copii, nu înseamna neaparat haos daca miscarea e inteligenta. Ba mai mult, ea merge împreuna cu învatarea si cunoasterea, fara ea acestea fiind nenaturale la vârsta copilariei.
Structura fizica a clasei Montessori
Într-o clasa Montesssori exista patru arii diferite:
1. Viata practica (practical life) care cuprinde activitati practice legate de viata de zi cu zi: turnarea apei dintr-un ulcior în altul sau din ulcior în pahar; spalarea mesei, asezarea mesei pentru prânz si servirea ei, curatirea rafturilor de praf, maturat, încheiat la nasturi, legarea sireturilor si asa mai departe. Toate acestea îl ajuta pe copil sa se adapteze noului mediu din clasa (pentru ca viata practica este aria cu care copilul începe când vine pentru prima data la gradinita) sa îsi câstige independenta, sa îsi coordoneze miscarile si sa exerseze concentrarea atentiei. Toate obiectele de pe raft sunt curate si foarte atractive pentru a stimula interesul copilului.
2. Activitatile senzoriale vizeaza dezvoltarea simturilor. La aceasta vârsta (3 - 6 ani) copilul exploreaza prin intermediul simturilor mediul în care traieste. Dezvoltarea lor conduce implicit la o cunoastere mai rafinata si la ascutirea inteligentei. Prin materialul senzorial Maria Montesssori a pus concepte abstracte în forma concreta. Spre exemplu, conceptul de lungime este materializat în barele rosii care au aceeasi forma, aceeasi culoare, singurul aspect care difera fiind lungimea. Conceptul materializat în cele 10 bare rosii este reprezentat prin gradarea acestora de la cea mai scurta (10 cm) la cea mai lunga(1m), diferenta dintre bare fiind constanta (10 cm). La fel se întâmpla si cu alte concepte: culoarea, greutatea, etc. Materialul senzorial vizeaza dezvoltarea fiecarui simt în parte prin izolarea lui de celelalte. Spre exemplu, în exercitiile pentru dezvoltarea simtului tactil copilul foloseste o esarfa pentru a-si acoperi ochii în asa fel încât toata atentia sa îi fie îndreptata spre analiza tactila. La fel în simtul termic sau baric. Un alt aspect esential pe care îl aduce cu sine materialul senzorial este controlul erorii. Copilul se poate corecta singur atunci când greseste si de fiecare data greseala este evidenta. Spre exemplu, blocurile cilindrice. Fiecare bloc are 10 cilindri care trebuie introdusi în spatii unice în cadrul blocului respectiv. Daca unul dintre cilindri este introdus în alta parte decât exact acolo unde îi este locul, unul dintre cilindri va ramâne pe afara. Materialul senzorial pregateste copilul pentru observarea sistematica a mediului, primul pas care duce la mici descoperiri realizate în mod spontan. 3. Activitatile de limbaj vizeaza, fireste, dezvoltarea limbajului cu aspectele lui esentiale: vorbit, scris si citit.
4. Activitatile de matematica se bazeaza pe materiale specifice, care respecta caracteristica vârstei, de a opera în plan concret, senzorial. Treptat, spre sfârsitul celui de-al treilea an în aceeasi clasa, se face trecerea la materiale care se elibereaza de încarcatura senzoriala, nu pentru ca asa spune metoda, ci pentru ca pur si simplu copilul realizeaza ca nu mai are nevoie de suportul concret, ca si-a însusit ideea. Aceste ultime doua arii vor face, poate, obiectul unui articol separat. Sa ne multumim, pentru moment, cu trecerea lor în revista.
Trei nivele de vârsta în aceeasi clasa
Am în clasa copii între 3 si 6 ani si asa arat în mod obisnuit o clasa Montessori. Copiii care au început anul acesta gradinita la 3 ani vor fi în aceeasi clasa înca doi ani de acum înainte. Acum sunt cei mai mici, peste doi ani vor fi cei mai mari. Un proces de crestere si dezvoltare pe care ei însisi îl sesizeaza cu mult entuziasm. În felul acesta relatiile dintre copii în cadrul orelor de program seamana mult mai mult cu viata dinafara scolii, adica cu viata reala.
