frustrari...amanta...copil mic...etc

Raspunsuri - Pagina 6

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns miruna82 spune:

Buna,

Am citit cu mare interes ce ati scris...va multumesc pt sfaturi!
Un_cabotin...cred ca ai mare dreptate...
Relatia dintre noi momentan este inexistenta...de fiecare data cand vorbim imi reproseaza ca nu l am inteles si ca mi am batut joc de el...

Eu nu am scris pe forum despre iesirile lui...o sa va povestesc acum: inca de la inceputul relatiei noastre ne am certat...e adevarat rar...de 2 3 ori pe an...cand ne certam el se enerva f tare si arunca cu ochelarii, dadea cu pumnii in pereti ...aceste certuri incepeau de obicei din nimkuri...chestii asupra carora nu cadeam impreuna de acord...degenerau. Dupa nasterea fetitei, pe fondul oboseli si stresului certurile au fost f dese...fetita nu manca, vomita mult...ne stresam ca nu stiam ce are si mergeam des la doctor. Eu am avut o sarcina grea, cu sangerari si cu repaus la pat. Dupa nastere am fost doar noi 2 sa ne ocupam de micuta. Au fost momente dificile, in care aveam nevoie de afectiune si intelegere ...dar intre noi a aparut lipsa de comunicare...Il vedeam ca e din ce in ce mai absent...

Pana intr o zi cand a devenit nerabdator...vroia sa puna punct rapid...cred ca si amanta s a impus...i a zis ceva de genul sa aleaga rapid intre ea si mine. A devenit f agresiv, ma scuipa, imi vorbea foarte urat...imi repeta sa mor, sa ma ia drac.u,sa mi caut sicriu...imi zicea ca nu mai vrea sa vorbeasca cu mine decat peste 1 an...ca a inebunit...eu l am crezut...nu stiam ca are pe altcineva...M am stresat f mult gandindu ma ca e stresat,imi zicea ca vrea sa mearga la neurologie ca el sta prost cu nervii...

Toate astea pana intr o zi cand l am surprins supt pe gat...a dat cu pumnul in mine si mi a spus ca e un om liber, ca nu e proprietatea mea si face ce vrea. Mi a zis ca fata e bine la parintii mei si el nu se impaca cu mine pt copil.

O sa va mai scriu!
Numai bine.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mariamunteanu spune:

Citat:
citat din mesajul lui miruna82

A devenit f agresiv, ma scuipa, imi vorbea foarte urat...imi repeta sa mor, sa ma ia drac.u,sa mi caut sicriu...imi zicea ca nu mai vrea sa vorbeasca cu mine decat peste 1 an...ca a inebunit...eu l am crezut...nu stiam ca are pe altcineva...M am stresat f mult gandindu ma ca e stresat,imi zicea ca vrea sa mearga la neurologie ca el sta prost cu nervii...

Toate astea pana intr o zi cand l am surprins supt pe gat...a dat cu pumnul in mine si mi a spus ca e un om liber, ca nu e proprietatea mea si face ce vrea. Mi a zis ca fata e bine la parintii mei si el nu se impaca cu mine pt copil.



Pe individul acesta scabros vrei sa-l ierti ? Ai mai putea sa traiesti impreuna cu el ? Este sub orice critica !

Maria

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Un_cabotin spune:

Adriuta,

Sa stii ca ai multa dreptate cu "barbatii ce si-o fura de la sotiile lor" (nu sotiile altora ).

Pentru cei ce au deschis computerul mai tarziu, nu-mi caut scuze si nici justificari, dar merita sa mai adaug ceva la cele povestite mai sus, just for fun:

Inainte de aventura mea, sotiei mele i s-au aprins calcaile dupa un tip foarte sexy.
Ea macar a avut bunul simt (candoarea) sa-mi spuna (cate ceva) inca de la inceput. Intarzia, am 'prins-o' scriind pe furis mesaje etc.
Au urmat discutii nesfarsite cu el, cu ea, cu amandoi... rugaminti sa inceteze si tot asa.
Apoi, dupa aproape doua luni s-au despartit.

Justificarile ei: o faceam nefericita (adica nu-i ofeream confortul material pe care si-l dorea, si la care visase inainte de casatorie), a vrut sa vada cum e si cu altul (alta).

A recunoscut apoi, dupa mai mult timp, ca a gresit si ca iarba vecinului nu e

In fine... a trecut.

Sa nu credeti ca am folosit aceasta intamplare ca justificare, nici macar dupa ce ea a aflat de relatia mea.
M-a durut cumplit dar mi-a fost, si-mi este, jena sa-i spun ceva de genul:
"Dar cine a inceput?!"
Imi iau cu regularitate portia si-i cer iertare.
Si sunt fericit ca m-a primit inapoi asa cum sunt.

Nu va doresc si voua la fel

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Deus spune:

Asta-i masochism curat !
Ceva ce a murit numai poate fi resuscitat. Gata s-a terminat.


poze familia mea

quod me nutrit me destruit

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns miruna82 spune:


Ar mai fi multe, foarte multe de povestit despre aventura mea, insa cel mai important e ca am avut un noroc chior cu o sotie ca a mea.
Ea a luptat!
Pentru asta ii multumesc zi de zi.
Daca m-a iertat? Nu!



Cabotin, de ce te bucuri ca sotia ta a luptat pt tine? De ce ii multumesti? Cat a durat aventura ta? Cine a renuntat la ea? Tu sau amanta?


