Mladite si mugurasi de mai-iunie 2008 (50)

fecian spune:

Buna la toata lumea
Va mai aduceti aminte de noi? Venim si noi din an in Paste atat cat se poate.
Am bafta ca azi imi fur cateva minute de la servici ca sa va mai salut.
Fiind foarte foarte ocupata cu serviciul, bebe si casa sincer abia de am timp sa mai si respir. Poate daca as avea parte de un bebe care sa doarma noaptile intregi as mai intra pe aici. Insa in egoismul meu fur cat pot de mult timp pentru a dormi. Simt deja cum imi clacheaza corpul, refuza sa se mai trezeasca noptile. Iar daca avem nopti in care ne trezim si de 5 ori, atunci chiar suntem varza.
Am bafta cu sotul meu care ma sprijina si ma ajuta cand simte ca nu mai pot. Avem bafta ca ne completam:atunci cand unul clacheaza preia celalalt tura fara sa cracneasca.
Deh, cand o sa vina si noptile alea cand o sa dormim si noi...nu stiu; parca m-am resemnat cu neexistentza lor. Deja sunt totusi 6 luni cand dormim maxim 4 ore legate si total pe noapte sa zicem 6... Caci noi incepem programul in fiecare dimineata intre 4 si cel mai tarziu 7 si il terminam seara la 7. Apoi mai suntem si noi care tre sa mai mancam, sa facem si o baie...Plus sarcini de servici...Sunt zile cand efectiv adormim din picioare.
Dar altfel suntem fericiti ca avem un pitic atat de pplin de energie. E soarele nostru, viatza noastra...Chiar daca ne terorizeaza uneori. Vrea sa faca totul acum si repede. Trece repede de la o jucarie la alta, vrea sa invete repede totul parca timpul nu ar avea stare. Deh, copil grabit. Si sunt zile cand isi ia timp sa studieze o anumita jucarie si ore in sir.
Ce sa zic...fiecare zi e unica in felul ei. Deh e puiul meu si il laud, cum pot si eu.

Acum as vrea sa spun"Mugurasilor si Mladitzelor" caci acusi se apropie de jumatate de an(unii au deja , altii acusica vin din urma). O perioada in care si ei si noi am trecut prin o serie de transformari.
Vad ca multi spun ca imbatranim. Eu nu zic asa.
Eu spun ca am trecut prin aventura vietii noastre. Din copii ne-am transformat in parinti. Din 2 celule au devenit copii nostri, soarele veitii noastre. Aceasta perioada am traversat-o impreuna si pentru noi si pentru ei a fost deopotriva greu si extraordinar.
Suntem asa cum nu am crezut niciodata ca vom fi, ne-am experimentat propriile limite. Am invatat in 6 luni cum nu am facut-o in ani de zile. Cand privesc in urma vad fumul veitii trecute. A fost superba acea perioada. Asa e. Fiecare perioada din viatza noastra isi are farmecul ei. Eu voi incerca sa fac aceasta perioada una superba. Sa imi aduc aminte de ea cu zambetul pe buze, chiar si de aceste momente de suparare(cum ar fi nesomnul, crizele piticilor, crizele partenerilor, etc).
Hai ca devin lamentabil de sentimentalista.
O fi de la privarea de somn(deh, si neuronii astia au si ei un termen de valabilitate, nu pot fi perfecti tot timpul).

Va pup pe toate si va voi mai vizita din cand in cand(sa stiti ca aveti un concurent foarte serios - somnul) si va vom mai da raportul din cand in cand.
La multi ani piticilor sa creasca mari si sa ne bucure sufletele tot timpul. Hihihi, ne indreptam vertiginos catre un anisor!!!




Felicia, cea mai fericita al ursuletzului-pufarina Gabriel (23 Mai 2008)
Pozici cu noi in noua formula
Ursuletzul-pufarina
Povestea nasterii
M-am nascut de ziua mea
www.petitieonline.ro/petitie-p28651051.html" target="_blank">Sustin campania pentru reproducere asistata. SEMNEAZA SI TU !