Exista mai multe avantaje de pe urma unei asemenea structuri. În primul rând, copiii cei mici vad în copiii mari modele de urmat, îi vad desfasurând activitati pe care ei nu le pot face deocamdata si învata sa accepte situatia de a nu sti totul, dar, în acelasi timp, au speranta ca vor putea si ei sa avanseze când vor fi la vârsta potrivita. Copiii mai mari sunt de fapt un fel de stapâni atoatestiutori, pentru ca lor le sunt cunoscute materialele, rânduiala fiecarei zile si regulile clasei. În acelasi timp, e înduiosator sa sesizezi grija cu care copiii mai mari se poarta cu cei mai mici, având probabil si memoria vârstei anterioare, cu dificultatile si bucuriile ei.
Îmi aduc aminte ca am vazut odata un copil de 6 ani care tocmai începuse sa citeasca. În aceeasi clasa cu el era o fetita de 3 ani care avea o zi mai grea, probabil din cauza dorului de parinti. Mi-a ramas în minte imaginea acestui baietel de 6 ani care ia mâna micuta a fetitei si merge cu ea la o masa, o aseaza pe un scaunel, aduce o carte si începe sa îi citeasca. În mod vizibil, cea mica s-a linistit si asculta cele citite cu un respect deosebit. Veti spune probabil ca idealizez, ca asemenea cazuri sunt singulare. V-as putea da sute de exemple ale unor astfel de comportari. Spre exemplu, am în clasa mea un baietel de 3 ani. De fapt, când am început, în septembrie, avea 2 ani si 9 luni, fiind cel mai mic din clasa. Lui i-a fost cel mai greu sa se obisnuiasca la scoala, adica într-un mediu fara parinti. Si plângea zilnic, dimineata si de câte ori îsi amintea peste zi. La un moment dat eram cu totii asezati pe covor si discutam ceva, nu-mi aduc aminte ce. Baitelul cel mic zice ca vrea la mama lui, începe sa plânga si se duce într-un loc mai ferit. Una dintre fetitele mai mari se ridica atunci de pe covor, se duce lânga colegul ei îl mângâie si îi zice: "Hai nu mai plânge!". Si toate astea se petrec cu atâta spontaneitate... Cine stie daca nu cumva în anii trecuti, când a venit prima data la gradinita, fetita aceasta nu a avut si ea aceeasi problema. Cine stie ce amintiri a desteptat în ea imaginea acestui copil care plângea dupa mama lui. În mod clar, asemenea experiente sunt aproape imposibile în clasele în care toti copiii au aceeasi vârsta si au aceleasi probleme.
În aceeasi ordine de idei, un alt aspect important îl constituie interesele specifice vârstei. Este cunoscut faptul ca aproape toti copiii au aceleasi interese la o anumita vârsta.Când toti copiii din grupa vor acelasi lucru, aceleasi jucarii si aceleasi obiecte, atunci în mod normal apar conflictele. Nu vreau sa spun ca în clasa Montessori nu apar conflicte, nu încape loc de idealizare când lucrurile se prezinta atât de interesant. Ce vreau sa spun este ca, date fiind vârstele diferite, interesele copiilor au o gama mai larga si corespund diferitelor materiale. Un copil de 3 ani va fi interesat mai mult de aria de viata practica si aria de dezvoltare senzoriala decât de materiale avansate de matematica pe care nu le întelege. si în general copiii au intuitia a ceea ce pot si sunt destul de inteligenti sa aleaga ce le trebuie în stadiul respectiv de dezvoltare, cu conditia ca mediul în care sunt sa contina materialul corespunzator trebuintei lor.
Si un ultim unghi din care vreau sa privesc problema. În clasa Montessori exista un singur exemplar al fiecarui material, ceea ce înseamna ca un singur copil poate desfasura activitatea care implica acel material. În mod implicit, daca un alt copil vrea sa foloseasca acelasi material va trebui sa astepte pâna ce colegul lui îsi termina activitatea si aseaza materialul înapoi pe raft. La începutul anului se creeaza conflicte, dar nu ia mult timp ca acceptarea sa devina obisnuinta. În mod indirect, se educa astfel respectul pentru lucrul altuia si rabdarea de a astepta sa îi vina rândul.
