frustrari...amanta...copil mic...etc
sterg ce am postat, deoarece s-a dovedit ca fostul sot este un idiot fara limita!
Raspunsuri
A_Iulia spune:
Finalul? Poate fi oricum, exista o mie de variante.
Pentru o relatie e nevoie de doi. Tu trebuie sa-i transmiti ceea ce-ti doresti tu, fie ca e da, fie ca e ba. Cam atat. Si sa-l lasi in pace sa rumege singur la ceea ce si-ar dori el de la viata. Daca ajunge la o concluzie care te implica si pe tine, te va anunta.
Tu ti-l doresti cu orice pret?
Imi pare rau ca treci prin asta.
ingridnen spune:
Grea situatie.... insa timpul le rezolva pe toate
Iti doresc multa putere !
Ingrid si Cristi 5 ani si 8 luni
teodraghici spune:
Miruna,
Situatia in care esti este una din cele nefericite, asta este clar.
Ca ai hotarat sa va despartiti este ok, avand in vedere situatia data. Ceea ce nu inteleg eu este: De ce ai plecat din casa? Cum adica te-ai mutata cu copilul in gazda? Parca spuneai ca ati cumparat casa impreuna. El are o amanta, frumusel bagajele si la amanta...cum adica tu pleci cu copil cu tot si el ramane bine mersi in casa!? Mie asta nu mi se pare ok deloc.
Si acum sa raspund la intrebari: in orice relatie se mai poate face ceva, depinde acum cat de multe s-au facut pana acum sau nu s-au facut. Tu nu spui ce s-a facut si ce nu.
Eu nu cred in 'criza barbatilor' la fel de bine cum nu cred in 'criza femeilor'. Dar, totusi, cred ca meriti ceva explicatii. 'Nu mai vrea sa fie cu amanta, dar asta nu inseamna ca vrea sa fie cu tine'- asta suna cel putin ciudat. Omul asta stie ce vrea atunci? Cati ani are? 'motivele lui'- totul e invaluit in mister....
Zina spune:
Miruna, exact asa mi-a raspuns sotul la intrebarea mea "de ce m-ai inselat"?: "pt.ca ma saturasem, toti anii astia am fost sub papucul tau, am facut numai ce-ai vrut tu". Binenteles ca nu a fost asa, adica sa faca ce-am vrut eu, dar eu cred ca alta explicatie nu a gasit, la fel ca si sotul tau. De fapt, ei nu sunt in stare sa-si asume responsabilitatea greselii facute, si arunca vina, culmea, tot pe noi.
Imi permit sa-ti spun, ca poate mai exista o sansa pt.voi doi, deoarece stiu prin ce-am trecut si noi, situatia este destul de asemanatoare. Si sotul meu dupa ce-am nascut, la 2 luni, mi-a marturisit ca are pe altcineva, eu n-am reactionat deloc (am fost surprinsa de altfel sa vad ca nu fac nimic, adica sa divortez, asa cum spuneam c-am sa fac daca se va intampla sa ma insele vreodata), sotul s-a "perpelit" vreo luna, intre timp a renuntat la cealalta, dar noi intre timp am locuit impreuna. Si acum ne este greu, dar incercam sa ne regasim. Stiu ca este f.greu, mai ales ca a aparut si un copil, parerea mea este ca ar fi trebuit sa discutati si sa gasiti o cale de mijloc, nu sa o "rupeti" asa dintr-o data. Pacat! El spune ca nu te vrea nici pe tine, deoarece ii place sa stea acum singur, mai ales cand stie ce greu e sa cresti un copil mic, lui nu-i mai plange nimeni in cap, nu mai are nopti nedormite, nu se streseaza din punctul asta de vedere, si atunci cum sa nu-i convina situatia? Parerea mea este ca daca acum nu vreti amandoi sa va gasiti un echilibru, mai tarziu va fi prea tarziu. Tu ce-ti doresti? Daca stii ca in sufletul tau inca regreti dupa el, daca iti pare rau ca ai plecat de-acasa, atunci fa tu pasul si incearca sa discuti cu el. Daca intr-adevar nu mai simti nimic pentru el, atunci las-o asa, priveste inainte si nu te mai gandi la el. Oricum ar fi, stiu ca iti este f.f.f.greu, sufletul ramane "incarcat" de regrete si melancolia trecutului, este f.usor sa divortezi, dar este greu sa incerci sa repari ceva ce doare atat de tare. Iti doresc succes si sanatate copilului si tie.
Rufus spune:
Miruna, sunt impresionat de felul in care scrii. Nu subiectul in sine, este o mica drama, ca multe altele pe care le-am intalnit aici.
Mail-ul catre sotul tau pare asa sincer, degajat...esti o tipa voluntara, recunosti asta, dar nu te vaiti...cel putin nu pe fata.
Scriu aici pentru a semnala singurul lucru care strica perfectiunea scrisorii tale : nu te-ai fi schimbat oricum, pentru ca nu stiai directia in care sa o faci.
Mie imi suna a acuza catre sotul tau, dar nu-i gasesc contextul in nici o fraza din restul celor scrise de tine. Aici m-ai debusolat un piculet...
Sau poate nu pe el dai vina...poate nu poti sa vezi alta directie, decat aia din constiinta ta.
Eu vad cheia intregii situatii aici, precum si raspunsul la intrebarile tale. Am incercat sa intru in pielea lui, desi informatiile tale sunt sarace, si am ales varianta optimista, in care chiar se simte condus in permanenta; comportamentul lui e explicabil, e chiar logic, iar amanta nu are decat un rol decorativ, indiferent cat e de imoral. Sansele voastre sunt foarte mari, dar pot fi si nule. Este o situatie extraordinara, de alb-negru, niciodata gri.
Nu pot afirma ca am inteles totul, dar cartea la care multe din fete au facut referire (Femei care iubesc prea mult-parca) mi-a dat mult de gandit...
poze multe cu noiAna a implinit un an 20062007
catale spune:
Din cate povestesti, fiecare a evoluat in alta directie, iar el a ajuns in punctul in care isi doreste altceva. Nu stiu daca mai puteti ajunge inapoi impreuna pe acelasi drum, insa, atat cat iti sta in putere, merita sa incerci.
La mine nu s-a mai putut si, dupa cativa ani de la divort, observ ca intr-adevar drumurile noastre s-au departat foarte mult si probabil ca asa erau si in ultimele luni ale casatoriei noastre, numai ca nu mi-am dat seama.
teodraghici spune:
Miruna, chiar daca e casa in afara orasului, eu cred ca ar trebi sa te muti inapoi! Cel putin pentru o perioada. Faptul ca v-ati separat total duce inevitabil la divort. Daca ati locui impreuna, poate mai puteti sa schimbati ceva. Asa cum spuneam si mai sus,in orice relatie se mai poate face ceva, dar trebuie sa incerci...ori de la distanta, nu vei reusi.
Nush daca un mail ar trebui sa fie ultimul cuvant intr-o relatie. Mai gandeste-te si la BB care are un anisor si un pic...