Simplicity is the key to excellency

fecian spune:

Si a venit iarna! Si o data cu ea m-am facut mare...am deja 6 lunisoare(pline, pline ..ca luna de pline)Sunt mare...si gata oricand de noi descoperiri.Acum dupa 6 luni de experiente care de care mai fenomenale sunt gata sa fac bilantzul. - A fost grozav! Fiecare zi a venit ca o binecuvantare, caci in ea ascundea o noua mirare pentru mine. Abia astept sa ma trezesc sa vad ce imi mai rezerva ziua de azi. Dar sa incepem cu bilantzul. Cand am venit pe lumea asta eram mic, mic (aveam numai 50 cm si 3,5 kg) si tare tare speriat. Noroc ca o aveam pe mami in jur sa ma asigure ca totul e bine. Dupa primele 2 saptamani in care am motzait (deh, grea incercare si nasterea asta, trebuie omul sa se mai si hodineasca) aproape continuu , cu pauzele de rigoare de laptic, am inceput marea aventura. Mai intai am deschis ochisorii. Era cam ceatza si nu prea ma puteam orienta prea bine; insa cand o auzeam pe mami imediat imi dadeam seama unde sunt: la mami in bratze. Manutzele mele erau cam ciudate, se miscau asa de nebune. Mi-era frica de ele ca nu stiam in ce mai pot da. Piciorusele mele nici macar nu le vedeam, dar le simteam ca sunt pe acolo.Pe la o lunitza deja stiam sa casc ochii mari mari, sa casc(da' dom'le e si o arta si cascatul), sa pap si sa ma uit pe pereti.Taare frumos era pe pereti. A venit lunitza a doua si deja intram in viteza cu aventurile. Incepeam sa ma uit mai abitir pe pereti(acu' ceatza aia s-a dus...unde s-o fi dus??) la mami(tii, da ce mumoasa e mami), la tati(care seamana cu cineva cunoscut mie...hmmm cu cine??), sa le trag un zambet d-asta mortal si sa ii topesc pe toti. Apoi au inceput babacii sa imi tot fluture prin fatza ochilor mei tot felul de ganganii. Asa ma distra cum se strambau ei, dar nu reuseam sa ii vad prea bine din cauza ganganiilor alea, asa ca incercam sa le dau la o parte. Serile ni le petreceam plimbandu-ne pe afarica toti trei. Eu in carucior (ca un rege) unde le soiam de zor, mami si tati plimbandu-se pe langa mine. Mami si tati au considerat ca sunt suficient de mare ca sa ma botez. Asa ca m-am dus si m-am botezat. Am facut ceva scandalutz acolo, nu prea eram de acord cu anumite chestii, sunt impotriva principiilor mele (doar sunt barbat in toata firea, nu?). Insa pana la urma nu prea am avut de ales, le-am facut si , de nervi (dar si de oboseala , sincer) am adormit. Nasa mea e o tipa super de treaba(avem si niste foto impreuna...) si abia astept sa ma vada acum cat de mare sunt eu. Pana sa imi dau seama trece si lunitza a treia, timp in care am invatat sa ma joc cu ganganiile alea (pana la urma erau destul de haioase, dar nu ii ziceti lui mami si lui tati). Atunci i-am zis lui mami si lui tati, pentru prima data, cat de mult ii iubesc(in limba mea bebeluseasca, ce credeati??). Au fost foarte incantati si s-a vazut o imensa bucurie pe fatza lor. Ei, cand am vazut asta tin-te frate...nimeni nu mai era ca mine, la ce chiote trageam...ziceai ca fac nunta. Intre timp ma mai si bronzam nitzel pe spate (mami era tot timpul stresata sa ma puna sa fac plaja ca deja ma enerva). Era haios ca vedeam ca si manutzele alea sunt bune la ceva...chiar ma ajuta sa vad mai bine... Aaaa si atunci am facut descoperirea descoperirilor: cele mai haioase jucarii: manutzele mele. Sunt tare interesante si foarte miscacioase. Era o placere sa ma uit la ele...Dar luna a 4-a a trecut pe nesimtite.Acum invatasem o gramada de lucruri: sa ma joc cu ganganiile, sa rad la mami si la tati si la oricine era in zona, sa ma rotesc de pe o parte pe alta, sa chiui cu pofta, sa ma bucur cu toata fiintza mea. A fost o luna plina de aventuri, plina de joc. Inca nu eram foarte stapan pe corpul meu insa erau si asa destule de perfectionat. Tot in luna asta am inceput sa merg si la