Sa fii educator Montessori e ceva cu totul special. De aceea ridic acum putin cortina sa puteti privi pe scena. Deocamdata nu si în culise. Montessori Educare School din Boston e scoala unde am semanat si am cules anul acesta. Cu drag si cu entuziasmul începatorului.
Prima mea clasa Montessori
Cum ziceam, am ajuns în Boston la jumatatea lui iunie anul trecut. De cum am venit, am început scoala. Fara copii. În sistemul Montessori pregatirea clasei necesita foarte mult timp si efort sustinut din partea educatorului. si n-o sa va vina sa credeti, dar mi-au trebuit aproape doua luni ca sa îmi pun la punct clasa, sa o aranjez asa cum am crezut de cuviinta si sa pregatesc toate materialele pentru anul ce avea sa înceapa în septembrie. Va întrebati, desigur, de ce asa de mult? În primul rând, anul trecut, dupa ce s-a încheiat anul scolar, am scos din clasa tot ce însemna mobilier astfel încât a fost posibila lustruirea parchetului. Deci m-am îndeletnicit cu împachetarea, sortarea, repararea materialelor pâna ce parchetul a fost gata sa primeasca din nou povara dulapurilor si a tot ce contin ele. Si nu uitati ca acesta este primul meu an într-o scoala Montessori, deci totul îmi era nou, inclusiv entuziasmul si meticuloasa gândire a fiecarui spatiu, oricât de mic sau neînsemnat. Frumusetea e ca am avut libertatea sa organizez totul asa cum mi s-a parut mie mai bine, încât mediul sa fie deopotriva atractiv, accesibil pentru copil si cu gust. Numai ca sa organizez aria de viata practica mi-au trebuit doua saptamâni si ceva. si asta pentru ca am pus laolalta tot materialul folosit pentru aceasta arie în anul precedent si apoi am format noi seturi pentru fiecare exercitiu în parte, asa cum am învatat în timpul cursului la San Diego. N-a fost deloc usor, dar dupa doua luni ma simteam în clasa mea ca acasa ; un sentiment foarte placut si în acelasi timp necesar unui bun început.
Vizita acasa la copii
Exista aici obiceiul , bun obicei , ca înainte de începerea anului scolar educatorii sa viziteze locuintele copiilor care vin pentru prima data la aceasta scoala. Mi-a trebuit cam o saptamâna pentru ca, împreuna cu colega cu care lucrez în aceeasi clasa sa-i vizitez pe o parte din copiii nostri pe care am avut ocazia de a-i întâlni în mediul lor natural. Îmi aduc acum aminte si nu-mi pot opri zâmbetul - ca acei copii care s-au aratat cei mai rusinosi si mai tacuti acasa sunt cei mai dezinvolti si mai poznasi la scoala. Scopul vizitei e doar familiarizarea copilului cu educatorii si în acelasi timp un bun prilej pentru parinti de a pune întrebari referitoare la politica scolii si programul specific începutului. Cu cât mai multa informatie, cu atât mai bine. Uitai sa va spun ca exista o lege în Massachusetts care prevede ca la 10 copii scolarizati care au peste 3 ani trebuie sa fie în permanenta un adult. În cazul nostru, doua educatoare Montessori pentru 18 copii câti avem în clasa.
