frustrari...amanta...copil mic...etc
Raspunsuri - Pagina 7
Un_cabotin spune:
Multumesc tuturor, atat ptr. aprecieri, cat si pentru... critici.
N-as vrea sa monopolizez topicul Mirunei cu povestea mea.
Poate e mai bine sa deschid un nou topic numit:
"Eu mi-am inselat sotia!"
Voi reveni, oricum.
O zi buna tuturor~
Un_cabotin spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Contrapunct Cabotinule, Spui ca motivul aventurii tale (desi a fost mai mult decat o aventura, avand in vedere durata, nu-i asa?) a fost atractia fizica. Atunci, in timpul celor doi ani, in care seara de seara, dupa adormirea fetitei, plecai la amanta, ce anume gandeai despre ce ti se intampla? Era extrem de probabil ca sotia ta sa divorteze, pesemne, nu cred ca era un fapt cert ca ea va lupta sa isi salveze casnicia indiferent cat si cum se prelungea aventura ta. De ce iti asumai un astfel de risc? La acel moment, nu iti pasa de asta? Iti parea mai important sa iti pastrezi relatia cu amanta, periclitand astfel casnicia? Iti doreai, la acel moment, sa ramai cu amanta? Credeai atunci ca o iubesti? Probabil sotia ta suferea ingrozitor, si suferinta ei nu a fost de scurta durata. Este vorba, in plus, de o umilinta permanenta pe care o traiesc femeile inselate. Te gandeai la asta? Regretai ca se intampla, incercai cumva sa ii minimizezi suferinta? Cu ajutorul tau, atat miruna, cat si toate femeile aflate in situatia ei de acum, si-ar putea evalua altfel experienta. |
Pe scurt,
Relatia a durat doi ani dar sotia mea a aflat de abia dupa primul an...
Atunci mi-a cerut sa aleg, ori ea, ori amanta si divortul aferent.
Dupa o noapte de 'gandire' am spus ca renunt la amanta.
Aiurea! Am continuat si mai tare.
Si ca sa vedeti cat sunt de diabolic, i-am spus sotiei ca merg la F. (sa-i spunem amantei F.) ca sa am o explicatie finala si sa ne despartim... si mergeam la ea, avand 'bilet de voie' de data asta.
Va dati seama ce 'explicatii' teribile urmau, nu?!
Am continuat relatia dar, daca inainte eram 'fericit' cu F., acum trebuia sa ne luam mii de masuri de prevedere, sa inventez scuze care mai de care mai penibile...
E incredibil cum pot femeile sa creada un barbat mincinos! Cred ca mai mult se auto-sugestioneaza.
Promiteam amantei ca divortez, ca voi avea o discutie decisiva seara, cu sotia. Dar n-aveam curajul/taria/determinarea s-o fac.
O adusesem si pe ea la disperare, ma ameninta ca daca n-o fac ne despartim etc.
Si astfel s-a mai scurs un an, timp in care sotia mea m-a mai prins cu cate un mesaj... stia sau banuia ca intarzii acasa fiind cu 'aia' si nu la... naiba stie ce inventam...
M-ai intrebat daca-mi iubeam amanta?
Da. Am iubit-o.
Asa cum am mai spus, relatia a aparut pe fondul racirii casniciei, aproape nu mai exista comunicare cu sotia, veneam noaptea tarziu spunand ca am fost pe teren, iar ei nu-i pasa ce fac sau unde umblu.
Au fost prietene care i-au spus ca poate am o amanta... N-a crezut, ma credea un sfant!
De facut dragoste... cred ca stiti mai bine cat de des va doare capul! Pe vremea aceea sotia mea cred ca avea o migrena cumplita non-stop
Apoi insa dragostea mea interzisa ptr. F. a inceput sa se 'murdareasca': certuri, plansete, nehotararea mea, faptul ca eram dedicat copilului...
Scandaluri cu sotia (vezi primul meu post, cu metodele de 'lupta' ale unei sotii inselate).
Adevarul e ca in tot acest timp, chiar daca eu am 'bagat' divortul de doua ori, si tot de doua ori l-am retras (a doua oara dupa ce m-am despartit cu adevarat de F.), in toata perioada aceea aveam sufletul sfasiat in bucati... Slabisem peste 15kg, credeam ca am cancer sau altceva... ma framantam zi si noapte...
Apropos de noapte:
Din cei doi ani am lipsit de acasa (noptile) doar o luna. I-am spus sotie ca m-am mutat singur, ca avem nevoie de o perioada de separare ca sa-mi limpezesc gandurile
. Chiar si atunci am incercat sa pastrez aparentele...Daca-mi protejam sotia?