gradinitza. Nu prea imi place acolo ca e multa lume si e galagie si mami nu mai e langa mine de fiecare data cand am eu nevoie. Dar o sa ma adaptez eu cumva. In luna a 5-a am avut ceva problemutze, am fost destul de bolnavior, si am stat o saptamana in spital. Dar m-am recuperat destul de repede si pe langa ca papam ca zapacitul, am descoperit noi si noi jucarii si moduri de a te juca. Cele mai importante jucarii sunt piciorusele mele care sunt taaare greu sa le ignori. Sunt asa de faine ca eu de cate ori am ocazia le studiez cu guritza mea. De fapt tot ce gasesc acum e numai bun de pus in guritza. Si mami si tati sunt buni de studiat. Imi place sa ii puuuup , si ii pup toata ziua cand am ocazia...si pun muult suflet si...brand in imbratisarile mele. Ei ies cam sifonati din imbratizarea mea calduroasa, dar macar cu zambetul pe buze. Seara cand suntem toti mami si tati si io ne uitam la reviste: tati la revistele de tati, mami la reviste de mamici si io la revistele pe care le prind. Un moment placut e baitza(care la inceput ma cam speria, ca nu prea imi dadeam seama ce e ...si mai ales de ce imi e frig dupa). Acum sunt Piedone in apa. Bat apa la greu(mami zice ca vreau sa fac acvariu din toata casa, iar tati zice ca sunt pompier), innec ratustile si apoi le fac respiratie bushon la bushon. Dupa ce termin minunatiile astea ma apuca o foaaame ca as papa si pe mami si pe tati dintr-un foc. Tot in luna asta am invatat sa pap si cu linguritza. Inca e multa papica prin jur dupa ce termin eu, dar incepe sa imi placa(ciudate apucaturi mai aveti voi oamenii mari). Mie mi-ar fi placut sa ramanem la papat laptic din sticlutza (sau papica...tot mi-ar conveni), dar voi nu si nu...papica cu linguritza. Am descoperit o noua pozitie suuper care imi place la nebunie: statul in fundulet. Am mult mai multa libertate, pot sa fac multe lucruri acum; insa mai am ceva de perfectionat, ca tot timpul cad cand vreau sa iau ceva. Am si gangurit ceva la un moment dat de mami a fost in culmea fericirii: am zis"ta-ta" de vreo cateva ori. Mie mi s-a parut destul de neinteresant, asa ca las aceasta activitate de perfectionat pentru mai tarziu. Tiii, si uite cum au trecut 6 lunitze. Just like that. Cand ma uit in urma si ma uit acum vad un copil mare, plin de experienta. Dar mai ales plin de planuri... Acum am descoperit ca sunt atatea de vazut si de facut ca ziua nu e destula. Asa ca ma trezesc cat mai devreme cu putintza(cam pe la 4 asa) sa pot sa descopar cat mai multe. Dar somnul ma fura inapoi si ma lasa abia peste cateva ore. Asa ca am timp de descoperit de la 6 dimineatza pana la 6 seara. Tot timpul asta mi-l petrec jucandu-ma, exersand, cantand, citind, facand baitza, jucat cu mami si cu tati, si apoi spus povesti la jucariile mele. Iar seara cand sunt obosit rau de tot stau cuminte la mami in bratze si ascult tonomatul pana cand ma fura somnul. Am invatat si ca mami si tati sunt diferiti de alti oameni. Am inceput sa imi fie frica de altii si sa nu ma incred in nimeni decat in mami si in tati. Am mai invatat sa ma joc cu mami si cu tati jocurile de-a cucu- bau (eu ma ascund si mami ma descopera) iar cu tati prinde cutia (joc premergator la fotbal si alte cele): eu dau in cutie iar tati imi aduce cutia. Acum sunt un copil mare(67 cm si 6,9kg) si foarte foarte activ....nu stau locului o clipa. Lumea mea s-a largit: a ajuns de la doar mami sau patutul la o casa intreaga Asa ca vedeti voi, viatza mea e incredibil de plina, nici nu stiu cum a trecut jumate de an. Stiu insa cum va trece urmatoarea jumatate: ca un fulger. Voi fi atat de ocupat si preocupat sa invat ca nu stiu cand voi mai avea timp de astfel de retrospective. Sper ca atunci cand o voi face sa am si mai multe lucruri de povestit si sa fie cel putin la fel de haioase ca pana acum.



