frustrari...amanta...copil mic...etc
Raspunsuri - Pagina 8
Victoria spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui miruna82 ...cand ne certam el se enerva f tare si arunca cu ochelarii, dadea cu pumnii in pereti ... A devenit f agresiv, ma scuipa, imi vorbea foarte urat...imi repeta sa mor, sa ma ia drac.u,sa mi caut sicriu... Toate astea pana intr o zi cand l am surprins supt pe gat...a dat cu pumnul in mine si mi a spus ca e un om liber, ca nu e proprietatea mea si face ce vrea. |
Miruna, din ce ai scris mai sus reiese ca era foarte violent... Si aici o sa inchei postarile la sub. asta, ca mi-am invatat lectia de cand cu dianaintruder( poveste veche...
)
ileanna spune:
Miruna, dupa cum ai realizat si tu, durerea ta cea mai mare este constiinta esecului. Esecul in poate cel mai sensibil vis al tau: o familie frumoasa pentru un copil minunat. Este foarte dureros, am simtit si eu pentru cateva momente gustul acesta in niste crize pasagere de casnicie. Si am simtit ca ma destram, ca nimic nu mai are rost, ca nu mai conteaza visele mele sfaramate DAR ma zdrobeste ideea ca am ratat pentru copilul meu. Pentru mine pot rata orice ... ma descurc. Dar nu pentru el.
Insa asculta-le pe fete ... da-ti timp sa te vindeci si pot sa iti JUR ca te asteapta clipe minunate de la viata. Si pe tine si pe fetita ta. Numai sa-ti pastrezi minte si suflet sa le vezi si sa le primesti.
Cred ca daca ar fi sa facem o statistica, asta ar marturisi fiecare persoana care a crezut ca viata s-a sfarsit la un moment dat. Bineinteles ... dupa ceva timp serios.
Motana spune:
Miruna, ar trebui sa incerci sa te linistesti de acum, ai luat deja o decizie. Cum spunea cineva, da e mai greu sa reconstruiesti si mult mai simplu sa divorteti dar, nu te lasa afectata, caci nu erai si nu esti TU cea care putea hotari ce urma sa faca pe viitor, pentru simplul motiv ca nu tu erai cea vinovata. Deci daca EL si-ar fi dat seama de greseala (precum cabotinul) si el ar fi regretat intr-adevar si tu nu luai in discutie nici o alta alternativa decat divortul, atunci te puteai simti oarecum nu vinovata dar sa zicem poate mult prea ferma.
In situatia de fata tu ai faceut ce ai crezut mai bine si de vreme ce el nu misca nu deget in a se schimba, atunci ce era de iertat? Ierti si incerci sa o iei de la capat (si asa uneori merge alteori nu), in momentul in care el constientizeaza, II PARE RAU si DORESTE (dar cu ravna cu ca idee) sa o ia de la capat.
De vreme ce el e o constanta tu gata, ar trebui sa incerci sa iti cauti fortele de a te linisti si impaca cu tot ceea ce este acum.
Fetita e cu tine sau tot la parinti?
Iti doresc multa putere!