Da, minteam cu nerusinare, n-as fi recunscut in ruptul capului ca n-am terminat-o cu amanta...
Nu veneam acasa nervos/baut/supt pe gat, n-o bateam, nu-i spuneam ca n-o mai iubesc.
De ce am continuat, chiar cu riscul de a-mi pierde definitiv familia?
Ptr. sex?
Nu, nici sexul nu mai era ce a fost la inceputul relatiei extraconjugale.
Era F. mai buna decat sotia mea?
Avea, ca fiecare dintre noi, calitati si defecte. Doar in mintea unui indragostit exista iubita perfecta. Dupa 2 ani devii (mai) lucid.
Am vorbit cu barbati mai "tari" decat mine, care au divortat imediat, fara prea multe remuscari, si s-au casatorit cu amantele.
Stiti ce au recunoscut? Ceva ce am aflat si eu:
La inceput crezi ca e altceva, ca e dragostea cea mare, ca e partenera perfecta.
Dar apoi vezi ca e absolut la fel, aceleasi discutii, aceleasi nemultumiri, incepe s-o doara si pe ea capul
Pot confirma cu propria-mi experienta toate acestea! Mai putin durerea de cap
Ajunge?
Cred ca da!
Contrapunct spune:
deci sfatul tau pentru femeile inselate este sa aiba rabdare, pentru ca, dupa o vreme, spui tu, dispare mirajul iubirii interzise. pesemne ca este adevarat, dar este si trist, in acelasi timp. nu asa scrie in romanele pe care le citeam la 16 ani ori in povestile alea cu "au trait fericiti pana la adanci batraneti". inca imi este greu sa accept ca viata nu e o poveste cu feti frumosi si ilene cosanzene.
inca o intrebare: cand iti iubeai amanta (pentru ca spui ca ai iubit-o), iti iubeai si sotia? ori iti parea ca nu? pentru ca eu, una, nu cred in posibilitatea de a iubi doi oameni, in egala masura, in acelasi timp.
iti multumesc pentru disponibilitate.
nu stiu cum au receptionat mesajul tau alte cititoare, mie mi-a fost de mare folos.
daca deschizi un alt subiect, te citesc si acolo.
nonni spune:
| Citat: |
nu stiu cum au receptionat mesajul tau alte cititoare, mie mi-a fost de mare folos. daca deschizi un alt subiect, te citesc si acolo. |
subscriu si eu.
cabotin esti unul din putinii barbati care nu stau degeaba pe un forum predominant de femei. este incredibil ce povestesti dar inteleg si perspectiva asta de acum mult mai bine.
o intrebare care inca nu ti-au pus-o fetele: ti s-ar mai putea intampla, adica ai mai trece inca odata prin ce ai trecut, te-ar mai prostii mirajul unei alte relatii?
Un_cabotin spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Contrapunct deci sfatul tau pentru femeile inselate este sa aiba rabdare, pentru ca, dupa o vreme, spui tu, dispare mirajul iubirii interzise. pesemne ca este adevarat, dar este si trist, in acelasi timp. nu asa scrie in romanele pe care le citeam la 16 ani ori in povestile alea cu "au trait fericiti pana la adanci batraneti". inca imi este greu sa accept ca viata nu e o poveste cu feti frumosi si ilene cosanzene. inca o intrebare: cand iti iubeai amanta (pentru ca spui ca ai iubit-o), iti iubeai si sotia? ori iti parea ca nu? pentru ca eu, una, nu cred in posibilitatea de a iubi doi oameni, in egala masura, in acelasi timp. |
Eu povestesc ce mi s-a intamplat mie.
Sfatul meu adresat Mirunei, divortul fara regrete, a fost o revolta impotriva celui care o loveste si se comporta incalificabil.
Viata poate fi frumoasa... altfel n-ar merita sa fie traita, nu?!
Cat despre iubire, cum as putea sa dezvolt aici tema fara a simplifica totul pana la grotesc?
Stii cum e cand iubesti!
Celalalt e tot ce poate fi mai frumos si bun pe lume. E perechea ta perfecta. Zbori, plutesti, esti toata numai zambet...
Mai ales la inceputul unei relatii noi, cand nici macar nu-ti cunosti partenerul.
Autosugestia, visele, lecturile, un cuvant, o atingere.
Cat tine aceasta stare? Eu spun ca max. 2 ani.
Iubirea pentru sotie?
Ceva mult mai adanc. Deja se presupune ca va cunoasteti cat de cat dupa 6-7-8 ani de casatorie.