Felicia, cea mai fericita al ursuletzului-pufarina Gabriel (23 Mai 2008)
Pozici cu noi in noua formula
Ursuletzul-pufarina
Povestea nasterii
M-am nascut de ziua mea
www.petitieonline.ro/petitie-p28651051.html" target="_blank">Sustin campania pentru reproducere asistata. SEMNEAZA SI TU !


Simplicity is the key to excellency

Lorich spune:

La multi ani bebicilor nascuti pe 5: Mufitza, Ilinca Maria si toti ceilalti

Un pupic special pentru bebe Iasminutza care face 6 lunite.... parca ieri am vazut mesajul ala pe forum!Doamne..ce emotionant!
Un pupic la fel de special pentru mami a ei

Fetelor, Alysh are dreptate, a fost o plimbare superba!!O zi...nu de decembrie, Gabi ceva vant langa lac, insa la roata mi-nu-nat!

Miss felicitari pentru orele legate de somn, curand si dupa trezirea de la 3 va readormi la loc, fara fuss..nici n-o sa stii ca te-ai trezit! mami fresh!

Am uitam ce mai voiam sa zic...conspect din amintiri, neuronu e pe duca, ii falfaie lampa..aaa mersi Chinabulina de link. Tare!

Lori, mami de Robert din 9.06.2008

gabitzam spune:

Miss, iarta-ma, am avut senzatia ca ti-am raspuns, dar cred ca doar in capul meu
Deci nu, nimic, nada, zero diversificare. O sa ramanem ultimii si nu bagam sarmale de Craciun. In weekend recuperez scaunul de masa, luni cred ca facem vaccinul de 6 luni si dupa aceea gata, incepem usurel. Si sunt si eu linistita ca 6 luni l-am alaptat exclusiv.

---

Cresterea copiilor este in parte bucurie, in parte razboi de guerilla

alra spune:

nuuu, alra nu a nascut a fost la monitorizare azi de dimineata si, cum totul e ok cu bb, tanti doctora a decis sa o lase sa astepte pana luni cand se prezinta la 8 la spital cu bagajul ca sa o nasca intr-un fel sau altul (evitand cezariana, se intelege )
deci daca nu o comit in weekend de buna voie si nesilita de nimeni luni ori imi rup membranele ori imi pun perfuzie. ce-o durea mai rau?

admit ca e super naspa sa astepti, MAI ALES dupa ce pe laura am nascut pe nepusa masa la 37 de saptamani!

da' tu ce patisi ca nu am prins sirul? de ce ramasesi fara servici?
cu cei de la comisie ce ai facut?
eu nu mai zic ca tanjesc la viata dinainte de copii, da tare bine e cand o mai lasam pe laura cu vreo fata angajata sau ruda si mai iesim si noi singuri ... mie imi lipsesc babacii din apropiere caci mi-ar placea mult sa o mai las juma de zi la ei si sa ma duuuuccccc, undeva, oriunde, fara copil cu crize de personalitate, de ex sa mananc o clatita cu lichior advokaat la restaurant fara sa am grija sa tin copil fixat pe scaun la masa sau sa alerg dupa el printre scaune cu clatita in gat si lichiorul cu pricina manjit pe degete...