O zi buna.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Un_cabotin spune:

@ Deus,

www.youtube.com/watch?v=SKkMkodo4MI" target="_blank">http://www.youtube.com/watch?v=SKkMkodo4MI

Because in this case I'm a living dead!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Un_cabotin spune:

Citat:
citat din mesajul lui miruna82
1. Cabotin, de ce te bucuri ca sotia ta a luptat pt tine?
2. De ce ii multumesti?
3. Cat a durat aventura ta?
4. Cine a renuntat la ea? Tu sau amanta?

Acum, ca ti-am numerotat intrebarile, hai sa le luam pe rand:

1. Suntem o familie fericita! Dupa aceste intamplari ne cunoastem mai bine, stim cand si unde am gresit si construim impreuna o viata... Nu de la zero, ci asimiland tot ce am facut pana acum.
2. Ii multumesc ptr. ca daca am fi divortat n-am fi fost (asa) fericiti. Distrugerea unei familii e groaznica, cel putin in cazul nostru. Nu pot sa stiu cum e in alte familii, cu bautura, batai si altele. Noi n-am 'avut parte' de asa ceva.
3. Doi ani. Din care am dormit la ea mai putin de o luna, timp in care am mers totusi zilnic acasa... Lipseam doar noaptea, dupa ce adormea fetita.
4. Eu am pus punct aventurii. Dar cred ca nici amanta nu isi mai dorea un barbat care, in pragul divortului fiind, se gandea mai mult la caminul pierdut, decat la ce avea de facut in noua casa.

Sotia mea a fost cea care a stiut ca putem sa ne refacem viata si sa fim cu adevarat fericiti impreuna.
Ar mai fi si altele, multe altele, dar nu eu si relatia mea suntem subiectul acestui forum.
Am vrut sa-i prezint Mirunei perspectiva celui care inseala.

Citind insa acum ultimele mesaje, despre agresivitatea sotului, o sfatuiesc pe Miruna sa divorteze fara nici un regret.
Cred ca un barbat care-si loveste sotia nu mai merita respect. Si nici o a doua sansa. Are bataia in sange!
Alcoolismul si agresivitatea in cuplu sunt cumplite si, din pacate, in cele mai multe din cazuri sunt fara leac.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns miruna82 spune:

Multumesc pt raspunsuri Cabotin ;)

2 ani de zile mi se pare foarte mult...nu cred ca as fi avut rabdarea si motivatia necesara!
Ma bucur sincer pt voi ca ati reusit sa refaceti o familie...Va doresc multa intelepciune si sa nu mai treceti niciodata prin agonia inselatului!

in mod sigur oamenii sunt diferiti si perceptia lor asupra vietii si iubirii la fel!

eu la 3 saptamani dupa ce am plecat obligat fortat din casa am bagat divortul! A aparut de 2 ori supt pe gat si nonsalant mi a spus ca m a inselat si cand eram gravida! Diferenta atunci era ca cica a facut doar sex! Nu dragoste cum face acum! Spunea ca dupa ce s a consumat sexul intre ei s au despartit si el a dormit singur! Nu stiu ce credea ca ma ajuta din povestea lui, dar in fine...asta mi a spus...

in 21 ianuarie am o noua prezentare la divort, sper sa fie ultima!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns eumada spune:

E INFIORATOR CE SPUI.CRED CA TE DOARE STIU CE INSEAMNA DAR TAIE CA DOARE MAI PUTIN.CUM POTI SA MAI RABZI ASA?
E ORIBIL,IAR NENOROCITUL ALA NU STIE CE VREA DE LA VIATA.LASA-L SI VA RASARI SOARELE SI PE STRADA TA.


LASA-L CA SA NU TE DISTRUGI.AI UN COPIL FEMEIE GANDESTE-TE LA EL.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Contrapunct spune:

Cabotinule,
prezenta ta aici este cu adevarat interesanta si, hotarat lucru, utila. Arareori, au mai aparut aici barbati care, in diferite contexte (cele mai multe legate de incercarea lor de a-si recupera prin postarile lor sotiile inselate) au mentionat, in treacat, despre aventurile lor, insa niciunul atat de explicit si ferm cum o faci tu.
Cred ca o astfel de perspectiva ajuta mult si iti multumesc pentru ea.
Ce as vrea sa inteleg, din experienta ta, sunt cateva lucruri:
Spui ca motivul aventurii tale (desi a fost mai mult decat o aventura, avand in vedere durata, nu-i asa?) a fost atractia fizica.
Atunci, in timpul celor doi ani, in care seara de seara, dupa adormirea fetitei, plecai la amanta, ce anume gandeai despre ce ti se intampla? Era extrem de probabil ca sotia ta sa divorteze, pesemne, nu cred ca era un fapt cert ca ea va lupta sa isi salveze casnicia indiferent cat si cum se prelungea aventura ta. De ce iti asumai un astfel de risc? La acel moment, nu iti pasa de asta? Iti parea mai important sa iti pastrezi relatia cu amanta, periclitand astfel casnicia?
Iti doreai, la acel moment, sa ramai cu amanta? Credeai atunci ca o iubesti?
Probabil sotia ta suferea ingrozitor, si suferinta ei nu a fost de scurta durata. Este vorba, in plus, de o umilinta permanenta pe care o traiesc femeile inselate. Te gandeai la asta? Regretai ca se intampla, incercai cumva sa ii minimizezi suferinta?
Sper ca avalansa de intrebari nu te inhiba. Am nenumarate altele asemanatoare si fac un mare efort sa ma limitez la astea. :)
Nu mai ramane decat sa ai tu bunavointa sa raspunzi.
Cu ajutorul tau, atat miruna, cat si toate femeile aflate in situatia ei de acum, si-ar putea evalua altfel experienta.


Mergi la inceput