Startul si educatia parintilor
Dat fiind faptul ca sistemul Montessori este în mod semnificativ diferit de cel traditional, se impune un anumit plan de educatie a parintilor care sunt, fireste, curiosi sa afle la ce anume le este expus copilul. În acelasi timp, o comunicare eficienta si consistenta cu parintii usureaza atât evolutia copilului cât si activitatea educatorului. Parintele si educatorul sunt ca cele doua vâsle ale unei barci. Daca se misca numai una sau daca actioneaza într-o directie diferita exista riscuri: fie ca barca sa se învârta în loc fie ca, în cel mai rau caz, sa se rastoarne. si ce face, în mod concret, scoala pentru educatia parintilor. Sa începem cu începutul. Înainte de începerea cursurilor , în septembrie se organizeaza seara "casei deschise" (open house), ceea ce înseamna ca toti copiii sunt invitati, împreuna cu parintii, sa viziteze scoala. Este practic singura zi în care le este oferit prilejul unui tur complet al scolii. Desigur ca prima grija e ca fiecare copil si parinte sa viziteze propria clasa si sa îi întâlneasca pe educatori. În cazul în care educatorii sunt nou veniti, iata un bun prilej de a face cunostinta si de a avea prima scurta conversatie. La acel moment cunosteam aproape jumatate din numarul copiilor pe care îi am acum în clasa. Ca tot suntem la momentul întâlnirilor, fac o paranteza. Cât am fost în San Diego am întâlnit tot felul de nume care mai de care mai straine auzului: Cham, Azusa, Shivamala, Bala, etc. Aici însa, urechea mea muzicala sau nu , a facut un efort strasnic de adaptare. De asemeni mintea si limba sunt si ele derutate. Sa facem un exercitiu. Eu zic numele si dumneavoastra ghiciti daca e vorba de fata sau de baiat. Am facut si eu exercitiul asta la rândul meu. Începem? Bine, cu conditia ca dupa ce cititi numele sa va opriti si sa va dati cu parerea. Fara trisori, va rog. Rohini: fata sau baiat? Raspuns corect: fata. Mai departe, Aditya: baiat! Kai: - fata sau baiat! Gwyneth? - fata. Min. baiat! Înca unul. Mai rezistati? Jun. Va dati batuti? E fata. Daca aveti mai bine de jumatate corecte, atunci putem decide ca aveti o ureche foarte poliglota. Felicitari! Revin. Cu o seara înainte de prima zi de scoala parintii au fost invitati pentru o scurta informare în privinta începutului. Dupa ce fiecare educator a fost prezentat de catre directoarea scolii, parintii au purces spre clasa lor pentru o discutie mai detaliata cu educatorii. Daca v-as fi scris înainte de aceasta întâlnire v-as fi rugat sa îmi tineti pumnii pentru ca nu e deloc usor sa le vorbesti parintilor pentru prima data (vreau sa zic, tuturor la un loc). Dar n-au fost probleme. A fost, ca sa zic asa, doar un meci amical în care cel mai favorabil pentru ambele parti e un scor egal. Mi se pare ca tre' sa schimb stilul ca altfel veti crede ca m-am fotbalizat cu totul. E adevarat ca în America am jucat mai mult fotbal decât în totii anii petrecuti în România, dar asta e alta poveste si are haz daca e prezentata cumva separat. Pâna una alta, sa mai marcam un punct important în experienta de pâna acum , începutul însusi. Cum ziceam, într-o clasa Montessori sunt copiii între 3 si 6 ani. Tinând cont de acest fapt, începutul anului scolar a fost un pic diferit în functie de "vechimea" la scoala. Asa ca în prima zi au venit numai copiii cei mai mici (3 - 4 ani). A doua zi dis-de-dimineata au venit copiii din anul doi, iar la jumatatea zilei i-au însotit si copiii cei mai mici. În a treia zi au venit toti copiii ... un concert al întâlnirilor si al privirilor întrebatoare. N-as putea sa spun ca neaparat asa trebuie sa se întâmple începutul în orice scoala si în fiecare an. Dar în cazul meu a fost de ajutor, mai ales pentru ca nu îi cunosteam pe toti copiii si eram pentru ei, ca sa zic asa, o noutate....