Se spune ca iubim mai mult defectele unui om decat calitatile sale :-)
Cred ca n-am incetat niciodata sa-mi iubesc sotia.
Si cu toate astea am facut-o sa sufere cumplit, am mintit-o pana-n panzele albe. Am inselat-o!
Paranteza:
99% din timpul cat am avut acea relatie, n-am facut dragoste cu sotia mea.
Probabil sunt persoane care se pot dedubla pana la patologic si astfel sa iubeasca doua femei (doi barbati) in acelasi timp.
O fi revigorant sa te scoli din patul uneia si sa fii apoi dragastos cu sotia.
Eu n-am putut sa fac asta. Si nu din cauze fiziologice
Poate a fost atractie sexuala pura, imbracata de mine in fantezii sentimentale.
Totusi nu cred, relatia sexuala a aparut dupa mai multe luni de flirt si dragoste platonica cu F. Plus ca ea a fost cea care a facut primul pas in acest sens...
Viata bate... nu filmul, ca ar fi prea simpla, viata bate orice imaginatie.
PS. Deschid si un topic separat, asa cum am promis...
Un_cabotin spune:
Asa cum am promis, iata si topicul meu:
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=131554
Miruna, repet, divorteaza fara nici un regret.
Iti va fi foarte greu singura cu un copil mic. Dar e infinit mai cumplita viata cu un astfel de om, cum l-ai descris pe sotul tau.
Va fi greu deasemenea sa gasesti pe cineva care sa 'te ia' cu un copil. Greu dar nu imposibil.
Zambeste si bucura-te ca ai scapat (sper ca vei scapa de el la ultima infatisare).
Acorda-ti apoi un ragaz de cateva luni inainte de a incepe 'sa cauti' pe altcineva sau sa te lasi cucerita...
Tine-ne la curent.
miruna82 spune:
Cabotinule, apreciez ca ai incercat sa ma ajuti sa inteleg intreaga situatie. Iti multumesc...doar ca nu toti barbatii sunt la fel...tu in tot acest "joc murdar" inca iti iubeai sotia, nu o dispretuiai si nu ii doreai moartea. Fostul sot imi repeta cu atata ura sa mor...il priveam socata cum si ar fi dorit sa ma dizolv, cum devenea nerabdator si violent ca eu sa dispar rapid din viata lui!
Ieri am vb la telefon cu el si mi a spus ca atunci cand imi striga "vaca proasta" eu trebuia sa tac din gura si sa nu ripostez...trebuia sa suport si sa mi vad de copil, ca uneori primeam flori de la el! Asta mi a spus... Ca eu m am comportat ca un barbat si i am raspuns mereu la certuri...El vrea alta femeie si nu mai stie cum sa ma acuze!
Un_cabotin spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui miruna82 Cabotinule, apreciez ca ai incercat sa ma ajuti sa inteleg intreaga situatie. Iti multumesc...doar ca nu toti barbatii sunt la fel...tu in tot acest "joc murdar" inca iti iubeai sotia, nu o dispretuiai si nu ii doreai moartea. Fostul sot imi repeta cu atata ura sa mor...il priveam socata cum si ar fi dorit sa ma dizolv, cum devenea nerabdator si violent ca eu sa dispar rapid din viata lui! Ieri am vb la telefon cu el si mi a spus ca atunci cand imi striga "vaca proasta" eu trebuia sa tac din gura si sa nu ripostez...trebuia sa suport si sa mi vad de copil, ca uneori primeam flori de la el! Asta mi a spus... Ca eu m am comportat ca un barbat si i am raspuns mereu la certuri...El vrea alta femeie si nu mai stie cum sa ma acuze! |
Miruna, din pacate vad ca topicul meu i-a indepartat pe cititori de la tine. Poate nu (mai) e altceva de adaugat.
Hai sa-ti spun ceva. Dar sa tii secret...
Mai bine iti trimit PM.
Victoria spune:
Miruna, daca pe langa povesteadar cabotinului mai avem ce discuta, pe langa a ta mi se pare clar ca nu incape loc. Langa un astfel de om ( daca e adevarat tot ce scrii, nu te supara, pe forumul asta am vazut scrise mari grozavii) nu ai de ce sa mai stai, nu ai ce sa salvezi, nu vei reusi decat sa strici copilaria fetitei tale daca o tii langa un tata violent si betiv.
Parerea mea.
V
miruna82 spune:
Betiv nu era...iar violent e mult spus...e vorba de violenta verbala mai mult...a avut o singura iesire fata de mine, cand am aflat ca are pe altcineva surprinzandu-l supt pe gat!