ALRA 39+

Vacanta cu Laura in Romania

Lorich spune:

Nu-i adevarat! Mai suntem si noi, nici noi nu bagam sarmale de Craciun, porc impanat, salata boeuf ... o gura mai putin la masa de Craciun si Revelion!

Alra Hai cu bebitza mica!!!

Lori, mami de Robert din 9.06.2008

Alysh spune:

NU mai stiu ce froiam sa scriu ca m-a impresionat mult mesajul lui Fecian si welcome back! ce frumos ai descris tu viata lui bebe de la nastere pana la juma' de anisor!

Ah, vroiam sa spun ca imi pare rau de Andreap ca are asa probleme si eu sper sa se rezolve repede si sa na intalnim, da?

Imi pare bine de Miss, ca a mai recuperat din somnic, nu-i asa ca-i alta viata?
Eu as putea sa dorm acum cu VLad dar nu-mi vine somnul

Am vazut poze de la Andrei de la gradi, f frumoase.....mi-am imaginat putin cum va fi viata atunci...dar sa fim sanatosi, toate la timpul lor.

Si vroiam sa intreb daca (scuze ca mai scriu din cand in cand cu majuscule, nu, nu tip dar sa iasa in evidenta ca sunt disperata, de-aia scriu asa): DACA ARE CINEVA VREO LUCRARE DE LICENTA SAU DIZERTATIE IN DREPT, M-AR INTERESA IN MOD SPECIAL DREPTURILE FEMEILOR. SAU ORICE ALTCEVA LEGAT DE DREPT (materii pe care le parcurg: drepturile omului, dr social european, reforma institutiilor europene, raspunderea statelor, deci ar trebui sa fie un subiect legat de astea). Pt ca nu am timp sa scriu de la cap la coada, macar m-as inspira. SAru'mana anticipat.

Vlady

socrate spune:

La multi ani tuturor bebicilor care serbeaza ziua azi!!! ce repede trece timpul.

monik16 spune:

Miss, m-ai facut sa rad... Si eu imi zic uneori ca sunt maaaaare putoare. Dar ma gandesc ca vine vremea cand va trebui sa merg la serv si sa ma trezesc si noaptea si profit.



MAMI DE PRINTESA Sara-Maria - 29.05.2008

Doloress spune:

Fecian bine ai revenit! Foarte frumos ai scris si tu si bebe Mufarina-Pufarina Cred ca ai exprimat tare bine ce simtim multe dintre noi!

Miss felicitari pentru noaptea de vis! Asa si eu dupa nopti mai proaste urmeaza unele mai bune si imi dau seama ca toate problemele, nervii, stressul se rezolva de la sine cu somnic. Ca la noi asa e, o noapte buna, una rea. Aseara de exemplu a fost una rea.

Gabitam ce pozici frumoase! Frumos tare la gradi acolo, m-as duce si eu Raducu a facut si el un preview, statea tare cumintel acolo in carucior.

Iulia superba Mufitza ta cu falcute de buldog! pentru azi, sa-ti traiasca!

Si pupicei multi si pentru Iasminuta de Inais! Ce tortulet i-a mai pregatit mami azi oare?

Simonix imi pare rau ca esti trista! Eu nu ma implic niciodata prea mult in joburi pentru ca stiu ca odata si odata o sa le schimb. In plus, stau mereu si ma gandesc daca merita, daca as fi bolnava in spital cine ar sta la capataiul meu familia sau colegii, asa ca prioritatea mea mereu a fost familia. Adevarul e ca nici nu am gasit pana acum un job din asta ideal in care sa ma simt ca intr-o familie. Lasa ca sigur ai sa-ti faci noi prieteni si la Comisie, ai sa vezi!

Alra Din pacate, clatita n-ai s-o mananci in liniste decat peste vreo 15 ani asa! Cum o s-o cheme pe bebita?