Sedintele cu parintii
Daca tinem în continuare la relatarea cronologica a evenimentelor, urmatorul moment delicat în relatia educator - parinti a fost acela al sedintelor (pe englezeste :parents conferences). Va închipuiti probabil o clasa cu usa deschisa si o multime organizata de persoane intrând. În realitate e foarte diferit. În primul rând ca sedintele cu parintii au forma unor întâlniri personale cu educatorii. Adica parintii unui copil au la dispozitie 30 de minute sa discute cu educatorii despre copilul lor. Pentru 18 parinti (sau, preferabil, perechi de parinti) sunt necesare, asadar, 9 ore. Daca includem si pauzele de 10 minute între sedinte, ajungem cam la doua zile de lucru. Doua zile pe care copiii le petrec acasa. Prima întâlnire de acest gen a avut loc în octombrie. Prilej pentru educatori sa afle cât mai multe lucruri despre copil, relatia cu fratii sau surorile, programul zilnic dupa scoala, îngrijorari de-ale parintilor cu privire la copilul lor si asa mai departe. Rolul educatorului e acela de a provoca discutia si mai putin de a da informatii despre copil. O luna si jumatate e un timp scurt pentru ca educatorul sa poata povesti prea mult despre un copil care abia îsi releva cu sfiala sinele. În urmatoarea sedinta, în martie, rolurile se inverseaza si educatorul este cel care vorbeste mai mult si parintii au ocazia sa afle diverse lucruri despre copilul lor la gradinita. De asemenea, în martie educatorul întocmeste un raport în care sunt prezentate pe scurt câteva aspecte esentiale care caracterizeaza copilul respectiv. Va dati seama ca trebuie expuse spre discutie nu doar aspectele pozitive, ci #si eventualele dificultati cu care copilul se confrunta. si, desigur, toate îmbracate într-o forma cât mai optimista. Parintele citeste raportul, discutam pe marginea lui si apoi e semnat de amblele parti ca apoi sa devina document în dosarul copilului. N-o sa ma credeti, dar dupa o zi de sedinte de genul acesta trebuie sa dormi doua ca sa te refaci. Este extrem de solicitant pentru ca fiecare cuvânt pe care îl spui este cântarit si rascântarit de parinti. E foarte posibil, de asemenea, ca orice problema ce apare în discutie cu privire la copil sa fie luata de catre parinti ca ofensa directa daca nu este prezentata în forma, tonul si în contextul potrivit.
Ziua internationala
Sa trecem acum la copii. Entuziasmul lor devine bucurie nemasurata când e vorba de ziua internationala (international day) care se sarbatoreste în scoala. Numele suna a sarbatoare oficiala, dar în realitate e doar un eveniment strict local (al scolii) pentru care copiii si educatorii se pregatesc cu deosebita însufletire. Fiecare clasa îsi alege o tara despre care învata tot felul de lucruri, care mai de care mai intersante si surprinzatoare. Spre exemplu noi ne-am ales Guatemala. Fara nici un fel de legatura cu nimic. Doar pentru ca noi însine, ca educatori nu stiam prea multe despre ea. si am mers la biblioteca, am împrumutat tot felul de carti si filme documentare despre America Centrala. Apoi, pentru a surprinde mai bine felul de viata si îndeletnicirile oamenilor din Guatemala am învatat împreuna cu copiii cum se tese un covor (de dimensiuni minime, bineînteles), cum se manifesta oamenii din Guatemala prin dans, în ce fel suna muzica din Guatemala, cum arata steagul, ce diferentiaza aceasta tara de alte tari din America Centrala si asa mai departe. Va mirati probabil cum se poate ca un copil de 3 ani sa stie de numele continentelor si al tarilor care alcatuiesc continentele. Ei bine, avem în clasa niste harti din lemn care au forma unui puzzle si fiecare tara este o parte din puzzle care se poate scoate. Pentru fiecare continent câte o harta , puzzle si o alta pentru harta lumii. Si nu e prea greu ca unui copil de 3 ani sa i se spuna ca partea respectiva din puzzle poarta numele de America (de Sud, de Nord) sau de Europa, sau Asia, etc. Am copii care stiu numele tuturor tarilor de pe un anumit continent. Si nu stiu de ce, dar cel mai mult le place America de Sud (probabil datorita formei aparte a Braziliei si Chile). Si ne-am pregatit noi asa, frumos, frumos timp de o luna, din ianuarie pâna în februarie. Pe la mijlocul lui februarie a venit ziua cu pricina. Forforta mare în scoala, pentru ca e zi festiva si sunt invitati si parintii. Fiecare clasa pregateste câte un scurt program artistic pe scena din sala de gimnastica, program care sa reprezinte cumva tara aleasa. Nu mi-am putut imagina cu câta bucurie si nesat absorb copiii atmosfera si entuziasmul acesta internationalist. Imaginati-va toata scoala ( 228 de copii, educatori si parinti care asista... emotie, nu gluma) Apoi se elibereaza sala de gimnastica pentru ca fiecare clasa trebuie sa îsi organizeze un fel de taraba cu ce e mai reprezentativ pentru tara pe care clasa respectiva a studiat-o, dimpreuna cu obiecte pe care copiii însisi le-au confectionat. Cu aceasta s-au ocupat câtiva parinti ai copiilor din clasa mea. Nu lipsesc muzica, mâncarea traditionala si surprize pentru cei mici. Imaginati-va 9 astfel de tarabe în sala de sport (care e destul de încapatoare). E o atmosfera de târg si de voie buna cum nu se poate povesti. Înaintea acestei zile se face un program pentru calatoria internationala a fiecarei clase. Dupa spectacolul de dimineaa copiii se retrag în clasele lor si se pregatesc pentru drumul inedit prin strainatate. Li se înmâneaza si un pasaport pentru a putea primi viza atunci când trec dintr-o tara în alta. Si când ne vine rândul, pornim. Nu cu avionul, doar în josul scarilor cu propriile picioare. Avem la dispozitie în jur de o ora sa vizitam toate tarile. Fiecare tara are câte o stampila care e viza. De la fiecare taraba e câte ceva bun de mâncat si câte o poveste neobisnuita de auzit. Anul acesta copii nostri au vizitat: Italia, Franta, India, Sri Lanca, Suedia, China, Guatemala, Brazilia si Antarctica (e drept, nu e tara, dar oricum o entitate interesanta si internationala). Profitabil, nu?
Ziua parintilor
La începutul lunii martie copiii au avut deosebita surpriza sa afle ca rolurile se inverseaza si în clasa devin ei educatorii. Si nu pentru oricine, ci pentru parintii lor. Într-o zi de sâmbata copiii i-au invitat pe parinti sa vina în clasa si sa le fie copii. Ei erau educatorii. Regulile clasei, modul de a lucra cu materialele si toata informatia pe care o cuprind le-au fost calauza. Timp de o ora si jumatate au avut ocazia sa îi poarte pe parinti prin clasa, de la o arie la alta, sa explice, sa le arate modul de a lucra cu materialele, sa expuna reguli si sa-si corecteze fara suparare parintii nestiutori. Noi, educatorii n-am fost decât spectatori. Imaginati-va cum copilul îsi descalta parintii ca sa nu le prafuiasca încaperea, intra în clasa si trec la treaba. Parintii întreaba, copiii raspund. Sa fi vazut privirile acelea nelamurite când raspunsurile la întrebari erau atât de evidente. Si e amuzant sa vezi cât de neîndemânatici sunt parintii si cât de priceputi copiii. La un moment dat unui tatic i-a facut micutul observatia ca nu se calca niciodata pe covorasul pe care pui materialele, ca nu e permis sa te întinzi pe jos asa cum vrei tu. Tonul si privirea mirata Si ferma - îi faceau pe parinti sa zâmbeasca dar nu cutezau sa se opuna micilor atoatestiutori. Pentru mine ca educator, sa vad asemenea lucruri e foarte emotionant. Culegi roade, te bucuri... te fericesti ca ai pe mâna fiinte atât de delicate.
Mariana Popescu
isidora spune:
persist in prostie...
Nu-s ce sa fac sa nu iasa asa...si cu siguranta e f. obositor de citit in forma asta...Nu mai pun pana nu gasesc o solutie...
Iertare ca ocup spatiul...
jojo_miha spune:
LA MULTI ANI PUPI !Sa cresti mare si sa umpli viata de bucurii parintilor tai!
Ege sa-i fie tarana usoara,mare tragedie.
Ellen am vazut poze cu grasunelul,noi la 15 luni avem 10 kg .
Umflatel daca ai sti cat de cunoscute imi sunt aceste dureri de cap.La mine e si cu stari de voma ,e groaznic.Multa sanatate!
Andicu sa porti sanatoasa cerceii,v-am admirat pozele si bradul.Distractie placuta la munte !
Azi mai lenevsc ,sincer cred c-am dat-o in leneveala ca ma dor toate oasele,ieri ce-am mai miscat prin bucatrie ca am facut o pizza.De maine iar curatenie,cumparaturi,nu am planificat nimic de Revelion.Pt prima data in viata mea voi face ciorba de burta,am zis ca toata lumea va savura a doua zi ciorba acra. ma duc iar in pat,ce bine e cu tati acasa .
Mami de Teodora Ioana(29.09.2007) si 
8+
http://community.webshots.com/user/jojo_miha
jojo_miha spune:
Doamne nu vreau sa fiu rea insa fetele de la mine de la odisee sunt obsedate,de pierderea sarcinii si sunt fete care nu au avut nici cea mai mica problema,de dublu test,de triplu test si de multe alte probleme ale sarcini.
Eu v-am zis ca am lipsa de Ca,Mg,Fe si iau supliment fara fier(deocamdata) ca am probleme cu hemoroizii si ele zic ca excesul de Ca pana in luna 7 provoaca avortul.Cred ca am luat-o razna si eu si m-am molipsit si nu stiu ce sa mai cred.Ce-as vrea sa fiu eu in situatia lor ,fara istoricul care-l am si sa ma bucur cum trebuie de sarcina,desi eu cred c-o fac mai mult decat unele dintre ele.
Inca o data va rog sa nu ziceti ca sunt rautacioasa dar................
Mami de Teodora Ioana(29.09.2007) si 9+
http://community.webshots.com/user/jojo_miha
Mokika spune:
La multi ani! Pupicului mic pentru primul anisor! Sa fii sanatos, sa cresti mare si sa-ti bucuri parintii! Mami si tati de Pupi - sa va traiasca frumusetea mica!
Isidora - mersi mult de tot! Am citit ce am putut si am mai gasit si pe net cate ceva .... nu stiu ce sa zic ... cred ca este destul de greu la noi in tara sa se implementeze acest stil ... daca pot sa-l numesc asa. Cred ca majoritatea copiilor sunt educati in stilul competitiv la noi in tara din cauza cerintelor de mai tarziu .. din scolile romanesti. Mie personal mi-a placut tot ce am citit si vreau sa ma mai documetez, asa ... cat pot in putinul meu timp liber si sa incerc sa aplic acasa unele chestii, cu Theo .... cu Crina .. nu cred ca voi avea sorti de izbanda. La ea merge doar cu rabdare si tutun, cred. Si cu ceva ignoranta, dar nu cred ca imi pot permite asta pe seama copilului meu. Si daca stau bine si ma gandesc putin, cred ca Crina la gradi, a beneficiat cat de cat de un astfel de program ... a fost la gradinita italiana de la Flamanda, numai ca eu .... din prea putin timp disponibil, nu prea dadeam pe la gradinita (intotdeauna am avut un serviciu foarte solicitant si cu un program genul ... stiu cand plec de acasa, nu stiu cand ma voi intoarce - dar niciodata mai devreme de 17.00-18.00)
Andicu - foarte frumosi cerceii si, de asemenea, cum au fost oferiti. Frumos si Craciunelul mic!
Eu, adica noi, nu prea le avem cu cadourile .... de Craciun, doar pentru copii si fini, ... in rest ... celor din familie - cadoul este ca ii onoram cu prezenta
... desi o mica atentite nu costa multi bani, dar costa mult timp si gandire ... pentru mine! Si nu mai sunt in stare! Dar imi plac gesturile voastre si o sa incerc sa ma gandesc din timp pentru sarbatorile viitoare, mi-ar placea sa le ofer cate ceva si sa ii vad cum se bucura.
Si va las acum ca am baut o cana de vin fiert si m-a luat somnul .... sunt anesteziata ....